La inițiativa Asociației „Vasile Tomoiagă”, în perioada 4-8 decembrie 2024, în Franța și Principatul Monaco au avut loc o serie de evenimente care au scos în lumină frumusețea colindelor și a folclorului maramureșean.

Amalia Ioana Moldovan și Grupul Voia Bună, tinerii artiști ce unesc prin cântec Maramureșul din dreapta și din stânga Tisei, două perechi de frați – din Bârsana și din Slatina (Ucraina) – cu rădăcini comune, aceeași limbă și ducând cu ei traditiile Maramureșului Istoric, au fost protagoniștii turneului intitulat „De departe noi zânim”. Turneul face parte din Proiectul de promovare a României în Franța prin Maramureșul Istoric, inițiat în urmă cu mai bine de un deceniu de Asociația „Vasile Tomoiagă” și coordonat de Vasile Tomoiagă (campion mondial și vicecampion olimpic la canotaj, cetățean de onoare al Maramureșului) și dr. Anuța Pop (manager cultural, doctor în folclor și specialist în relații internaționale).

Programul a fost unul intens, cuprinzând concerte în Marsilia (4 decembrie), Nisa (6 decembrie), Monaco (7 decembrie) și Lyon (8 decembrie).

La Marsilia, la invitația consulului general Aurelia Grosu, maramureșenii au susținut momentul artistic al recepției oficiale organizată de Consulatul General al României pentru a marca Ziua Națională (1 Decembrie), prezentând, prin intermediul muzicii, o părticicǎ din moştenirea de valori a poporului nostru.
Au participat înalți reprezentanți ai administrației franceze (prefectul regiunii Provence-Alpes-Côte d’Azur, al zonei sudice de apărare și securitate și al Bouches-du-Rhône – Christophe Mirmand; vice-președintele Metropolei Aix-Marseille-Provence – generalul David Galtier, reprezentantul președintelui Regiunii Provence-Alpes-Côte d’Azur – Renaud Muselier și al primarului Marsiliei – Benoît Payant, Guvernatorul Militar al Marsiliei, generalul Thierry Laval, cea mai înaltă oficialitate militară a regiunii), membri ai Corpului consular, reprezentanți ai mediului economic, cultural, universitar și ai comunitǎții românești. Momentul de trǎire româneascǎ dus în inima Marsiliei de artiştii maramureșeni a fost apreciat de toți cei prezenți.

Au urmat trei concerte de colinde. Primul a avut loc de Sfântul Nicolae, la Biserica Ortodoxă Română de la Nisa, una dintre cele mai impunătoare biserici românești din Europa. Comunitatea credincioșilor părintelui Radu Totelecan a primit cu drag și sufletele deschise colindul maramureșenilor. A fost prezent la concert și consulul onorific al României la Nisa, dl. Ștefan De Fay.

Prin intermediul acestui turneu, colindele maramureșene au răsunat, poate pentru prima dată, și la Monaco. Într-un loc al lumii atât de plin de farmec, Amalia Ioana Moldovan și Grupul Voia Bună au arătat că și tradiția are farmecul ei. Concertul s-a bucurat de prezența consulului onorific al României la Monaco, dl. Constantin Turchină, care a apreciat proiectul de promovare a imaginii României prin Maramureș, din care acest turneu face parte, și i-a felicitat pe artiști pentru emoția transmisă și pentru calitatea actului artistic.

Concertul de la Lyon a încheiat turneul „De departe noi zânim”. Alături de români veniți din întreaga regiune la întâlnirea cu maramureșenii, la evenimentul ce a avut loc la Biserica Sfânta Eugenia a fost prezent și consulul general al României la Lyon, dl. Oleg Ungureanu. Prin colind, prin grai, prin port, prin instrumentele tradiționale, Amalia Ioana Moldovan și Grupul Voia Bună au arătat, românilor și francezilor, deopotrivă, o mostră din ceea ce înseamnă sărbătorile de iarnă ale Maramureșului.

Anuța POP

O carte în care cuvântul românesc vine de la Apşa de Mijloc, locul de naştere şi de trai al Anei Şiman, acolo unde „se naşte, se creşte/ se sfătuieşte / părinteşte”, locul unde „se-nvaţă, se povesteşte/ şi se vorbeşte/ româneşte”.

Poeta admiră natura, culorile unice ale toamnei. „Frunzele toamnei au înnebunit,/ s-au luat la întrecere/ care va rugini mai devreme şi mai frumos,/ şi-au colorat câmpul în aur şi roşu / uscat şi viu”.

Tot în aceeaşi poezie: „pământul adoarme într-un târziu/ […] / El stă cu noi să povestească /
despre fiecare frunză căzută,/ ce-l sărută”.

Poeta este parte din natură, natura face parte din fiinţa ei. Când peste toate acestea se găseşte acel „liant” care se numeşte inspiraţie poetică, apar versuri scrise cu sentiment şi cu efect pozitiv asupra celui care le citeşte.

„Ce este dragostea?” O întrebare pe care ne-am pus-o, poate de mai multe ori, fără a găsi răspunsul. Poate acum vom înţelege că dragostea poate fi „O simplă amăgire/ Cu zâmbet, lacrimi, suferinţe/ Dar o numim iubire”. sau poate fi „Iluzie dorită/ Când poţi din toate să jertfeşti/ Şi să fii fericită”.

Aşa cum îi şade bine unui poet, şi la Ana Şiman am dat de licenţe poetice, folosite pentru a veni în realizarea deplinei armonii a strofelor. „Dulci săruturi prin lunci/ Pofte nestăpânite,/ Să spun că-mi pare rău,/ Sincer, aş minte”.

Poeta iubeşte viaţa, natura, limba. „Zâmbetul copilului” înseamnă pentru ea mai multe aspecte, fiecare contribuind la apariţia unei „pietre preţioase”, din care scriu aici doar una (evident, mă refer la o strofă): „Zâmbetul copilului/ ocean de flori, care/ se deschid multicolore în zori”. E uşor, e plăcut, să mergem cu Ana Şiman dincolo de cuvinte…

Ana Şiman, căreia soarta i-a hărăzit să trăiască dincolo de hotarele ţării, face o pledoarie din suflet pentru limba română. Întâmplarea a făcut să citesc poezia „Graiul mamei” (şi întregul volum de poezii „Măria Sa, Cuvântul”) chiar de ziua noastră naţională. „Oricâte limbi ar exista,/ Cea mai frumoasă-i limba mea/ În ea măicuţa mea îmi cântă/ E dulce, e icoană sfântă!”. Ultima strofă a acestei poezii ar trebui să ne facă mai conştienţi că avem norocul că trăim în România şi putem vorbi româneşte oriunde şi oricând: „Fără de ea n-am niciun rost!/ Cum pot să uit tot ce a fost?/ Am o credinţă, un pământ/ Şi graiul maicii mele blând!”.

Să ne punem imaginaţia la lucru şi să ne „vedem” locuind, vieţuind şi oftând dincolo de hotare… „La Apsa de Mijloc/ se naşte, se creşte/ se sfătuieşte/ părinteşte./ La Apşa de Mijloc/ se-nvaţă, se povesteşte/ şi se vorbeşte/ româneşte./ La Apşa de Mijloc/ se ceartă, se iartă/ şi se iubeşte/ strămoşeşte”. E greu să nu fii cu ai tăi… „La Apşa, la mine acasă,/ se minte peste morminte,/ peste moaştele sfinte,/ peste dorul de mamă,/ peste tot ce ne cheamă”.

„Vis de unire” e firul de aur al acestei cărţi. Firesc, oful e prea mare… Şi de prea mult timp… „Mai curge prin mine/ Ca sângele-n vine/ Un vis de unire-/ Frăţească iubire”.

Aici poeta foloseste altă „licenţă poetică” şi scrie „vine” în loc de „vene”, dar construcţia se potiveşte perfect în strofă. Cuvântul „mine” se potriveşte perfect cu „vine”, nu cu „vene”, cum ar fi fost normal să apară.

Ana Şiman are un cult deosebit pentru tradiţiile strămoşeşti, pe care le vede pierdute, uitate. Măcar cămaşa strămoşească de şi-ar găsi locul de cinste pe care-l merită… „Tu, cămaşă strămoşească,/ Cum te-ai prăfuit în ladă/ Şi nu-i cine să te scoată,/A ta frumuseţe toată”.

Poeta nu se sfieşte să arate urâţenia de care suferă omenirea azi. „Ce timpuri mari trăim şi noi acum,/ Se sfâşie copii de foame-n drum,/ Iubire, demnitate, nu-s deloc/ E trist şi pare totu-a fi un joc”.

Poezia „Adresare I” îmi dă convingerea că nu se poate ca cineva care trăieşte în România să nu fie impresionat de versurile scrise de cineva care-i de dincolo!
„Doamne, de ce nu am aripi/ Să zbor,/ Să fiu mai aproape/ De cei ce gândesc/ Şi trăiesc româneşte?”.

Tot din aceeaşi impresionată poezie: „Doamne, prefă-mă-n văzduh/ Să mă cern,/ Să mă duc/ La fraţii de sânge/ S-ajung”.

Rămâne cuvântul, pe el nu-l poate interzice nimeni, el poate zbura liber! „Doamne,/ Îţi mulţumesc pentru cuvânt,/ Pentru ceea ce sunt/ Că pot durerea din suflet s-o spun/ Şi bucuria să-mi cânt”.

Versul e mereu în gândul poetei din Apşa de Mijloc, care are o temere: să n-o părăsească inspiraţia. „Mă simt înfăşurată în mrejele versului frumos/ Ca-ntr-o pânză de păianjen/ Dantelată-n alb imaculat/ Şi mi-e teamă/ Să nu se rupă vraja ei cumva”.

Natura (temă despre care am mai vorbit) şi veneraţia pentru părinţi sunt teme abordate cu succes de Ana Şiman. „Picură toamna cu frunze multicolore/ peste sufletul meu,/ peste meleagul de doine străbune,/ pe care-l iubesc,// Doamne, veghează asupra Lui/ şi asupra Ei/ şi-i fă nemuritori/ dătători de viaţă/ şi dimineaţă,/ poate cândva prin iarba Ta/ să poată visa/ altcineva, altcineva”.

Poeta ştie că nu poate schimba nimic din nedreptăţile lumii. Are o dorinţă pe care o văd pe viitor un fapt posibil. „Fă-mă, Doamne, de vrei,/ Căci poţi,/ Poveste pentru nepoţi,/Cu litere româneşti/ Pe care ai vrea s-o citeşti”.

Limba română este venerată de profesoara de limba română din Ucraina. E limba pe care, promite, „O vom cinsti de-a pururi/ Nu doar de sărbători./ O vom vorbi acasă,/ În drum, orinde-am fi,/ Spre-a ne cinsti străbunii/ Şi pentru-a dăinui!”.

Concluzia la care ajunge (ori)cine citeşte „Măria Sa, Cuvântul” este că (o citez mai departe pe Ana Şiman) el, cuvântul românesc „e ca un magician, care reuşeşte să străpungă şi să topească gheaţa tăcerii, să mângâie sufletele triste, […] să încurajeze, să dea speranţă”.

Şi mai e ceva: cuvântul uneşte lumi!

Horia PICU

Trupa Anturaj s-a  format în noiembrie 2023 în Sighet și în prezent este alcătuită din Barbu Matei (chitară), Rus Andrei (chitară bass), Grigor Darius (tobe) și Koszte Diana (voce), elevi în cadrul Colegiului Național „Dragoș-Vodă”, și dacă ar fi să dau o definiție trupei noastre printr-un cuvânt, ar fi pasiune.

Matei s-a apucat de chitară prin clasa a VIII-a, din pasiunea pentru muzica rock, dorindu-și să exprime ceea ce reprezintă pentru el muzica și să își facă un grup de prieteni, o trupă cu care să împrătășească această iubire pentru muzică. L-a convins pe Andrei (Andy), să își cumpere un bass la mâna a doua, să vadă dacă îi place, dovedindu-se a fi un succes, un prim pas în geneza acestei trupe. Au cântat un timp ei doi și împreună l-au convins pe Darius (Dudu) să își cumpere un set de tobe, și prin mult exercițiu, au devenit tot mai buni.

Eu m-am alăturat trupei printr-o coincidență favorabilă. Am mers cu echipele participante la „Boovie” către Iași, în iulie, fiind în locul potrivit la momentul potrivit: băieții își căutau solist. Așa, trupa a devenit completă. Pe la sfârșitul lunii iulie am început să repetăm, întâlnindu-ne cât de des în beciul casei lui Matei, unde ne continuăm activitatea și acum. Prima oară am cântat la majoratul lui Dudu, iar mai apoi la balurile bobocilor de la Colegiul Național „Dragoș- Vodă” și Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”.

Dorința noastră ca trupă este de a împărtăși gustul muzicii și pasiunea de a transmite ce simțim prin intermediul acesteia. Suntem de acord cu orice gen de muzică, și încurajăm oamenii să asculte cât mai multă și mai variată muzică. Muzica este pentru noi un mijloc prin care scăpăm de obișnuit, ne delectăm și ne bucurăm de pasiunea comună, transmite chitaristul, exprimând perfect în cuvinte ceea ce simțim noi pentru trupă și pentru ceea ce facem.

Părerea mea este că muzica, întâi de toate, trebuie simțită, așa că, vă invităm, la primul nostru concert oficial, în data de 14 decembrie, de la ora 20:30, la CD Retro Pub, să simțim muzica împreună. Promitem ceva frumos și, nu în ultimul rând, suntem mai mult decât recunoscători celor cărora au venit cu inițitiva acestui eveniment și au avut încredere că vom face o atmosferă frumoasă: Dorel Grigor și Maria Tsubera, de la Royal Bikers, și gazdelor noastre, domnul doctor Adrian Danciu și echipei CD Retro Pub, mii de mulțumiri! Abia așteptăm să ne vedem sâmbătă, să cântăm și să ne distrăm împreună, vă așteptăm să vă alăturați anturajului!

Diana Koszte

Concertul de Crăciun al Coralei ARMONIA din Baia Mare (dirijor, Adrian Iercoșan), va avea loc la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Sighetu Marmației, Vineri, 13 decembrie 2024, ora 17:00.

Organizatorul acestui Concert de Crăciun este Rotary Club Sighet.

Rotary Club Sighet

Parohia Greco-Catolică „Cristos Rege” din Sighetu Marmației vă invită la Concertul de colinde susținut de Corul Bisericii noastre, dirijor prof. Rodica Gheorghiu, Duminică 15 decembrie 2024, ora 19:30, în biserica parohială, str. Bogdan Vodă nr. 78.
Este cel de-al teizeci și treilea an de când Corul Bisericii vestește prin colindele sfinte marele miracol al lumii creștine: CRĂCIUNUL!
Sunteți așteptați cu inimile deschise pentru a întâmpina împreună NAȘTEREA LUI ISUS!

VĂ AŞTEPTĂM CU DRAG!

Preot paroh Vasile Florea

Foto: lucrarea sculptorului Ștefan Balazs.

„Cuza Vodă…”
O bătrână trece pe lângă tarabele doldora: „Noiembrie și păstăi verzi! Ce-am ajuns…”

Târziu
Luni. Ticsit de lume la medici. Ore.
– Nu mére sistemul.
– Ioai, iară!…

Zi de dezgheț
O pereche se furișează pe sub streșini. El, din urmă, aplecându-se brusc: „Bă…-aș! Toate picăturile o căzut în cap la mine!”

Bunica la supermarket
„…Ba, cu ei îi bine. În tătă ziua mă cheamă. Și în fiecare dimineață. Să vadă oare n-am murit? Să nu fiu moartă.”

Meniul zilei
* În semiîntuneric, un bărbat îndestulat adastă lângă o bere – singur, trist, mulțumit.
* Altul, strânge cu migală toate firimiturile de pe masă: „Văduv?”. „Nu. Obicei din armată. ”
* Apare o nevastă de la „Bingo”. Fericită tare. Tocmai a câștigat 900 lei: „Cu ce mi-o rămas de anul trecut, aproape îmi ajung de lemne.”
* Chelnerița către un bătrânel:
– Poftă bună!
– Mulțămesc frumos!
– Sii sănătuos!
* „Ce faci, ceteraș? ‘Ce ești supărat? O câștigat ai noștri!!”

Banca de rezerve
* „Erau atâta de săraci, că le făceau supă din cuiu’ ușii și pită de coceni la prunci.”
* „Trebuiau să facă supa din tratarca din matură și rămâneau cu ușa pentru la iarnă.”
* „O nevastă tînără câtre unui fecior bătrân: ” „Da’ tăt nu t’e-ai însurat, Ioa’?… Ai grijă, că t’i-i tre’!…”
(& V.M., F.M.)

INDESC.

* Sub cer noiembrin. Totul curge, totul stă.
– Salut!
– Good mourning!

* Iza înnoiembrită. Trei rățuște patrulează în amonte. Deodată fac bâlbâdâc, dispar, fix unde începe partea de oglindă rece.

* Un pic de soare în Noiembrie, și râdem a primăvară.

Marin Slujeru

Trăim zile pline de tensiune. Peste tot și toată lumea discută despre ce se întâmplă și foarte mulți sunt cei care cred că adevărul și dreptatea sunt de partea lor. Arareori auzi pe câte cineva zicând șovăielnic: „Oare cum ar fi mai bine?” sau „Dați-mi un sfat”. „Adevărul este că, ori de câte ori am fost cu Rusia, ne-a mers bine!”, îmi spune unul. Mă uit la el cu o față care-l face să nuanțeze inclusiv tonul, ezită o clipă și continuă: „… în 1877, la Războiul de Independență…în primul Război Mondial … dacă nu eram cu rușii, se mai făcea România Mare?!” Am rămas o clipă siderat, apoi am replicat pripit ceva despre regele Carol I și ostașii români, care au salvat la Plevna onoarea armatei rusești … și ne-am despărțit. Comunicarea dintre noi s-a tăiat brusc. Dar discuția de mai sus mă urmărește de atunci obsedant. Oare câți dintre cei din jurul meu, de lângă mine chiar, gândesc la fel și de unde li se trage, li se hrănește această… gândire. Cineva spunea-român și el-că românilor nu le place istoria, sau mai de grabă, aș adăuga, le place doar istoria lor, adică cea pe care o știu, cum o știu. Sau cum o înțeleg! Și nu pe cea care ne dovedește cu documente – multe scrise cu sânge! Câți știu (și cred) că din anul 1739 și până la Unirea cea Mică, cea din 1859, Rusia a ocupat militar cele două Principate Românești de 11 ori! Ținta politicii țariste a fost (și este) să ajungă la gurile Dunării și-apoi la Bosfor și Dardanele.

Iată câteva dintre cele mai importante momente:
– În anul 1806, țarul Alexandru I a dat ordin armatei sale să ocupe Princiapatele Române.
– În 1810 le-a cerut în mod agresiv turcilor, a căror putere era în declin vizibil, Valahia și Moldova întreagă, dar, pentru moment, s-au mulțumit cu partea de peste Prut, pe care au anexat-o în 1812 și, în același an! Țarul a dat un „Ucaz” prin care a scos din administrație, din școli și din biserică limba română: „În imperiul meu nu există decât o singură limbă, cea rusă!”. Sărmană Basarabie!
– În 1828, domnitorii din Principate au fost înlocuiți cu generali ruși ca guvernatori. La scurt timp după aceea, Țarul i-a oferit Sultanului în schimbul lor suma de 36 milioane franci/ aur. Voia – nici mai mult nici mai puțin! – să le „întabuleze” pe seama imperiului său, cum făcuse deja cu Basarabia. Dintre generalii ruși care au guvernat Principatele istoria îl reliefează pe Kisselef care, împreună cu Nicolae Șuțu, a elaborat „Regulamentul Organic”, ca primă formă a unei constituții. În realitate, activitatea sa „pozitivă” era doar îndeplinirea datoriei de trimis al Țarului, și iată dovada: „Eu mă străduiesc aici să câștig pentru Rusia bogățiile acestei țări și să-i supun pe valahi și pe moldoveni obiceiurilor și regulilor noastre”, îi scria Kisselef în 1830 omologului său de la Moscova, generalul Zakrevscki.
– În anul 1834, nemaiputându-și apăra eficient frontierele și având nevoie de trupe în alte zone, le-au retras pe cele din Principate, dar și-au păstrat „protectoratul” prin numirea domnitorilor și printr-un control „polițienesc” asupra acestora, obligându-i să trimită Țarului raporte periodice de activitate.
– În 1848, când turcii au intrat în Moldova și rușii în Țara Românească și au înăbușit Revoluția, cei doi invadatori s-au înțeles la Balta-liman să stăpânească împreună Principatele: domnitori numiți de turci, pe timp de 7 ani, câte un comisar rus în fiecare Principat și încartiruirea a câte 30.000 de oșteni din cele două armate, care să asigure liniștea.
– În 1852, la izbucnirea Războiului Crimeiei, profitând de ocazie, rușii au invadat Principatele cu gândul de a nu le mai scăpa din mână, dar Rusia a fost înfrântă și Principatele au fost ocupate pe timpul războiului de armatele Austriei. Nevoiți să se retragă, rușii n-au mai putut împiedica Unirea de la 1859.
– În 1877, după ce armata română condusă de regele Carol I a salvat la Plevna onoarea armatei țariste, în loc să ne restituie Basarabia luată cu japca, ne-au luat și sudul acesteia, pretinzând că ne dau în schimb Dobrogea, pe care armata noastră o cucerise prin luptă, cu jertfe de sânge. Adicătelea, ne-au luat ce era al nostru și ne-au dat ce nu era al lor. Harașo tovărășie!
– În primul Război Mondial România „n-a fost cu Rusia, ci cu Antanta, în care era si Rusia, ale cărei trupe cuprinse de molima bolșevică, în momentele cele mai grele ale războiului au părăsit frontul, lăsând armata nostră singură în fața dușmanului.
– Cât despre ce s-a întâmplat după 23 august 1944, să nu mai vorbim! Adică, nu mai vorbim noi, cei care au trăit și simțit din plin cât de bine ne-a fost alături de „marea noastră prietenă-Rusia Sovietică”. „Acesta a fost fatalul destin al istoriei noastre!” (Dimitrie Onciul)
​

Și totuși, acest neam și această țară, România –„ O enigmă și un miracol istoric: poporul român” (Gheorghe Brătianu) – în pofida tuturor nemulțumiților și nemulțumirilor românilor săi, este într-unul dintre cele mai favorabile momente ale devenirii sale și drumul pe care merge, acum, este cel bun.

P.S. Și, fiind un om care n-a trecut, în cei peste 80 de ani! cu ochii închiși prin viață și prin lume, îmi asum total această afirmație și sunt gata să o și argumentez.

Ioan Ardeleanu-Pruncu
5 spre 6 decembrie, 2024

Sursă foto: adevarul.ro

Santa’s Helpers a reprezentat o inițiativă plină de bucurie și solidaritate, sub umbrela membrilor din Cluburile Rotaract și Interact Sighet. Pe parcursul câtorva zile frumoase, cei dornici au putut dona – la punctele de colectare stabilite (Flamingo- restaurant, bar & pensiune și Colegiul Național „Dragoș-Vodă”) – dulciuri, rechizite, jucării sau haine.

Miercuri, 4 decembrie 2024, sala cinematografului Mara a fost îmbrăcată de râsete și entuziasm, timp în care micuții au avut ocazia de a urmări un film captivant. Seara de film i-a apropiat pe copii de spiritul Crăciunului, iar pe noi de copilărie, de acele clipe în care cu toții așteptam cadoul de sub brad, filmul difuzat  la tv cu Macauay Culkin în rolul principal și melanjul de arome: coji de portocale uscate și obișnuita turtă dulce a bunicii.

Copiii s-au bucurat de popcorn și suc, iar la final, ajutoarele Moșului îmbrăcate în reni, crăciunițe și spiriduși le-au oferit darurile personalizate. A fost o seară de poveste, un proiect de succes care nu ar fi reușit fără de o echipă atât de unită. Chicotele lor și văpaia din ochii plini de speranță, ne indică încă o dată ce înseamnă adevărata magie a sărbătorilor.

Mira ORZA
președinte Interact Sighet (2024-2025)

Despre extrem de „ciudatul” personaj Călin Georgescu, fost aflător în treabă la ONU și la Clubul de la Roma, cel care tocmai a intrat ca independent (totuși, are în spate POT – Partidul Oamenilor Liberi) și – susține el – fără cheltuirea vreunui ban în turul doi al prezidențialelor, mai știam câte ceva din scremutele lui afirmații pe la televiziuni de mâna a doua. De fiecare dată el bătea mai mult sau mai puțin câmpii, căutând printre poticneli și suspensii să creeze impresia că ar fi nu doar în posesia unor mari secrete umane, ci chiar a unor miraculoase rețete divine, că adică el și numai el va putea salva această nație de la dezastrul provocat după înglobarea noastră (sic!) în NATO și Uniunea Europeană, dezastru alimentat, zice-se, prin necontenita îndepărtare de valorile tradiționale (doar acest pământ generos, fără Vest și Est) și, desigur, prin succesive cedări de suveranitate.
Cu toate astea, pe-atunci izbutea, cu modestele lui mijloace moral-spirituale, să fie suportabil, iar pentru unii români să prezinte niscaiva interes. Nu la fel a fost văzut de fostul președinte Traian Băsescu, care – după cum relata recent într-un interviu televizat – l-a mirosit de la prima întâlnire pe ins că-i un șarlatan, așa că nu l-a acceptat de premier, deși propunerea venea de la un apropiat (nu i-a spus numele).
La rândul lui, Mircea Geoană se arăta, acu câteva zile, uluit de schimbarea radicală a prezidențiabilului Georgescu, căruia în urmă cu peste două decenii, în calitate de ministru al Externelor, îi dăduse scrisori de acreditare la ONU, tocmai fiindcă la acea vreme era proeuropean, deci prezenta încredere pentru țară și oficialii ei.
Dar iată că, după o ședere îndelungată în Viena și împrejurimi (unii vorbesc de două decenii), necușerul Georgescu revine în România cu întreaga familie, se înscrie ca independent în cursa pentru Cotroceni și termină turul întâi pe primul loc, cu câteva procente peste catindații cu un mare partid în spate (bunăoară Marcel Ciolacu), pe care absolut toți (ne)pricepuții caselor de sondaje îi vedeau în finală.
N.B.: Dorind să pară modești, ba chiar săraci (păi așa ceva nu strică niciunui candidat, cu atât mai mult unuia cu hazoase ifose mesianice), doamna Georgescu s-a apucat să le îndruge românilor, cu un mult necesar ton smerit, că ei ani la rând au fost chiriași, de-abia acuma izbutind să-și cumpere o „căsuță”. Neîncrezători, jurnaliștii de investigație le-au luat urma la Viena, unde – cu ajutorul actelor – fac dovada că „sărmanii” soți Georgescu au cumpărat o primă locuință cu sute de mii euro, pe care, după ceva timp, au vândut-o cu aproape un milion, și că, repetând de câteva ori această operațiune, au pus la teșcherea suficienți bani albi pentru zile negre. Sau poate că invers: bani negri pentru zile albe…
Mă rog, dacă asta ar fi singura minciună a lui Călin Georgescu, deși a noua poruncă din Decalogul mozaic și creștin cere „Să nu mărturisești strâmb împotriva/ asupra aproapelui tău” (evident, interdicția de-a minți intră tot aici), iar în Proverbe 12/22 se spun următoarele: „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr, Îi sunt plăcuți”.
Dar ce te faci când pretinsul salvator al românilor naivi și al fanatizaților de „nimbul” misiunii sale (extraterestre), ba se contrazice de la o zi la alta, ba pretinde că n-a cheltuit niciun ban în campania electorală (da, alții au pompat zeci de milioane), ba cere „boborului” să stea liniștit în casă, timp în care neolegionarii se antrenează de zor în tabere și întocmesc liste cu dușmanii interni (deocamdată cu jurnaliștii băgăreți), ba se laudă că va aduce prosperitatea generală (un leu litrul de benzină!) prin nerespectarea în prima fază, apoi prin dârza renegociere a tuturor angajamentelor României față de NATO și UE, ba susține că este un desăvârșit patriot, urmașul în linie mistică a lui Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu, deși declasificarea/ desecretizarea documentelor CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării) demonstrează legăturile lui cu Kremlinul, precum și implicarea sa și a principalilor colaboratori, foști spioni și securiști, în războiul purtat de actori statali (Rusia, China) împotriva României și a altor țări neprietene, inclusiv împotriva Statelor Unite?!…
Din totdeauna și pretutindeni în lume, astfel de fapte se cheamă trădare, iar trădarea nu poate să rămână nepedepsită. Cu toate astea, C. Georgescu ține morțiș să fie primul om în statul nostru eșuat (ce-au făcut în toți acești ani instituțiile de profil?), vasăzică nu realizează că devenind președinte în aceste nefirești și nefericite condiții, trădarea lui se transformă automat în înaltă trădare.

George PETROVAI

Au mai rămas câteva zile până la concertul de colinde Inima a fost dată împreună cu darul organizat de asociația studențească AMiCUS Timișoara,  în premieră la Sighetu-Marmației. Pregătirile sunt în toi, repetițiile nu lipsesc, iar coriștii abia așteaptă  să ajungă în Maramureș.  Cum un  cântec  poate schimba o zi, un moment sau chiar o viață, muzica este o parte importantă a activității pe care o desfășoară în cadrul asociației, de aceea fiecare concert organizat este plin de emoție.

Ce înseamnă pentru  membri, organizatori sau participanți acest eveniment și de ce să ne fii și tu alături? Vei afla în cele ce urmează:

Vă invit cu drag să fiți încântați de muzică de o calitate deosebită, a cărei versuri vor avea ca temă Nașterea Domnului. Corul studenților AMiCUS și grupul vocal Laudes Christi vor susține un concert extraordinar. Programul va include colinde din repertoriul național și internațional, care vor aduce un omagiu semnificației acestei sărbători. Muzica sacră și tradițională va crea o atmosferă de reflecție și bucurie, invitându-vă să trăiți împreună emoția Crăciunului. Vă așteptăm cu inimile deschise pentru o seară de neuitat, plină de lumină și speranță!– Robert Demeter, organizator, capelan AMiCUS Timișoara

Pentru că mi se pare că cea mai mare magie se produce în suflet și pentru că în această școală sufletul meu a fost purtat pe aripile muzicii precum niciunde altundeva, vă invit la cel mai frumos spectacol de note muzicale! Profesionalism în interpretare și inimi calde de artiști vor să vă aducă tot ce e mai bun în suflet de Crăciun! Să ne revedem cu bine în locurile de unde am pornit ca oameni frumoși în societate.- Diana Stan, fostă elevă a Școlii de Muzică și Arte Plastice Sighetu-Marmației, membru AMiCUS Timișoara

De mai bine de 20 de ani, grupul vocal Laudes Christi cântă împreună muzică corală bisericească, iar anul acesta avem privilegiul de a cânta în amintirea nașterii Domnului în orașul tău. Vino și tu alături de noi, prezența ta va face din concertul nostru un eveniment special!- Marc Gherzan, organizator, membru grup vocal Laudes Christi

Ne dorim să sărbătoriți magia Crăciunului alături de noi  la un concert special! În spiritul sărbătorilor de iarnă, vă oferim o seară plină de muzică, lumină și emoție, într-un cadru deosebit. Vă așteptăm să ne bucurăm împreună de colinde și momente de neuitat, învăluite de atmosfera nașterii celui care ne-a salvat.- Cosmin Spătaru, absolvent Școala de Muzică și Arte Plastice Sighetu-Marmației, membru AMiCUS Timișoara

AMiCUS Timișoara- tineri ce cântă din suflet și pentru suflet. Dacă aveți ocazia să îi ascultați, nu ezitați! Plini de viață și zâmbete, se armoniază atât de frumos, încât e o plăcere să fii prezent la concertele lor!– participant la concertele AMiCUS

Pentru mine, AMiCUS Timișoara e mai mult decât o asociație studențească, deoarece mi-a oferit sentimentul de acasă, devenind  locul în care am legat cele mai frumoase prietenii,  locul unde am avut experiențe care au produs o adevărată  schimbare, am organizat proiecte cum nici nu-mi imaginam și mi-am întărit credința. Să vin pe 7 decembrie alături de ei la Sighet, locul care este și va rămâne pentru totdeauna casă și acasă, e vis împlinit! Ce minunat e să oferi din ceea ce ești, ceea ce ai și ceea ce știi! De data aceasta ne propunem să vă cântăm despre ceea ce știm noi mai frumos, despre El,  și vrem să-L descoperiți mai mult ca niciodată, deoarece e darul neprețuit, e Viață, e Tot! Abia aștept să vă întâlnesc la concertul de colinde <<Inima a fost dată împreună cu darul>>!- Gabriela Mich, organizator, absolventă CNDV

Lăsați muzica să vă înfrumusețeze viața!
Ne vedem pe 7 decembrie, începând cu ora 19:00, la Școala de Muzică și Arte Plastice Sighetu-Marmației!
Intrarea este liberă!

AMiCUS Timișoara
(Gabriela Mich)

La Editura Valea Verde din Sighet a apărut lucrarea „Exerciții filosofico – sociologice (cu și fără tentă politică), vol. III”, autor George PETROVAI (editor – Ion Mariș, design copertă & tipar – Aska Grafika). Volumul III (dedicat doamnei Anuța Gorzo) cuprinde 32 de eseuri/ proză scurtă.

* * *

„Al treilea volum din seria Exerciții filosofico-sociologice (cu și fără tentă politică) oferă cititorilor interesați atât modele vrednice din trecut și prezent, cât și concludente dovezi nu numai din ceea ce-i de dorit să nu fie urmat, ci chiar trebuie de îndată pus la stâlpul infamiei de către semenii onești, curajoși și cu discernământ.” (George Petrovai)

Salut, Sighet!

Singurul paradis
în care cred este paradisul pierdut,
unde am rătăcit prin grădini pline de rod şi de lut.
În fiecare luni mă revolt împotriva sorții tainice,
întrebându-mă cum poţi să fii doar un om, sub comete ce se sting.
Privesc cerul, dar stelele par a fi doar făţarnice,
în lumina lor rece uit că eşti departe, în eterul de frig.
Plutind printre gânduri mă pierd într-un ocean de sunete magice,
unde umbrele trecutului dansează într-un ritm amar – uimitor.
În adâncurile sufletului meu, unde amurgul se preschimbă în noapte,
simt cum trecutul îşi croieşte drum spre un viitor fără moarte.
În fiecare miercuri, în fiecare joi, aud ecoul întrebării mele, sfidător.
Cum poţi să fii doar un om sub comete,
când universul are atâtea fațete?

La locul nostru, la lumina lunii,
ne-am promis să ne întâlnim,
sub argintul ei rece, ca foșnetul frunții.
Dar știm amândoi, e doar o oglindire,
un soare ascuns, un ecou în nemurire.
M-ai întrebat: „Dacă luna e falsă,
a fost totul doar o poveste nefastă?”
Eu ți-am răspuns cu glasul tăcerii,
că tot ce e fals poate fi și al veșniciei.
Ce e lumina, dacă nu o speranță?
Un drum de umbre ce dansează în viață.
Reflectăm și noi, ca luna pe ape
necuprinsă de spațiu, ce timpul nu-l poate încape.
Și dacă lumina ce ne-a unit e-nșelare,
nu-i oare iubirea tot reflexie-n soare?
Nu-i ea o umbră a focului stins
dar care, în inimă, renaște aprins?
Deci hai, iubito, la locul cel vechi,
sub luna cea falsă, pe ceruri perechi.
Când falsul și adevărul se-mbrățișează,
doar iubirea în taină le luminează.

Orly FRANKEL

Concertul de sâmbătă seara (30 noiembrie 2024) susținut – în Sala „Monica Chifor” de la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice din Sighet – de Natalia Pancec (vioară) și Emilian Florentin Gheorghe în cadrul proiectului When Violin Meets Guitar a fost un adevărat spectacol de emoție și virtuozitate. În fața unei săli arhipline, artiștii au reușit să creeze o atmosferă magică, îmbinând delicatețea viorii cu energia chitarei într-un dialog muzical captivant. Publicul a fost purtat printr-o călătorie sonoră de neuitat, răsplătind fiecare moment cu aplauze entuziaste. O seară memorabilă!

Foto & Video, dr. Sorin MARKUS