Centrul Cultural Sighetu Marmației, anunță desfășurarea celei de-a XIII-a ediții a Festivalului Concurs de Muzică Folk „Floare de Colț”, ce va avea loc în perioada 16-17 august 2025, în Parcul „Grădina Morii” din Sighetu Marmației.

Pe parcursul celor două zile, iubitorii de muzică folk vor putea asculta interpretări autentice ale artiștilor participanți la concurs, dar și momente speciale susținute de artiști de renume din scena folk românească.

În cadrul festivalului, vor urca pe scenă: Dianna, Ștefan Orfescu, Dinu Olărașu, Trupa T.V.A (Trupa cu Valoare Adaugata – Teo Boar , Vlady Cnejevici, Adrian Vascu, Dorin Andone), Jacqueline, Cosmin Vaman. Adrian Beznă, Țapinarii, Ducu Bertzi & Friends.Prezentatorul festivalului va fi carismaticul actor Adrian Păduraru.

Evenimentul promite o atmosferă de neuitat, răspândind emoție, tradiție și pasiune pentru muzica folk.
Vă invităm să fiți alături de noi pentru a susține și descoperi noi talente, precum și pentru a savura momente de neuitat alături de artiștii consacrați.
Vă așteptăm cu drag la Festivalul „Floare de Colț” – un prilej de bucurie, muzică și tradiție!

Centrul Cultural Sighetu Marmației

În acest an aniversar cînd sărbătorim 25 ani de la inființarea Specializării FILOSOFIE – JURNALISM, (în cadrul fostei Universități de Nord Baia Mare), luni, 28 iulie 2025, în Sala de Conferințe a Bibliotecii Centrului Universitar Nord din Baia Mare, a prestigioasei Universitați Tehnice din Cluj Napoca, s-a desfășurat într-o atmosferă epistemică extrem de intensă și dinamică presusținerea a cinci Teze de Doctorat, Domeniul Filosofie. Până la acest eveniment științific, de-a lungul anilor, au fost susținute referate științifice în cadrul Programului individual de pregătire, au fost publicate studii științifice în reviste de specialitate, au fost prezentate studii științifice din tezele de doctorat în cadrul Conferințelor științifice Naționale și Internaționale, au fost publicate cărți.
Cele cinci teze de doctorat au fost riguros analizate prin testul de antiplagiat TURNITIN. Rezultatele au fost pozitive și tezele nu prezintă niciun element de plagiat.
Comisia de îndrumare și integritate academică a analizat cu foarte mare exigență fiecare  Teză de doctorat care a fost prezentată, evidențiind ideile novatoare, obiectivele propuse, structura și complexitatea problematicii, actualitatea ideatică a temelor.

Componența Comisiei de Îndrumare și Integritate academică: Președinte – Prof. univ. dr habil Daiana FELECAN; Coord. teze de doctorat –  Prof. univ. dr. emerit Petru DUNCA, Prof. univ dr. Dan Gabriel SIMBOTIN; membri – Conf. univ. dr. habil Vasile Cătălin BOBB, Prof. univ. dr. Ion DUR.

Tezele de Doctorat prezente  în acestă Etapă de Presusținere au fost: FILOSOFIA ISTORIEI la VASILE PÂRVAN – drd. Claudiu Ioan HOLDIȘ, coord. științific Prof. univ. dr. habil  Petru DUNCA; METAMORFOZELE SOFISTICII CLASICE. RECONFIGURĂRI ȘI PERSPECTIVE CONTEMPORANE – drd. Ingrid OROSZ, coord. științific Prof. univ. dr. Dan Gabriel SÎMBOTIN; DISCURSUL PUBLIC ȘI NOUA PARADIGMA A CORECTITUDINII POLITICE – drd. Denis Mihai COVACI, coord. științific Prof. univ. dr. Petru DUNCA;PARADIGMA „NOUL ADEVĂR”, TRANSFORMAREA CUNOAȘTERII UMANE SUB INFLUENȚA NEW MEDIA – drd. Anton MIHIȘ, coord. științific Prof. univ. dr. Dan Gabriel SÎMBOTIN; FILOSOFIA LUI FRIEDRICH NIETZSCHE ÎN POLITICA NAZISTĂ. PERSPECTIVE ALE FILOSOFIEI POLITICE – drd. Melisa Lavinia POP (căs. Mateaș).

Comisia a evidențiat  efortul exegetic deosebit al doctoranzilor și mai ales faptul esențial că aceștia  sunt extrem de performanți la nivel național în planul cercetărilor de profil.

      Prof. univ. dr. emerit Petru DUNCA 

Foto: lector univ. dr. Andrei ACHIM

Am mulți prieteni, cunoștințe, care au reușit în viață, confirmându-și visuri din copilărie și adolescență. Există, aș zice, însă, o mistică a visului. Nu întâmplător se spune că vei fi în viață ceea ce ai visat să fii. Adică, în mare măsură, ești proiecția propriului vis din etapele inocente ale vieții.  Se confirmă mai mult sau mai puțin, dar visul poate rămâne o sursă de optimism important în confruntările cu provocările inevitabile. A nu se interpreta visul cu predestinarea, dar nici nu putem ignora relația cu taine încă nedeslușite. În vis te poți întoarce în trecut și proiecta în viitor în egală măsură.
Deși nu am avut inspirația să-l întreb, tind să cred că Florentin Năsui a visat și a dorit să fie jurnalist. A prins ocazia și a făcut studii, necesare oricărei profesii, care să te valideze. A avut convingerea că are disponibilități de talent menite să-i suțină cariera, care, iată, se întinde  pe o distanță temporală de peste patru decenii în publicistica maramureșeană.
Cariera lui este profund legată, în prima etapă, de cotidianul „Pentru socialism”, până în decembrie 1989, când alte opțiuni nu erau posibile. O bună ocazie  de-a întâlni în această redacție intelectuali cu vocație, scriitori înzestați cu abilități pe care le-au valorificat în a face dintr-o publicație  subordonată ideologic una dezirabilă și cu o curajoasă deschidere spre fenomenul cultural. Adică un colectiv de redacție stimulativ  pentru cariera unui jurnalist tânăr. „Graiul Maramureșului”, reluând numele unui cotidian din perioada interbelică, i-a oferit lui Florentin  misia jurnalistică de a se focaliza pe viața publică, culturală, din Maramureșul Istoric.
A devenit partener atent, onest pentru instituțiile publice, observă metamorfozele din viața economică, socială, în mediul rural și urban, surpinde evenimentele publice și face să rezoneze spre publicul cititor, în anii ’90, cu un tiraj de peste douăzeci de mii de exemplare! O face cu dedicație, deontologie și etică profesională, refuză să substituie evenimentul exemplar cu cancanul efemer, mizând pe relevanță socială și culturală. Optează pentru onestitate și corectitudine, ceea ce l-a făcut credibil și respectat.
Nu în ultimul rând, a realizat interviuri cu personalități maramureșene, care sunt și ele relevante pentru noi și pentru cariera lui. Sunt unul dintre beneficiari și îi mulțumesc pentru generozitate. Precum Gheorghe Pârja, colegul și „nașul” lui jurnalistic Adrian Marchiș, binecunoscutul jurnalist la Radio România Actualități, Florentin Năsui a fost la rându-i mereu prezent la evenimentele la frații români din Transcarpatia (Ucraina) și le-a făcut cunoscute prin generoase materiale publicate în „Graiul Maramureșului”.
Putem spune că jurnalistul și prietenul Florentin Năsui și-a construit o operă cu valoare de „martor” a vieții sociale, politice, economice și culturale în Maramureș, de neocolit pentru o corectă înțelegere a trecutului nostru imediat, adică a ultimelor decenii.
Aș vrea să cred că nu a renunțat la ideea de a publica într-o nouă carte materiale jurnalistice ce merită să revină în circuitul publicistic.
În acest moment aniversar îi doresc cu sinceritate și prietenie „LA MULȚI ANI!”, cu sănătate și bucurii pe îndestulate!

Gheorghe Mihai BÂRLEA

* * *

Profesia este precum o statuie. Cei interesați de destinul unui om îi deslușesc viața și o reproduc ca o fotografie. Cei care se respectă nu folosesc retușul. Deși lumea noastră este plină de întoarceri pe dos. Am învățat din pruncie ca lucrurile reușite să le povestesc când se ivește prilejul. Așa mi s-a întâmplat cu acest text. Am învățat multe de la marele scriitor, cu rădăcini sighetene, Alexandru Ivasiuc, despre Marmația de frontieră, din romanul lui APA. Și acum, aici, la frontieră, pe Tisa, viaţa arată altfel. Dar nu toată lumea o vede în forma ei iluminată. Trebuie cineva să-i decupeze tâlcul. Aşa a fost inventat de realitate jurnalistul Florentin Năsui. Aici, la frontieră, omul este nevoit să se oprească, dar gândul lui poate trece până dincolo de orizont. Pentru cei care preţuiesc vuietul vremii ştiu că legea marginii de ţară are un registru de vamă. În care cronicarul scrie despre cum merge lumea.
Timp de peste patru decenii, în rolul omului cu scrisul la graniţă, a fost distribuit de soartă şi de patima lui pentru realitate jurnalistul Florentin Năsui. Căruia i s-au dat în grijă vreo trei văi, două maluri de apă şi un Maramureş muşcat. Rar mi-a fost dat să întâlnesc în viaţă un confrate care poartă cuvântul tot timpul în dreptul inimii. (Poate regretatul nostru prieten şi coleg Gheorghe Peter, născut şi el de veghe în Marmaţia). Florentin are câteva calităţi care sunt trepte de urcare spre suflet. Ştie că timpul se măsoară cu lumina şi întunericul, cu anotimpurile, dar mai ales cu cuvântul. Ştie că din viaţa asta trecătoare doar memoria și conştiinţa locului rămân mărturia unei epoci. Jurnalistul din el crede că nu există învechire în adevărul din verbe şi substantive. Niciodată nu şi-a potrivit gândirea, nici cuvintele pe muzici false.
Deși s-a retras într-o meditație a vieții, scrisul lui rămâne, alină lumea, o provoacă, dar poate să o facă să cânte. Stă mărturie de ziar și carte. Lui Florentin, un fin iubitor de istorie, i-a fost hărăzit să aibă reşedinţa pe frontieră. Dar spiritul lui căutător cutreieră ţara şi câteva teritorii europene. Un bun partener de dialog. Lectura fiind energia care nu lasă să ruginească profesia. Ca absolvent al Facultăţii de Jurnalism din Bucureşti a avut preţuire pentru breaslă. Pentru meserie. Pe lângă miile de articole, şi-a pus numele şi pe o carte cu dialoguri care-l reprezintă. Florentin Năsui este memoria activă a marilor manifestări din Marmaţia. Care-i dau nobleţe. Printre ele, la loc de cinste, stă Festivalul Internaţional de Poezie. Și Serile de Poezie de la Desești. Despre care Florentin are o avere de imagini.
Este cronicarul celebrului Memorial de la Sighet. Este jurnalistul care a trecut frontiera (fără vamă) la românii din dreapta Tisei. De unde a scris reportaje memorabile, care fac parte din patrimoniul jurnalistic al Maramureşului. Adunate într-o carte ar deveni un document de preţ, o mărturie despre oameni, locuri şi evenimente din istoia recentă. Zic asta deoarece scrisul lui are toate datele unui reportaj literar de calitate. Şi aici Florentin se aşază la frontiera dintre jurnalism şi proză. Fiecare număr din Graiul, care a purtat numele lui Florentin Năsui, are un ecuson în plus. Pentru Florentin Năsui, „Graiul Maramureşului” este locul de lângă inimă. (Mi-a spus-o nu o dată). Ca om, Florentin este un dor de oameni. În prezenţa lui, sufletul devine o pasăre în odihnă, curiozitatea lumii sporeşte, iar paşii umani parcă măsoară altfel timpul.
Adevărul este că nu-mi pot imagina Marmaţia fără Florentin. Deşi și-a schimbat reședința. Dacă nu mă credeţi, puteţi să-i întrebaţi pe Echim, Bârlea, Slujeru, Pralea, Todea, Marchiş, ori Dorel Codrea. Treceţi Tisa la Jotu, Opriş, Hrin, ori Botoş. Ori colegi din redacţia ziarului nostru. Câți am mai rămas.
Textele lui au fost iubite de cititori! Au rămas repere despre o realitate bine descifrată de el. A pus multe întrebări. În acest context mă simt dator, în numele adevărului, să spun că Florentin rămâne un reporter redutabil. Agreat și premiat. Cuvine-se să vă spun că în aceste zile, 30 iulie, Florentin Năsui, împlineşte şapte decenii de viaţă. Peste patru decenii la masa de scris. La mulţi ani, distinse coleg şi prieten! Preţuire familiei!

Gheorghe PÂRJA
(Articol publicat în „Graiul Maramureșului”)

***

„Materialele”  lui Florentin Năsui (consemnări, reportaje, interviuri) sunt un festin continuu de  jocuri de cuvinte, umor și aluzii fine, deschideri de multiple interpretări, poante, piedici sistematice puse înțelegerii  facile, clare, directe a subiectelor abordate, iscodiri, provocări. Acestea ar fi câteva din „ingredientele” textelor comise de condeierul și ziaristul Florentin Năsui. – Un curcubeu deasupra și un caleidoscop („kuker”!) spre înăuntrul realității.
Pe lângă acest gen de diarist, Florentin mai este un fotograf luminător și un epigramist cu har. Încât, îți vine să te întrebi dacă septuagenariatul de-l celebrăm aici este unul pe bune, ori vreo poză fotoshopată sau vreo tainică epigramă de-a sa…
Pentru că un spirit tineresc perpetuu îl  animă. La Mulți Ani, domnuc!

Marin SLUJERU

* * *

Din câte am auzit pe la 30 iulie 1955 Florentin NĂSUI era, în timp, proiecția unui bărbat de 70 de ani acoperit din cap până în picioare, adică în întregime, de vopsea tipografică luminată de Cuvânt, un cuvânt nedureros, dar care, de multe ori, lasă pe pagina albă a ziarului o rană profundă, ca o tăietură de cuțit bine ascuțit.
Florentin Năsui, ca făptuitor al reportajului, al știrilor de dincoace de Deal (nu i s-a pus în zadar pecetea „ziaristul de la frontieră”), sau intervievator s-a identificat de fiecare dată cu „materialul clientului” plasându-se de fiecare data în centru, dar făcând loc și celuilalt, riscând, de altfel riscul este meseria lui, să devină „inamicul public” numărul unu al celui deopotrivă tiranizat și ironizat de propriile lui viziuni.
Florentin Năsui a supraviețuit unui accident vascular minor, ceea ce l-a „înrăit” în a deveni o imagine vie în spațiul public, a fost crucificat pe o cruce de hârtie rezistentă la temperaturi ridicate în timpul coacerii cuvântului într-un cuptor de gheață. Apucându-te să-i recitești textele jurnalistice, încă de la debutul său publicistic, vei constata că și-a „croit” un stil jurnalistic propriu, al său, devenind un despărțitor de modă jurnalistică, causticitatea sa rămânând neînțeleasă până astăzi.
Cu timpul, lăsându-se impresionat de propriul talent și l-a folosit plasându-l strategic la pândă, într-o „crâșmă informală” dar în care el, în carne și oase, nu a intrat niciodată. Textele sale poetic-jurnalistice (aici într-o oarecare înghesuială ar încăpea, ar avea loc și cuvântul hâtru) ne demonstrează cu asupra de măsură flerul său jurnalistic, dar numai după ce a fost decodificat. „Petreceri prin Țara Maramureșului”, Editura „Valea Verde, Sighetul Marmației, 2010, cartea sa cu dialoguri care-l reprezintă „este memoria activă a marilor manifestări din Marmaţia […] . Printre ele, la loc de cinste, stă Festivalul Internaţional de Poezie. Despre care Florentin are o avere de imagini. Este cronicarul celebrului Memorial de la Sighet. Este jurnalistul care a trecut frontiera (fără vamă) la românii din dreapta Tisei. De unde a scris reportaje memorabile care fac parte din patrimoniul jurnalistic al Maramureşului. Adunate într-o carte ar deveni un document de preţ, o mărturie despre oameni, locuri şi evenimente.[…] …scrisul lui, cînd nu este elaborat sub presiunea firească a cotidianului, are toate datele unui reportaj literar de calitate. Şi aici Florentin se aşază la frontiera dintre jurnalism şi proză.” (Gheorghe Pârja).
Jurnalist-artist Florentin Năsui a demonstart că textele sale, între noi fie vorba, sunt invadate de poezie. Dar Florentin Năsui a „descoperit” și poezia imaginii continuând să „modeleze” cuvântul cu imaginea. Personaj de excepție în lumea de dincoace de Deal ne va fi dor când noi nu vom mai fi.
Trebuie să vă spun că, la împlinirea frumoasei vârstei de șapte (7) ani, (cu bună-știință am omis un zero, nu-i nici o greșeală), tolănit pe scaunul din spate al unui spațiu ce traversează tăcut Munții Gutâi (așadar Dincolo!) mă bucur să-i fiu aproape și să-i spun „La mulți ani”, prietene!

Echim VANCEA

* * *

Florentine, deși te-ai dat „ascuns” dincolo de deal, acolo unde zici că te ocupi de flori, floricele, fructe aromate și alte delicatese,  noi nu uităm că ești sighetean și că ai avut ani buni (și zile bune!) intervenții jurnalistice (mai mult sau mai puțin „degustate” pașnic), prin care – cu voia ta (amin!) – lăudai sau criticai (nu chiar pe înțelesul tuturor) tot ceea ce întâlneai în lungile promenade investigaționale, cu ținte sustenabile. Ar fi cazul, tinere septuagenar, să-ți reamintești (măcar azi) cum arată… Orașul. Relaxarea doar la biblioteca sătească nu-i suficientă! 🙂
Nu-mi vine să cred că la vârsta asta frumoasă taci (cuminte) și reușești să te abții de la comentarii (scrise și nu doar gândite). Sunt convins că volumul la care lucrezi intens (așa spun pe surse consătenii tăi), continuarea „petrecerilor” din anul 2010, îl vei publica tot la Editura Valea Verde de aceea, conform trendului, te „provoc” să-mi promiți că-mi predai manuscrisul nu mai devreme de 2030.
Așteptăm cu nerăbdare să te revedem, să-ți oferim atenția și „tradiția”  noastră concentrată, urbană și/sau chiar să te vizităm acolo, în mijlocul preferatei tale (mai nou) naturi protejate.
Cu salutări neo-ecologiste îți doresc LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE!.. cu muuulte petreceri moderate!
… și… nu uita… fie lumea cât de rea/ tot mai bună-i la Fărcașa.

Ion MARIȘ

În această zi de 29 iulie, în care se împlinesc 6 ani de la plecarea la Domnul a mamei mele, mă întorc cu un gând de respect și adâncă considerație către soțiile eroilor anticomuniști maramureșeni care prin jertfa lor din tinerețe au menținut aprinsă făclia libertății în acest colț de țară. Câteva dintre ele, la vârste înaintate, sunt încă printre noi….

…Întorși acasă după ani grei de temniță comunistă, epuizați fizic, cu sănătatea zdruncinată și de multe ori traumatizați psihic, foștii deținuți politici din Maramureș s-au reintegrat cu greu în viața socială și profesională, au fost supuși la repetate șicane și umilințe pentru  a-și putea continua studiile iar încadrarea în muncă – urgentă pentru câștigarea pâinii zilnice – s-a făcut greu, fiind „plimbați” de la o întreprindere la alta, amăgiți cu promisiuni gratuite, refuzați brutal sau cu politețe fățarnică, în cele din urmă angajați, dar mai mereu la „munca de jos ”, fiind însă primii pe listă când se punea problema „reducerilor de personal ” (mulți dintre ei au plecat spre alte zone ale țării, sperând că vor fi mai puțin cunoscuți și supravegheați și se vor putea realiza mai ușor, ceea ce în unele cazuri s-a dovedit adevărat, deși Securitatea le reamintea periodic că e cu „ochii pe ei”…)

Complicată era și problema căsătoriei, a împlinirii familiale, a integrării într-o viață normală (atât cât le-a mai rămas din ea…). Pe lângă faptul că erau trecuți de „prima tinerețe”, cu diverse afecțiuni căpătate în pușcărie, pe lângă situația materială precară, foștii deținuți politici purtau cu ei stigmatul de indezirabili pentru societatea comunistă, stigmat care urma să se răsfrângă automat peste soțiile și copiii lor (ceea ce s-a și întâmplat!). Viitoarele soții erau avertizate aspru de către activiștii comuniști, de către șefii de la locul de muncă și în unele cazuri chiar de către rudenii apropiate că își compromit viitorul, că ratează orice posibilitate de promovare socială și profesională, că riscă inclusiv pierderea locului de muncă și necazuri pentru alți membri ai familiei, etc.

Acest articol se dorește a fi un modest omagiu pentru toate acele tinere pline de curaj, cu suflet curat și credință în Dumnezeu care au depășit orice ezitare și au respins toate presiunile politice, inclusiv reticențele familiei și ale anturajului unindu-și destinul cu acești oameni prigoniți și prin ei cu Crucea neamului românesc! Ele merită cu prisosință titlul de „doamne ale demnității maramureșene”! Cele mai multe dintre ele au plecat deja la Domnul după ce au dat timp de zeci de ani o mărturie frumoasă pentru adevăratele valori, alături de soții și copiii lor (ultima plecată, acum câteva zile, doamna Vlad Emma din Sighet, soția lui Vlad Mihai din „lotul Vișovan”).

Celor care mai sunt printre noi, le rostim cu respect numele și le urăm sănătate (în paranteză anul nașterii și domiciliul actual): Pop Sofia (1934, Timișoara) – soția lui Pop Ioan Arvinte (în vârstă de 94 de ani), elev arestat în al doilea lot de elevi de la Liceul „Dragoș-Vodă”, grup intitulat „Tânărul cuib”, Iusco Anuța (1938, Vișeu de Sus) – soția lui Iusco Găvrilă Sfâcă (+ 1988), elev arestat în grupul de rezistență „Popșa”; Bărcan Maria (1941, SUA) – soția lui Bărcan Gheorghe (+ 2025), elev arestat și deținut pentru refuzul colaborării cu Securitatea, Minică Maria (1943, Sighet) – soția lui Minică Ștefan (+ 2001), elev arestat în al doilea lot de elevi de la Liceul „Dragoș-Vodă”, grup intitulat „Tânărul cuib”; Dunca Anuța (1944, Vișeu de Sus) – soția lui Dunca Ioan (în vârstă de 93 ani),  elev arestat în „lotul Vișovan”; Vlad Livia (1945, Ploiești ) – soția lui Vlad Iuliu (+1995), elev arestat în „lotul Vișovan”, Chindriș Ioana (1946, Sighet) – soția lui Chindriș Vasile (+2017) arestat ca membru în grupul de rezistență „Țibleșul”.

Onoare și respect!

preot prof. Marius Vișovan

Foto: colaj din lucrări de P. Mondrian și G. Strimbei.

Dacă pe plan intern încă se mai poate vorbi de democrație sau puterea poporului, întru desemnarea aleșilor prin vot universal și menținerea fragilului echilibru dintre puterea legislativă, executivă și judecătorească, cu însemnata contribuție a presei independente (totuși, în Statele Unite, fieful democrației occidentale și planetare, asistăm de câteva luni la răfuiala Administrației Trump cu magistrații incomozi și presa neobedientă!), în politica internațională din totdeauna și – după cum se prezintă astăzi lucrurile – poate pentru totdeauna, nu există decât vrerea marilor puteri, care, prin aranjamente politico-diplomatice scrise sau verbale, fie se concretizează în sfere de influență (interesele germane și sovietice din Pactul Ribbentrop-Molotov, respectiv cele anglo-americane și bolșevico-staliniste de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial), fie degenerează în tensiuni ireconciliabile (lungul război rece dintre Est și Vest), ba chiar în conflicte militare de mari proporții (îndelungatele și îndârjitele lupte dintre muscalii invadatori și ucrainenii patrioți, practic dintre NATO și Rusia cu aliații ei asiatici – China, Coreea de Nord, Iran).
Iată de ce spun că în politicile naționale (britanică, franceză, germană, americană, italiană, japoneză, suedeză etc.) a existat și continuă să existe o democrație mai mult sau mai puțin aparențială (în celelalte state ale lumii de ieri și de azi doar caricaturi „democratice” ale fondului autoritar, ba chiar dictatorial, precum în Rusia și China, nemaivorbind de Coreea comunistă), iar în politica internațională un neîntrerupt dictat militaro-strategic (și nu numai) al marilor puteri, practic al atotputernicilor sforari corporatiști și esoteriști (globaliști, iluminați, sioniști, francmasoni, Grupul Bilderberg ș.a.), dictat care – de la revenirea lui D. Trump la Casa Albă – a dobândit o tot mai agresivă componentă afaceristă (personală, dinastică, statală).
De pildă, îndată după preluarea puterii la începutul anului 2025, Donald Trump a pornit atât atacul la baioneta suveranistă de tip MAGA (Make America Great Again) împotriva globalismului, implicit în dauna clasicelor fundamente ale democrației americane (sfidătoarele răfuieli cu magistrații neprieteni și cu jurnaliștii prea băgăcioși), cât și împotriva ordinei mondiale, stabilită de predecesori și aliați, după cele două conflagrații mondiale și epuizantul război rece: prezența liniștitoare a trupelor americane în cadrul NATO, cel mai redutabil bloc militar al lumii actuale, precum și în bazele lor militare (la noi, cea de la Mihail Kogălniceanu) din toate zonele fierbinți ale planetei.
Atâta doar că D. Trump, demonstrând încă din primul mandat că este un necușer (foști ofițeri KGB susțin că făcuse parte în tinerețe din structurile lor) și un afacerist arogant, cu totul neînzestrat pentru marea politică americană (vezi dezastruosul acord negociat de el cu talibanii, fără participarea aliaților, ulterior decontat de Administrația Biden), în mod normal n-ar fi trebuit, cu mai multe dosare pe rol, nici măcar să devină candidatul republicanilor, necum să câștige alegerile.
Dar cum justiția nu i-a respins candidatura, iar americanii au văzut în el personajul providențial de care uriașa țară avea mare trebuință, n-au mai ținut cont nici de păcatele afaceristului și nici de cele ale politrucului, așa că l-au votat la plesneală și la grămadă.
Și iată-l pe afacerist din nou președintele Statelor Unite (cică cel mai puternic, totodată cel mai inconsecvent pământean cu atribuții politice, chit că în plan moral-spiritual este de regulă detestabil), convins fiind că merge și suta acolo unde a mers mia, că adică, după ce instituțiile statului în declin democratic l-au ajutat să încalce legea și cutumele cetățenești, își poate permite absolut orice vor mușchii lui fleșcăiți de lider suprem: să amenințe Canada, Groenlanda și Panama; să declanșeze războiul tarifar împotriva tuturor (Mexic, Canada, China, India, Japonia, Uniunea Europeană etc.), mai puțin împotriva Federației Ruse (că, de, dictatorul Putin constituie modelul său politic), război din care, prin speculații la bursă, și-a întreit averea; să mintă cu nerușinare Congresul, pe sine prezentându-se cel mai eficient președinte american din seria celor 47; să-i vâneze cu armata pe migranți și apoi să-i deporteze pe unde se nimerește (doar din întâmplare în țara lor de origine); mai înainte de-a înșfăca jumătate din metalele rare ale Ucrainei, cu o valoare de ordinul trilioanelor de dolari, sistematic să învinuiască această țară de declanșarea războiului (cu strâmba lui logică, nu acuză agresorii, ci victimele agresiunii!), iar pe președintele Volodimir Zelenski chiar să-l dea afară din Biroul Oval, declarând cu nesimțire că acesta s-a arătat nerecunoscător pentru ajutorul american de peste 400 miliarde dolari (în realitate un ajutor de 100 miliarde); să devină campionul palavragiilor, ba renegându-și catastrofalele afirmații anterioare, ba susținând în campania electorală, că – dacă era președinte – Putin n-ar fi pornit războiul din respect față de el (sic!), respectiv că-l va încheia în maximum 24 de ore după reinstalarea la Casa Albă; să-și dorească cu ardoare Premiul Nobel pentru Pace, pesemne împreună cu nevrednicul V. Putin, cu toate că în luna iunie a ordonat aviației americane să bombardeze Iranul, inamicul israeliților, adică ceea ce haramul de kremlinist ordonă în fiecare zi hoardelor sale invadatoare și criminale, cică „eroi” în „justele” lupte pentru denazificarea statului condus de… un evreu.

N.B.: Apropo de corectitudinea decernării Premiului Nobel pentru Pace (prin extensie a tuturor nobeliarelor), istoria sireaca ne înștiințează că, în perioada interbelică și imediat postbelică, printre candidați s-au numărat Benito Mussolini (1935), Adolf Hitler (1939) și I.V. Stalin (de două ori: 1945 și 1948)…

George PETROVAI

Foto: lucrare de Annamaria Antal

Vineri, 25 iulie 2025,  Sighet International Music Summer (SIMS), ediția a doua (21-26 iulie 2025) s-a încheiat „oficial” cu un concert final susținut de cei zece tineri pianiști participanți. „Monitorizați” de cei doi profesori universitari (tineri și ei), Aurelia Vișovan și Can Çakmur, care au supervizat masterclass-ul de pian din orașul nostru, tinerii au urcat pe scenă cu dorința de-a intra și în posesia premiului de 2000 de euro oferit de firma japoneză KAWAI (producătoare de piane).
Tinerii pianiști Corinna Cesarotto (Italia), Teodor Drăgulănescu (România), Elise Hills (Marea Britanie), Luchiia Koval (Ucraina), Sándor Kun (România), Lena Majewski (Germania), Antoniu Naghi (România), Jiaming Yao (China), Yanan Wang (China) și Defne Erdem (Turcia) au interpretat cu măiestrie compoziții din repertoriul clasic internațional (Mendelssohn, Scriabin, Chopin, Liszt, Ravel, Beethoven, Brahms), reușind să impresioneze publicul prezent la Școala Gimnazială de Arte prin calitatea și personalitatea fiecăruia. Acest eveniment – de nota ZECE! – este o indiscutabilă dovadă a apartenenței urbei noastre la fenomenul muzical european și mondial. La finalul concertului „masterclass”, după numărarea riguroasă a voturilor, a fost decernat „Premiul publicului” câștigat de… Defne Erdem (Turcia).

Să sperăm că perseverența și implicarea sighetencei noastre Aurelia Vișovan (sprijinită firesc de autoritățile locale), ne vor surprinde cu o ediție specială SIMS 2026, anul viitor, când vom sărbători 700 de ani de la atestarea documentară a municipiului nostru. Prin acest gen de evenimente se „reconfirmă” continuitatea urbanității orașului nostru.

În continuare, înregistrarea VIDEO integrală a interpretărilor pianistice ale celor zece tineri prezenți la SIMS 2025:

Text & video: Ion Mariș
Foto: Brîndușa Oanță

Sâmbătă, 26 iulie 2025, Sighetu Marmației a găzduit cea de-a doua ediție a Festivalului Internațional de Folclor MARA – o sărbătoare a tradițiilor, portului popular și a prieteniei. Parada portului popular a umplut orașul de culoare, muzică și emoție autentică!

Festivalul s-a încheiat cu un încântător spectacol, gustat cu entuziasm de public.

Secvențe din spectacol:

Foto & Video, dr. Sorin MARKUS

În anul 1896, renumitul pictor sighetean Hollósy Simon, stabilit la München, a vrut să înființeze în orașul natal o școală de pictură, însă, sighetenii, total neinspirați, i-au transmis că urbea are nevoie de fabrici și industrie, nicidecum de artă, pictură, „firca-firca pe hârtie”.
Drept urmare, Hollósy și-a luat pensulele și s-a dus la Baia Mare, unde a fost primit cu brațele deschise și unde a înființat ceea ce se numește azi „Școala băimăreană”.
Care a continuat neîntrerupt de atunci, prin porțile căreia au trecut în cei peste 120 de ani cca 3500 de artiști plastici (pictori, sculptori, graficieni, ceramiști, designeri), provenind din toată lumea, care strălucește și azi pe mapamond prin nume de referință, care fac ca arta plastică cu eticheta Baia Mare să fie unul dintre cele mai competitive produse de export cultural (și nu numai) maramureșean.

Iar astăzi, profesoara de pian sigheteană Aurelia Vişovan, stabilită la Nürnberg, unde predă la Universitatea de Muzică de acolo, avându-l alături pe profesorul de pian turc Can Çakmur de la Trinity Laban Conservatoire din Londra, desfășoară o a doua ediție a „Sighet International Music Summer” (SIMS).
Este vorba despre un masterclass, o școală de vară, derulată cu generosul sprijin financiar al Primăriei și Consiliului Local Sighetu Marmației, cu ajutorul esențial al Școlii Gimnaziale cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice Sighet (cu care ne mândrim și de care avem cu toții nevoie) și cu sprijinul firmei japoneze de piane Kawai, sponsor al evenimentului.
În acest an participă 10 cursanți, proveniți din 7 țări, unii dintre ei reveniți a doua oară.

Sunt convins că vor urma și alte ediții și că acest fenomen va crește și va deveni tot mai mare, mai important și mai grandios, așezând, treptat, Sighetul pe podiumul muzicii clasice europene.

Într-un alt fel de reparare a greșelilor trecutului și de revenire a renumelui orașului, care-și va sărbători anul viitor 700 de ani de la prima atestare, la prestigiul pe care îl merită.

Teofil IVANCIUC

Foto: I. Maris

Sighet International Music Summer (SIMS) a descins în… stradă.  Și nu oriunde, exact pe Pietonala de lângă Centrul Cultural Sighet pentru a transmite parcă un mesaj firesc iubitorilor muzicii clasice.  A fost o „demonstrație”  de cultură urbană și o după amiază splendidă la Sighet. Cei doi pianiști – profesori universitari în mari centre universitare europene – Aurelia Vișovan și Can Çakmur, sunt printre cei mai importanți promotori ai orașului nostru în lume.

Dar, fără dragostea sighetencei Aurelia Vișovan pentru orașul de baștină n-am fi avut acest eveniment uimitor în această „margine” de țară. Și – nota bene! – autoritățile locale au înțeles importanța acestei „povești de succes” pentru creșterea vizibilității Sighetului.
Și-au câștigat locul la masterclass-ul organizat aici (ediția a doua) tineri talentați din șapte țări (inclusiv România). Publicul i-a ascultat și aplaudat cu drag.

O înregistrare VIDEO secvențială a concertului outdoor puteți urmări în continuare, fiind și o invitație la „finala” Sighet International Music Summer (SIMS) care va avea loc vineri, 25 iulie 2025 (ora 19:00):

Foto, Text & Video: Ion Mariș

Georges Tabet are o carte cu titlul ăsta. Mi-am adus aminte de ea aseară, pe 22 iulie 2025 (precizez data fiindcă e un moment unic în istoria culturală sigheteană), pentru că un concert atât de mare într-un oraş atât de mic nu-i un eveniment peste care tăcera se poate lăsa, aşteptând mereu un altceva poate mai interesant, poate mai accesibil multora.

Sighetul a „răbufnit” din când în când prin elitele sale. A făcut-o în istorie, în pictură, a făcut-o şi o face şi acum prin muzică, drept pentru care voi da alt titlu articolului meu, şi-i voi spune aşa:

A trăi prin Şcoala de Muzică.

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar impresia mea – pe care mi-o asum! – este că Sighetul e pe harta culturală a lumii prin activitatea şi evenimentele organizate de/la Şcoala de Muzică din Sighetu Marmaţiei.

Două piane pe aceeaşi scenă, făcându-ne să(-i) spunem, în gând, „O, da, bucuriei” când sigheteanca noastră dragă Aurelia Vişovan şi invitatul special al acestor zile Can Çakmur au interpretat finalul Simfoniei a 9-a „Oda bucuriei”.

Să spunem şi să dăm frâu liber bucuriei de a fi fost acolo, aproape de artişti, văzându-i, ascultându-i, comparându-i, … îndrăgindu-i în final pe amândoi, pentru că au fost minunaţi!

Despre concertul de aseară se va vorbi mult. E bine ca lumea să ştie că la Sighet s-a făcut şi se face muzică de înaltă clasă, că aici învaţă primele acorduri muzicale copii, tineri, care peste ani devin nume sonore în întreaga lume. Aici se întâmplă, la noi acasă şi asta ne face mândri pentru talentele sighetene şi recunoscători profesorilor care-i pregătesc, îi formează şi le dau un start impetuos în lumea muzicii culte.

Aurelia Vişovan vine mereu la Sighet. Aici s-a născut, aici a intrat în lumea muzicii. Acum este profesoară de pian la Universitatea de Muzică din Nürnberg, Germania. Can Çakmur este profesor la Trinity Laban Conservatoire din Londra. Cei doi ne-au încântat aseară prin prestaţia lor. Mă gândesc că „încântat” are o rezonanţă foarte largă pentru fiecare dintre noi. Putem fi încântaţi în multe moduri, de oameni, întâmplări, peisaje, etc. Dar „încântat” poate fi despărţit: „în-cântat”! Şi ajungem din nou la cântare, la muzică. Etimologia poate avea altă părere, nu mă îndoiesc, mai avizată. Dar mie îmi place, începând de aseară, să despart cuvântul în două, şi să fiu în-cântat de fiecare dată când viaţa îmi va da ocazia.

Pentru Aurelia şi Can am găsit în versurile „Bucurie! Bucurie!” de pe coperta a 4-a a programului de prezentare ceva ce poate fi o urare, un îndemn pentru cariera lor:

„Fraţilor, pe-a voastră cale / Mergeţi, veseli, neclintit, / Ca eroul spre nădejde / Şi spre laurul dorit!”

Mergeţi neclintit în cariera muzicală care-i dechisă  în faţa voastră! Neclintiţi vom sta şi noi, aşteptându-vă!

Horia PICU

Sâmbătă, 26 iulie 2025, în Parcul Central al municipiului Sighetu Marmației se va desfășura a doua ediție a Festivalului Internațional de Folclor MARA.

Participă ansambluri folclorice din România și din străinătate: Ucraina – Kolomea, Republica Moldova – Formația Folclorică „Datina”, Ucraina – Slatina/ Solotvino – Ansamblul Folcloric „Speranța”, Olt – „Junii Dobrotesei”, Suceava – Ansamblul „Dor bucovinean” Botoșana, Tulcea – Ansamblul Folcloric Aromân „Dor”, Maramureș – Ansamblul „Măgura” Cernești, Bistrița Năsăud – Ansamblul „Cununa Someșană”, Sighetu Marmației – Ansamblul Folcloric „Mara”.
Soliștii festivalului: Geta Postolache, Rafila Bărbos, Ionică Clipită, Daniela Bucunea, Ileana Matus.
Prezintă: actrița Dorina Roman.

De la ora 10:00 – va avea loc parada formațiilor participante iar de la ora 12:00 – spectacolul folcloric.
În paralel va avea loc și un Târg al meșterilor populari.

Organizatori: Primăria și Consiliul Local Sighet, Centrul Cultural Sighet.
Parteneri media: TV Sighet, „Salut, Sighet!”, Radio România Sighet, Radio România Antena Satelor, Direct MM.

Salut, Sighet!

La sfârșitul săptămânii trecute, împreună cu prof. Ioan Ardeleanu-Pruncu, la invitația bine cunoscutului apșănean Ion M. Botoș, am trecut granița pentru a vizita singurul Muzeu privat al românilor din Ucraina, la a cărui înființare și dezvoltare a contribuit cu maximă implicare și entuziasm gazda noastră.

În regiunea ucraineană Transcarpatia, în localitatea Apșa de Jos, românii trăiesc cu conștiința profundă a rădăcinilor lor și luptă pentru păstrarea limbii, tradițiilor și culturii. Un pilon esențial al acestei lupte identitare este Uniunea Regională din Transcarpatia „Dacia”, președinte Ion M. Botoș, organizație foarte dinamică, prin intermediul căreia s-a înființat Muzeul de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia – instituție privată ce funcționează ca o adevărată bornă a memoriei culturale românești.

Uniunea „Dacia” desfășoară o activitate susținută de promovare a patrimoniului românesc din Ucraina prin organizarea de evenimente culturale, simpozioane și întâlniri interetnice; sprijinirea învățământului în limba română, inclusiv prin donații de carte și materiale educaționale; implicarea în proiecte transfrontaliere cu parteneri din România și Republica Moldova; editarea de publicații despre istoria și cultura românilor din Maramureșul din dreapta Tisei; colaborarea cu instituții/ organizații din România pentru cercetarea comunităților românești din Ucraina etc

Muzeul de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia, aflat sub coordonarea ONG-ului „Dacia”, deține un veritabil tezaur de obiecte, documente și mărturii ale vieții românilor din zonă. Printre exponatele muzeului se regăsesc piese de port popular autentic, unelte tradiționale folosite în agricultură, păstorit, țesut, prelucrarea lemnului, apicultură, mobilier țărănesc vechi, icoane pe sticlă și lemn, precum și obiecte de cult, fotografii vechi de familie, acte oficiale din perioade diferite, documente istorice despre școlile românești din zonă, dinainte și de după alipirea regiunii la URSS, o bibliotecă etnografică și istorică, destinată ercetătorilor și elevilor interesați de istoria locală.
Muzeul nu este doar un loc de vizitare, ci un spațiu viu, care găzduiește activități educative, întâlniri intergeneraționale etc.
Prezența activă a Uniunii „Dacia” și funcționarea acestui muzeu confirmă faptul că românii din Transcarpatia nu sunt o minoritate pasivă, ci o comunitate implicată în societate, legată indestructibil de trecutul său și deschisă spre dialogul european. Emblema organizației – cu bradul, muntele și lupul dacic – este mai mult decât un simbol: este un legământ cu istoria și un semn de continuitate într-o lume în tragică schimbare.

Am fost părtașii unei lecții de istorie a românilor „de pretutindeni” care ne-a demonstrat că acolo unde „omul sfințește locul” neamul nu moare. Mulțumim, stimate Ion M. Botoș.

În continuare o „mostră” video de la întâlnirea românească transfrontalieră:

Text, Foto & Video: Ion Mariș

P. S. : Vizita noastră ne-a oferit prilejul de a face și o mică donație Muzeului de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia (Apșa de Jos).

Se tot vorbește în mass-media, din ce în ce mai mult, despre violența domestică.
Domestic înseamnă îmblînzit, adaptat, potolit, umanizat, civilizat. Ar fi atîtea denumiri pentru acest concept dar, din ceea ce se constată, din păcate, acest cuvînt și-a cam pierdut valoarea și s-a transformat în exact în opusul lui, în violență sălbatică.
Cum altfel să interpretezi cînd, aproape zilnic, suntem bombardați cu știri horror despre cum soțul, iubitul, concubinul și-a ucis soția sau iubita!, de parcă ar fi niște animale la vînătoare de ființe lipsite de apărare, atît prin constituția fragilă a femeii, cît și prin lipsa unor legi care să le apere!
Niciodată n-am să înțeleg de ce femeia ar fi o creatură de rangul doi, care să fie victimă a violului, bătăii, umilinței?! Cu ce a lucrat Dumnezeu mai mult la bărbat decît la femeie?

Încă nu ne-am domesticit în sec. XXI să înțelegem că suntem cu toții egali prin naștere, că suntem oameni!
Unde și cînd s-a produs o așa ruptură în civilizație care, cu cît se pretinde că avansează devine tot mai agresivă, începînd de la familie, societate  state între ele, etc…
Formele incipiente de agresiune, eu zic, apar din primii ani de existență.
Copilul e rezultatul „bulionului” existențial în care s-a născut, a crescut și s-a dezvoltat. E ca o sugativă care absoarbe tot ce vede în jurul lui, n-are discernămînt încă să separe binele de rău.
Părinții sunt proprii lor „croitori” de drumuri în viață, lucrînd cu „materialul” (genetic) propriu!
Școala ajută și ea cu ce poate, iar mai tîrziu, anturajul bun sau prost e cel ce-și pune amprenta însă, din păcate, din ce în ce mai  puțini părinți își asumă rolul de „făuritori” de oameni și destine. Ca să nu supere copilul și să-i îngrădească dezvoltarea. Le dă în mînă, din primele luni de viață, telefonul în loc de suzetă și îi lasă să-și aleagă singuri preferințele..
Orb să fii, să nu vezi, mai ales în aceste zile cînd se întețesc provocările sub formă de manifestații de toate genurile; spectacole, concerte, pe malurile mării, pe proprietățile conacelor, cu muzică drăcească, cu mesaje sataniste, suburbane, pe care nu credeai că le-ai putea auzi pe vreo scenă, cu creiere încinse de alcool și droguri… și să ne mai mirăm că în societate fac exact cum au văzut în partyurile și întrunirile de tot felul, nesupravegheate de adulți cerebrali!

Asta, la nivel de familie și societate, în timp ce vedem efectele nocive duse la extrem, peste granițe!
Popoare nevinovate, decimate și spulberate de cîte un dezaxat, care-și închipuie că are dreptul și că poate să facă tot ce vrea.
Așa că atunci cînd un dezaxat mai mărunt care-și omoară iubita și e căutat de două săptămîni fără rezultat, nu ne mai mirăm, intră în normalitate un asemenea caz…

Oare ce ne-ar trezi și ne-ar face să strigăm toți la unison: GATA! AJUNGE!

….Și în tot acest timp se moare în Ucraina, Gaza, Iran etc… și ne întoarcem iar în sălbăticie, uitînd că  odată am fost și noi domesticiți!

Ileana PISUC

P.S.: Mi-a rămas în minte o frază spusă de cineva: a ajuns diavolul să ia lecții de la noi!

Foto: I. Mariș