alabastru

o linie verde domoală
surâsul clarobscur al lucidității
amintiri dezinfectate
aproape
plutesc

la sfârșitul zilei aș vrea să fi venit Dumnezeu
să-mi spună uite asta-i parola pentru nivelul următor
poți trece

acum
                                                                   (din volumul „Amare”)

Foto & Video: Ion Mariș

* * *

Anca-Iulia BEIDAC (n. 18. 06. 1975) locuiește în Timișoara și este de profesie avocat. Începând cu anul 2000, publică poezie în reviste precum Arca, Contemporanul, Feed Back ș.a.

A debutat în 2019 cu volumele de poezie: pink porn guerrilla și 18- barely legal, ambele apărute la editura Grinta. Este prezentă în mai multe antologii, volume colective de poezie, proză scurtă și eseuri.

În anul 2025 i-a apărut volumul Amare la Editura Junimea, premiat la Festivalul Internațional de Poezie din anul 2025.

Vineri, 02 octombrie 2026, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul din Sighet a avut loc vernisajul expoziției de pictură și grafică (în care predomină portretele) și lansare de carte purtând semnătura artistului plastic basarabean Leonid POPESCU (membru al Uniunii Artiștilor Plastici și membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova).

Au vorbit despre artistul Leonid Popescu (prezent la eveniment), despre Basarabia, despre legăturile românilor din cele două țări de aceeași limbă, despre suferința basarabenilor (consemnată în cărțile prezentate), despre trecut dar și despre viitorul împreună, Laura Hybris (curatorul expoziției), Andreea-Iulia Someșan (artist plastic – Reghin), Gheorghe Mihai Bârlea (scriitor) și… Leonid Popescu (prezent de mai multe ori pe simezele sighetene).

Artistul vizual și scriitorul Leonid Popescu a făcut ad-hoc un anunț de mare generozitate, a donat în totalitate lucrările din expoziție (54 de lucrări) Centrului Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul din Sighet.

La finalul întâlnirii părintele protopop Dan Ioan Sidău i-a oferit artistului basarabean o Diplomă din partea Centrului Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighet.

După vernisajul oficial Leonid Popescu a continuat dialogul informal cu iubitorii de artă prezenți la eveniment.

Leonid Popescu s-a născut la 22 martie 1953 în satul Sărătenii Vechi, raionul Teleneşti, Republica Moldova. A absolvit Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chişinău (Republica Moldova) şi Facultatea de Design – grafică industrială a Institutului de Arte şi Design din Harkov, Ucraina. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

În 2001 a fost distins cu titlul onorific „Maestru în Arte” și Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, în 2013 – cu „Ordinul de Onoare”, în 2016 cu titlul onorific „Artist al Poporului”, în 2021 – Premiul şi Diplomă de excelenţă cu trofeu „EuroInvent 2021” (concurs cu participarea a 46 de ţări), pentru cartea de piese teatrale „Ecuaţia nuanţei absolute”, România”, Premiul şi Medalia de Argint „EuroInvent 2021”, România, pentru romanul „Drumuri printre ziduri”, Premiul şi Diplomă de excelență din partea Consiliului Mondial Român, Canada, pentru activitatea de Publicistică de Reunire a Basarabiei cu Patria-mamă.

Cărți publicate: „Sărătenii mei dragi”, monografie, Chișinău, 1996; „Din mărturiile timpului”, publicistică, ed. Presa, Chișinău, 2000;„ La porţile mării”, roman, ed. Ulysse, Chișinău, 2001; „Despre artă și artiști”, publicistică, cronici de artă plastică, Chișinău, 2003; „A venit new”, povestiri nepovestite, Chișinău, 2005; „Drum printre ziduri”, roman, Chișinău, 2006; „Tragedie pozitivă”, proză, Tipografia Centrală, Chișinău, 2021; „Deportări din valea Răutului”, Tipografia Centrală, Chișinău, 2023.

Leonid Popescu are lucrări în colecţii publice şi private din ţară şi de peste hotare.

Foto & text: I. Mariș

Joi, 01 octombrie 2026, poezia și muzica românească s-au întâlnit cu publicul din sudul Franței, într-un spectacol de rafinament și sensibilite susținut de actrița Daniela Nane și pianistul Alexandru Mihai Burcă.

Mari texte ale poeziei românești, puse în valoare prin arta interpretativă a Danielei Nane, au intrat în dialog cu universul pianistic construit de Alexandru Burcă, într-un repertoriu ce a adus în prim-plan creația muzicală românească, alături de mari opere ale muzicii universale.

Evenimentul, realizat în contextul Zilei Limbii Române și al Zilei Europene a Limbilor, a arătat, o dată în plus, că limba este nu doar un element esențial al identității, ci și un purtător de memorie și cultură, care își găsește prin artă cele mai frumoase forme de expresie.

Primăria Aix-en-Provence a devenit pentru câteva ore, grație celor doi artiști, un spațiu al întâlnirii cu limba, arta și cultura română, întâlnire la care au fost prezenți, la invitația doamnei consul general Aurelia Grosu, și reprezentanți ai autorităților franceze, membri ai corpului consular, cadre didactice și oameni de cultură.

La finalul evenimentului (ce se înscrie în proiectul România în povești vii – limbă, tradiție și dialog cultural, realizat de Asociația Vasile Tomoiagă în parteneriat cu Consulatul General al României la Marsilia și finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni), publicul a putut descoperi și volumul Povești adevărate din străbuni, de Elena Nane, o carte dedicată copiilor, în care tradiții și obiceiuri românești sunt transmise prin povești.

A fost, cu adevărat, o seară a poveștilor vii!

Mulțumim, Daniela Nane și Alexandru Burcă!
Mulțumim Consulatului General al României la Marsilia și doamnei consul general Aurelia Grosu pentru tot sprijinul!

Dr. Anuța Pop

Sighetu Marmației se pregătește pentru o seară plină de umor, energie și bună dispoziție! Turneul Național Muzical Gold Music 2026, care include și o secțiune dedicată comediei românești, ajunge la Sighetu Marmației cu unul dintre cele mai îndrăgite duo-uri ale scenei românești: Romică Țociu și Cornel Palade.

Pe 24 octombrie 2026, de la ora 16:00, publicul este invitat la Cinema Mara, pentru spectacolul „Comedie la MAXIM!”, o producție Gold Music dedicată tuturor celor care iubesc umorul de calitate și spectacolele live.

O seară în care râsul este vedeta

Romică Țociu și Cornel Palade, doi dintre cei mai iubiți maeștri ai comediei românești, promit un spectacol plin de glume savuroase, replici spumoase, energie și momente memorabile.

Cei doi artiști au construit de-a lungul anilor un stil inconfundabil, iar întâlnirea lor cu publicul din Sighetu Marmației se anunță a fi una dintre cele mai vesele seri ale toamnei.

„Comedie la MAXIM!” este mai mult decât un spectacol de divertisment: este o invitație de a lăsa grijile deoparte, de a râde și de a petrece câteva ore într-o atmosferă relaxată și plină de voie bună.

Pregătiți-vă pentru o seară în care râsul, muzica și buna dispoziție se întâlnesc pe aceeași scenă, într-un spectacol destinat publicului de toate vârstele.

Gold Music – comedia care face bine

Evenimentul face parte din seria de spectacole Gold Music 2026, turneu desfășurat în scopuri social-umanitare.

Prin participarea la spectacolele Gold Music, publicul contribuie la susținerea obiectivelor sociale ale turneului și demonstrează că arta, muzica și comedia pot aduce oamenii împreună și pot transforma emoția în fapte bune.

Detalii eveniment:

📍 Sighetu Marmației – Cinema Mara 📅 24 octombrie 2026 🕓 Ora 16:00 🎭 Romică Țociu & Cornel Palade – „Comedie la MAXIM!”
🎟️ Promoție – primele 100 de bilete: 99 lei 🎟️ Categoria I – 140 lei 🎟️ Categoria II – 120 lei
Biletele sunt disponibile online prin Entertix și Bilete.ro, precum și în format fizic.

📞 Informații: 0726 000 060 📞 Cinema Mara Sighetu Marmației: 0742 187 088 🌐 www.goldmusic.ro
Gold Music 2026 – muzică, comedie, emoție și spectacole pentru suflet.

Turneul Național Muzical Gold Music este organizat în scopuri sociale de Asociația Culturală Miraculoșii București.

COMUNICAT DE PRESĂ

Pentru cei mai „noi-născuți”, termenul de „muruială”, sună necunoscut, ca din altă limbă, dar pentru cei mai „vechi”, el semnifică, e drept, un cuvînt din „limba bătrînă”, dispărut, deoarece, a fost înlocuit pe parcurs, cu alte înțelesuri; spoială, văruială etc.
Numai că acestea din urmă, au totuși niște pretenții.
Pentru a vărui, a spoi, trebuie parcurse niște faze de pregătire a obiectivului; îndreptare, refacere a arhitecturii existente, consultare cu beneficiarii, în cazul nostru Primăria, pentru aplicarea stratului final și al culorii, în funcție de mediul ambiant!
În cazul de față este vorba IAR despre „cîrpirea” orașului, a clădirilor istorice de pe centru, după cum îl taie capul pe unul sau altul, care se trezesc proprietari!
Eu am ales să denumesc această cîrpeală , marea „muruială”!
Pe timpuri, era un adevărat ritual, mai ales la țară, ca fiecare gospodină să-și primenească casa, s-o înnoiască, după posibilități. Lutul amestecat cu apă, dădea o tină tocmai bună de uns (muruit) pereții și aria (partea de pămînt bătut) de pe jos. Lucrarea ținea cam de la Paști pînă la Crăciun.
Timpuri vechi, metode arhaice!
Dar acum, în secolul în care ne conduce IA, cum să te întorci în timp și să faci lucrări de mîntuială într-un oraș municipiu? (Vezi clădirea de peste drum de Pompieri, galbenă ca gutuia!).
Ciclic, în oraș are loc cîte o primenire în culorile curcubeului  a clădirilor din centrul orașului, mai ales a celor cu magazine la parter. Nimeni nu vede, nimeni nu sesizează la ceea ce se întîmplă în jur!? Nimeni nu impune niște reguli standard  la nivel european, care trebuie respectate?
Vrem un oraș curcubeu? Se dă cu verde pe uscat!
Un oraș cu o așa arhitectură moștenită de care ar fi mîndră și Viena, să fie banalizat de niște necunoscători? Ce ne-a mai rămas din Sighet?
Industria aproape a dispărut, comerțul (in afară de cel cu sumne, pînzături, țigări și „altele”), e pe chituci, localurile cu tradiție și pretenții se închid pe capete!
Singura sală de spectacole „Viorel Costin” zace în paragină de 30 de ani…
A rămas singur ORAȘUL, care moare sub ochii noștri înecat într-o mare de indiferență și KITSCH!
Ne-am putea salva prin reanimarea lui, să-l transformăm fie și într-un oraș- muzeu (de artă) făcut de niște profesioniști nu din cîrpeli de doi bani, din care să se profite din plin!
Cu un cui și cîteva tonete zgomotoase amplasate în inima Memorialului, nu ne ridicăm!
Nu pot să fiu ipocrită și să nu recunosc marea asfalteală de pe centru.
Uitam, dacă o situație comică care putea fi chiar tragica nu-mi atrăgea atenția recent.
S-a marcat pista pentru biciclete pe partea stîngă!?… care se termină exact la intersecția din sensul giratoriu de la Pompieri.
O doamnă, pe bicicletă, s-a trezit exact la mijloc în fața mașinilor, neștiind încotro s-o ia, disperată a cotit-o la dreapta, unde e o urmă de linie albă care te conduce direct la Smurd!
Așa că problema e rezolvată, în caz de pericol!
Comic, nu?
S-au ridicat bordurile, implicit și trotuarele, indicatoarele rămînînd la aceleași dimensiuni. Cei mai scunzi nu le prind, dar cei mai „răsăriți” le iau din plin, la o mică neatenție.
Se invocă niște sfinți, mulți cunoscuți, alții botezați pe loc, care mai apoi sunt dedicați celor răsunzători cu „trebile” orașului.

Ileana Pisuc

P.S.
Era să uit!
S-a trecut (în sfîrșit) la reabilitarea Casei Pălărierului, o clădire reprezentativă pentru oraș, dar după cum e strangulată de clădirile din jur, de-abia i se vede pălăria!
Hotelul Coroana de cîteva luni a intrat și el în reabilitare și periodic își ridică trena de pe fațada centrală ca să ne arate cîte un pic din spoială.
O ultimă întrebare aș mai avea, ca simplu cetățean: Sighetul are un arhitect care să-l înțeleagă și să-i redea o față pe care o merită atît el cît și cei care-l locuiesc și îl iubesc!?

A apărut numărul 280 al Revistei de Cultură „Nord Literar”, cu un conținut bogat, pe gustul tuturor iubitorilor de literatură, și poate fi găsit în chioșcurile de ziare din Baia Mare și în Librăriile Cărturești din întreaga țară.

„Jurnalul nu se scrie ca să spui ceva, ci ca să fii aici” – spune Irina Petraș în eseul „Despre jurnal”. Dana Buzura-Gagniuc, în editorialul său, conturează un portret al scriitorului Augustin Buzura, de la nașterea căruia s-au împlinit 88 de ani în 22 septembrie.

Poemul lunii aparține lui Ioan Dragoș, iar pagina dedicată vieții culturale vine cu un interviu cu Nicolae Goja, directorul Festivalului de Literatură „Vasile Lucaciu”, care va avea loc în noiembrie la Cicârlău.

Gheorghe Glodeanu prezintă un volum cu o tematică incitantă: „Suicidul în literatura română” al Angelicăi Ionce.

„…o carte provocatoare și, din multe puncte de vedere, neliniștitor-ademenitoare” – susține Delia Muntean în cronica la „Ultimul gând” al lui Vianu Mureșan.

Daniela Sitar-Tăut zăbovește asupra poeziei Ilenei Nemeș-Pop din volumul de curând apărut „Femeia cu iarbă pe umeri”.

Poezia lui Cassian Maria Spiridon și parodia lui Lucian Perța pot fi citite la rubrica „Orfeu”.

Gheorghe Pârja prezintă într-o cheie realistă „Drumul” – romanul autobiografic al Luminiței Cioabă.

Eseul Laurei Poantă lansează o provocare privind posibilitatea existenței unei culori pe care nimeni nu a văzut-o vreodată.

Dana Buzura-Gagniuc face o radiografie a actualității culturale a începutului de toamnă.

La pagina dedicată cuvintelor din exil, Mihaela Albu identifică mitul întoarcerii în multe dintre creațiile scriitorilor aflați departe de țară.

Mircea Popa vine cu un amplu comentariu asupra monografiei lui Ioan Nistor, „Dariu Pop. un spirit heliadesc în Nord-Vestul ardelean”.

Multe recenzii în acest număr al revistei: Nicolae Scheianu – la prima carte apărută la Editura „Nord Literar”, „Dializa luminii” de Vasile Trif; Paul Gorbna pentru „Nunta de fluturi” a poetei Carmen Doreal; Raluca Hășmășan – la cartea Hannei Bota, „De-a timpul”; Ana Ardeleanu pentru „Sfârșitul salvat” al lui Olimpiu Nușfelean; Flaviu Claudiu Mihali – pentru „Ca la kino! Întâmplări umoristice” de Valeriu Bulat.

Gavril Ciuban construiește un portret al medicului-poet Ieremia Lenghel.

Nicolae Scheianu începe o rubrică dedicată restituirilor și publicării unor manuscrise și documente inedite din creația unor autori maramureșeni. Primul poet ales este Iurii Pavliș.

Proză de Ciprian Coc și poezii de Iulia Dragomir, de Alexandru Cazacu și de Virgil Dumitrescu pot fi citite în paginile revistei.

Ilustrația acestui număr cuprinde imagini din documentarea în Maramureș a proiectului „Locuri de poveste – geografia romanelor românești” realizat de Fundația Culturală Augustin Buzura.

Comunicat de presă

Sâmbătă, 26 septembrie 2026, a treia zi a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet (cel mai vechi festival din țară – ediția 53) a fost divizată în două etape. Una desfășurată la Muzeul Satului Maramureșean, unde – din păcate – n-am putut participa și a doua, „Serile de la Desești”, locul unde Nichita Stănescu a poposit și a rămas, fiind „adoptat” de sat prin priceperea celor care, pornind de la o idee îndrăzneață, au transformat natura, frumusețea locului în Poezie.

Vremea a fost plăcută, o toamnă „ornamentată” cu roadele pământului și cu laurii premiilor acordate, iar participanți la festival (invitați și premiați) împreună cu grupul de scriitori din PEN Club România și Republica Moldova s-au integrat perfect „ritualului” pe care-l respectă ad literam poetul Gheorghe Pârja: slujba de pomenire la Biserica monument UNESCO din Desești, reculegere și rugăciune la mormântul părinților poetului Gheorghe Pârja și întâlnirea din grădina casei părintești, acolo unde se decernează premii și se povestesc întâmplări cu Nichita și cu cei care s-au bucurat de cele 47 de ediții ale „evadării” din Sighet.

Există locuri sacre în care poezia nu se citește, se respiră și… inspiră. Iar Deseștiul este unul dintre ele, satul maramureșean de pe Valea Marei și-a deschis poarta și poarta familiei Pârja, pentru Cuvânt, pentru acea emoție originară care apare atunci când versul crește de la an la an în locul din care Nichita n-a plecat nicioadată. A rămas al Deseștiului pentru totdeauna!
Asta s-a întâmplat și sâmbătă, 26 septembrie, la cea de-a 47-a ediție a Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești, martori „de jure” au fost poeții participanți (citiți-i pe rețelele sociale!), atât cei de la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet (ediția 53) cât și invitații de la PEN Club Moldova și PEN Club România, participanți la Conferința „Istoria ca viitor”.
Cred că noi, poeții și iubitorii de poezie participanți, am format „distribuția” în… Poezia ca viitor. Curtea familiei Gheorghe și Viorica Pârja s-a transformat, încă o dată, într-o scenă verde, fără cortină, fără reflectoare, cu iarba covor și cerul blând-albastru drept acoperiș, cu poezia liant între oameni.
Și-n fiecare an se acordă mult-așteptatul Mare Premiu al Serilor de Poezie „Nichita Stănescu”, o distincție care, de-a lungul timpului, a adunat nume importante ale poeziei românești dar și internaționale. În anul 2026, premiul i-a revenit poetului Nicolae Scheianu, iar momentul a căpătat o semnificație aparte prin prezența Anei Blandiana, (laureată a Marelui Premiu în 2015), cea care i-a înmânat distincția.

De la Sighet, juriul a adus la Desești… Premiul Opera Omnia, care l-a onorat pe cel care-și deschide casa părintească pentru bucuria confraților… neobositul Gheorghe Pârja.
Și pentru că la Desești premiul nu înseamnă niciodată doar o simplă diplomă sau un trofeu, ci o întâlnire între destine poetice, ceremonia a fost urmată de „tradiționalul” recital de poezie. Versurile au continuat astfel să curgă, din glas în glas, peste Valea Marei și liniștea satului, prelungind o după-amiază și o seară în care Poezia s-a contopit cu… peisajul.

Poate acesta este secretul Serilor de Poezie de la Desești… aici, Poezia pășește natural pe ulițele satului.

Text & foto: Ion Mariș

Toamna îi aduce „roade” bogate artistului plastic sighetean Ștefan – István Hegedűs, care a participat la cunoscuta Tabără Internațională de Pictură de la Vaja (Ungaria). István – Piști Hegedűs s-a integrat optim în cele aproape două săptămâni petrecute la Vaja (07 – 18 septembrie 2026) și, ajuns acasă, la Sighet, ne-a dat câteva detalii despre perioada petrecută acolo.
La tabără au fost invitați 8 pictori, 2 din România, 2 din Ucraina și 4 din Ungaria. Fiecare artist a finalizat două lucrări care – conform înțelegerii – au fost donate organizatorilor. Ștefan – István Hegedűs a fost sigurul care a executat trei lucrări și le-a donat pe toate Muzeului și organizatorilor din Vaja.

Talentatul pictor sighetean a participat la tabăra internațională de la Vaja pentru a… nouăsprezecea oară, un record absolut pentru artiștii care au fost invitați de-a lungul anilor acolo.

Piști Hegedűs, deși discret, aparent izolat de „zgomotul” din societate, continuă să picteze, să creeze și să se bucure de… mirajul culorilor!

Ion Mariș

Foto: Arnold Hegedűs

Sâmbătă, 26 septembrie 2026, în Piața Bellecour, Serbările Consulare de la Lyon au reunit zeci de țări în jurul temei „Poveștile și legendele lumii”.

Pentru România, întâlnirea cu publicul s-a construit în jurul conceptului  Les visages des contes roumains (pe care l-am realizat împreunǎ cu Consulatul General al României la Lyon, un univers în care personajele, măștile, cărțile și cuvintele din poveștile noastre au devenit puncte de întâlnire cu publicul.
De la intrarea în stand, vizitatorii erau întâmpinați de formula A fost odată ca niciodată…/ Il était une fois…., iar, odată pătrunși în universul poveștilor, puteau descoperi, printre măști și citate din cărțile prezentate și formule desprinse din tradiția povestirii.
Universul personajelor a fost adus în fața publicului prin măștile realizate de meșterul popular Paul Buța, care au atras curiozitatea și privirile, în timp ce cărțile au deschis alte ferestre către cultura și imaginarul românesc.
Un loc aparte l-au avut poveștile românești din Maramureș, prezentate prin întâlnirea cu Estelle Cantala, scriitoarea și povestitoarea franceză care a aprofundat de-a lungul anilor universul poveștilor și tradițiilor maramureșene.
Publicul a putut descoperi personaje, a răsfoit cărți, a privit măștile și a stat de vorbă cu cei care duc aceste povești mai departe.
Printre miile de vizitatori, ne-am bucurat de vizita primarului orașului Lyon, precum și de prezența numeroșilor membri ai corpului consular.
Prima zi a fost, astfel, despre întâlnire, descoperire și dialog cultural – despre povești care ies din paginile cărților și din memoria tradiției și ajung să fie descoperite.
Participarea Asociației Vasile Tomoiagă la Serbările Consulare se înscrie în proiectul „România în povești vii – limbă, tradiție și dialog cultural”, realizat în parteneriat cu Consulatul General al României la Lyon și finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Iar esența proiectului este tocmai aceasta: să aducem cultura română în spațiul întâlnirii, într-o formă vie, accesibilă și deschisă dialogului.

Poveștile au continuat și duminică, 27 septembrie 2026, la standul României din Piața Bellecour.

Dr. Anuța Pop

Vineri, 25 septembrie 2026, la Biblioteca arondismentului 2 Lyon, în cadrul Săptămânii Consualtelor, împreună cu Consulatul General al României la Lyon am organizat spectacolul de povestire muzicală Fureurs de Zmei, Merveilles de Zâne (Furia Zmeilor, Minunile Zânelor), spectacol ce are la bază povești românești din Maramureș.

Poveștile au parcurs un drum lung… Estelle Cantala le-a descoperit și le-a cules din sate, apoi le-a adaptat și le-a dat viață prin filtrul propriului univers artistic, prin cuvânt și muzică, alături de muzicianul Jean Denux. Așa au devenit spectacol. Într-un spațiu cultural nou, dar fără ca legătura cu limba și tradiția să fie pierdute.

De la plasarea exactă într-un anumit spațiu ori context – de la Breb, până la târgul de la Dragomirești, la baba Floarea cu care Estelle a stat mult de vorbă, la dialoguri, în limba română, între personaje, la elemente de costum tradițional ori gastronomie tradițională, toate acestea au păstrat, dincolo de scenă și de distanța dintre Maramureș și Lyon, legătura cu locul din care au pornit poveștile.

Evenimentul, parte a proiectului România în povești vii – limbă, tradiție și dialog cultural realizat de Asociația Vasile Tomoiagă în parteneriat cu Consulatul General al României la Lyon și finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a fost nu doar un spectacol de povești în limba franceză; a fost și este o formă de expresie artistică prin care patrimoniul narativ românesc dobândește vizibilitate în spațiul francofon.

Mulțumim, Estelle și Jean!

dr. Anuța POP

Vineri, 25 septembrie 2026, la apusul soarelui, a început Sărbătoarea Corturilor, Sucot, o sărbătoare a recoltei de șapte zile care comemorează călătoria de 40 de ani a israeliților prin deșert, când locuiau în adăposturi temporare.
Sucot începe pe 15 Tișrei, la cinci zile după Yom Kipur. Cele șapte zile de festival sunt urmate de Șmini Ațeret și Simhat Tora. Evreii iau mesele și, când este posibil, dorm în suca (cort). Anul acesta Sucot se termină la căderea nopții vineri, 02 octombrie 2026.

Mesajul de Sucot al președintelui Comunității Evreiești din Sighet, dl. David Liberman, îl puteți urmări în continuare, în înregistrarea VIDEO:

Foto & Video: dr. Sorin Markus

Vineri, 25 septembrie 2026, Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet s-a axat pe Artă și… Memorie, de la „Obsesii” la Memoria unei teribile închisori. Într-o singură zi, Sighetul s-a „devoalat” printr-un program cultural în care arta și istoria tragică a locului s-au întâlnit într-un dialog inedit și profund.

Ziua a debutat (ora 10:00) la Centrul Cultural – Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, cu… „Artă la Palat”, o întâlnire informală între artele vizuale și poezie. Expoziția „Obsesii”, semnată de sculptorul Ioan Pop Vereta, a fost punctul de plecare al incursiunii într-un univers în care materia (andezit, marmură, lemn etc) s-a transformat – dincolo de ceea ce s-a „văzut” – în poezie. A fost vizitat Palatul, colecțiile de carte rară, expozițiile temporare și… lumea păpușilor (sute de exponate, surprinzătoare, care aminteau de anii copilăriei). Picturile murale (re)descoperite, vitraliile sobre, succesiunea culorilor, au creat, creează o ambianță fascinantă. Sculptura și poezia s-au întâlnit aici nu într-o confruntare, ci într-un schimb de mesaje complementare. A fost o invitație adresată publicului de a privi altfel arta și – în mod sigur – de a descoperi frumusețea nepervertită.

De la artă, drumul zilei a continuat către unul dintre cele mai tulburătoare locuri ale memoriei românești.
La ora 12:00, la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, a avut loc inaugurarea Centrului multifuncțional. Cuvântul de deschidere i-a aparținut poetei Ana Blandiana, președinta Fundației Academia Civică, al cărei nume este strâns legat de existența Memorialului Sighet… „de la idee la faptă”. În prezența unui numeros public și-a unor invitați de marcă a fost lansată cartea „Memorialul Sighet, de la idee la faptă”, de Nicolae Noica – o incursiune în istoria unui proiect care a demonstrat forța atitudinii civice în drumul spre normalitate al unui popor.

La ora 17:00, zidurile Memorialului au lăst loc scenei. „Mărturii din închisori”, spectacolul de teatru-document al Secției de Teatru a Centrului Cultural Sighetu Marmației, care a adus în fața publicului (din nou foarte numeros) povești și destine feminine marcate de inumana experiență din închisorile comuniste.
Pentru cei care privesc istoria de la „distanță”, teatrul poate fi puntea către înțelegerea ei umană. Pentru cei care cunosc deja suferințele unor femei puternice, poate fi o formă de a nu lăsa să se piardă lupta și amintirea lor.

Emoțiile zilei s-au amplificat la ora 20:30, în „Spațiul de reculegere și rugăciune”. Recitalul de poezie susținut de poeții invitați la Festivalul Internațional de Poezie, alături de poeți din Republica Moldova, invitați de PEN Club România și PEN Club Moldova la Conferința „Istoria ca viitor”, organizată de Fundația Academia Civică, a reverberat peste tăcerea și „forța” lumânărilor. Mult mai târziu în noapte, după plecarea noastră, vocile poeților continuau să „ardă” împreună cu lumina lumânărilor Memorialului.

După arta vizuală, după carte și după mărturia dusă pe scenă a rămas, rămâne poezia. Poate că nu există un loc mai potrivit decât Sighetul pentru o asemenea succesiune de întâlniri. Pentru că aici durerosul trecut nu poate fi uitat și nici transformat în simplă statistică, în niște imagini pe pereții celulelor pe unde au trecut unii dintre semenii noștri.
Trecutul trebuie înțeles, respectat… Poezia continuă!

Foto & text: Ion Mariș

US Open 2026. Gălăgia vs liniștea
Gauff a pierdut accesul în semifinale și datorită răcnetelor de bucurie ale  tribunei (cca 14.000 ipochimeni),  de câte ori greșea adversara ei, netulburata  Elena Rybakina.

*

La ceremonia de premiere s-au aprins luminile dinăuntrul Elenei R. și  ochii i se roteau de bucurie. Acum am înțeles de ce impasibiltatea ei este mereu senină.

Din mers
Un băiețaș de vreo 9 ani, șade pe o terasă la Pizza-Rai cu bunica lui. Are o surioară mai mare, Bianca, de vreo 11 ani. Bunica:
– Uite-l pe nenea ăla cu ochelari la cafea! E profesor. A citit foarte, foarte multe cărți…
– Mai multe și ca Bianca?!

*

Tătăl cu băiatul lui ies pe bicicletă din Grădina Morii.
– Îți place poarta asta …Maramureșeană?
– …’Nda… Da’ unde-i ușa, tati?

Bărbați la cafea
„Cocoana era tare nevinovată, așa cum trebuie, dar avea și șmecheritatea aia….!”

Banca de rezerve
„…Era înalt și uscat. Avea peste 90 de ani. Cioban. Când dădea noroc, îți strângea mână ca în menghină. Avea pielea urechilor tăbăcită toată, de la vântul de pă hotar…” (I.B.)

Lele-isme de Seini
*„O fi foastă zîsă că vine, da’ n-o venit.”
* „Ce ai atâtea tuhe, tu?” (hachițe, toane)
*„..Șî ie’ nu-i bună, îi tare dungoasă!”
* „Iar te-apucă dâcu?” (bâha)     (& L.R.)

Sala de așteptare

„Megkaptam a ordinul de prefect… Megfőztem a gulyást… töltött káposzta vagy töltött paprika… Még kel egy expert juridic, nem tudom miféle pasas (ficka) és ez… és  egy jó alma tészta…”

                                                                         Marin Slujeru