CINE ARE URECHI DE AUZIT…

Am voit să ard, să înalt, să iubesc, să dărîm;
am voit să plîng, să lupt, să ucid –
e oare o țară, un timp, un tărîm?…
un zid pretutindeni, un zid.

Voi pleca deci lăsînd moștenire o lungă
trenă de sînge, de zgură, de fum –
puținii ce vor putea să mă ajungă
poartă stigmatul meu de pe acum.

Otrăviti-vă carnea! Din hoitul îmbălsămat
nici spic, nici floare, nici salcie nu dă!
iată se-aude istoria urlînd depărtat –
cine are urechi de auzit, să audă!…

A. E. BACONSKI
(din volumul „Cadavre în vid”)

* * *

Anatol Eftimie Baconsky (n.16 iunie 1925, Cofe, Hotin, România – d. 4 martie 1977, București, România) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător român de orientare modernistă, asociat și cu mișcarea suprarealistă din România. Este tatăl diplomatului, scriitorului și politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky.
A fost fiul lui Eftimie Baconsky, preot ortodox basarabean, și al Liubei. Inițiala E. din numele său provine de la prenumele tatălui, Eftimie, după obicei rusesc. A fost fratele criticului și istoricului literar Leon Baconsky, respectiv tatăl lui Teodor Baconschi.
A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene. A murit în cutremurul din 4 martie 1977.
Volume de poezii: Copiii din valea Arieșului, 1951, Cântece de zi și noapte, 1954, Două poeme, 1956, Fluxul memoriei, 1957; volum retrospectiv, 1967, Dincolo de iarnă, 1957, Imn către zorii de zi, 1962, Fiul risipitor, 1964, Cadavre în vid, 1969, Corabia lui Sebastian, 1978, volum postum.
Proză: Echinoxul nebunilor și alte povestiri antologie de povestiri, 1967, Biserica neagră, roman, în Scrieri, vol. II, ediție postumă, 1990.

Totul a început într-o marți. 

De unde știu? Păi, de fapt nu știu! Dar mirosea ca o marți, se auzea ca o marți… aș putea chiar să vă păcălesc, spunând că arăta ca o marți – dar sunt un cățel onest: nu aveam cum s-o știu pe asta, pentru că încă nu vedeam nimic!

Și de fapt nici nu era marți! Am aflat mai târziu.

Era luni. 10 iunie. Ziua în care am respirat pentru prima oară aerul acestei lumi care avea să mă înalțe și  să mă azvârle, să mă dezamăgească până la limita disperării – pentru ca mai apoi, printr-un miracol, să mă salveze. (Biro, A., Blue – manuscris)

Blue. Un suflet. Abandonat. Salvat. Renăscut. Devenit erou!

Ca s-o spun pe cea dreaptă, pentru mine chiar a început într-o marţi: 10 septembrie, 2024 – ziua în care m-a sunat buna mea prietenă Elvira Poienar, spunându-mi că intenţonează să pornească o campanie de conştientizare în şcoli, pe tema abandonului animalelor, care a căpătat, trebuie să o recunoaştem, proporţii catastrofice în oraşul nostru.

Urma să facă acest demers de mână cu Blue, un căţeluş salvat alături de surorile sale dintr-un tomberon, unde fuseseră lăsaţi pur şi simplu să moară…

I-am sugerat, mai în glumă, mai în serios, să-l promoveze pe micuţ la rangul de Ambasador al cauzei fraţilor săi, câini sau pisici, care suferă o soartă crudă, pe străzi, în adăposturi subdimensionate, flămânzi, înfriguraţi, terifiaţi şi singuri.

Ideea a … prins! Până să ne dezmeticim bine, eram deja în centrul unei campanii cu ambiţii mari, care a luat, mai întâi, forma unei piese de teatru. Piesa originală Blue urmează să reprezinte comunitatea şcolară sigheteană la festivalul naţional de artă dramatică în limba engleză “Come with us to Dramaland”.

Actorii – elevi ai Liceului Teoretic Leőwey Klára din Sighetu Marmaţiei, membri ai clubului şcolar Arts Club L.K, s-au implicat 100%, dovedind cu prisosinţă zicala copiii nu obosesc niciodată!

Textul, profund emoţional, reprezintă o provocare pentru nişte tineri de 12-13 ani, întrucât ei trebuie să îmbrace straiele unor căţei, ori ale salvatorilor lor; să gestioneze stări vecine cu durerea surdă, dar şi cu exuberanţa, ori biruinţa! În acelaşi timp, realismul acut al situaţiilor, faptul că personajele spun, cu subiect şi predicat, adevăruri cumplite, vine să completeze un tablou de ale cărui personaje (elevii) sunt, ca profesor, extrem de mândră!

O altă parte a proiectului Ambassador Blue o reprezintă o carte pentru copii, al cărei text a fost deja finalizat şi predat artistului grafic, buna mea prietenă şi neobosita mea colaboratoare, încă din zorii aventurii Cultura Gratia Urbis, Imola Şerban. Ulterior, lucrarea îşi va urma drumul spre tipar şi sperăm ca, la toamnă, să  putem invita publicul sighetean ca „martor” al lansării.

Înainte de asta însă, vor urma câteva reprezentaţii ale piesei de teatru aici, acasă, întrucât ideea de la care am pornit, cum spuneam, într-o marţi, a fost aceea a conştientizării concetăţenilor noştri, înainte de toate, asupra unor realităţi… mai puţin plăcute, pe care alegem să le trecem cu vederea.

Asta pentru populaţia şcolară în special. Pentru părinţi, bunici, într-un cuvânt, pentru adulţii care, alături de noi, au responsabilitatea uriaşă de a forma tinerii de azi, pregătim cel puţin o conferinţă – deşi poate termenul sună prea pretenţios! – întâlniri cu medici veterinari şi voluntari, dar şi cu reprezentanţi ai legii, care să explice pe înţelesul tuturor care sunt responsabilităţile proprietarilor de animale de companie, precum şi ce prevederi există pentru nerespectarea lor. Vom încerca de asemenea să chemăm, încă odată, autorităţile la aceeaşi masă cu voluntarii, în încercarea de a netezii opiniile contondente şi orgoliile absurde care, în prezent, împiedică soluţionarea inteligentă şi pe termen lung a problemei animalelor abandonate.

Nu în ultim rând, am început demersurile transformării conceptului Ambassador Blue într-un brand; ne vom adresa OSIM pentru a înregistra marca Blue şi, desigur, toate fondurile obţinute vor fi direcţionate către ajutorarea animalelor aflate în suferinţă.

Unde ne vor duce toate astea, rămâne de văzut! Cert este că ni s-a dovedit – dacă mai era nevoie – că tinerii, copiii zilelor noastre reprezintă o inepuizabilă sursă de inspiraţie, de energie pozitivă; pentru că ei nu cunosc cuvântul imposibil! Cu ei alături putem deveni o societate , o comunitate mai responsabilă, mai empatică, mai ancorată într-un prezent plin de provocări de tot soiul.

Andreea Biro
Preşedinte Cultura Gratia Urbis

Nicolae RĂDOI, mulți ani profesor de engleză și antrenor de karate la Sighet, cu buni prieteni în orașul nostru, nu-și uită punctul forte al traseului profesional și revine mereu aici, pentru a-și lansa cărțile pe care le publică constant în ultimii ani.
Nicolae Rădoi și recenta carte „Pustnicul”, apărută la Editura Limes (2025), au fost în centrul atenției prietenilor prezenți la Galeria de Artă Vassiliev din Sighet, invitați pentru a „comenta” această nouă bornă literară atinsă de autor, cel de-al patrulea volum de proză ieșit de la tipar.
A fost o discuție non-formală în care au fost relevate calitățile scriitoricești și originalitatea „exprimărilor” profesorului Nicolae Rădoi, substratul mistico – fantastic al prozelor (scurte și foarte scurte) incluse în volum.
Au analizat „parametrii” mistici, mitologici, metaforici, filosofici etc ai volumului prof. Ileana Dobrin, prof. Alexandru Mărculescu, prof. Nelu Vlașin, prof. univ. dr. Nicolae Iuga, Ileana și Cyril Vassiliev, Ion Mariș.

La final, Nicolae Rădoi a confirmat și-a subliniat nuanțele scrierilor lui „extrase” din  experiența lui maramureșeană, rolul pe care Sighetul și Maramureșul îl „joacă” – mai mult sau mai puțin evident – în creațiile lui literare.
Cu promisiunea că-și va asuma mereu cu mândrie… identitatea adoptivă sigheteană, Nicolae Rădoi ne-a informat prietenește că toate cărțile lui vor avea lansare de/ din suflet în capitala (azi) simbolică a frumoasei Țări a Maramureșului.

Text & foto: I. Mariș

Asociația „Alexandru Șainelic” din Baia Mare (președinte Mihai Tirică) a reușit să mobilizeze artiști din toată țara pentru o amplă expoziție națională „Culoare pentru suflet”, vernisată miercuri, 28 mai 2025, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, în prezența primarului Sighetului, Vasile Moldovan.
65 de artiști vizuali din 12 orașe din România expun la Sighet lucrări de diverse stiluri, executate într-o gamă variată de tehnici.

Dacă doriți să vă colorați sufletul, gândurile și imaginația, expoziția vă așteaptă, este deschisă până la sfârșitul lunii iunie 2025. Puteți mixa cromatic nuanțele unei zile căutându-vă răspunsuri, savurând… „poezia tăcută”.

O „mostră” video de la expoziție puteți urmări în continuare:

Text, foto & video: Ion Mariș

Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău va prezenta spectacolul „Dosarele Siberiei” pe scena Teatrului Municipal Baia Mare în data de 1 iulie a.c., în cadrul Turneului Memoriei. Acesta va începe oficial pe 27 iunie la Oradea, va continua pe 29 iunie la Cluj-Napoca, iar pe 1 iulie în municipiul reședință de județ. Biletele pentru reprezentația de la Baia Mare s-au pus deja în vânzare și pot fi achiziționate accesând site-ul https://www.bilet.ro/eveniment/dosarele-siberiei-15975-51173 . Turneul va ajunge pe 3 iulie la Satu Mare și se va încheia la Chișinău, pe 6 iulie.

Turneul Memoriei este organizat cu sprijinul Ambasadei  Republicii Moldova la București, iar reprezentațiile din Baia Mare și Satu Mare sunt susținute de Consulatul Onorific al Republicii Moldova la Baia Mare în colaborare cu administrațiile publice locale ale celor municipii reședință de județ. Regizat de Petru Hadârcă, „Dosarele Siberiei” este inspirat din memoriile Ecaterinei Chele, Margaretei Spânu-Cemârtan și ale lui Ion Moraru, supraviețuitori ai deportărilor staliniste. Această producție teatrală aduce în prim-plan suferințele românilor basarabeni deportați în Siberia în timpul regimului sovietic, oferind o mărturie artistică despre rezistență, memorie și asumarea trecutului.

Prin acest eveniment, atât Ambasada Republicii Moldova la București  cât și Consulatul Onorific al Republicii Moldova la Baia Mare își exprimă angajamentul de a promova memoria istorică și valorile comune care leagă românii de pe ambele maluri ale Prutului.

Pentru detalii privind ora și reprezentația de la Baia Mare, publicul este invitat să consulte și să achiziționeze online biletele de pe site-ul https://www.bilet.ro/eveniment/dosarele-siberiei-15975-51173 .

Consulatul Onorific al Republicii Moldova la Baia Mare
Florentin-Nicolae Tuș, Consul Onorific al Republicii Moldova la Baia Mare

Comunicat de presă

Întâmplarea, numită de Alexandre Dumas-tatăl „Soluția de rezervă a lui Dumnezeu”, a făcut ca, în urmă cu câteva zile, să stau la aceeași masă cu Ion M. Botoș (român de pe malul drept al Tisei), Ioan Ardeleanu-Pruncu, Ion Mariș și Vasile Timur Chiș, iar amabilul și expeditivul muzeograf sighetean (mă rog, așa cum îl știu de ani și ani), ne-a dăruit fiecăruia câte un exemplar din elegantul ghid Poienile Izei.

Fiind pe picior de plecare, pe loc am apreciat nu numai suplețea cărții, care oferă date monografice, ci și expresivitatea pozelor (vreo 200, cum am constatat ulterior), precum și explicațiile grăbite ale autorului despre câteva picturi din altarul bisericii de lemn Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Curiozitatea fiindu-mi astfel stârnită, abia am așteptat să ajung acasă, ca să parcurg minimonografia în liniște și pe îndelete. Așa am aflat că ea a apărut în anul 2024 la Editura Muzeul Maramureșului, în colaborare cu mai multe entități (Primăria și Consiliul Local Poienile Izei, Asociația Centrul de Ecologie și Turism Maramureș, Muzeul Maramureșean Sighetu Marmației), și că proiectul a fost realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Maramureș.

Apoi, după atenta citire a acestei lucrări, am fost atât de încântat de ea (totul fiind tratat simplu, științific și expresiv, în principal cu ajutorul fotografiilor, asta deoarece – ne asigură Confucius – imaginea valorează cât o mie de cuvinte!), încât, iată, consider că și-a atins în întregime scopul, nu doar pentru uzul turiștilor străini de țară și județ, ci și pentru cel al majorității maramureșenilor, astfel de „călăuze” meritând să fie elaborate despre fiecare localitate cu pretenții cultural-turistice.
Da, căci ghidul lui V. Timur Chiș începe cu așezarea geografică și localitățile înfrățite cu Poienile Izei (orașul francez Maxeville, din anul 2005), inclusiv toponimul (Satul Poiana) și legenda actualei comune; continuă cu istoria ei (prima atestare, sub numele de Polyana Ujfalu sau Satul Poiana, datează din vremea regelui Sigismund – 27 septembrie 1418), capitol în care sunt menționate toate recensămintele (de pildă, la cel din 1941 apar 1208 locuitori – 1057 români și 151 evrei, pe când la cel din 1956 sunt înregistrați 1171 locuitori, toți români), precum și eroii căzuți în cele două războaie mondiale, în memoria cărora, comunitatea a ridicat, în anul 2000, Crucea Monument, pentru ca în 2018, cu ocazia centenarului Marii Uniri, preotul Ioan Vădean să finanțeze Crucea Comemorativă a Eroilor, una din cele mai mari cruci metalice maramureșene (15 metri înălțime, 6 metri lățimea brațelor), închinată memoriei tatălui său, mort în închisorile comuniste; lucrarea continuă cu un istoric al credinței ortodoxe, al preoților ce-au slujit în această localitate și, îndeosebi, al bisericii de lemn Sfânta Cuvioasă Parascheva, edificată în anul 1632 și pictată în stil eclectic („combină reminiscențe tradiționale cu elemente specifice sfârșitului de secol XVIII”) de către zugravul Gheorghe Plohod, iar astăzi monument UNESCO, adică principala atracție turistică prin stilul ei gotic (acoperiș cu poală dublă/ etajat) și prin picturile interioare (îngeri, Sfânta Treime, ispita șarpelui, alungarea din Eden, Judecata de Apoi și cetele celor de altă confesiune – evrei, turci, tătari, arapi/ arabi, țigani); capitolul credinței este dezvoltat de autor atât cu poza noii și impozantei biserici Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (construită în perioada 1987-2003, sfințită în anul 2003), cât și cu imagini și atractive explicații despre/ din cimitirul ortodox (cruci de mormânt „ce imită crucea Cavalerilor de la Malta”, troițe mai vechi și mai noi, din lemn sau metal), ba chiar și din cel evreiesc; desigur, meticulosul și conștiinciosul autor nu uită să prezinte cititorilor și/ sau turiștilor portul popular femeiesc și bărbătesc (opinci de oargă/ din piele, obiele, strinci sau ciorapi croșetați, bilgăre sau cizme din piele tare, cămeșă, sumnă sau fustă creață, zadii, pieptar, sfeter sau pulovăr, pânzătură/ batic, lecric sau haină din pănură și gubă sau haină din lână albă, respectiv opinci, obiele, cămeșă, sfeter, cioareci, gatii sau pantaloni largi de vară, pieptar, lecric, gubă, cușmă, clop), activitățile economice (creșterea vitelor, exploatarea pământului, turismul), manifestările culturale (Horea Poienarilor), sărbătorile religioase (de ex. Viflaimul, cu ocazia sărbătorilor de iarnă), fauna și flora locului.

Nu întâmplător, scopul turistic al minimonografiei Poienile Izei este confirmat de harta turistică de la sfârșit, hartă pe care sunt marcate traseele turistice, instituțiile publice (primărie, poliție, școală muzeu etc.), locurile de popas (pensiuni, pescărie) și atracțiile turistice ale comunei (biserică, cimitir, cruci, troițe).

            George  PETROVAI

În cadrul „Caravanei educative”, joi, 29 mai 2025, de la ora 18:00, la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet va avea loc proiecția filmului Anul Nou care n-a fost (The New Year That Never Came).

Anul Nou care n-a fost este un film românesc de factură „tragicomedie istorică” din 2024, scris și regizat de Bogdan Mureșanu, film care a reprezentat și debutul său regizoral. În film joacă actorii Adrian Văncică, Nicoleta Hâncu, Iulian Postelnicu, Mihai Călin, Emilia Dobrin și Andrei Miercure.

Filmul a avut premiera pe 1 septembrie 2024, la cel de-al 81-lea Festival Internațional de Film de la Veneția unde a câștigat premiul Orizzonti pentru cel mai bun film. De asemenea, a fost desemnat cel mai bun film de lungmetraj la Gala Premiilor Gopo 2025, unde a adunat în total 10 trofee.

Evenimentul care cuprinde expoziție, proiecție film și dezbatere are ca invitată de onoare pe cunoscuta poetă ANA BLANDIANA iar invitați Bogdan Mureșanu și Andrei Galiță.

Parteneri:  Ministerul Culturii, Ministerul Educației Naționale, IICMER, CNSAS, Fundația „Academia Civică”, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet. 

Sponsori: CPI Property Group,  E-On Energie România,  Jidvei, Asociatia ArtCreEdu, Hotel Iza. 

 Salut, Sighet!

Vineri, 30 mai 2025, de la ora 14:00, la Galeria de Artă Vassiliev din Sighet are loc lansarea volumului „PUSTNICUL” (Editura Limes, 2025), autor, prof. Nicolae RĂDOI.

Profesorul Nicolae RĂDOI este la al șaselea volum de autor (patru volume de proză: Scrâncioburi – 2021, Clepsidra – 2023, Popasul – 2024, Pustnicul – 2025) și continuă să publice… în ritm alert!

Cei care doresc să-l (re)întâlnească pe maestrul în „lovituri de grație” literare, pe fostul profesor de engleză Nicolae Rădoi… sunt așteptați la Galeria de Artă „VASSILIEV” din Sighet (P-ța Libertății, nr. 13).

Salut, Sighet!

Miercuri, 28 mai 2025, de la ora 14:00, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighet (str. Iuliu Maniu, nr. 31), va avea loc vernisajul Expoziției Naționale „Culoare pentru suflet”.
Curator:  Mihai Adrian Tirică.
Expoziția va fi deschisă în intervalul 28 mai – 30 iunie 2025.

Lista artiștilor participanți:

Baia Mare: Andrei Fiselier, Rodica Richter, Lena Tegzes, Marcela Paul, Iring Carletta, Simona Petrule, Simona Dron, Pascu Ioana, Hoban Hedviga, Ionica Deac, Viorica Parlov, Ciocan Nicolae, Grigore Zlampareț, Tarr Judita, Adina Barbus, Bodea Mariana, Terebesi Vera, Marta Adina, Mihai Pop Sigheteanu, Bogdan Prie, Dumitru Florea, Pop Maria, Veskan Ildiko, Zobas Dumitru, Veres Elisabeta.

Satu Mare: Bara Valeria, Dorbely Silvia, Ciorhan Ștefan, Gergely Csaba, Ilea Tiberiu, Keresztesi Monica, Kiszner Eniko, Komiszar Janos, Matecsa Istvan, Stonawski Tamas, Tanacs Judit, Tatar Zoltan, Tillinger Ștefan, Torja Cristian

Târgu Mureș: Abonyi Maria, Czirjek Lajos, Czirjek Veronica, Lazar Melinda, Lazar Liliana, Marin Iuliana, Mohailla Katalin, Conțiu Terezia, Mototolea Dorina, Mureșan Vasile, Onuț Anca Lavinia, Orban Ferenc, Rusu Ioan, Baki Ildiko, Darabas Zozoef.

Mariana Băițelu – Focșani
Floarea Flory Faur – Sigmir – Bistrița
Bogdan Ditu – Bucuresti
Elena Tasnadi – Cluj Napoca
Stănciulescu Luminița – București
Aurelia Mainescu – Arad
Poruțiu Adi Ancuța – Câmpia Turzii
Ionescu Carmen (Carion) – București
Elconora Iutan – Arad
Mihaela Viorica Mihai – Galați
Mihaela Viorela Martin – Pitești.

Organizatorii expoziției: Asociația Artiștilor Plastici „Alexandru Șainelic” Baia Mare și Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighet.

Salut, Sighet!

Un raport cu un nume mai degrabă conspirativ, „QX”, al ministrului de resort, mi-a atras atenţia. L-am citit şi acum (and now) îl prezint în faţa celor care vor să înţeleagă ce nu-i de înţeles, vor să ştie de ce nu se face şi nu se va face ce trebuie să se facă.

Sper că am fost destul de alambicat în exprimare, aşa cum e şi raportul „QX”. Am dat-o şi puţin pe engleză în paranteză, aşa cum e şi opera, care pare că-i făcută pentru english men, nu pentru români. Ni se bagă tot felul de englezisme care ar fi putut să rămână mai bine pe la ele pe-acasă în loc să umple complicatul raport.

„Q” vine de la românescul (glumesc!) „Question”, iar „X” de la necunoscuta „x”, dar pare mai mult a fi de la chiX. Însuşi autorul zice: „Raportul se numește „QX” pentru că țintește să propună un sistem de educație-cercetare, prin care, prin problematizări adecvate (Questions), țara să poată să confrunte necunoscutele (X) viitorului”.

Toată opera (?) se numeşte „Raport de diagnostic al educației și cercetării din România. Realizări prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”. Ce-am constatat că scrie acolo, se poate citi mai departe.

Suntem puşi încă de la început în temă. Citez: „Raportul QX […] utilizează studiile existente pentru concluzii și implicații pragmatice și coerente, formulate la nivel de viziune și strategii generale – aspecte care țin de atribuțiile-cheie ale unui ministru –, într-un limbaj mai accesibil publicului larg […]”.

Păi ce accesibilitate e aia unde întâlnim: evidence-based, best practices, ground-breaking/frontier research, mindsetul (exact aşa!), tenure-track, input, citizen science, head hunting, brain-drain, brain gain, top-down, arts, bottom-up, upskilling, reskilling, well-being, skills ???

Ce putem citi în lucrare, pe pagini, acum urmează.

La pagina 3: „Nivelul de analiză este așadar unul la nivel de viziune și strategie, implementarea urmând a fi operaționalizată prin demersuri specifice, ghidate de dovezi (evidence-based) – care, din păcate, pe alocuri, nu sunt suficient de numeroase și de riguroase la acest nivel – și/sau de bune practici internaționale (best practices)”.
– evidence-based
– best practices. Deducem că la „practici internaţionale” se zice în engleză „best practices”. Interesant… altfel nu ne-am fi dat seama…

La pagina 6: „Cercetarea fundamentală nu atrage resurse internaționale majore și nu generează contribuții majore (ground-breaking/ frontier research – ex. vezi numărul redus de granturi ERC în țară)”.
– ground-breaking/frontier research. Ce mai… cine ştie engleză, ştie!

La pagina pag 8: „(3) Resursa umană este (b) insuficientă, (b) distribuită neuniform în țară și (c) demotivată prin salariu și condițiile de lucru, stimulându-se astfel și fenomenul de brain-drain. „Mindsetul pentru excelență și competitivitate nu este puternic, aspect atins mai rar în analizele interne sau internaționale”.
– alfabetul ne e greu… Începe aşa: b, b, c şi tăt aşé…
– mindsetul
„… fiind eventual pregătit pentru tinerii din sistem prin mecanismul tenure-track (o poziție pe perioadă determinată se transformă în timp și la niveluri superioare în una pe perioadă nedeterminată prin performanță)”.
– simplu, nu ?
– tenure-track
„[…] în timpul angajărilor pe perioadă determinată, pe un proiect de cercetare și/sau într-un program care susține o carieră de tip tenure-track (cu șansă pe perioadă nedeterminată, în funcție de performanță)”.
– tenure-track

La pagina 9: „La toate acestea se adaugă faptul că sistemul este relativ închis, acceptând la input mai ales resursă umană locală și cunoscută pe bază personală, fără dominanța procedurilor de head hunting, pentru a-i atrage pe cei mai buni și interesați din lume”.
– input
– head hunting
„f. Nu sunt deschise și într-o logică de citizen science”.
– citizen science
„6 a. Se favorizează astfel fenomenul de brain-drain, în dauna celui de brain gain”.
– Asta voiam să spun şi eu, că brain-drain e frate vitreg (?) cu brain gain ! Amândoi au acelaşi nume de familie (Brain). Prenumele diferă…
„3.3. Puncte tari și cauzele acestora”
– adică din ce cauză există punctele astea tari ?

La pagina 10: „… – care se vor dezvolta cu poziții noi bazate doar pe senioritate și excelență strategică, inclusiv cu programe de tip tenure-track pentru tineri –”.
– tenure-track
– senioritate, adică vechime.

„…atunci nu mai pot accesa bani publici ca unități de CDI, trebuind să se susțină doar prin autofinanțare sau urmând să fie integrate în alte unități de CDI prin decizii top-down ale ministerului”.
– top-down. Top-gun ce are ?
La pagina 15: „Universitățile din Belgrad, Budapesta, Ljubljana, Novi Sad, Szeged, Vilnius, Zagreb etc. se află în clasamentul Shanghai și pentru că au o structură comprehensivă, concentrată academic (de la arte și științe socio-umane la științe, medicină și tehnologie/inginerie). În România, universitățile istorice (din București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara) sunt doar parțial comprehensive […]”.
– Dicţionarul englez-român zice: comprehensiv (în engleză) = cuprinzător (în română). Deci comprehensivele şi parţial comprehensivele universităţi româneşti sunt mai mult sau mai puţin cuprinzătoare în ceea ce priveşte numărul de facultăţi. Comprehensiv e mai ştiinţific (?!)
La pagina 17: „Indiferent de misiunea aleasă, mă aștept însă la o asumare transversală a unei platforme umaniste, care să protejeze libertatea academică și autonomia universitară, dar și să stimuleze domeniile socioumane (incluzând arts) relevante pentru reașezările paradigmatice social-politice de astăzi, inclusiv integrarea cu STEM în STEAM, pentru a ne asigura că noile tehnologii sunt dezvoltate cu atenție la etică (la siguranță și la evitarea polarizărilor sociale prin accesibilitatea lor) și la acceptabilitatea socială (care trebuie să protejeze liberul arbitru și deciziile personale)”.
– arts, adică cum ? adică ce ?
– Referitor la ultimele 3 rânduri de mai sus: aha!… Sau îhî… Ceva, pe-acolo…

La pagina 18: „Am început acest demers într-o logică bottom-up (integrare voluntară, directă sau ghidată),”.
– Logica bottom-up e evidentă, clară pentru toată lumea.

„Pentru a favoriza fenomenul de brain-gain și a reduce fenomenul de brain-drain, pozițiile în universitate trebuie ocupate prin concursuri corecte și larg popularizate. Intrarea în sistem ar trebui să fie pe poziții determinate, unele în logica tenure-track, pentru a proteja tinerii,”.
– iar brain-drain şi gain, şi tenure – pack, pardon track.
„(c) implicarea mai activă în formarea pe tot parcursul vieții (upskilling, reskilling)”.
– upskilling, reskilling. Bine zis!
– Obosit, cititorul se revigorează imediat când dă peste ceva cunoscut mai departe: fake news!

La pagina 19: „În acest context, vezi și promovarea sănătății psihice și a bunăstării (well-being) și controlul violenței și consumului de droguri, în secțiunea învățământului preuniversitar”.
– well-being
– well, sau uel…gud giab…sau gud giob, nu-mi aduc aminte cum se scrie!…

La pagina 20: „La nivel mai general (de bază și/sau minimal) se pornește de la cinci competențe de bază (cu accent pe componenta de skills)”.
– adică cum skills ? Aptitudini nu se putea spune ??? Vai de noi!…
„Formarea de resursă umană trebuie să se facă în contextul asimilării eficiente a competențelor, dar și al accentuării înțelegerii modalității de generare științifică a cunoștințelor declarative și procedurale și a valorilor cuprinse în acestea,” etc., etc.
– Exact! Simplu spus! Simplu ?…

La pagina 23: „Consider că noua structură a ciclurilor educaționale este una bună, care pregătește învățământul obligatoriu (3-18 ani) prin educația antepreșcolară (3 luni-3 ani),”, etc.
-Când vom vedea prima generaţie de profesori pentru învăţământul antepreşcolar ? Mă gândesc că şcolarizarea (?) se va face la domiciliul antepreşcolarului de 3, 4 luni.

La pagina 27: „Ideea centrală este că pozițiile pe perioadă determinată, care nu sunt rezervate în condițiile legii, se tratează în logica tenure-track, acestea putând deveni poziții pe perioadă nedeterminată în funcție de viabilitatea lor și de calitatea cadrului didactic (evaluată complex de beneficiarii principali!)”.
-Totul e tenure-track de logic…

„Posturile libere pe perioadă determinată pot să fie rezervate în condițiile legii sau nerezervate (tenure-track)”.
-Normal, după cum ştim deja, toate se fac cu/prin tenure – track. Pak!
Am mai găsit în lucrarea „QX” pasaje care se repetă, cuvânt cu cuvânt.  Dau nişte exemple.
La pagina 20, secţiunea „Învătământul preuniversitar”, scrie:
„Formarea de resursă umană trebuie să se facă în contextul asimilării eficiente a competențelor, dar și al accentuării înțelegerii modalității de generare științifică a cunoștințelor declarative și procedurale și a valorilor cuprinse în acestea – lucru considerat până acum esențial mai ales pentru învățământul superior –, pentru a-și dezvolta competențele prin învățare pe tot parcursul vieții și ca antidot la pseudoștiință/pseudocunoaștere”.
La pagina 35, secţiunea „Concluzii şi discuţii generale”,scrie:
„Formarea de resursă umană trebuie să se facă în contextul asimilării eficiente a competențelor, dar și al accentuării înțelegerii modalității de generare științifică a cunoștințelor declarative și procedurale și a valorilor cuprinse în acestea – lucru considerat până acum esențial, mai ales pentru învățământul superior –, pentru a-și dezvolta competențele prin învățare pe tot parcursul vieții și ca antidot la pseudoștiință/pseudocunoaștere”.

La pagina 20, secţiunea „Învăţământul preuniversitar”:
„Educația antepreșcolară trebuie generalizată pentru a asigura prerechizitele necesare învățământului obligatoriu. Absolvenții trebuie să se poată integra eficient pe piața muncii (nivelul 3 de calificare după clasa a XI-a , respectiv nivelul 4 după absolvirea liceului) și/sau să-și continue studiile la nivel postliceal și/sau universitar”.

La fel scrie şi la „Concluzii şi discuţii generale” de la pagina 35:
„Educația antepreșcolară trebuie generalizată și regândită pentru a asigura prerechizitele necesare învățământului obligatoriu. Absolvenții trebuie să se poată integra eficient pe piața muncii (nivelul 3 de calificare după clasa a XI-a, respectiv nivelul 4 după absolvirea liceului) și/sau să-și continue studiile la nivel postliceal și/sau universitar”.

La pagina 13:
„Formarea de resursă umană trebuie să se facă în contextul generării și/sau utilizării celei mai avansate cunoașteri științifice, astfel încât absolvenții să nu rămână prizonierii cunoașterii asimilate în timpul studiului, cunoaștere care în timp devine depășită, ci să înțeleagă și modalitatea de generare a acestei cunoașteri, pentru a se putea dezvolta, asimilând noile dezvoltări ale științei”.

Pentru cine n-a înţeles din prima, fragmentul se reia la pagina 35:
„Formarea de resursă umană trebuie să se facă în contextul generării și/sau utilizării celei mai avansate cunoașteri științifice, astfel încât absolvenții să nu rămână prizonierii cunoașterii asimilate în timpul studiului, cunoaștere care în timp devine depășită, ci să înțeleagă și modalitatea de generare a acestei cunoașteri, pentru a se putea dezvolta, asimilând noile dezvoltări ale științei”.

Presupun c-ar trebui să pun un final deja. Mai bine puneţi-l dumneavoastră, cititorii. Eu nu mai am ce zice!

Horia PICU

Odă proștilor

Cu prostul care n-are școală
Te lupți puțin și-ai câștigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are școală!

De-ar fi să-i luăm pe toți la rând,
Și actualii, dar și foștii,
Cei mai deștepți de pe Pământ
Au fost întotdeauna… PROȘTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ți facă-n viața ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveți atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii… PROST!”

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvață contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă și diploma de… PROST!”.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Și ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jignești, să nu-i împroști!
O, Doamne, de ne-ar crește grâul
Cum cresc recoltele de… PROȘTI.

Și-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți,
Savanții noștri mor de foame
Și numai PROȘTII sunt deștepți”.

Ion PRIBEAGU

* * *

Ion PRIBEAGU a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici (1887-1971), poet și umorist român și israelian de limba română, evreu născut în nordul Moldovei, la Sulița, județul Botoșani. A scris foarte mult pentru teatre, trupe artistice, reviste umoristice, texte pe care le-a citit și la radio.
Este autorul versurilor în limba română ale cunoscutului tangou compus de Benjamin Tagle Lara – „Zaraza”, melodie care a fost înregistrată în studiourile „Odeon” din Berlin în 1931 și a devenit șlagăr mondial. În perioada 1939-1944, a scris toate textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. În anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată a cotidianului «Viața Noastră»” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.

Circula o poveste cu privire la plecarea lui Ion Pribeagu în Israel.
După ce de patru de ori i se respinsese cererea de emigrare, Ion Pribeagu a decis să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Iată scrisoarea:
„Am depus actele toate/ Și bilet de sănătate,/ Și fotografii recente, cazierul cu amprente,/ Plus biletul de vaccin/ Că n-am fost supus străin,/ Note bune la purtare,/ Ordinul de concentrare,/ Act de naștere-al lui tata,/ De la fisc pe cinci ani plata./ Anexez aici chitanța/ Că-s la zi cu Manutanța,/ Am dovada de la „Sacra”/ C-am trăit bine cu soacra,/ Că n-am bloc, că n-am moșie,/ Că n-am stat la pușcărie,/ Că n-am fost nici beat, nici mort./ Am și act de cununie/ Și-mi mai trebuie-o hârtie,/ Doar atâta: Pașaport”.
Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit în ședința Biroului Politic al Partidului Comunist Român. Râdeau și Maurer, și Drăghici, și Apostol. Numai Iosif Chișinevschi avea o mutră amară.
– Mă, tu de ce nu râzi?, l-a întrebat Dej.
– E un dușman al țării, acest Pribeagu, a răspuns Chișinevschi.
– Mă, ce fel de ovrei ești, când n-ai pic de umor?… s-a amuzat Dej. Și i-a aprobat lui Pribeagu eliberarea pașaportului.

Salut, Sighet!

Sursa foto: Internet

Joi, 22 mai 2025, la Biblioteca municipală „Laurențiu Ulici” din Sighet a avut loc festivitatea de premiere al Concursului literar „Talente sighetene”, ajuns la a VIII-a ediție. Juriul concursului a fost alcătuit din profesori, bibliotecari, referenți culturali și scriitori, toți implicați în promovarea literaturii și susținerea tinerelor talente.

Premiile au fost oferite de Centrul Cultural Sighetu Marmației și au constat în sume modice, diplome și cărți. Editura „Valea Verde” a donat cărțile oferite câștigătorilor acestui concurs, contribuind astfel la încurajarea lecturii și a creației literare în rândul elevilor.

Iată premianții acestei ediții:

ESEU – Gimnaziu:

Premiul II – BANFI Frederika Maria, Școala Gimnazială nr. 10 Sighet, clasa a VI A, prof. coordonator Roman Rednik Maria.

ESEU – Liceu:

Premiul I – BOICIUC Alisia-Nicoleta, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighet, clasa a XI-a C, prof coord. Ardelean Anuța Rodica;
Premiul II – GRIGOR Miruna-Maria, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XI E, prof. coord. Chindriș Otilia;
Premiul III – IEUDEAN Anamaria, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XI E, prof.coord. Chindriș Otilia;
Mențiune – KOSZTE Diana, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XII E.

PROZĂ – Gimnaziu:

Premiul I – LEVA Delia Maria, Școala Gimnazială nr. 10, VIII A, prof. coord. Roman Rednic Maria;
Premiul II – IEUDEAN Damaris Miriam, Școala Gimnazială „George Coșbuc” Sighet, clasa VII D, prof. coord. Trifoi Ileana;
Premiul III – CÂMPEAN Maya Andreea, Școala Gimnazială „George Coșbuc” Sighet, clasa VII D, prof. coord. Trifoi Ileana;
Mențiune – LAZĂR Iasmina, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighet, clasa VIII A;
Premiul „Tinere Talente” – ȘANDOR BÂRLEA Amalia Denisa, Școala Gimnazială nr. 10 Sighet, clasa a V A, prof. coordonator Roman Rednik Maria.

PROZĂ – Liceu:

Premiul I – CEPELIUC Anamaria-Iasmina, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa X F, prof.coord. Brîndușa Oanța;
Premiul II – KOSZTE Delia, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XII E;
Premiul III – KOSZTE Diana, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XII E;
Mențiune – BUZGĂU Melissa Antonela, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighet, clasa X A, prof. coord. Ardelean Anuța Rodica;
Premiul „Tinere Talente” – IEUDEAN Anamaria, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XI E, prof.coord. Chindriș Otilia.

POEZIE – Gimnaziu:

Premiul I – CÂMPEAN Maya Andreea, Școala Gimnazială „George Coșbuc” Sighet, clasa VII D, prof. coord. Trifoi Ileana;
Premiul II – LEVA Delia Maria, Școala Gimnazială nr. 10, VIII A, prof. coord. Roman Rednic Maria;
Mențiune – BANFI Frederika Maria, Școala Gimnazială nr. 10 Sighet, clasa a VI A, prof. coordonator Roman Rednik Maria;
Premiul Tinere Speranțe – IEUDEAN Damaris Miriam, Școala Gimnazială „George Coșbuc” Sighet, clasa VII D, prof. coord. Trifoi Ileana;
Premiul Tinere Speranțe – LAZĂR Matei, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighet, clasa VI A, prof. coord. Rusu Anca.

POEZIE – Liceu:

Premiul I – KOSZTE Delia, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XII E;
Premiul II – MAN-VASC Iasmina-Evelina, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa XII A, prof. coord. Bout Odarca;
Premiul III – IEUDEAN Anamaria, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XI E, prof. coord. Chindriș Otilia;
Premiul III – BRATU Ariana-Maria, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand, clasa X A, prof. coord. Ardelean Anuța Rodica;
Mențiune – COLIBABA Ecaterina-Anesia, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand, clasa IX A, prof. coord. Ardelean Anuța Rodica;
Premiul Tinere Speranțe –KOSZTE Diana, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, XII E;
Premiul Tinere Speranțe – PĂTCAȘ Ioan, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, X G, prof. coord. Rahovan Vasilica Roxana.

Felicitări tuturor participanților!

Salut, Sighet!

Foto: I. Mariș

Vineri, 23 mai 2025, în sala festivă a Centrului Cultural Sighet s-a desfășurat concertul cvartetului BOHEMIA din Târgu Mureș.
Organizatorii evenimentului: Primăria și Consiliul Local Sighet împreună cu Centrul Cultural Sighet.

Secvențe video din concert puteți urmări în continuare:

Foto & video: dr. Sorin Markus