Prin Rezoluţia privind comemorarea Holocaustului a Adunării Generale a ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), din anul 2005, s-a decis ca data de 27 ianuarie să fie fixată în calendarul global ca Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Decizia s-a luat pentru a imprima în memoria colectivă conexiunea cu 27 ianuarie 1945, zi simbolică, în care forţele aliate (Uniunea Sovietică, SUA, Marea Britanie) au eliberat lagărul de concentrare – exterminare Auschwitz-Birkenau.
Cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului sunt organizate, în fiecare an, diverse manifestări inclusiv la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite (New York) dar şi la birourile ONU din întreaga lume.

La Sighet, azi, 27 ianuarie 2025, Comunitatea Evreilor din Sighet împreună cu reprezentanții principalelor instituții și organizații din Sighet au comemorat victimele Holocaustului (video):

Foto & video: dr. SorinMarkus

Virgilio Bardossi, renumitul artist fotograf italian și mare prieten al Maramureșului, a împlinit ieri frumoasa vârstă de 80 de ani.

Unul din cei mai premiați fotografi de către Federația Internațională de Artă Fotografică (FIAP), Virgilio s-a îndrăgostit de Țara din Nord încă de la prima vizită, pozele sale realizate aici fiind apoi expuse în mai multe țări, începând, desigur, din Italia.
Virgilio va rămâne în istoria fotografiei, dar și în cea artistică și antropologică a României, prin lucrarea sa de căpătâi, albumul foto “1995-2001 Maramures – 2016, back again. Same place, same people”, o carte „în oglindă”, în care a surprins magistral aceleași personaje, în aceleași locuri, la distanța de 15-20 de ani.
Prin tot ceea ce a făcut și continuă neobosit să facă (peste câteva săptămâni el va reveni iar la noi), artistul a acționat permanent ca un adevărat ambasador al Maramureșului.

La mulți ani, Virgilio, îți mulțumim pentru tot!

Teofil Ivanciuc

Foto: Virgilio Bardossi, Maramureș, 1995

Sighetul nostru în anul 1980. Un oraș aerisit, curat, liniștit, nesufocat de mașini și aglomerație.

Nu trebuie să fim nostalgici dar, parcă în trecut, Sighetul era mai… urban :).

Salut, Sighet!

Ziua Unirii Principatelor Române sau Ziua Micii Uniri este o sărbătoare importantă a României, celebrată anual în ziua de 24 ianuarie, pentru a aniversa unirea Moldovei cu Țara Românească. Visul Unirii, primul pas, s-a realizat la 24 ianuarie 1859 prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în ambele principate.

La Sighet, sărbătoarea Micii Unirii a fost marcată de o prezentare succintă a evenimentelor premergătoare anului 1859 care s-au finalizat cu o mare realizare pentru națiunea română și de un program cultural – artistic, la care au participat autoritățile locale și reprezentanții principalelor instituții din municipiu. Sărbătoarea s-a încheiat cu binecunoscuta „Hora Unirii”, în care și-au dat „mână cu mână” toți participanții.

Un montaj video de la sărbătorirea Zilei Unirii Principatelor Române puteți viziona în continuare:

Foto & Video: dr. Sorin MARKUS

„Ipocrizia inspiră atîta dezgust încît noi am inventat politețea pentru a o ascunde, dar ea străpunge tot ceea ce-o acoperă și se trădează în orice împrejurare.” (Baza moralei, 1840)

Vorbim tot mai des și nu numai că vorbim dar și facem politică, vrînd nevrînd.
E adevărat că ne-am împărțit în două tabere antagonice atît la nivel de societate cît și la cel strict familial. Cu orice ocazie, unde se adună măcar doi, se pune de o dezbatere, care de multe ori se lasă cu scîntei, legată musai de politică.
Acum că au trecut sărbătorile și încă mai avem rezerve (stomacale) avem și energie de a ne implica în dispute cotradictorii.
Nu fac prozelitism pentru nicio „putere” ajunsă sau încă nu la „cîrma” bărcii fragile a democrației, mai mult pretinsă, din această țară.
Gîndesc și eu (deci exist!) cu materialul clientului și fac pe imparțialul, necunoscînd în profunzime labirintul întunecat al mașinațiunilor de tot felul, ci pot doar să constat cu dezamăgire că în spatele tuturor relelor ce se uneltesc, se află o mare de Ipocrizie!
Exact ca în cazul celor care neagă că ar asculta manele (ei fiind mari intelectuali), dar trag cu urechea și se zbînțuie pe ritmurile acestora. Dar nu recunosc și pace! Totul ca să nu se creadă că!
Așa și cu politica.
Se dezbat pe toate mijloacele și canalele de informare în masă cam aceleași știri, dar interpretate diferit (depinde de „interese”), dar în caz „că”, să scape cu fețele curate!
Din păcate, ceea ce lipsește în societatea noastră, este Asumarea!
Adică să fii consecvent într-o idee, s-o susții și să fii în stare chiar să mori pentru ea. (Cînd te gîndești că au existat asemenea martiri care au preferat să moară decît să abdice de la Crezul lor…)
Acum, noroc că s-a abolit arderea pe rug pentru o idee, idee care ție ți se pare dreaptă și care e îmbrățișată de mulți și nu aduce nici o „afectare” nici celor care nu cred în ea.
Au rămas însă alte metode de corecție pentru a fi pus „la zid”.
Oprobiul și linșajul mediatic sunt cele mai în vogă repercusiuni, inițiate de acei interesați să-ți închidă gura.
Se anunță anul 2025 ca un an jubiliar în lumea creștină, numit Jubileul Păcii. Se vor face acțiuni în acest sens, pelerinaje, colocvii, meditații, acte caritabile, salutare în aceste vremuri de războaie, ură, dezbinare! Dar oare de ce numai în sens declarativ se canalizează toate aceste acțiuni?
Dacă vreunul ridică capul și susține un discurs legat de aceste realități, care nu încurajează războiul, ura, nedreptatea, crima, este repede catalogat ca fiind extremist, legionar, pro-rus, anti-european, anti-nato, naționalist, etc. Sau îl fac nebun, vizionar, cu capul în nori, care nu trebuie luat în seamă.
Ne-am înrăit în așa hal că facem alergie la Normal, Iubire, Pace?…
Exact ca viermele din hrean. Încearcă să-l transbordezi într-un măr, că va pieri imediat! Lui îi place hreanul!
Probabil că ar trebui să ni se dea cu pipeta, picătură cu picătură cîte un dram de omenie, onestitate, bunătate, empatie cu cei din jur, să ne reîntoarcem la adevăratele valori care ne definesc ca oameni.
Sau nivelul de Ipocrizie ne-a inundat atît de mult încît ne e frică să recunoaștem că un asemenea discurs l-am gîndit și unii dintre noi, dar nu fiecare avem curajul de a recunoaște.
Întrebarea e… „și dacă nu va merge?”
Eu zic: Și dacă ar merge? De ce să nu încercăm măcar, să vedem ce n-am mai văzut, decît să perseverăm din rău în mai rău?!
Nu apăr niciun nume, apăr doar un principiu, cred că și zicala cu castanele din foc e tot românească.
Mai apar pe ici pe colo și Vîrfuri, însă se găsesc destui cu ciocanele pregătite gata să le dea în cap și să le tocească, aducîndu-le în faza de „nit”. E drept că depinde foarte mult și de materialul din care sunt făcute vîrfurile…

Simt nevoia să închei cu un citat anonim. Se pliază exact pe situația actuală.
„Guvernele impun justiția, dar ar putea ei s-o impună dacă n-ar fi violat-o mai întîi pentru a-și întemeia stăpînirea?
Fii sigur că un stat în care nu există pedeapsă pentru neobrăzare și pentru libertatea de a face orice sfîrșește prin a se prăbuși.”

Ileana PISUC

Foto: I. Mariș (lucrări de Adela Pop)

Nimeni nu putea crede. La început. Apoi?… Erau tot mai mulți acei care vorbeau. Dar, cum se întîmplă de cele mai multe ori, vorba umblă de la unul la altul încît nu mai știi ce să crezi, zicînd că-i o altă poveste din bătrîni, spusă de unul care nu văzuse bine „din cauza păharului de horincă în plus”…

Se amuza fumînd seara o țigară și stînd la taclale cu oamenii satului. Mereu se afla unul să înceapă o istorie de să te crucești. Mai ales după lăsarea întunericului. Dacă pînă atunci se vorbea despre o nefăcută petrecută în alt sat, mai apropiat sau mai îndepărtat, iată că acum parascovenia se întîmpla chiar în satul lor!

„Știu eu cine ia laptele de la vaci și nu poate fi alta. Știu că moșu’ vorbea de baba Pălăguță. A murit de mult, cam după moșu’. De atunci nu s-a mai auzit așa ceva la noi, în Strîmtura. Zîcea moșu’ că nu-i greu să afli făptașul: tri case-n stînga și tri case-n dreapta, nici o vacă nu dă lapte”.

„Așa zîcea și buna, că și ea știa. Zîcea că baba Pălagă n-avea nici o vacă, da’ umbla cu bărbînța de lapte la Sighet. Și venea acasă cu grămadă de bani. Vecinii de lîngă ea nu aveau lapte deloc de la vaci cu toate că le dădeau de mîncare ce-i mai bun: numa’ buraci și mălai. Da’ nu vedeau lapte! Or chemat și veterinaru’ care le-o zîs că el n-o văst așa vaci mîndre și sănătoase în viața lui”.

„Nime’ nu credea la început, da’ o văzut tăți și o-nceput lumea a se-ntreba după o vreme cum de numa’ tri case-n stînga și tri în dreapta nu dau vacile pic de lapte? Că pe toată ulița nu-i nici un bai…”

„Am grăit eu cu Părască lu’ Grățian. Știa de vara ori nepoata lu’ Măcuța, Ileana lu’ Mitruț din Săcel. Era muiere arătoasă, de nu se afla alta mai mîndră ca ea. Rîdea cînd vedea bărbații dîndu-se de ceasul morții ca să… Ducea  lapte la Borșa, la tîrg. Da’ pînă nu vindea tăt laptele, nime’ din tîrg nu vindea. Numa’ după ce ea pleca. Parcă-i fărmăcase pe tăți… Vasile a Baciului zîcea că are pe dracu-n ea. Știa Vasile multe, că umblase pe la școli dar nu uitase de satul său în care multe se-ntîmplau. Dar pe care auzindu-le „domnii” cei de la oraș s-ar fi strîcat de rîs. Pînă cînd ar fi pățit-o pe pielea lor! De aceea Vasile boscorodea niște vorbe încîlcite, ca pentru a scăpa de făcătură de s-ar fi abătut asupra lui”.

„Știa destule povești și baba Rodovica, da’ și de ea rîdeau, zicînd că-i „dusă”! Că nu aveau știință de ce pățise sărmana de ea în tinerețe. Ferească Dumnezău!”

El asculta detașat poveștile spuse. Asta pînă-ntr-o zi cînd hotărî că are de gînd să vadă ce și cum. Începuse urmărirea babei, notînd riguros tot ce făcea ea, pe ore. Nu trecu mult și văzu că tot a treia zi mergea la oraș, ducînd cele două bărbînțe pline cu lapte. N-avea nici o vacă în ocol. Atunci?… Uneori plătea pe unul cu „taxiul” ca s-o ducă la Sighet, la piață.

De cum se lăsa noaptea, el pleca tiptil, ca într-o plimbare. Nu se oprea pînă la casa babei care trăia singură. Căuta să nu fie văzut. Cum se însera devreme, nu era nici țipenie pe uliță. Într-o seară întîrziase pînă după miezul nopții. Îi lua ceva timp ca să ajungă. Dar ce urma să vadă avea să-i ridice părul în cap de spaimă. Plecase la mînăstire pentru trei săptămîni ca să-și revină din șoc, postind și rugîndu-se mereu, zi și noapte, fără hodină, cum îl învățaseră călugării. Care aflaseră multe slujind acolo unde vin oameni cu necazuri parcă din altă lume. Avînd credință că se vor mîntui. Dar călugării nu vorbesc niciodată despre cîte le-a fost dat să vadă…

Tare greu scăpase el de vedenia care-i bîntuia somnul.

Tocmai era la poartă și vedea grajdul pustiu și carul de afară. Nici urmă de boi și vaci! „La ce i-o fi trebuind carul?”, se miră el. Noaptea era neagră ca smoala iar tăcerea din jur îl speria. Ca atunci cînd parcă auzi un țiuit în urechi de atîta liniște nefirească, știind într-o clipită că vine ceva din altă lume ca să-ți tulbure pacea  din suflet. Un lucru necurat…

Un scîrțîit slab îi atrase atenția. În întunericul nopții văzu o arătare cocîrjată care ieșise din casă pe tăcute, îndreptîndu-se către grajdul fără animale unde aștepta carul. Își ținu respirația cuprins de acea spaimă de necontrolat  pe care o simți cînd pășești pe cărarea cît palma de pe creasta muntelui. Cînd în stînga și-n dreapta se cască genunea care te soarbe. Acel adînc nemilos care te îndeamnă să guști căderea imponderabilă în hău.

Miji ochii pentru a vedea mai bine în întuneric. Mogîldeața babei cocîrjate îl făcu stană de piatră cînd înțelese: în lumina sclipirii de lună străluceau coarnele ascuțite  și ochii de jăratic ai NECURATULUI călărind baba și îndemnînd-o cu copitele cum îndemni calul cu pintenii. Zguduită de lovituruile în coaste, baba mulgea de zor frînghia groasă ca brațul, legată de car. Se auzea clar țîrîitul laptelui muls din frînghie în bărbînța dintre picioarele ei! Nu se opri din muls pînă ce nu umplu ochi cele două bărbînțe. Ridicînd capul, baba privi luna. Din gura ei, larg deschisă, ieșea un abur verzui, fosforescent, strălucitor. Se prăbuși ca moartă lîngă car.

El ar fi fugit mîncînd pămîntul, năucit de groaza care-i cuprinsese sufletul. Dorea să urle, dar gîtul îi era strîns ca într-o menghină. Picioarele refuzau să-l asculte. Era paralizat, văzînd iar coarnele ascuțite și ochii de jăratic scînteind. Sta lîngă gard ca un animal căutînd apărare.

„Așa, babo!”, auzi el vocea scrîșnită a demonului, ca șmirghelul frecat pe sticlă. „Acum vii cu mine. Te-ai legat să-mi dai sufletul. Am făcut ce mi-ai cerut. A venit sorocul. Destui au băut laptele blestemat, neștiind de ce se îmbolnăveau. Vei plăti pentru toate relele. Ți-am pregătit culcușul în Talpa Iadului. Noi nu putem face răul dacă voi, oamenii, nu ne cereți ajutorul. Voi sînteți mai satanici ca noi, demonii!…”

Îl văzu scuturînd-o cu putere, fără milă. Trezită parcă din somn, baba se ridică iar demonul i se cocoță din nou în cîrcă. „Hai, acum. Destul am tăndălit!”, îi porunci  Acela. O lovea cu copitele în coaste ca îndemnînd un cal prea încăpățînat. Pînă să clipească, dispăruseră, purtați de vîntul iscat ca din senin. Pătruns pînă în măduva oaselor de o răceală de gheață, se dezmetici cu greu. Se ridică și plecă spre casă. În lumina lunii care arginta iarba acoperită de brumă, văzu clar baba cocîrjată alergînd cu Sărsăilă-n spate în sus, pe coasta dealului, către pădurea întunecată care acoperea munții din depărtare. Cînd abia îi mai putu zări, auzi un urlet nefiresc și încremeni pe loc.

Ajuns acasă, căzu vlăguit pe un scaun, cuprinzîndu-și capul în mîini. Se temea să n-o ia razna cumva. În cap, gîndurile vuiau ca o apă dezlănțuită. Să spună, cui?… Zbuciumul din cuget îl urmă chinuitor cînd căzu în somn.

Se trezise în zori, luînd-o la picior către casa babei pentru a mai vedea o dată locul. Înmărmuri de ce era acolo: uși deschise vraiște, ferestre bălăngănind cu geamurile sparte, lucruri aruncate de-a valma, de parcă o vijelie ar fi întors totul pe dos. Oale, ulcele, farfurii zăceau împrăștiate prin curte. Un pustiu stăpînea acum peste tot. Iar baba, nicăieri!…
Aruncînd o privire peste gard, putu vedea fără tăgadă cele două bărbînțe pline ochi cu lapte.
Și frînghia groasă ca brațul, legată în spatele carului, din care picura din cînd în cînd cîte un strop…

Nicolae Rădoi

Sursa foto: Pixabay

ANDRÉ RIEU scrie istorie la CLUJ-NAPOCA: cu peste 30.000 de bilete vândute, celebrul artist anunță data celui de-al cincilea concert! Între 11 – 15 noiembrie 2025, la BT-ARENA, CLUJ-NAPOCA.

Maestrul André Rieu, alături de minunații săi muzicieni Johann Strauss Orchestra, pregătește o serie de spectacole unice, ce vor transforma luna noiembrie a acestui an într-un adevărat regal al muzicii și al emoției la BT-Arena din Cluj-Napoca.

Deși, concertele programate în zilele de 13, 14 și 15 noiembrie 2025 sunt deja SOLD-OUT, iar pentru show-ul din data de 12 noiembrie mai sunt disponibile doar câteva locuri, maestrul André Rieu nu ezită să își manifeste recunoștința față de publicul din țara noastră.

Ca urmare a cererii extraordinare, artistul completează seria de concerte de la BT-Arena, Cluj-Napoca, cu un nou show ce va avea loc pe 11 noiembrie 2025, începând cu ora 19:30.

Biletele pot fi achiziționate începând de vineri, 17 ianuarie 2025, online din rețeaua Eventim.ro, cât și în format fizic din outlet-urile partenere Eventim – librăriile Cărturești, librăriile Humanitas, magazinele Good2Go și Carrefour. Organizatorii evenimentului precizează că EVENTIM este singura agenție de bilete autorizată să vândă bilete pentru concertele artistului André Rieu din România, și semnalează faptul că achiziționarea biletelor de pe alte platforme online nu reprezintă o garanție în privința validării acestora la momentul accesului în locație.

„Mă bucur enorm să revin în România și să împărtășesc pasiunea mea pentru muzică cu acest public extraordinar. Împreună cu orchestra mea, pregătim un spectacol special, plin de surprize, care sper să atingă inimile tuturor.” a declarat André Rieu.

În concertele programate, în perioada 11-15 noiembrie 2025, pe scena Sălii Polivalente BT-Arena din Cluj-Napoca, artistul promite publicului cinci seri magice. Muzica, dansul, emoția și veselia se vor reuni pe aceeași scenă într-o explozie a bucuriei. Cu un nou repertoriu muzical, invitați surpriză și momente pline de energie, cele cinci reprezentații de la Cluj vor fi prezentate într-o combinație perfectă de divertisment, cu momente emoționante și muzică de cea mai înaltă calitate, menite  să creeze experiențe memorabile pentru publicul de toate vârstele.

Supranumit „Regele Valsului”, André Rieu, este unul dintre cei mai iubiți artiști ai lumii, celebru pentru spectacolele sale grandioase, care au transformat muzica clasică într-un fenomen global. Violonist și dirijor de excepție, artistul olandez a cucerit inimile a milioane de oameni prin carisma sa, talentul său unic și abordarea inovatoare a muzicii clasice.

Johann Strauss Orchestra este cea mai mare orchestră privată de muzică clasică din lume, cu peste 60 de muzicieni din diverse țări. Inspirată de epoca balurilor vieneze, orchestra creează o atmosferă spectaculoasă, plină de eleganță și veselie, sub bagheta maestrului André Rieu. Împreună, reușesc să aducă pe scenă o combinație fermecătoare de valsuri, arii de operă, cântece tradiționale, muzică de film și piese contemporane, transformând fiecare moment artistic într-un adevărat spectacol de divertisment.

În show-urile artistului André Rieu din întreaga lume, spectatorii pot fi observați cu ușurință cum trec de la o stare la alta; cântă, dansează, râd, plâng, aplaudă și se îmbrățișează atunci când ascultă frumoasele valsuri sau coloane sonore ale unor filme celebre, melodii spirituale, cântece populare sau marșuri, completate prin acordurile magice ale prețioasei sale viori Stradivarius ce datează din anul 1692. Această vioară este faimoasă pentru sunetul cald, bogat și deosebit, iar André Rieu a menționat în numeroase interviuri că vioara sa este o parte esențială a interpretării și a emoției pe care o transmite în fiecare concert. Fiecare notă pe care o cântă la acest instrument legendar contribuie la magia spectacolelor sale, captivând milioane de spectatori din întreaga lume.

Cu peste 40 de milioane de albume vândute, mai mult de 500 de discuri de platină, aproape 10 milioane de urmăritori pe Facebook, miliarde de vizualizări pe YouTube și cu aproximativ jumătate de milion de spectatori anuali în întreaga lume, carismaticul violonist olandez este, fără îndoială, unul dintre cei mai de succes artiști din lume, un simbol al excelenței și al bucuriei de a trăi prin muzică.

Eveniment organizat de Tazama Productions cu sprijinul: Primăria Cluj-Napoca, Visit Cluj. Recomandat de: Europa FM și Antena3 CNN.

COMUNICAT DE PRESĂ

LICEUL TEHNOLOGIC FORESTIER SIGHETU MARMAȚIEI, în calitate de Beneficiar, anunță demararea proiectului „Dotări moderne pentru învățământul profesional și tehnic la Liceul Tehnologic Forestier Sighetu Marmației”, cod proiect F-PNRR-DOTLAB-2024-0094, proiect finanțat prin PLANUL NAȚIONAL DE REDRESARE ȘI REZILIENȚĂ, Pilonul VI. Politici pentru noua generație Componenta C15: Educație, Reforma 4. Crearea unei rute profesionale complete pentru învățământul tehnic superior, Investiția 13 – Echiparea laboratoarelor informatice din școlile de educație și formare profesională (EFP), Investiția 14. Echiparea atelierelor de practică din unitățile de învățământ profesional și tehnic.

Proiectul se desfășoară în perioada DECEMBRIE 2024 – MARTIE 2025, valoarea totală a contractului de finanțare fiind de 587.392,20 lei, fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene – Următoarea Generație UE.

Obiectivul general al proiectului: Dotarea cu laboratoare de informatică și ateliere de practică a unităţilor de învăţământ din rețeaua învățământului profesional și tehnic.

În cadrul proiectului se dorește îndeplinirea următoarelor obiective:

• ce didactice moderne în vederea creării unui mediu atractiv, favorabil unui proces instructiv-educativ de calitate
• Dezvoltarea competențelor elevilor de utilizare și integrarea mijloacelor tehnologice de ultimă generație în procesul de pregătire
• Achiziționarea de conținut educațional care va acoperi domenii din programa școlară

Prof. Roman Maria (director)
Liceul Tehnologic Forestier Sighetu Marmației

Filosoful și eseistul prof. univ. dr. Nicolae Iuga ni se prezintă, iată, cu o nouă carte: „Literatura perennis și revoluțiile culturale ale veacului din urmă” (Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2025). O carte care, așa cum îi arată și titlul, este consacrată dimensiunilor perene ale literaturii și aplicării acestora la interogațiile  general umane, coextensive cu întreaga istorie a umanității, în comparație cu convulsiile spirituale agonice din ultimul secol, cunoscute sub numele de „revoluții culturale”.

Literatura poate fi numită și „știință”, desigur într-un sens figurat și stipulativ, atunci când e vorba de a cunoaște omul din totdeauna în profunzimea lui. Știința în general și în sensul propriu al termenului este un set de propoziții teoretice abstracte, legate coerent, cu funcție explicativă, cognitivă și predictivă, dar atunci când este vorba de a cunoaște sufletul omenesc de la banal la abisal, literatrura are o precădere evidentă în raport cu științele zise umaniste. Literatura singură poate fi și știința Răului nemotivat și radical din om (ca în cazul genului literar al tragediei), dar și știință a Binelui necondiționat  (în cazul personajelor exemplare etic). Poate fi și știință a fericirii, ca eudemonism, dar și „știință” a morții, ca imaginar care, alături de credința religioasă, ne poate purta dincolo de hotarele lumii fizice, acolo unde nici o experiență nu ne mai poate spune nimic. Literatura se exprimă prin metafore, care sunt în realitate drumul cel mai scurt de la lumea văzută la cea nevăzută.

Cartea mai prezintă în detaliu și formele degradate, degenerate ale culturii, manifestate ca „revoluții culturale” în ultimul secol: Revoluția culturală în URSS, Revoluția culturală din China, Revoluția culturală universală social-media și Revoluția culturală americană contemporană. Sunt analize incitante și instructive, extrem de interesante, care răsplătesc cu prisosință efortul de lectură al cititorului.

N.D. Tesalis

Sâmbătă, 18 ianuarie 2025, la Clubul Copiilor din Sighetu Marmației s-a desfășurat concursul de șah  Cupa „Luceafarul”, destinat copiilor (până la 12 ani) nelegitimați și legitimați (fără categorie).
Organizatorii competiției:  Clubul Copiilor Sighetu Marmației, C.S. Sig-Mar Sighet și Primăria Sighetu Marmației.

Concursul, la care s-au înscris 43 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani din Sighet, Baia Mare, Botiza și Breb, s-a desfășurat în sistem elevețian, fiecare participant a jucat 5 runde având 15 minute/ jucător – perioada de gândire.

Directorul turneului, prof. Timiș Viorica, împreună cu arbitrul șef Jurassa Andrei și co-organizatorul și arbitrul Costiuc Ioan au asigurat logistica turneului.

În deschiderea turneului a avut loc și un scurt moment cultural – artistic, în prim plan fiind poezia… Luceafărului Culturii Române. A participat și primarul Sighetului, av. Vasile Moldovan.

După multe ore de emoții, concentrare și tactică șahistă s-au contorizat punctele disputate iar noi vă prezentăm clasamentul care ține de… statistică, câștigul cel mai mare al participanților fiind bucuria… jocului minții.

Clasament:

Felicitări organizatorilor, micilor șahiști (de mare perspectivă!) și (nu în ultimul rând!)… părinților!

Salut, Sighet!

„…Munții Maramureșului gem/ Blestem, de potop și de pară/ Pe toate năpârcile ce-au năvălit în țară/ Pe toate domniile cu sufletul de fiară…” (Aurel Vișovan, Rapsodia Maramureșului)

Unul dintre centrele rezistenței anticomuniste din România, Maramureșul istoric, a dat un important prinos de jertfe pe altarul valorilor creștine și al libertății naționale. Preoți și învățători, călugări și călugărițe, intelectuali, studenți și elevi, precum și mulți țărani luminați și dârji au luptat și suferit în munți, închisori și lagăre mărturisind credința în Dumnezeu și în destinul creștin al neamului românesc. Numărul lor este probabil de ordinul miilor, dar dispariția  fizică a multora înainte de 1989 cât și răspândirea în alte zone ale țării face imposibilă o statistică exactă. Lor li s-au adăugat un mare număr de soții, mame, fiice, surori sau rudenii ale celor implicați direct în lupta anticomunistă care au fost prigonite prin arestări, anchete, bătăi, uneori detenție efectivă de câteva luni (fără judecată), pierderea locului de muncă, percheziții, presiuni și șicane, măsuri discriminatorii la adresa copiilor, etc. În afara celor direct persecutați, o mare parte a populației maramureșene a manifestat în măsuri diferite o  rezistență pasivă, refuzând integrarea deplină în „noua ordine” comunistă, ceea ce a atras Maramureșului  epitetul de „mic-burghez și contrarevoluționar” . În afară de orașul Sighet, capitala istorică a Maramureșului, centrele rezistenței au fost comunele Ieud și Dragomirești de pe valea Izei, atât prin numărul mare de persoane implicate cât și prin amploarea evenimentelor petrecute acolo (inclusiv ciocniri armate cu Securitatea). Momentele fierbinți ale rezistenței maramureșene au fost evocate pe larg în textul meu de acum câțiva ani intitulat „Martirii Maramureșului” (și care poate fi citit aici).

Fără a avea pretenția exhaustivității sau a unor clasificări nepotrivite, din lista elitei rezistenței anticomuniste nu pot lipsi Ilie Lazăr, Ioan Bilțiu Dăncuș, preot Ioan Dunca Joldea, Aurel Vișovan, Vasile Popșa, Gheorghe Rednic, Vasile Vlad, Ion Bohotici precum și multe alte nume mai puțin cunoscute dar care trebuie salvate de uitare și cinstite cel puțin pe plan local (în cele două lucrări ale mele pe acest subiect, „Mărturii ale rezistenței anticomuniste din Maramureș” și „Maramureșul în lupta anticomunistă” am reușit să conturez sumar câteva zeci de biografii ale eroilor maramureșeni dar efortul de cercetare merită continuat). Și pentru toți cei trecuți la cele veșnice să înălțăm rugi fierbinți către Atotputernicul Dumnezeu ca primindu-i în gloria Sa să-i facă mijlocitori cerești pentru maramureșenii de azi și pentru tot neamul românesc.

După recenta plecare la cele veșnice a domnului Gheorghe Bărcan mai avem printre noi 6 seniori nonagenari (dar cu o tinerețe spirituală remarcabilă!) pe care-i respectăm și cu care ne mândrim (în paranteză localitatea de naștere și domiciliul actual):  Vasile Bizău (Dragomirești – Franța), Nistor Man (Șieu – Tg. Mureș), Petru Codrea (Vadu Izei – Sighet), Ioan Pop – Arvinte (Breb – Timișoara), Ioan Dunca (Ieud – Vișeu de Sus), Aurel Vlad (Dragomirești – București). Le urăm multă sănătate!

Într-o Românie debusolată, Maramureșul (deși nu este un pol de putere politică sau economică) reprezintă un reper autentic. Există încă resurse de credință și jertfă, există încă români curați pentru care neamul românesc înseamnă ceva. Ceva sacru pentru care merită să lupți și să te sacrifici, pe temelia martirilor de ieri și cu speranța în Înviere!

Preot prof. Marius Vișovan

Este fascinant să vezi cum, în fiecare an, în sistemul educațional românesc se nasc propuneri care par să vină dintr-un laborator transparent, unde este explicat, printr-un limbaj mai mult sau mai puțin sofisticat, cum să se realizeze „creșterea  calității actului educațional”. Nici n-a început bine anul, pardon, modulul trei (pentru neinițiați, s-a cam terminat vacanța de iarnă, dacă facem abstracție de săptămâna de schi), și mai toți profesorii au primit cu „entuziasm” circulara privind testarea standardizată, ce se întinde de la finalul lunii ianuarie și durează până-n luna aprilie. În județul nostru, o pilotare a art. 96, Cap. VII, Titlul I a Legii învățământului preuniversitar, anunțată de fostul ministru al educației, Ligia Deca, încă din toamna anului trecut, în vederea identificării lacunelor educaționale. Scopul lor este acela de a reduce diferențele urban-rural și de a asigura șanse egale pentru toți copiii, indiferent de contextul social https://www.portalinvatamant.ro/articole/noutati-97/ligia-deca-anunta-testari-anuale-standardizate-in-scoli-13144.html. O evaluare ce se dorește a fi anuală. În cazul nostru, vizează verificarea competențelor formate ca urmare a parcurgerii conținuturilor din primele două module, trezindu-mi nostalgia tezelor de sfârșit de trimestru/semestru, ca formă clasică de evaluare sumativă, ce beneficiază de avantajul clar de a încuraja elevii să își sintetizeze cunoștințele și să dezvolte o abordare reflexivă asupra învățării https://www.edupedu.ro/reintroducerea-tezelor-ca-modalitate-de-evaluare-si-monitorizare-a-progresului-elevului-propusa-de-peste-2-000-de-profesori-si-directori-de-scoli-raport-al-ministerului-educatiei/. Dar să revin la testele standardizate din județul Maramureș. Ele se doresc a fi cu rol de diagnoză, și nu urmăresc ierarhizarea elevilor și a școlilor din județ, ci doar o sondare a realității procesului educațional pentru toate disciplinele din trunchiul comun, punct de plecare pentru viitoarele analize și măsuri adoptate în urma acestui demers. Prin consultarea elevilor și a părinților acestora, rezultatele pot fi trecute în catalog. Această inițiativă a ISJ Maramureș are toate șansele să devină o reușită dacă îndeplinește câteva criterii fundamentale, altfel, cu cât mai multe teste, cu atât mai puține șanse de a înțelege dacă elevul chiar a învățat ceva semnificativ. Și în plus, se știe că sistemele de recompensare bazate pe criterii neclare reduc satisfacția profesională și conduc la creșterea stresului în rândul cadrelor didactice. Așadar:

1. Testele trebuie să fie proiectate cu scopuri clare și bine definite. Organizarea unor teste fără o matrice de specificație (care să asigure alinierea întrebărilor la competențele vizate) și fără obiective precise riscă să genereze confuzie atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Elevii nu vor înțelege ce se așteaptă de la ei, iar profesorii nu vor putea interpreta rezultatele în mod util pentru a ghida învățarea.
2. Adaptarea testării la nevoile și contextul elevilor. Fără implicarea specialiștilor în psihopedagogie, testele riscă să fie inadecvate pentru vârsta, nivelul cognitiv sau stilurile de învățare ale elevilor. Acest lucru poate duce la stres, discriminare și la rezultate care nu reflectă performanțele reale ale elevilor.
3. Proces echitabil. O campanie ad-hoc, organizată fără o verificare prealabilă a calității testelor sau fără luarea în considerare a diferențelor dintre regiuni, școli sau contexte socio-economice, poate exacerba inegalitățile deja existente în sistemul educațional.
4. Supraîncărcarea. Testarea, la toate materiile într-un timp scurt, poate duce la epuizarea elevilor și profesorilor. În loc de a sprijini învățarea, aceasta va crea o atmosferă dominată de performanța de moment, și nu pe înțelegere și dezvoltare.
5. Scop formativ. Testele ar trebui să facă parte din procesul de învățare și să ofere feedback prețios pentru elevi și profesori. Testele ad-hoc, fără scop formativ sau fără un mecanism clar de integrare a feedback-ului în procesul educațional, devin simple instrumente de măsurare și transformă testarea într-un proces pur birocratic.
6. Motivația elevilor. O astfel de campanie poate induce frustare, anxietate și demotivare în rândul elevilor. Ea poate afecta negativ relația elevilor cu învățarea în această perioadă, mai ales că notele nu se trec în catalog.

Oamenii se nasc cu temperamente și aptitudini diferite, însă lucrurile care-i poartă mai departe în viață sunt experiența, practica și strădania. Școala nu este un teren uniform, aplatizat (?), iar elevii nu se potrivesc în șabloane standardizate măsurate cu șublerul. Sau, altfel spus, școala nu poate fi un „pat al lui Procust”. Profesorii, deja sufocați de birocrație, și nu numai, au nevoie de resurse, de flexibilitate și sprijin real pentru a răspunde nevoilor elevilor lor. Dacă toate criteriile enunțate mai sus vor fi îndeplinite, atunci cu siguranță că testele standardizate reprezintă una din soluțiile creșterii calității actului educațional. Dacă nu, atunci nu ne rămâne decât să medităm la sintagma Iadul este pavat numai de intenții bune.

Referințe:

Hattie, J. (2009). Visible Learning: A Synthesis of Over 800 Meta-Analyses Relating to Achievement. Routledge.
Vladimir Guțu, Evaluarea rezultatelor academice: proiectarea matricei de specificații și schemei de notare.
Carol S. Dweck, Mindset. O nouă psihologie a succesului, Ed. Curtea Veche, 2017.
UNESCO, Health and Physical Education in Schools: A Global Perspective, (2021).

Prof. Marius VOINAGHI

Pentru a marca „altfel” Ziua Culturii Naționale, sâmbătă, 18 ianuarie 2025, va avea loc la Clubul Copiilor Sighetu Marmației concursul de șah  Cupa „Luceafarul” în parteneriat cu Clubul Sportiv de Șah „Sig-Mar” (președinte și antrenor FRS Costiuc Ioan) și partenerul educational, Primăria Sighetu Marmației (primar, Moldovan Vasile).

La concurs vor participa peste 40 de copii legitimați (fără categorie) și nelegitimați cu vârsta între 5-12 ani.

Copiii înscriși la concurs provin de la Cercul de șah de la Clubul Copiilor Sighetu Marmației (coordonator, prof. Timiș Viorica – directorul turneului), de la școlile din Sighet (copii care frecventeaza cursurile de șah la Clubul Sig-Mar), Botiza, Baia Mare.

Copiii îl vor omagia pe Mihai Eminescu, Luceafărul Culturii Naționale, printr-un scurt program cultural – artistic care va „deschide” concursul de șah.

Salut, Sighet!