Luni, 09 iunie 2025, la Ferești (Perla Cosăului) a avut loc evenimentul „Pă Mara, pă lângă apă”. Au fost interpretate bine cunoscute… Șlagăre, șlagăre! Au urcat pe scenă interpreți de referință ai muzicii ușoare românești.
În continuare un video cu… Vasile Șeicaru:
Foto & video: dr. Sorin Markus
Luni, 09 iunie 2025, la Ferești (Perla Cosăului) a avut loc evenimentul „Pă Mara, pă lângă apă”. Au fost interpretate minunate… Șlagăre! Au urcat pe scenă interpreți de referință ai muzicii ușoare românești.
În continuare un video cu Ducu Bertzi:
Foto& video: dr. SorinMarkus
Luni, 09 iunie 2025, la Ferești (Perla Cosăului) a avut loc evenimentul „Pă Mara, pă lângă apă”. Au fost interpretate… Șlagăre, șlagăre! Au urcat pe scenă interpreți de referință ai muzicii ușoare românești.
În continuare un video cu Gabriel Dorobanțu:
Foto & video: dr. Sorin Markus
Luni, 09 iunie 2025, la Ferești (Perla Cosăului) a avut loc evenimentul „Pă Mara, pă lângă apă”. Au fost interpretate… Șlagăre, șlagăre! Au urcat pe scenă interpreți de referință ai muzicii ușoare românești.
Azi un video cu Ileana Șipoteanu:
Foto & video: dr. SorinMarkus
Andreea Biro (A.B.): Adriana Trandafir la Sighet! Este incredibil, să ştiţi! E o bucurie imensă şi o onoare, în primul rând pentru că am avut din nou şansa de a vă vedea pe scenă şi pe urmă că aţi acceptat să avem acest dialog, pentru sigheteni. Sunteţi pentru prima dată la noi în oraş?
Adriana Trandafir (A.T.): Nu. Am venit la Sighet pentru prima oară cu ceva timp în urmă, uite aşa, m-am urcat într-un tren şi am zis că trebuie să merg să văd cu ochii mei acel loc… acel loc unde, de sub pământ, suflete şi inimi încă lăcrimează, oase frânte încă vorbesc, încă ţipă, încă îşi strigă libertatea şi luptă pentru adevăr! Şi am fost extrem de impresionată, pentru că una e să ţi se spună, să ţi se povestească, să citeşti, să-ţi imaginezi, alta e să respiri suferinţa lor – acolo. Nici nu-mi venea să calc, simţeam că mă doare. Am fost atât de marcată de lista artiştilor care au trecut prin Sighet! Am fost profund impresionată de şirul copleşitor de nume mari, uriaşe, ale teatrului şi filmului românesc; într-atât încât la întoarcere, m-am şi dus la domnul Constantin Codrescu să stau de vorbă cu dumnealui. Am vorbit, chiar cu o săptămână înainte de a-şi lua zborul către toţi eroii care au trecut prin Sighet – şi pesemne că acum s-au reîntâlnit cu toţii, sunt împreună şi pun ei ceva minunat la cale. Mi-a explicat, mi-a spus (aflasem şi de la Leopoldina Bălănuţă, profesoara şi mentorul meu, de la părinţii mei, care mi-au istorisit multe, precum şi de la un fost deţinut politic, care făcuse Aiudul şi care s-a întors după 17 ani şi a putut să se bucure de libertate, atât cât şi-a sau i s-a permis să se bucure de libertate) şi am înţeles că Sighet are o rezonanţă extraordinară. Nu socio-politic! Ci prin ceea ce eu consider că este sfânt în zona asta, anume lupta pentru libertate – lupta celor care au ales să facă tot posibilul pentru ca noi să gustăm, să ne înfruptăm din libertate. Acum… dacă noi nu mai ştim ce să facem cu ea, nu este vina lor, este în totalitate vina noastră!
A.B: Cum vedeţi situaţia culturii din România, în general, iar pe cea din oraşele mici în particular?
A.T: E greu. Azi, poate mai mult ca oricând. Trebuie să recunoaştem că sunteţi tare departe de noi… iar asta îngreunează lucrurile. Însă teatrul românesc, teatrul ca lume, nu o să moară niciodată, indiferent cât de tulburi ar fi vremurile; nu o să moară pentru că are nişte rădăcini atât de adânci, încât nici un război, nici o confruntare socială, nici o situaţie politică nu îl poate doborî! Îmi spun mulţi Doamnă, mai e generaţia Dumneavoastră şi apoi s-a terminat! Nimic mai fals! Nu s-a terminat! Eu am studenţi atât de valoroşi, copii (pentru că am o şcoală de teatru pentru copii) atât de talentaţi, înzestraţi, dăruiţi, înnobilaţi de Dumnezeu cu har şi cu o minte de laser, încât sunt sigură că ţara asta va încăpea pe mâini bune, cultural vorbind. În orice loc am fost, în orice turneu, în ţară, sau în lume, nu mi s-a întâmplat să mi se spună Nu m-a prins, nu m-a interesat şi nici nu cred c-o să mă intereseze vreodată ce aveţi voi se spus pe scenă.
A.B: Cum aţi defini menirea artistului Adriana Trandafir?
A.T: Eu m-am format şi am evoluat în generaţia de graniţă. Deci probabil echilibrul şi conservarea legăturii: s-a spus despre mine că am fost cea mai tânără dintre cei bătrâni şi cea mai bătrână dintre cei tineri. Consider că Dumnezeu m-a iubit şi mă iubeşte enorm de mult, de vreme ce mi-a permis să stau alături, să-i privesc, să-mi fie profesori nişte zei! Să joc alături de ei! Îmi amintesc când, de la ţară, îi ascultam la radio ori îi priveam la televizor, nu pricepeam unde, cum încăpeau acolo atâtea voci, cum încape un film într-un ecran? Iar când am ajuns la facultate în 1975, când l-am văzut pe Amza Pelea intrând pe uşa Institutului, m-am lipit de perete! Pentru că nu-l vedeam pe profesorul Amza Pelea… ci pe Mihai Viteazu! Astfel, pentru mine, toţi profesorii mei – Octavian Cotescu, Leopoldina Bălănuţă, Dem Rădulescu, Marinuş Moraru, Amza – toţi, toţi erau şi au rămas nişte zei. Nişte zei care, chiar în întunericul care ne înconjoară, sunt faruri! Nu voi avea niciodată suficiente cuvinte, ori timp, să le mulţumesc pentru cât şi câte am învăţat privindu-i!
A.B: Cine v-a fost model şi mentor în familie?
A.T: Mama, măicuţa mea, dar şi bunica (am avut o bunică aşa, Moromete!); stătea pe prispă şi fuma – parcă o văd! – şi am întrebat-o într-o zi Ce e, maică mare, viaţa? Iar ea mi-a răspuns Ei, ce să fie? Iaca, un costum de haine: ne naştem goi şi murim îmbrăcaţi! Atât! Ce n-aş da să-i mai sărut mâinile măcar o singură dată…
A.B: A fost greu drumul? A fost abruptă poteca?
A.T: Când am venit eu de la ţară şi am dat admitere la facultate, intrând prima din prima, în condiţiile în care erau 876 de candidaţi pe 4-5 locuri – şi, credeţi-mă, e relevant ce vă spun, nu o fac ca să mă laud! – mergeam în fiecare seară la spectacole; am prins cea mai bună, cea mai frumoasă perioadă a teatrului românesc, între 1975 şi 90! Greu? Nu, a fost superb! Şi de atunci tot lupt, tot cred, tot sper ca noi, românii, să avem drept carte de vizită cultura. Iar rădăcinile astea adânci nu se vor usca niciodată, nu au cum, pentru că sunt udate de lacrimile profesorilor mei, de sângele înaintaşilor noştri care au luptat pentru toate de care ne bucurăm azi.
A.B: Lupta despre care vorbiţi nu-mi este străină! Străbunicul meu, Protopop Greco-catolic, a fost întemniţat la Piteşti, iar fiziologia familiei mele s-a schimbat iremediabil după aceea. Fiece suntem azi, e şi pentru că el a ales să-şi păstreze verticalitatea, principiile, drumul! Pentru toţi cei ce i-au succedat. Personal, m-am simţit mereu profund legată de lumea scenei, aşa încât, din postura dascălului, fac teatru şcolar de limbă engleză…
A.T: O, superb! Vă aşteptăm la Bucureşti!
A.B: Mulţumim de invitaţie, am fi încântaţi să o putem onora! Aşa cum spuneaţi, copiii sunt minunaţi! Şi merită toate eforturile noastre.
A.T: Da, dar vedeţi ce se întâmplă? Tot mai puţin sunt ascultaţi, tot mai puţină încredere se depozitează în ei! Pentru că, poate, nu sunt perfecţi. Pentru că greşesc. Eu… mereu mi-am recunoscut greşelile! Am făcut greşeli. Şi o să mai fac! Pentru că important nu e ce ţi se întâmplă, important e ce înveţi din ce ţi s-a întâmplat! Profesoara mea Leopoldina avea o vorbă: un artist adevărat este ca o oglindă; dacă cineva dă cu piatra şi oglinda se sparge în mii de cioburi, iar tu iei un ciob, unul singur, unu! tot tu eşti! Aşa simt şi eu. Şi chiar dacă nu aş îndrăzni vreodată să mă compar cu monştrii sacri care m-au format, sper să-mi fi pus amprenta pe studenţii mei. Diriginta mea din liceu a împlinit ieri 90 de ani…
A.B: Ce vârstă frumoasă! La mulţi ani binecuvântaţi!
A.T: … eu acum organizez întâlnirea de 50 de ani de la absolvirea liceului şi abia aştept să mă revăd cu toţi… care mai sunt, că din păcate, au plecat mulţi la cele veşnice, şi-au luat zborul. Se moare atât de des, se moare atât de rapid, nici nu observi şi oamenii au şi plecat de lângă tine! Şi realizezi că ai fi vrut să mai ai timp, să le poţi spune cât i-ai iubit, cât i-ai apreciat. Iar eu asta vreau acum, să le spun celor ce sunt, cât îi preţuiesc – nu mai vreau să mă mai fac vinovată de păcatul tăcerii!
A.B: Bunicul meu, un suflet de artist care mi-a modelat personalitatea, principiile care mă călăuzesc, spunea că singurele greşeli pe care nu le mai poţi răscumpăra sunt cele săvârşite faţă de cei ce nu mai sunt. Pentru că nu mai poţi să te întorci, să ceri iertare… nu mai e cui!
A.T: Înţelept!
A.B: Mi-aş dori să avem teatru la Sighet în fiecare lună! Nu ştiu dacă e posibil, în contextul acesta complicat. Ştiu însă un lucru: toţi colaboratorii asociaţiei Cultura Gratia Urbis, toţi artiştii pe care noi, ori alţi actanţi culturali din zona privată, am reuşit să-i aducem aici, acasă, au fost impresionaţi de public. Acest public însetat, schilodit de lipsuri, dar care aplaudă în picioare minute în şir!
A.T: Pe bună dreptate! Chiar dacă nu sunt condiţii ideale, chiar dacă sala nu e adecvată pentru teatru, ne bucurăm enorm că am venit şi că am jucat aici; pentru ceea ce am citit în privirile oamenilor, pentru căldura lor sinceră.
A.B: Mi-aduc aminte, în 1983 sau ‘84, v-am văzut pentru prima dată pe scenă în rolul Mariei din „Arta conversaţiei”. Am rezonat atunci, din raţiuni extrem de personale, cu fetişcana care spunea, apăsat, uşor zeflemist, cu siguranţă în mod rebel, mon demi-frère. E o amintire luminoasă cu mama, care „şi-a luat zborul”, cum atât de frumos v-aţi exprimat, cu ceva timp în urmă. Sunt prea puţine cuvinte în lumea asta ca să exprim ce a însemnat azi să vă am aici, să împărtăşim gânduri, nostalgii, dar şi speranţe!
A.T: Eu sunt … uşor altfel, în perioada asta, pentru că peste câteva zile urmează să devin bunică. Am recunoscut tot timpul că nu am fost copilul ideal, poate nici soţia, prietena sau soacra ideală, dar îmi doresc să fiu o bunică ideală! Pentru că unul dintre neajunsurile cele mai grave este că această generaţie, care are muuult mai multă nevoie de iubire decât noi, decât am avut noi, întrucât problemele din jurul lor sunt severe, complexe, această generaţie spuneam, nu mai are bunici! Bunicii nu mai au rolul de atunci… Şi nici nu mai sunt bunici în faţa porţilor acum. Mai grav, copiii aceştia parcă nici părinţi nu mai au: părinţii aleargă după muncă mereu, să aibă cei mici de toate – să-i ducă în străinătate, să le cumpere tot!
A.B: Da, părinţii oferă lucruri, dar prea puţin mai oferă timpul lor copiilor.
A.T: Iar copiii nu au nevoie de lucruri scumpe, au nevoie de timpul, atenţia şi iubirea lor. De încredere. Dar, după cum vedem, şi societatea actuală ne uşuieşte de peste tot, de nu mai reuşim să ne bucurăm de nimic!
A.B: Şi poate timp de calitate alături de copii ar putea, ar trebui să însemne timp cu mama şi tata, sau cu bunicii la teatru…
A.T: Cu siguranţă şi asta. Mi-aduc aminte când am dus-o prima oară pe fiica mea să mă vadă într-o comedie la teatru; am întrebat-o la final dacă şi ce i-a plăcut. „Da, mi-a plăcut! Mi-a plăcut că oamenii râdeau şi cu palmele”. Asta am simţit şi din partea publicului sighetean azi: în aplauzele lor era râsul, bucuria, aprecierea lor faţă de arta noastră!
A.B: Adriana Trandafir, aplauzele noastre vă vor însoţi, iubirea şi aprecierea noastră de asemenea. Sper să ne revedem curând! Mult succes în tot ceea ce întreprindeţi, în fiecare rol – de mamă, de bunică, de actor, de profesor şi mentor!
Andreea BIRO
Notă: materialul a fost realizat prin transcrierea unui interviu înregistrat audio, pe 13 mai, 2025, după spectacolul „Iar vine barza?”.
PREZENȚĂ
iată o nouă și o nouă zi
respir împreună cu cel ce m-a uitat
aceasta e chiar absenta mea
nu e constructia ei, ci
iată o nouă si o nouă zi
ești prezent și ai treabă
înșiri aici silabele renunțării
stingi una câte una luminile în poem
respiri împreună cu cel ce te-a uitat
(din volumul …P.A.U. ZA DE LECTURĂ, 1999)
* * *
■ Marin SLUJERU, s-a născut în 12 iunie 1954, la Ocna Şugatag, Maramureș ■ Este sighetean din 1958. ■ Licenţiat în filosofie (Facultatea de istorie-filosofie din cadrul Universității „Al. I. Cuza”, Iași). ■ A fost profesor de gimnaziu şi liceu. ■ Prezenţe sporadice în presa judeţeană, în câteva antologii, în reviste literare („Poesis”, ”Familia”, „Poezia”, ,,Astra” ș.a.), în „e-Creator”. ■ Despre cărțile sale au scris: Vasile Gogea, Gheorghe Mihai Bârlea, Echim Vancea, Ion Zubaşcu, A. I. Brumaru, Eduard Țară, Amalia Pecican, Ioan J. Popescu, Horia Picu ș.a.
■ A publicat volumele de poezie: Pauza de lectură, 1999 (debut editorial); Tresăriri, 2002; „… léptem?”, 2010 și Târziu în iunie, 2022 (toate la Editura „Echim”, Sighetul Marmației); În neştire, 2008 (Editura „Limes”, Cluj-Napoca); Anotimpul neprevăzut, 2013; În pas de 17 (alături de Doina Rândunica Anton cu volumul „În ce mă priveşte”), 2015; Cum trecem cuminţi…, 2020; Capturi de Maramureș (I), 2022; Fără confesiuni, 2025 (toate la Editura „Valea Verde”, Sighetul Marmației).
■ Scrie în continuare poezie, inclusiv haikú.
Nota redacției: anticipând aniversarea poetului Marin Slujeru (12 iunie)… dăm startul urărilor aferente… LA MULȚI ANI, MARINE!
Salut, Sighet!
La Centrul Cultural din Sighet, vineri, 06 iunie 2025, filosoful și eseistul prof. univ. dr. Nicolae Iuga ne-a prezentat volumul „Literatura perennis și revoluțiile culturale ale veacului din urmă” (Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2025), al treizecilea volum de autor al concitadinului nostru, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Un grup apreciabil de prieteni ai scrisului și cititului „clasic” și – nu în ultimul rând – prieteni ai filosofului Nicolae Iuga au ținut să fie prezenți la un eveniment „fierbinte” (la figurat dar și la propriu – a fost o zi toridă la Sighet), unde s-a discutat nu doar despre „tragedia antică” și evoluția filosofiei și literaturii pe parcursul celor douăzeci și cinci de secole „evaluate” (și evoluate) dar mai ales despre turbulențele produse de revoluțiile culturale din secolul XX. Un expert al discursului filosofic (cu nuanțe socio-politice), universitarul Nicolae Iuga a scris o carte interesantă, oferindu-ne o lectură nu tocmai simplă, cu multiple… înțelesuri.
A deschis seria discuțiilor managerul Centrului Cultural, Ileana Matus, iar în continuare și-au exprimat opiniile despre carte prof. Otilia Chindriș, preot paroh Gavriș Vancea, preot Iura Albiciuc, scriitorul Paul Romaniuc, prof. Horia Picu și… Ion Mariș (un „pic” și moderator).
Cu mulțumirile de rigoare adresate celor prezenți, Nicolae Iuga a oferit cu generozitate cărți și autografe, sugerându-ne aprofundarea eseului… „Literatura perennis și revoluțiile culturale ale veacului din urmă”.
Foto & text: Ion Mariș
Miercuri, 11 iunie 2025, începând cu ora 17:00, la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare va avea loc evenimentul de lansare publică a proiectului „Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș”. Demarat în 2024, proiectul se desfășoară în cadrul Acordului de cooperare dintre Consiliul Județean Maramureș, Universitatea din București, Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare și Asociația pentru Promovarea Turismului și Dezvoltare Durabilă Nord-Vest și beneficiază de sprijinul financiar al Consiliului Județean Maramureș.
Ce urmărim?
Obiectivul final al proiectului este înființarea, până în anul 2027, a unui Geoparc Internațional UNESCO în zona munților vulcanici Gutâi, o zonă cu un patrimoniu geologic valoros, un îndelungat și fascinant trecut minier, biodiversitate impresionantă și o moștenire culturală bogată. Teritoriul vizat cuprinde atât localități urbane, cât și rurale, aparținând următoarelor 13 unități administrativ-teritoriale: municipiul Baia Mare, orașele Baia Sprie, Cavnic, Seini și Tăuții-Măgherăuș, comunele Băiuț, Botiza, Budești, Cicârlău, Desești, Poienile Izei, Ocna Șugatag și Șișești.
Despre Geoparcurile Internaționale UNESCO
Potrivit UNESCO, geoparcurile internaționale sunt „zone geografice unitare, în care situri şi peisaje de importanță geologică internațională sunt administrate printr-un concept holistic de conservare, educație şi dezvoltare durabilă.”(www.unesco.org) Geoparcul este, în esență, o apreciere a patrimoniului unui teritoriu, în ansamblul său. Un Geoparc UNESCO nu este o arie protejată și nu impune restricții, el creează un cadru de cooperare între actorii locali, dezvoltă parteneriate, propune proiecte comune şi urmărește să fie un motor al dezvoltării teritoriului. În lume, există azi 229 de astfel de geoparcuri, răspândite în 50 de țări de pe toate continentele. În România, avem două geoparcuri recunoscute de UNESCO: Țara Hațegului și Ținutul Buzăului, iar Maramureșul dorește să se alăture acestei rețele:
„Înființarea unui Geoparc UNESCO în zona vulcanică din Maramureș este un vis mai vechi de-al meu, inspirat de cei 50 de ani de cercetare geologică desfășurată exclusiv aici. Mi-aș dori ca acest proiect să fie o încununare concretă a unei pasiuni de o viață și o contribuție reală la protejarea și punerea în valoare a acestor locuri”, mărturisește dr. geolog Marinel Kovacs, inițiatorul, sufletul și coordonatorul proiectului.
Un rol cheie în demersul nostru este deținut de Alexandru Andrășanu, de la Universitatea din București, expert UNESCO și partener în proiect, care subliniază că: „Proiectul Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș propune cel mai bun model de cooperare pentru utilizarea inteligentă a patrimoniului geologic și minier excepțional al zonei și transformarea lui într-o resursă economică, socială și educațională pentru generațiile de azi și cele viitoare”.
Așadar, un Geoparc UNESCO este un proiect-punte între patrimoniu și viitor, rezultatul unui proces complex, care se derulează pe termen lung și care necesită colaborarea între administrație, instituții, universități și organizații, antreprenori, oameni de presă și simpli membri ai comunității. Evenimentul care va avea loc în data de 11 iunie 2025, la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare, își propune să aducă acești actori laolaltă, să ofere informații despre etapele, provocările și așteptările proiectului. Ne dorim ca fiecare participant să plece cu o înțelegere mai clară a ceea ce înseamnă un Geoparc UNESCO și cu sentimentul că face parte dintr-un demers colectiv cu sens și impact.
Vă mulțumim și vă așteptăm!
Echipa de proiect Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș
[email protected]
www.facebook.com/geoparcM
29 mai 2025, Iași – MOL România și Fundația Pentru Comunitate au deschis înscrierile pentru cea de-a 20-a ediție a Programului MOL de promovare a talentelor, prin care le oferă sponsorizare în valoare totală de 560.00 de lei tinerilor artiști și sportivi. Organizat pe bază de concurs de proiecte, se adresează tinerilor talentați cu rezultatele foarte bune obținute în ultimii doi ani. Selecția este realizată de un juriu, iar candidații pot depune aplicațiile până pe data de 20 iunie. Fondurile disponibile pot fi folosite pentru a finanța achiziția unor materiale, echipamente sportive, instrumente muzicale și/sau pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare și participare la concursuri, festivaluri, tabere de pregătire, cantonamente.
Programul MOL de promovare a talentelor a ajuns în acest an la ediția-a 20-a, fiind cel mai longeviv demers din domeniu, și este organizat de Fundația Pentru Comunitate din fondurile asigurate de MOL România, companie cu o prezență de 30 de ani pe piața locală. În decursul celor 19 ani de existență, prin această inițiativă au fost susținuți 3.936 de tineri talentați, prin 3.036 de proiecte care au beneficiat de un buget de 7,1 milioane de lei.
Evenimentul de lansare a ediției din acest an s-a desfășurat în Aula Carmen Sylva a Palatului Universitar de la Copou, Iași, odată cu vernisajul celei de-a 2-a expoziții colective de arte plastice a beneficiarilor Programului MOL de promovare a talentelor, organizat în Sala Pașilor Pierduți. Au fost expuse lucrările tinerilor artiști care provin din 10 județe și din București care au obținut finanțare în cadrul Programului MOL de promovare a talentelor între anii 2010-2024.
„Anul acesta este unul special pentru noi, deoarece sărbătorim trei decenii de activitate pe plan local și, implicit, 30 de ani de când Grupul MOL a făcut primul pas pe plan internațional. Ne-am dorit încă de la început să oferim produse și servicii de calitate, dar și să generăm valoare adăugată în comunitățile în care am intrat. Sunt mândru de rezultatele de până acum și, privind retrospectiv acum că am ajuns și la cea de-a 20-a aniversare a acestui program dedicat artiștilor, văd roadele investiției noastre în tineri.” a declarat Gábor Mozga, CEO al MOL România.
Pentru acest program sunt eligibili tineri sportivi și artiști care au vârste cuprinse între 8 și 18 ani, care pot concura atât individual, cât și în echipe sportive sau ansambluri artistice. Aceștia pot depune aplicațiile on-line pe site-ul Fundației Pentru Comunitate până pe data de 20 iunie 2025 inclusiv. Solicitările de finanțare trebuie să conțină descrierea rezultatelor solicitanților din ultimii doi ani, recomandări din partea profesorilor pregătitori sau antrenorilor, obiectivele de viitor și bugetul de care au nevoie pentru realizarea obiectivelor descrise în proiect. Fondul total de finanțare din acest an este de 560.000 de lei. Tinerii de peste 18 ani, care au obținut finanțare în cadrul edițiilor anterioare, pot depune proiecte într-o categorie specială, destinată lor.
„Avem bucuria și onoarea de a colabora prin acest program cu cei mai buni tineri sportivi și artiști din țară. Fiind cunoscut și așteptat în fiecare an atât de tineri cât și de părinți, profesori, antrenori, programul oferă finanțare și totodată dă posibilitate de a întocmi proiecte profesionale cuprinzând realizările din ultimii doi ani, scopul planificat pentru următoarea perioadă și bugetul necesar realizării Fiind o concurență foarte mare, atrag atenția solicitanților asupra importanței pregătirii documentelor opționale, care în unele cazuri pot constitui avantaje importante. Înscrierea proiectelor este o procedură simplă, iar echipa noastră poate fi contactată pe toată durata celor 30 de zile alocate. Cei interesați găsesc toate informațiile necesare înscrierii pe website-ul Fundației, iar în grupul de Facebook al Programului pot împărtăși experiența,” a declarat András Imre, directorul executiv al Fundației Pentru Comunitate.
Despre Programul MOL de promovare a talentelor
În cadrul Programului MOL de promovare a talentelor, un solicitant poate să obțină finanțare în valoare de cel mult 10.000 de lei pentru a acoperi cheltuielile de transport legate de activitatea sa sportivă sau artistică sau pentru a achiziționa echipamente și materiale. Membrii juriilor iau în considerare, pe lângă alte criterii, și corelarea cheltuielilor cu obiectivele stabilite.
Cererile vor fi evaluate de două jurii de specialitate. Președintele juriului la secțiunea Sport este Violeta Beclea-Székely, vicecampioană olimpică și mondială la atletism și doctor în sport, respectiv violonistul Márkos Albert, concertmaestrul Filarmonicii Transilvania din Cluj, la secțiunea Artă.
Din bugetul total disponibil pentru ediția a 20-a, 220.000 lei sunt destinați sportului, 200.000 lei sunt dedicați domeniului artelor și 140.000 lei categoriei de vârstă de peste 18 ani, în cadrul căreia pot solicita sprijin acei tineri care au beneficiat deja de sponsorizări în anii anteriori și au depășit vârsta majoratului.
Solicitările pot fi depuse până la data de 20 iunie 2025, iar detaliile programului pot fi găsite accesând: www.pentrucomunitate.ro și www.molromania.ro
***
Despre MOL România
MOL România este o subsidiară a MOL Group și una dintre cele mai importante companii petroliere din România. MOL România este prezentă pe piața locală de 30 de ani și oferă un portofoliu comprehensiv de produse și servicii în domeniul comerțului de carburanți, lubrifianți, produse petrochimice și bitum. În prezent, compania deține un număr de 236 de stații de servicii la nivel național, două depozite de carburanți la Giurgiu și Tileagd și un terminal GPL la Tileagd. În ultimul deceniu, de când MOL a introdus în România conceptul Fresh Corner, vizitele în stațiile de servicii sunt mai savuroase, deoarece clienții au la dispoziție o gamă variată de cafele și produse alimentare proaspăt preparate, precum hot-dog sau sandviciuri. MOL România are sediul social la Cluj-Napoca, sediul de afaceri la București, un birou administrativ la Arad și un număr de 259 de angajați proprii. În 2005, MOL România a fost prima companie petrolieră care a implementat un program de loialitate, urmat, anul trecut, de lansarea platformei MOL MOVE, care oferă o experiență digitalizată de ultimă generație și beneficii exclusive. De cinci ani, compania a investit în dezvoltarea infrastructurii de încărcare pentru posesorii de vehicule electrice, instalând puncte MOL Plugee în 41 dintre stații, care în prezent pot deservi simultan 96 de vehicule electrice. MOL România este un membru activ al comunităților din care face parte și investește în programe de responsabilitate socială care vizează domenii precum: educația, sportul, sănătatea sau mediul. Unul dintre cele mai vechi programe de responsabilitate socială este Spații Verzi, care sărbătorește 20 de ani de existență în 2025. De-a lungul timpului, prin programul Spații Verzi au fost implicați peste 250.000 de oameni în activități create cu scopul de a-i ajuta să înțeleagă cum se pot implica în protejarea naturii.
Despre Grupul MOL
Grupul MOL este o companie internațională integrată de petrol, gaze naturale, petrochimie şi retail, cu sediul central în Budapesta, Ungaria. Are operațiuni în peste 30 de țări, o forță de lucru dinamică formată din 25.000 de angajați în întreaga lume şi peste 100 de ani de experiență în industrie. Grupul MOL controlează trei rafinării și două unități petrochimice la nivelul managementului integrat al lanțului de aprovizionare în Ungaria, Slovacia și Croația. Compania are, de asemenea, o rețea de aproape 2.400 de stații de servicii în 10 țări din Europa Centrală și de Sud-Est. Activitățile de explorare și producție ale Grupului MOL sunt susținute de o experiență de peste 85 de ani în domeniul hidrocarburilor și 30 de ani în injecția de CO2. În prezent, activitățile de producție se desfășoară în 9 țări, iar cele de explorare în 14 țări. MOL se angajează să își transforme operațiunile tradiționale bazate pe combustibili fosili într-un model de afaceri sustenabil, cu emisii scăzute de carbon şi aspiră să devină neutru din punct de vedere la emisiilor nete de carbon până în 2050, contribuind totodată la formarea economiei circulare cu emisii scăzute de carbon în Europa Centrală și de Est.
Despre Fundația Pentru Comunitate
Fundația Pentru Comunitate este o organizație non-profit înființată la Cluj în 2008 cu scopul de a sprijini talentul, cunoașterea, solidaritatea, valorile comunitare, astfel încât lumea noastră să devină mai prietenoasă. Pentru realizarea scopurilor anunțate, Fundația sprijină activități în domeniul cultural, educativ, social, comunitar, sportiv și de recreație. Sprijină, de asemenea, copii și tineri în suferință, precum și acele organizații care se ocupă de însănătoșirea și de reabilitarea lor.
Comunicat de presă
La Centrul Cultural din Sighet, vineri, 06 iunie 2025, ora 12:00, filosoful și eseistul prof. univ. dr. Nicolae Iuga ne propune o lectură provocatoare, noua carte recent apărută: „Literatura perennis și revoluțiile culturale ale veacului din urmă” (Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2025).
Este o carte consacrată dimensiunilor perene ale literaturii și aplicării acestora la interogațiile general umane, coextensive cu întreaga istorie a umanității, în comparație cu convulsiile spirituale agonice din ultimul secol, cunoscute sub numele de „revoluții culturale”.
Întâlnirea cu autorul cărții va deschide un dialog care ne va determina să reflectăm și să extindem abordarea la secolul XXI: oare cât de perenă mai poate fi cultura într-un veac „avatar”, ultra-virtualizat și… grăbit?
Salut, Sighet!
Actualii guvernanţi, vremelnicii pe care i-am tot văzut stând în fotolii încălzite, formând un fel de horă a compromisului în jurul unora mai şefi decât ei, care se gândeau (cu schimbul) nu la ţară, ci mai mult la fotoliul ăl mai mare şi cel mai de durată, ne-au tot spus că trăim bine, că nu-s probleme, că vom trece peste obstacolele economico-financiare zâmbind.
Cine putea mai bine să ne spună ce se întâmplă cu datoria externă, dacă nu miniştii banilor din România? Pe site-ul https://mfinante.gov.ro/album-ministri-de-finante e o listă cu toţi miniştrii de finanţe ai ţărişoarei, frumoasă şi prost administrată, din 1862 şi până azi. De observat că sunt puţine nume care s-au perindat pe la finanţe şi care au rezistat în funcţie mai mult de un an. Unii au stat pe-acolo câteva luni. Nu ştiu dacă au plecat de bună-voie din guvern, sau li s-a deschis uşa, apoi li s-a aplicat şutul de rigoare în locul bine cunoscut. Am selectat câteva declaraţii din 2020 încoace, ale miniştrilor finanţelor publice, care ne arată ce-am avut şi (ce bine c-) am pierdut.
Dan Vâlceanu https://financialintelligence.ro în 24.08.2021: „Noi estimăm că datoria publică va ajunge la finalul anului undeva la 49,1-49,2% din PIB”.
Eugen Orlando Teodorovici pe fecebook în 8 aprilie 2022: „Gata!! Începe criza economică şi socială!! Datoria publică: februarie 2022: 50,6% !!
Adrian Câciu https://www.gandul.ro 23 aug. 2022: „Datoria externă a României este de 45% din PIB, aproape 57 de miliarde de euro. Cea mai mare înregistrată vreodată”.
În 16 noiembrie, 2023, pe https://romania.europalibera.org: „Fostul ministru al Finanțelor în Guvernul Florin Cîțu, Alexandru Nazare, atrage atenția că economia României a înregistrat o scădere a ritmului de creștere două trimestre la rând, iar riscul intrării în recesiune este clar”.
Tot Alexandru Nazare, plecat de la Ministerul de Finanţe la mai bine, la Banca Natională, spunea pentru https://www.ceccarbusinessmagazine.ro nr. 20 din 28 mai – 3 iun. 2025:
„România rămâne o destinație fantastică de investiții; investițiile străine directe o arată, România rămâne o destinație fantastică de investiții, absolut fantastică. Este o destinație de primă mână și nu spun asta pentru că sunt un reprezentant al României. Cifrele spun asta. Ce cifre? Cele referitoare la investițiile străine directe. Dacă ne uităm la soldul ISD de 118 miliarde (de euro – n.r.) în prezent, 71% din acest sold este reprezentat de capitaluri și profituri reinvestite. Dacă ne uităm la ISD-ul din 2023, avem 4,9 miliarde profituri reinvestite din 6,9 miliarde în acel an. Ce ne spun aceste cifre? Faptul că investitorii care au luat decizia de a investi în România sunt foarte fericiți. Ei reinvestesc”.
Adică e bine! Noi nu înţelegem ce bine e! Vin investitorii călcându-se pe picioare de atâta înghesuială la făcut afaceri în România.
Pe https://economedia.ro din 22 aprilie 2024 apărea un articol care, printre altele, spunea: „Aşadar, este imperios necesar ca ministrul Finanţelor să explice care sunt măsurile pe care le ia Guvernul în contextul în care datoria publică a trecut de pragul critic de 50% din PIB. De asemenea, ministrul finanţelor trebuie să răspundă şi la întrebarea pe ce au fost cheltuiţi toţi aceşti bani împrumutaţi, având în vedere că nu au fost făcute investiţii majore în România în ultimul an”.
Şi se încheia cu aceste date statistice: „Conform BNR, în primele două luni ale anului, datoria externă totală a crescut cu 6,766 miliarde de euro, până la 176,849 miliarde de euro”, etc.,etc.
Nu ştiu dacă ministrul a explicat de ce ne-am tot împrumutat, la marea veselie, în ultimii douăzeci de ani (aproximez). Sigur că fiecare ministru care a stat pe punga cu bani a ţării ar fi trebuit să ne spună că nu-i bine, că banii luaţi trebuie daţi înapoi cu dobândă. Probabil că au preferat să nu primească şutul de catapultare din scaunul ministerial. Şi de-atunci datoria publică şi minciuna trăiesc în bună armonie în spaţiul carpato-danubian.
Florin Cîţu a fost ministru (şi prim, şi de finanţe), şi şef la Senat. Pe https://www.factual.ro apărea pe 13.03.2021 următorul citat: Florin Cîțu (PNL, președintele Senatului) „Noi am reușit să ne împrumutăm mai ieftin într-o criză decât se împrumuta PSD pe creștere economică.” Doar că cei de la publicaţia online citată demonstrează că „Afirmația premierului Florin Cîțu este trunchiată. România s-a împrumutat cu dobânzi mai mici în perioada de guvernare a PNL, însă în toate statele UE rata dobânzii a început să scadă începând cu mai 2020”.
https://spotmedia.ro din 09.11.2020 îl citează pe Cîţu: „România este singura țară din UE unde investițiile au avut o contribuție pozitivă în prima parte a anului. Suntem țara care evită recesiunea tehnică. Nu știu dacă există o altă țară din UE care evită recesiunea tehnică. Cred că estimările noastre sunt mai aproape de adevăr, dar întotdeauna există volatilitate. Nu doar CE a îmbunătățit estimările, și FMI”.
Mai departe, Florin Cîţu o ţine tot aşa: „Exclud varianta unui acord internațional cu FMI. Am arătat în acest an că, dacă ai câștigat încrederea piețelor și investitorilor, poți să finanțezi un deficit mare fară să ai nevoie de instituții financiare internaționale. Acest deficit l-am finanțat pentru a plăti sănătate, scheme de ajutor, am avut investiții record. Deci nu e nevoie de un acord cu FMI. Nu există aceste discuții. Avem finanțare pentru anul acesta, aproape 97% din necesar e acoperit, deci nu avem nicio problemă de finanțare”, a asigurat ministrul Finanțelor.
Au fost miniştri care au atras atenţia că nu-i bine. Alţii au zis că-i bine când vedeam toţi că nu-i bine. Banii ăia mulţi, luaţi cu împrumut, trebuie daţi înapoi, cu dobândă!!! Unde-i economia aia care „duduia” după cum o auzea doar un singur sus-pus om din această ţară? Cine răspunde pentru ce ni se pregăteşte acum? De ce nu s-au luat măsuri din timp? Trebuia să trecem de alegeri, fără a fi deranjaţi de grija zilei de mâine?
Ni s-a spus că-i bine când începuse să fie rău. Am fost minţiţi. O minciună mare cât datoria externă a României!
Horia PICU
Miercuri, 28 mai 2025, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței a fost gazda unei întâlniri de suflet: Ana Blandiana, una din vocile puternice ale societății civile românești contemporane, a răspuns întrebărilor elevilor de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației, cuprinși în Centrul de Excelență Maramureș, disciplinele Istorie, Limba latină și Limba și literatura română, și în redacția revistelor AXA și GEMINA. Întâlnirea „Despre libertate. La 35 de ani de la proclamația de la Timișoara”, organizată de Fundația Academia Civică și Fundația Hanns Seidel, a prefigurat Ziua Eroilor și proiecția filmului „Anul Nou care n-a fost”. S-a discutat despre pedagogia memoriei, vindecarea trecutului mai recent și mai îndepărtat, forme de autoritarism postdecembrist, propagandă digitală, manipulare prin limbaj, identitate europeană, multă literatură și rolul intelectualului azi, și, evident, educație civică și dialog democratic. La finalul întâlnirii, Ana Blandiana a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări pentru cititorii Revistei online „Salut, Sighet!”, și nu numai. E modul meu de a vă împărtăși bucuria întâlnirii. Deci, motor:
Marius Voinaghi (M.V.): Ce formă de vinovăție considerați că este mai periculoasă pentru memoria colectivă: tăcerea celor care au știut, dar n-au vorbit, sau indiferența celor care n-au vrut să știe?
Ana Blandiana (A.B.): Vă referiți la perioada de dinainte de ’89. Vinovăția-i colectivă. Ideea că numai Nicolae Ceaușescu și nevasta lui ar fi vinovați e clară; culmea este că, la un moment dat, îi urau pe ei doi și cei din jurul lor, pe care îi umileau. Dar cum ajunsese Nicolae Ceaușescu ceea ce fusese? Deci, cum acest grup de activiști îl lăsaseră să ajungă? E clar că, întotdeauna, autocratul, ca să nu zic dictatorul, este opera celorlalți. În ceea ce privește poporul, e puțin mai complicat. Blaga are o frază care întotdeauna m-a emoționat și am încercat s-o respect. El spune că „niciun popor nu-i atât de rău încât să nu merite să-ți dai viața pentru el, dacă îi aparții”. Nouă ni se cere să ne dăm viața, dar în momentul când vrem să-l judecăm, cred că trebuie să ne amintim fraza asta. În ce măsură avem dreptul s-o facem? Și răspunsul se referă mai ales la intelectuali. Pentru că eu cred că, de fapt, întotdeauna și–n toate epocile, mai ales începînd cu istoria modernă, vina este a intelectualilor. Pentru că, cu cât cineva înțelege mai mult, cu atât este mai responsabil de ceea ce a înțeles. Și în tradiția românească, a secolului XX cel puțin, o ruptură a fost între intelectuali și societate.
M.V.: Poate o societate traumatizată colectiv să devină democratică fără un proces autentic de vindecare, de asumare a trecutului? Ce lipsește României în acest sens?
A.B.: În primul rând, justiția. Funcționarea corectă a justiției. Ați pus virgulă după vindecare și asumare a trecutului. Eu cred că vindecarea este chiar asumarea trecutului. Și-n acest sens, Memorialul de la Sighet este o formulă. Este cât se poate de clar, ca să mergem înainte, societatea trebuie să se vindece. Și ca să se vindece, trebuie să se despartă binele de rău.
M.V.: Aţi spus cândva că doar trei dintre cei 200 de torţionari au fost cu adevărat condamnaţi. Mai poate literatura suplini, măcar simbolic, lipsa de justiţie?
A.B.: Eu sper că da! Și mai ales sper spre binele ei. Nu știu dacă societatea o să mai profite în vreun fel, având în vedere lipsa de importanță a literaturii, relativă în societate. Dar literatura, este clar că nu va mai putea fi importantă în continuare, dacă nu va deveni o formă de analiză a acestui trecut. Literatura este o formă de analiză a vieții, trebuie să existe această legătură între ea și viață. Trecutul este atât de important pentru a înțelege prezentul, și atunci trebuie ca el să fie rezolvat de literatură. Și-n acest sens, literatura română de azi este mai puțin importantă decât literatura rusă de azi, unde există cinci, șase scriitori la ora asta, care au devenit mari pentru că au scris despre ce s-a întâmplat în ultima jumătate de secol, despre tragedia pe care au parcurs-o. În timp ce la noi, n-aș zice că au apărut marile romane ale acestei istorii. Adică, avem scriitori foarte importanți, dar viziunile literare pe mii de pagini pot să fie importante în teoria literaturii, nu în sufletul cititorilor.
M.V.: Spuneaţi recent că democraţia europeană e ameninţată atât de extremişti antisistem, cât şi de un progresism care „redefineşte autocenzura”. Cum navigăm între aceste două excese fără să pierdem libertăţile câştigate?
A.B.: Asta-i cea mai mare problemă. În primul rând, a celor care dețin puterea în democrație. Democrația riscă să fie mai slabă în comparație cu regimurile autocrate. Ea are rețineri în a-și folosi puterea, ca să spun așa! Pot să vă dau un exemplu: de ce, din punct de vedere democratic, nu poate să existe o formă de a opri propaganda toxică a postului TV Realitatea pe parcursul acestor alegeri? Chiar nu există o formă democratică de a interzice acest tip de luptă toxică sau cei de care ar depinde acest lucru sunt solidari cu ea în subtext?
M.V.: Trăim într-o epocă a războiului informațional, a manipulării și propagandei digitale. Cum comparați aceste noi forme de intoxicare a opiniei publice cu cele practicate în regimul comunist? Este „adevărul” mai greu de apărat astăzi decât în timpul dictaturii?
A.B.: Evident. Este incredibil felul în care evoluează lumea. Simplul fapt că au apărut noțiuni ca „postadevărul” dovedește că s-a acceptat minciuna ca o formă teoretică de existență. Puterea de a manipula a Uniunii Sovietice, care era o putere consolidată teoretic prin faptul că n-avea morală. Pe această lipsă de morală, pe această putere sovietică a manipulării, a pătruns în societățile libere și a fost moștenită de Rusia. Putin a făcut tot ce a putut să dizolve coeziunea societăților libere. Este teribil cum prin manipulare poate fi stăpânită lumea.
M.V.: Regimurile totalitare modifică limbajul pentru a controla gândirea. Cum percepeți astăzi mutațiile limbajului public în România și în lume? Observați forme noi de „limbaj de lemn” adaptate epocii digitale?
A.B.: Că există un limbaj de plastic este cât se poate de clar. În același timp, este greu de spus ce-o să urmeze. Lumea se schimbă cu o viteză amețitoare și toate mijloacele de apărare, de luptă împotriva răului trebuie să schimbe, înainte chiar de a defini răul. După cum nu suntem în stare să definim binele. De aici confuzia.
M.V.: În acest sens, granița dintre estetic și etic se estompează tocmai din cauza acestei rapidități…
A.B.: Vreți să vă spun ceva, lucrurile devin atât de grave, încât esteticul pur devine pur și simplu ridicol. Nimănui nu-i mai are cum să-i pese.
M.V.: Și-n acest context cine mai joacă rolul de „câinele de pază” al democrației?
A.B.: O întrebare absolut dramatică. Nu pot să vă răspund decât cu forme fixe. Implicarea intelectualului. Omul care gândește nu poate gândi în afara societății. Și aici se suprapune cu societatea civilă. Tot ce s-a întâmplat bun în ultimii 30 de ani la noi, s-a întâmplat sub presiunea societății civile, de la Alianța Civică, la mișcarea rezist. Deosebirea dintre cei care sunt în societatea civilă și cei care sunt în viața politică, este că ultimii au interese, pe când primii au idei.
M.V.: Le–ați spus azi elevilor că „libertatea este exprimarea gândirii critice”. Care e primul exerciţiu de gândire critică pe care ar trebui să-l facă un licean de azi?
A.B.: O mare problemă. Toți știm că adolescenții au spirit critic. Dar fără criterii. Ăsta-i adevăratul rol al profesorului. Să-i facă să-și mențină spiritul critic, dar să-l exercite pe baze culturale și o strucrură morală. Să aibă sens și câștig spiritul critic!
M.V.: O ultimă întrebare. Ce ne facem cu indiferența din societate? Dar cu fractura din societate?
A.B.: Problema de bază a societății în democrație. Consumismul și indiferența. O democrație care funcționează în indiferență încetează să mai fie! Pe de altă parte, odată cu AI, există ruptura dintre generații, și cred că nu există nimic de făcut. Partea bună este că jumătate dintre români sunt conștienți de rolul lor în societate. Sunt aceiași cu cei din Piața Universității din anii ‘90 care se simțeau vinovați nu pentru ce au făcut, ci pentru ceea ce nu au făcut. Și sper ca această vinovăție să fie păstrată în continuare!
M.V.: Vă tare mulțumesc, stimată Doamnă Ana Blandiana!
Marius Voinaghi
„Profu’ zăpăcit” (alias actorul Șerban Borda) a susținut sâmbătă, 31 mai 2025, în „pregătirea” Zilei Copilului (1 iunie), o lecție deschisă (în aer liber, în Parcul Grădina Morii) la invitația Clubului Rotary Sighet (parteneriat cu Primăria Sighet).
Primit cu entuziasm de iubitorii școlii… „altfel”, copiii și părinții prezenți au savurat argumentele împărtășite de „Profu’ zăpăcit” – numerosului public – pro… științele exacte.
Vremea frumoasă, zumzetul copiilor interesați de fizica și chimia experimentelor „zăpăcite”, prestația adecvată a profesorului – actor Șerban Borda – prezent contracronometru pe „scena” verde a Sighetului – au fost „ingredientele” unei formule magice (The Magic of Rotary) care (sperăm) vor determina o apropiere tacită a copiilor (și chiar a părinților!) de lumea… spectacolului/ teatrului.
Urmăriți un scurt video cu plecarea din Sighet, la fel de spectaculoasă, pe calea aerului, a celui mai iubit… profesor:
Foto & video: I. Mariș