Expoziția foto-documentară „Mărturii din Gulag: memoria victimelor regimului totalitar-comunist”, o expoziție realizată de Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei este găzduită în perioada 16 august – 10 septembrie 2024 la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet.

***

Muzeul Național de Istorie a Moldovei în parteneriat cu Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei Sighet prezintă expoziția foto-documentară „Mărturii din Gulag: memoria victimelor regimului totalitar-comunist”.

Expoziția foto-documentară „Mărturii din Gulag: memoria victimelor regimului totalitar-comunist” prezintă narațiunile victimelor și supraviețuitorilor represiunilor politice și deportărilor în masă din perioada sovietică. Imaginile și documentele expuse din fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei și a celor valorificate în cadrul Programului de stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953” prezintă publicului larg ororile regimului totalitar-sovietic și memoria acestei tragice perioade în societatea de astăzi.

Expoziția a fost elaborată în cadrul proiectului „Cultura memoriei pentru societățile în proces de transformare democratică: promovarea celor mai bune practici între Lituania și Republica Moldova”, susținut de Programul „The Development Cooperation and Democracy Promotion Programme” al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Lituania în Republica Moldova.

Nu știu cum stau treburile politice pe alte meleaguri (presupun că, pe coordonatele globalisto-demonocratice, ele sunt pretutindeni cam la fel!), dar pe plaiurile postdecembrismului mioritic sunt privite, tratate și răsplătite ca cele mai de frunte activități umane, chit că, în peste trei decenii scurse de la lovitura de stat, beneficiarii acestei hiperprofitabile aflări în treabă (politruci, ciocoi și fripturiști/ descurcăreți de diverse culori ideologice, strâns uniți în nelegiuri și trădări) au așezat România la coada țărilor din Uniunea Europeană prin catastrofe (unele ieșite din  prostie, cele mai multe din ticăloșie premeditată) de felul următor: întregul complex economic antedecembrist pus pe butuci, jefuirea și continua sărăcire a țării cu legea-n mână, fragilizarea sistemului educațional și medical, un exod populațional de peste cinci milioane (nici pomeneală să fie stopat!), un spor natural negativ, o datorie externă de peste 150 miliarde euro etc.

Păi, mi se va răspunde, cu aproximativ aceleași probleme sociale se confruntă cam toate țările europene și de mai departe, îndeosebi acuma când resursele naturale scad dramatic (petrol, gaze, rezerve de apă potabilă și de hrană necancerigenă, minereuri, păduri, suprafețe arabile), populația planetei tot crește în țările emergente și subdezvoltate, iar datoriile și dependențele de organismele financiare internaționale au luat-o pe drumul dinspre inevitabil către sufocant. De pildă, datoria Statelor Unite, prima putere economico-financiară și politico-militară a lumii, deja este de ordinul trilioanelor, de fapt „în ton” cu a unor țări ca România, care au Produsul Intern Brut (PIB) de ordinul sutelor de miliarde. Paradoxal, însă (evident, din considerente patriotarde și/ sau populisto-demonocratice), nici măcar cele mai nevoiașe și îndatorate state ale lumii nu sunt dispuse să-și reducă treptat cheltuielile cu aberanta înarmare, respectiv să-și educe cetățenii în spiritul consumului moderat, cu adevărat dătător de sănătate pentru indivizi, societate și economie.

Dimpotrivă, cei peste opt miliarde de pământeni sunt necontenit îndemnați pe toate „canaliile” mass-media, principalul instrument de imbecilizare a naivilor și nătăfleților, să consume și să risipească din ce în ce mai mult, asta deoarece numai astfel vor spori uriașele profituri ale tâlharilor interni și externi, după cum tot în acest chip vor deveni la iuțeală dependenți de medicamentele contrafăcute și, prin bonusurile primite pentru necumpătare de la comercianți, își vor consolida rampa de lansare spre obezitate și necruțătoarele boli însoțitoare.

Dar iată cea mai concludentă și mai revoltătoare dovadă a consumului pe rupte, care în toate țările (mai ales în cele putrede de belșug și imoralitate) este considerată coloana vertebrală a actualei civilizații mașinistă, ultrapoluantă și aculturală: deși populația Statelor Unite nu reprezintă nici măcar 5% din cea a Terrei, totuși americanii consumă circa un sfert din resursele planetei! Firește că în aceste condiții, flagrant inechitabile pentru grosul pământenilor (jecmăniți fără milă de yankei și ciracii/ clienții lor), toți americanii cu mic cu mare sunt, pe ansamblu,  mulțumiți atât de politica internă a aleșilor lor, cât și de sforăriile acestora pe plan mondial…

În ceea ce privește strict politica, „mama” tuturor relelor de pe Pământ (războaie, lovituri de stat, foamete, înfiorătoare suferințe pentru muritorii de rând, bunoară așa ca în Ucraina și Fâșia Gaza), trebuie făcută precizarea că aflători în treabă sau politruci ahtiați după puterea aparentă, faima de-o clipă și bogățiile pe care „le mănâncă moliile” nu sunt numai în spațiul carpato-dunărean, ci pretutindeni în lumea asta răsturnată (vezi sodomia legalizată și „oficializarea” acesteia prin parodia blasfemică din programul de deschidere a Olimpiadei pariziene), o lume unde își dau în petic tot mai mulți cârmuitori (de state, conglomerate multinaționale, organisme internaționale), fie bolnavi la minte și la trup, deci extrem de dăunători prin neputință biologico-intelectuală sau din cauza înclinațiilor dictatoriale, fie corupți și puși pe căpătuială, adică tot contraindicați să pună mâna pe funcțiile decizionale prin care pot să influențeze (de regulă în rău) destinele a zeci și sute de milioane de semeni.

Astfel stând lucrurile din totdeauna și pretutindeni în această lume prost condusă, în special de omul modern, cu alegeri sau numiri ce au permis ba apariția unor lighioane de teapa lui Stalin, Hitler, Putin și Kim Jong-un, ba accederea la puterea supremă a unor americani realmente bolnavi (de pildă, Franklin D. Roosevelt, Donald Trump, Joe Biden), ba hidoasa afirmare într-ale imposturii, necinstei și trădării a atâtor români și alogeni postdecembriști, eu spun că se impune ca toți aspiranții la funcțiile decizionale din state sau din structurile supranaționale (ONU, OMS, Uniunea Europeană, NATO, FMI, Banca Mondială ș.a.m.d.) să fie testați de medici la trup și de cetățeni merituoși la indispensabilele cunoștințe de ordin general: literatură, artă, istorie, geografie, filosofie, logică, științele naturii, politologie.

Însă, așa cum discutam zilele trecute cu un ilustru medic sighetean despre această variantă mult îmbunătățită a politicii, este de presupus că cei mai mulți dintre ipochimenii de la noi (și nu numai) s-ar da peste cap să-și „aranjeze” testele, doar astfel izbutind să se apropie cât de cât de recomandarea dictonului latin: Mens sana in corpore sano. Cu toate aceste prealabile aranjamente de culise, pentru români ar fi un deliciu să vadă cum se agită, se screm, transpiră și dau din colț în colț toți aceia care țin morțiș să continue penibila și păgubitoarea tradiție prezidențială postdecembristă, cu „telectuali” ca Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, Mircea Geoană, George Simion și alții !…

În sprijinul celor afirmate mai sus (mă rog, să nu rămână unii cu falsa impresie că am exagerat), redau un convingător citat extras din romanul Plăcerile vieții (Editura Univers, București, 1990) a celebrului scriitor englez W. Somerset Maugham: „Un bărbat care e socotit «om politic» la patruzeci de ani, ajunge «om de stat» la șaptezeci. Abia la această vârstă, când ar fi mult prea bătrân ca să mai poată fi angajat conțopist sau grădinar sau polițist, iată că e tocmai copt pentru a guverna o țară”. Puțin mai jos, autorul completează: „(…) nu e nevoie de cine știe ce capacitate mintală pentru a conduce o națiune”!

La rândul său, parcă intuind oribilele derapaje ale prezentului, scriitorul german Stefan Heym scrie la finalul romanului Relatare despre regele David (Editura Univers, București, 1978): „(…) într-o lume de eunuci, nu merită să te porți ca un bărbat”.

                                           George  PETROVAI

Filiala Maramureș a Uniunii Ucrainenilor din România a lansat, începând cu 8 august 2024, un proiect inovator destinat tinerilor și copiilor ucraineni din județ. Acest proiect de o importanță majoră are ca obiectiv principal conservarea și promovarea tradițiilor și artei ucrainene prin cursuri de dansuri ucrainene autentice.

Sub îndrumarea talentatului instructor Deneș Cosovan, un specialist cu o vastă experiență în arta dansului, copiii din localitățile Crăciunești, Bocicoiu Mare, Lunca la Tisa, Bistra și Valea Vișeului au început deja pregătirile. Copiii și tinerii vor străluci pe scena evenimentelor culturale, a festivalurilor și spectacolelor organizate de Uniunea Ucrainenilor din România, cât și la alti organizatori. Tinerii artiști vor avea ocazia să aducă în fața publicului dansuri ucrainene autentice, contribuind astfel la păstrarea și transmiterea tradițiilor de la o generație la alta.

Pentru a asigura accesul unui număr cât mai mare de tineri și copii ucraineni la aceste cursuri valoroase, proiectul va fi extins și în alte localități ucrainene din județul Maramureș. Toți tinerii care doresc să păstreze vie flacăra tradițiilor ucrainene sunt invitați și încurajați să se înscrie și să participe activ la cursuri.

*********

Марамуреська філія Союзу українців Румунії розпочала 8 серпня інноваційний проект, спрямований на українських дітей та молодь повіту. Цей важливий проект має на меті зберегти та популяризувати українські традиції та українське мистецтво через заняття автентичними українськими танцями.

Під керівництвом талановитого викладача Денеша Косована, фахівця з великим досвідом у танцювальному мистецтві, діти з населених пунктів Кричунів, Великий Бичків, Луг-над-Тисою, Бистра та Вишівська Долина вже розпочали підготовку. Діти та молодь виступатимуть на сцені культурних заходів, фестивалів та вистав, організованих Союзом українців Румунії, а також іншими організаторами. Юні артисти матимуть можливість донести автентичні українські танці до публіки, таким чином допомагаючи зберігати та передавати традиції з покоління в покоління.

Для того, щоб якомога більше української молоді та дітей мали доступ до цих цінних курсів, проект буде поширено на інші українські населені пункти Марамуреського повіту. Всіх молодих людей, які бажають підтримувати живим полум’я українських традицій, запрошуємо до участі в курсах і заохочуємо до активної участі в них.

Comunicat de presă

Nu poate fi decât interesant și benefic în același timp, pentru cultura noastră generală, să aflăm câte ceva din viața mondenă a nobilimii maghiare din secolele trecute, reprezentată în orașul nostru multietnic și multicultural de familiile nobile Várady, Perényi, Szilágyi, Báthory etc.

Capitală străveche a unuia dintre comitatele cele mai importante ale Ungariei, cu vechi biserici și școli confesionale, cu societăți culturale vivace, cu una dintre cele mai importante facultăți de drept și filosofie din țară, Sighetul, așezat la o distanță de două ori mai mică față de Budapesta decât față de București și format de-a lungul secolelor ca oraș al Coroanei ungare și, deci, sub administrație maghiară, a fost conectat permanent la viața și la pulsul capitalei, în primul rînd prin nobilimea maghiară de aici. Și doar faptul că, dintru început a fost înconjurat de o comunitate aproape curat românească de țărani neștiutori de carte dar iubitori de glie și de limbă pînă la sacrificiul suprem, a făcut ca în sânul acestui oraș să crească, încet și șovăielnic dar sigur, și o elită culturală românească.

Dovezile acelei vieți, pulsul acesteia, s-au păstrat doar în arhive și muzee, în documente scrise și în dovezi materiale precum cele care urmează.

O distinsă doamnă din orașul nostru, descendentă a unei astfel de familii nobile maghiare, a găsit într-o revistă care apare la Budapesta (Nök Lapja, nr. 9, 28 febr. 2024) un interesant articol, semnat: Koronczay Lilla, despre un și mai interesant obiect aflat în Muzeul Național al Ungariei, și a cărui „poveste” ne amintește de timpurile evocate de noi în primele rânduri.

Esta vorba de o fotografie cu o rochie de mireasă, însoțită de o scurtă poveste, a cărei traducere o redăm în continuare.

„Nunta este până în zilele noastre cea mai solemnă zi din viața femeilor. Cum va fi rochia de mireasă?, cum va fi buchetul și diadema? Ce o așteaptă pe tânăra mireasă în căsnicia ei?… Pe lângă factorii de natură umană, în epoca respectivă situația socială și moda timpului erau factori la fel de importanți și, uneori, chiar decisivi. Prin această atmosferă a unor secole trecute, ne călăuzește  Simonovics Ildiko, curatorul expoziției „Mireasa maghiară”, de la Muzeul Național al Ungariei.

Anul 1867. O mireasă de neam nobil, bine educată. Deși căsătoriile, de-a lungul secolelor, nu erau întemeiate pe dragoste, ci pe considerente dependente de valoarea averilor celor doi, iată și o nuntă mai… romantică: cazul tinerei Várady Gabriella, fiica renumitului avocat (sighetean) Várady Gabor, participant activ la lupta pentru libertate din 1848.
După ce revoluționarul a fost grațiat și s-a întors acasă, (la Sighet) tânăra Gabriella a fos dată în grija renumitei pioniere a învățământului feminin maghiar, Leöwey Klára. Peste un timp, de frumoasa și bineeducata Gabriella, care avea acum 17 ani, s-a îndrăgostit inginerul-șef al comitatului Maramureș, Hieronimy Károly, și a cerut-o tatălui ei de soție. Nefiind dintr-o familie bogată, se pare că tatăl fetei n-a prea fost încântat de cerere, dar tânărul inginer de 31 de ani dovedea calități care-i prevedeau o carieră strălucită și până la urmă a obținut mâna fetei. „Vezi dumneata, dragă Gabriella, Dumnezeu este într-adevăr bun, și dacă noi ne vom iubi cu putere, vei vedea că o să fim binecuvântați și material”, i-a scris el tinerei sale soții. Și într-adevăr Károly a avut un traseu politic de succes, până la rangul de ministru, iar soția sa i-a fost mereu alături, netezindu-i calea prin organizarea unor activități sociale, după cum era moda timpului.
Cei doi au avut împreună 7 copii. Fiind o ființă foarte ordonată, Gabriela a păstrat cu multă atenție rochia sa de mireasă, iar urmașii ei, când au predat-o muzeului, era încă în ambalajul original. Rochia este din mătase organică (naturală) și are la piept broderie cu fir metalic (aurit), iar conform inscripției de pe ambalaj a fost executată în Salonul Alter și Kiss, cel mai elegant salon de modă din Pesta”. (Traducerea în limba română, Mihai Kökenyesdi)

Dar povestea este interesantă și prin ceea ce a urmat, și completăm noi: una dintre fetele noii familii, pe nume Karola, probabil cea mai mare, venind pe la bunicii din Sighet, s-a cunoscut cu Florentin,  fiul cel mare al lui Petru Mihalyi, fratele mai mare al lui Ioan Mihalyi de Apșa. De data aceasta Hieronimy Károly, deja minstru al Ungariei, a fost cel greu de convins, să-și dea fiica unui tânăr avocat de la Sighet, chiar dacă era fiul cunoscutului deputat român, cu moșie la Sarasău. După câțiva ani însă a cedat și Karola și-a urmat soțul la Sighet și a rămas aici pentru totdeauna, lângă soțul Florent și cele două fete ale lor.

Și povestea rochiei de mireasă de la muzeul budapestan ar putea continua pe încă multe pagini, cu detalii despre activitatea plină de dăruire a lui Florent Mihalyi, decanul Baroului avocaților timp de 25 de ani și un devotat sprjinitor al școlii și al Bisericii Greco-Catolice, căreia i-a lăsat prin testament propria casă. Și tot el a fost cel mai important susținător al publicației religioase „Dumineca” și președinte al Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș, din anul 1919 până în 1948, la desființarea acesteia.

Dar ar putea continua și cu detalii bogate despre cei cu care a început povestea:

Várady Gabor, o ilustră figură a nobilimii maghiare din Maramureș, unul din capii revoluției de la 1848, fost comandant al armatei comitatului, Unitatea militară nr. 105, (de sub comanda generalului Bem), condamnat la moarte de către tribunalul militar de la Arad, nevoit să se ascundă sub numele Gábor Borbely, în Bavaria, până în 1860, apoi grațiat, a fost judecător și procuror în Sighet și deputat în parlamentul de la Pesta în câteva legislaturi, dar și ziarist, întemeietor al primelor publicații maghiare din Maramureș și autorul  volumului de poezii „Frunze căzătoare”, de oarecare succes în vreme, care își doarme somnul de veci în cimitirul reformat al orașului, arareori mai amintindu-și cineva de el.

La rândul său, ginerele Hieronimy Károly, care își revendica rădăcini strămoșești italiene, după ce și-a luat tânăra soție sigheteancă și s-a stabilit la Budapesta, a fos unul din politicienii de marcă ai Ungariei și ministru în câteva guverne, dar a fost ministrul internelor care a emis ordinul prin care Partidul Național Român a fost interzis, și a rămas cu această anatemă, deși hotărârea respectivă a aparținut guvernului, iar Teodor Mihali a mărturisit că, după aplicarea respectivului ordin, Hieronimy a venit la el la Dej și a încercat să ducă tratative pentru ameliorarea situației.

Și iată cum istoria, chiar și respectând adevărul documentelor, poate deveni o poveste interesantă, din care putem învăța mereu despre toleranță și bună înțelegere, bazate pe respect și încredere.

PS.: Ne dorim, ca cei interesați de astfel de subiecte, să vină cu observații și completări, discuțiile pe teme istorice devenind astfel și mai de folos cititorului.

Ioan Ardeleanu-Pruncu

În acest an, când se împlinesc 698 de ani de la prima atestare documentară a Sighetului, Primăria și Consiliul Local Sighet, alături de Centrul Cultural Sighet, organizează Festivalul Medieval Eternul Maramureș, ediția a XIII – a, în perioada 24 – 25 august 2024.

Festivalul se desfășoară în Parcul Central al Sighetului și, în cele două zile, numeroși invitați vor apărea în fața spectatorilor, localnici și turiști: Lupus Dacus, Cnejii de Maramureș, Maramorus Barbarorum, Compania Dragonului, Casa de modă Vassiliev, Asoc. Cultura Gratia Urbis, Găvrilă, Mpayer, CD Retro, Andreea Bănică, Puya, Adda, CARGO și DIRECȚIA 5.

Prezintă: Cristi Tabără.

Salut, Sighet!

• recidivistul a fost eliberat înainte de termen. Pentru „bună purtare”…

Bucuros, a încins cheful. Nașu’ cu finu’, după modelul „Eu cu LIVIU, LIVIU cu mine!” De bucurie, mama recidivistului a decedat iar nașul a dispărut inopinat. A fost găsit după ceva vreme, gata tranșat și îngropat la mică adîncime. Ca să nu se sufoce!… Explicația oferită de organele de anchetă fiind: „Recidivistul a lucrat la abatorul penitenciarului, unde tăia frunze la cîinii… polițiști!”

Aceasta este „prima tanșă” de știri. Văzînd ce se întîmplă prin țară, mulți români au intrat „în transă” refuzînd împrumuturile bancare care, au aflat ei, trebuie returnate „în tranșe lunare”…

• a început festivalul intitulat ȘCOALA ȘI VIOLUL LIBER CONSIMȚIT.

La start s-au prezentat doar trei profesori. Juriul a constatat că aceștia au îndeplinit condițiile, fiind bine pregătiți profesional!… Au fost lăsați să predea în continuare, motivîndu-se astfel: „Comportament ireproșabil”.

Fiind prima ediție, nu s-a putut stabili ierarhia valorică dar, pentru activitatea prestată, li s-au oferit  diplome de participare și felicitări din partea direcțiunilor și a inspectoratului școlar. Sponsorizările au început să curgă cu nemiluita pentru organizarea de  tabere de profil pe timpul verii, menite să-i mențină în formă pentru concursul din anul următor.

Se preconizează organizarea competiției la nivel de sat, comună, oraș,  municipiu, național. Ca odinioară DACIADA. După discuții aprinse, acest concurs va purta numele VIOLIADA. S-a propus organizarea primului Congres Național, sub lozinca: „Violatori din toate țările, uniți-vă!”

• „am folosit unguent cu venin”, a declarat mortul înainte de deces. „După ce unguentul a fost absorbit de piele, am simțit o căldură care mi s-a răpîndit prin tot corpul. După care a venit o răcoreală, transformată în răceală totalăăăăăăă…”, a mai șoptit fericitul cumpărător.

Analizînd cu atenție  și competență   decesul survenit subit, organele de anchetă au tras următoarea concluzie: „Venin de cobră regală!”

• au apărut „triadele românești”, avînd ca scop aruncarea în aer a tuturor punctelor de producere a energiei electrice.

Deși sîntem cea mai mare țară producătoare de așa ceva din Europa, la noi prețul e de 7 ori mai mare ca în Spania. Un conducător de triadă, năucit total, ne-a declarat, sub rezerva anonimatului: „Nemaiproducînd deloc, dar cumpărînd în neștire, vom scădea consumul, putînd  vinde  altor fraieri, tot ca noi,  cînd prețul va crește…”

• specialiștii englezi au aflat originea cuvîntului „transcender” (sau TRANSGENDER?) Ea se află în Carpații României, odinioară „păduroși”, dar acum epilați cu stil de drujba STIHL.

Totul provine din „transhumanță”, îndeletnicire milenară a oierilor. Azi ei folosesc „transporterul” pentru a ajunge mai repede la pășuni. Fiind moarte de foame, oile „barberesc” pajiștea, sfîșiind cu o ferocitate de nedescris lupii imprudenți care se aventurează în proximitate. Aceștia,  ascunși prin văgăuni, urlă neputincioși la lună.

Așa au apărut LUPII TRANSCENDERI, adică aceia îmbrăcați în piei de oaie, adică una „tunsă, mulsă și belită”…

Cum sînt toți acei care nu bagă niciodată la cap…

Nicolae Rădoi

Foto: Rami Sion

Festivalul Național Concurs de Muzică Folk „Floare de Colț”, ediția a XII-a, organizat de Centrul Cultural Sighet, Primăria și Consiliul Local Sighet, se va desfășura în perioada 17 – 18 august 2024, începând cu ora 18:00, în Parcul „Grădina Morii”.

Sâmbătă, 17 august 2024, va avea loc concursul de muzică folk urmat de evoluția invitaților prezenți: Clasic, Florin Săsărman, Constantin Neculae, Cristi Dumitrașcu și Planul B, Cătălin Stepa și Adrian Epuraș, Ducu Bertzi & Friends.

Duminică, 18 august 2024 va demara cu festivitatea de premiere a Concursului de muzică folk urmat de spectacolul susținut de Nicolae Boico, Magda Pușcaș și Rareș Suciu, Fără Zahăr, Maria Răducanu și Călin Grigoriu, Mircea Vintilă.

Prezintă: Adrian Păduraru.

Salut, Sighet!

În continuarea unei serii de performance-uri artistice începute în anul 2018 de Celula de Artă, artiștii care doresc să își forțeze limitele imaginației și să participe într-un exercițiu complex de empatie se pot înscrie, între 7 august și 2 septembrie în proiectul Blind Seven, o provocare la explorare și depășirea limitelor impuse de simțul principal folosit în artele vizuale: văzul. Elementul principal al evenimentului este un performance artistic inspirat de mișcarea Dada, în care șapte artiști vor picta în mod succesiv o singură lucrare, fără să vadă ceea ce au lucrat cei dinaintea lor.

Proiectul Blind s-a născut în 2018 în Celula de Artă, la propunerea lui Daniel Loagăr în varianta Blind Four. I-a urmat Blind Five în 2022. Cel de-al treilea performance Blind s-a desfășurat în noiembrie 2023, la Casa de Cultură a Studenților, în cadrul evenimentului Lunea la Pod și a reunit șase artiști, așadar Blind Six.

Blind Seven urmează să reia structura iterațiilor anterioare, propunându-și să o ducă la un nou nivel. Păstrând performance-ul de pictură în absența vederii în formula originală, proiectul se va adresa pentru prima dată direct publicului nevăzător, dorind implicarea cât mai mare a acestuia, atât prin participare ca spectatori, cât și în interiorul activităților întreprinse, special adaptate nevoilor acestora. În acest sens, în timpul performance-ului de pictură, pe lângă muzica live improvizată de actorul și muzicianul Marin Grigore, persoanele nevăzătoare vor avea la dispoziție căști prin care va fi narat într-un limbaj sinestezic procesul materializării lucrării pe pânză.

Pentru prima oară în seria de evenimente Blind, proiectul se va realiza în colaborare cu Asociația Nevăzătorilor din România, iar performance-ul va fi complementat de o expoziție în București compusă din lucrări adresate și celorlalte simțuri în afară de cel vizual, selecționate în urma aceluiași apel deschis. Curatoarea expoziției va fi o persoană nevăzătoare, Adriana Borună, implicată în selecția lucrărilor, pentru ca acestea să aibă relevanță și pentru persoanele fără vedere. Proiectul va include și un atelier în care Adriana Borună, Andreea-Eliza Petrov și alte două persoane nevăzătoare vor dialoga deschis cu artiștii și publicul despre felul în care persoanele nevăzătoare se raportează la lumea de zi cu zi, la artă și, cu precădere, la arta vizuală. Nu în ultimul rând, va urma un al doilea atelier, în care publicul va afla mai multe despre ce este un performance, istoria acestui tip de manifestare artistică, având totodată ocazia să picteze chiar el însuși privat de văz. Activitățile se vor desfășura pe parcursul unei singure zile, pe 15 octombrie, cu ocazia Zilei Mondiale a Nevăzătorilor. Expoziția va rămâne deschisă pentru public încă 2-3 săptămâni în urma vernisajului.

Artiștii din toată țara interesați să participe la această serie de evenimente și să propună lucrări pentru această expoziție neconvențională trebuie să propună trei schițe pentru viitoarele lor lucrări (tema este liberă), care vor îmbina simțurile vizual, tactil, auditiv și/sau olfactiv și/sau gustativ. Fiecare din cele trei lucrări propuse în cadrul Blind Seven va trebui să fie însoțită de un concept scris: o descriere plastică, sinestezică, oferind o experiență imersivă pentru persoanele nevăzătoare și ajutându-le să înțeleagă tema lucrării și să poată pătrunde în starea pe care aceasta încearcă să o genereze. Provocarea constă așadar în traducerea unui obiect de artă vizuală folosind descrieri și metafore ancorate în celelalte simțuri. Propunerile candidaților la Blind vor trebui să conțină și crochiuri ale textelor de concept. După anunțarea celor șapte câștigători ai apelului deschis, aceștia vor avea la dispoziție până pe 1 octombrie să realizeze și finalizeze cele trei lucrări, împreună cu textele descriptive respective. Înscrierea este gratuită, iar artiștii selecționați vor fi remunerați.

Mai multe detalii despre concept și eveniment sunt disponibile pe site-ul ARCUB, iar doritorii se pot înscrie folosind acest formular.

Celula de Artă este un proiect cultural independent condus de artișt, care se manifestă în multiple spații de artă contemporană permanente sau temporare. Proiectul s-a născut din dorința de a promova creatorii emergenți în arta contemporană. Majoritatea artiștilor expuși și încurajați sunt studenți, masteranzi sau proaspăt absolvenți. Celula are în portofoliu peste 200 de evenimente organizate sau realizate în colaborare, acoperind aproape toate mediile artistice: pictură, grafică, sculptură, mix media, instalație, asamblaj, new media, design vestimentar, performance, concerte și lansări de reviste.

Proiectul Blind Seven este co-finanțat de către Primăria Capitalei, prin ARCUB, în cadrul Programului „București 565 Conexiuni Urbane” 2024. Conținutul acestui proiect nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Primăriei Municipiului București sau ARCUB.

Blind Seven este realizat de Celula de Artă în parteneriat cu Asociația Nevăzătorilor din România.

Parteneri media: Radio România Cultural, Radio București FM, Spotmedia, IQads, Zile și Nopți, B365.ro, Happ.ro, Cărturești, Curatorial, Propagarta, Revista Golan, Ziarul Metropolis, Observator Cultural, The Institute, Zeppelin, Modernism, PRwave, 4arte, Empower Artists, Munteanu.

Comunicat de presă

E întuneric. Cerul e de un plumburiu sumbru, iar tu te uiți dornic pe geam la acel turn de comunicații îndepărtat, așteptând o schimbare, o șansă, o rază de lumină. Dar aceasta nu vine. Tăcere.

Dar, apoi, într-un loc neașteptat, într-un moment banal, apare acea lumină din capătul tunelului, șuierând în ce vuiește spre tine, iar tu stai pe marginea unui hău… Asta e șansa, ori te arunci și riști, ori te dai înapoi și pierzi poate singura șansă care ți-a venit în cale.

A fost noiembrie, o zi ploiasă și mohorâtă. Cursul de pedagogie, oarecum inutil și plicticos, s-a scurs greu. Ieșind pe holul bibliotecii universității, mă salută o colegă, care nu știam că avea să îmi devină cel mai tare partener de călătorie. Pornim o conversație casual, ca ea mai apoi să îmi vândă un pont.
„Uite, nu vrei să vii la AIST (American International School  of Transylvania)? Caută voluntari și tu cum vorbești engleza așa bine sunt sigură că te vor lua”.
Stau pe gânduri… N-am cazare în Baia Mare.
„Îți dau ei cazare, dar va trebui să stai cu 6-7 oameni în apartament”.

Decizii, gânduri, anxietate. Nu am mai fost într-o situație de genul să stau într-o casă cu persoane din alte culturi atât de diferite. Dar știam că asta era acea undă de lumină pe care am așteptat-o luni de zile în care speranța se stergea pe zi ce trecea.

Deci, după câteva momente am decis. Am să sar în acel hău, în necunoscut, lăsându-mi zona de confort în urmă. Și am sărit.

Prima dată când coordonatorul a deschis ușa office-ului unde lucrau voluntarii, m-am trezit cu o imagine pestriță în față: oameni diferiți, fiecare cu un aer cultural propriu. Am avut emoții până mi-am făcut introducerea, apoi ziua de lucru fiind gata la ora 12, am plecat împreună la o cafea. Uau! Fiecare avea o viziune diferită despre lume, un bagaj cultural bogat și fiecare avea studii superioare. Și totuși, erau voluntari aici pentru a aduce un nou iz în educația din școli prin activități interactive create de ei.

În prima săptămână mă trezeam la cinci dimineața ca să prind autobuzul până se rezolvau niște chestiuni birocratice ca să pot să mă mut cu voluntarii. Dar a meritat. În fiecare zi făceam ceva cu voluntarii după orele de lucru.

Apoi a urmat adevăratul salt. Aveam să mă mut în apartament. Cu bagajele după mine, simțeam că aveam din nou emoții fiindcă apartamentul era al unei alte organizații de voluntari, iar pe aceștia nu îi cunoscusem încă. Acum îmi aduc aminte de acele emoții cu un anume amuzament. Turcii și italienii din apartament aveau să îmi devină familie. Nu am văzut astfel de ospitalitate încă.

În seara în care am ajuns la apartament cu unul dintre voluntarii pe care îi știam, țin minte liniștea de dinainte ca mai apoi, umili și zâmbitori, locatarii să iasă din camere și nici nu m-am învârtit de două ori că m-au servit cu ceai, mi-au făcut patul ca pentru musafiri, iar apoi am vorbit un pic înainte ca să ne apucăm să ne jucăm un joc care s-a lăsat cu multe râsete și voie bună până târziu.
În seara aia, când m-am pus în patul făcut de Ayse, o fată mărinimoasă și super de treabă, am știut că am ajuns acasă. Iar restul e istorie.

Am țesut o prietenie uimitoare și am trăit multe amintiri împreună, chiar și după ce mi-am terminat stagiul de voluntar, ei tot m-au primit la ei, fie pentru cină, seară de jocuri sau pur și simplu pentru că nu aveam unde sta.

Iar lecțiile învățate din acest salt sunt fără număr. Este un privilegiu să faci cunoștiință cu alte culturi prin intermediul voluntariatului. Întâlnești oameni ca și tine, dar un pic mai diferiți, un pic mai înțelepți, un pic mai buni… oameni de aur care îți crează o altă perspectivă asupra felului în care funcționează lumea, deci asupra felului cum funcționează oamenii.

O altă lecție pe care am învățat-o este aceea că mereu există posibilități, variante, alternative chiar și când speranța rămâne mută. Chiar și în cele mai negre momente un semnal poate străbate hotarele zonei tale de confort, chemându-te să cucerești noi orizonturi.

Până nu demult, nu știam că voluntariatul este o zonă așa de vastă de dezvoltare. Nu doar prin munca pe care o depui, dar mai ales prin oamenii pe care poți să-i întâlnești. Iar acum, fiindcă am avut curajul să fac acel salt, să locuiesc cu străini din alte culturi, acum e timpul pentru un salt și mai mare fiindcă odiseea continuă, iar acum urmează să navighez oceane mai întinse. Oceane nordice… Mai mult pe tema asta în următorul articol. Vă spun doar că tărâmul spre care voi ridica pânzele în câteva zile este un tărâm întunecat, ploios, dar unde oamenii au învățat să alunge întunericul de afară prin căldura comunității strânse din interior… o cultură a berii și a educației de primă clasă. Acum vă las pe voi să ghiciți până data viitoare.

Deci, nu vă fie frică, dar mai mult de atât, nu lăsați speranța să moară, fiindcă există un ocean de oportunități care așteaptă să fie trăite alături de oameni de neuitat. În articol puteți să vedeți câteva clipe din odiseea de până acum. Iar în aceste poze o să vedeți camaraderia care se naște și face punte între culturi atunci câmd omul pune la o parte xenophobia, falsitatea și invidia. Suntem mai buni de atât.

Evelin Batizi

În perioada 6 august – 6 octombrie 2024 Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet, Memorialul Închisoarea Pitești și Muzeul Național Brukenthal prezintă expoziția „Fenomenul Pitești. Adevărata față a comunismului în România”. Expoziția itinerantă este bilingvă (română/engleză) și prezintă cronologia Fenomenului Pitești, acțiunea violentă de la penitenciarul Pitești, obiecte originale din sistemul penitenciar comunist – mobilier de celulă, zeghe (uniforma deținuților) -, fișe matricole penale, cărți poștale trimise de deținuții politic familiilor și fotografii inedite. În plus, curatorii au pregătit o secțiune dedicată deținuților clujeni care au trecut prin Fenomenul Pitesti şi o zonă unde vizitatorii pot împărtăși gândurile și impresiile lor.

Vernisajul va avea loc marți, 6 august, de la ora 14:00, la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet, Str. Corneliu Coposu, nr. 4, Sighet.

Vor deschide expoziția Andreea Dobeș, muzeograf și gazdă (Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet), Maria Axinte, fondatoarea Memorialului Închisoarea Pitești și co-curatoare și Andreea Corca, co-curatoare și muzeograf (Muzeul Național Brukenthal).

Evenimentul nu este recomandat copiilor sub 10 ani din cauza violenței deosebite a subiectului prezentat.

Expoziția „Fenomenul Pitești. Adevărata față a comunismului în România” este un proiect al Memorialului Închisoarea Pitești în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal și cu participarea Penitenciarului București Jilava – Fortul 13. Expoziția prezintă cronologia acțiunii violente desfășurate de regimul comunist la Penitenciarul Pitești între 1949-1951. Cunoscută azi drept „Fenomenul Pitești”, „Experimentul Pitești” sau „reeducarea prin tortură”, această formă de tortură sistematică aplicată studenților anticomuniști avea drept scop principal obținerea de informații de la victime, ce foloseau la arestarea altor anticomuniști, însă violențele au dus și la distrugerea personalității victimelor, spre a le face incapabile de acțiuni de opoziție față de regim în viitor. Sinistra acțiune a avut loc la Pitești între noiembrie 1949 și mai 1951, unde peste 600 de studenți au fost supuși torturilor, dar a fost extinsă în alte penitenciare începând cu primăvara anului 1950, unde alte câteva sute de deținuți politic au fost torturați.

Comunicat de presă

O întrunire la Biblioteca municipală Sighet, dedicată memoriei lui Alexandru Ivasiuc, anul 1983.

În poză apar (rândul principal, de la stânga la dreapta): Ioan Ardeleanu (Mecena), Alexandru Dohi, Marin Slujeru,  Viorel Igna, Nicolae Rădoi,  Miron Popovici. În stânga imaginii (parțial vizibil), Vasile Balea.

Salut, Sighet!

Nota redacției: fotografie din arhiva Muzeului Maramureșan Sighet.

O splendidă surpriză – pentru o parte dintre sigheteni – a constituit-o derularea SIMS –ului (Sighet International Music Summer) și – mai ales –  cele două evenimente de la finalul masterclass-ului: Recitalul celor doi protagoniști principali, prof. univ. dr. Aurelia Vișovan și prof. Can Çakmur (28 iulie 2024) și Recitalul de gală al cursanților (30 iulie 2024).

Ne plângem – uneori pe bună dreptate – că partea urbană a Sighetului este mai puțin vizibilă; putem constata că preponderența activităților/ evenimentelor oficiale pe plan local sunt un mix rural-urban care „respectă” trendul micilor orașe, lipsite de personalitate remarcabilă, lipsite de un brand (oficial sau nu) cu rezonanță istorică. Și totuși există… speranță!

Un public destul de numeros s-a bucurat de virtuozitatea profesorilor de renume internațional (Aurelia Vișovan și Can Çakmur) și, nu în ultimul rând, de talentul și implicarea tinerilor selectați să „domine” pianul.

O selecție riguroasă (făcută prin intermediul organizație clujene ARMONIX) a adus la Sighet un grup de tineri care vor răspândi în lumea largă o altfel de imagine a orașului nostru multisecular. Tinerii prezenți la Sighet ca să-și perfecționeze tehnica pianistică s-au simțit excelent în zona noastră (au avut parte de un program diversificat), au „probat” îmbrăcămintea tradițională maramureșeană, au „testat” bucătăria locală, s-au împrietenit cu gazdele lor  și au cunoscut un oraș și o zonă total inedită pentru unii dintre ei. Au afirmat că și-ar dori să revină la Sighet, că au avut parte de o experiență provocatoare.

Revenind la eterna muzică… clasică și la cei 11 + 2 (elevi ai Școlii de Muzică Sighet) tineri „masterclass-iști”,  nu pot să nu remarc pasiunea și vocația lor pentru un instrument nobil, pianul. Marea majoritate a acestor tineri vor avea – sunt convins – performanțe deosebite, vor deveni celebri, se vor remarca pe plan național și/ sau internațional. Mai cred că această primă ediție SIMS va reașeza Sighetul pe o traiectorie urbană firească, acolo unde cultura, educația muzicală, sunt repere obligatorii pentru o imagine de succes.

Pentru a vă convinge că SIMS-ul s-a finalizat cu o gală vibrantă, în recitalul din 30 iulie 2024 de la Școala de Muzică și Arte Plastice din orașul nostru, vă invit să urmăriți înregistrarea video integrală a „exprimării” lor pianistice:

I-ați urmărit pe tinerii „absolvenți” ai masterclass-ului de la Sighet și compozițiile interpretate (ordinea apariției).

Daniel Dumitrașcu (România) – „Sonata nr. 4”, partea 1, de Sergei Prokofiev;
Cornelia Felber (Germania) – „Intermezzo”, de Johannes Brahms;
Teodor Drăgulănescu (Românis) – „Impromptus op. 142, nr. 1”, de Franz Schubert;
Elise Hills (Regatul Unit al Marii Britanii) – „Bolero op.19”, de Frédéric Chopin;
Adelina Stremțan (Romania) – „Sonata „Pastoral”  nr. 15”, partea 1, de Ludwig van Beethoven;
Luchia Koval (Ucraina) – „Sonatina”, p 1-2, de Maurice Ravel;
Bianca Stănescu (România) – „Studiu op. 42, nr. 2”, de Alexandr Scriabin;
Iarina Mărgărit (România) – „Ani de pelerinaj – Clopotele Genevei”, de Franz Liszt;
Ara Pintican (România) – „Passacaglia”, de Sigismund Toduță;
Pietro Iacopini (Italia)  – „Balada nr. 3”, de Frédéric Chopin;
Jiaming Yao (China/ Germania) – „Fantezie în Si minor”, de Alexandr Scriabin;

Sighetul a vibrat… „clasic”, așa cum l-am cunoscut în urmă nu cu foarte mulți ani! Sighetul trebuie să-și consolideze portofoliul de evenimente cultural – artistice conectate la istoria de aproape șapte secole a orașului nostru.

De aceea îmi doresc ca SIGHET INTERNATIONAL MUSIC SUMMER (SIMS) să continue și-n anii următori și – de ce nu? – să devină un brand al Orașului nostru.

Text, foto & video: Ion Mariș

La Sighetu Marmației, în zilele de 28 și 29 iulie 2024, la baza Club Sportiv Tenis, s-a desfășurat competiția de tenis „Cupa de Vară”.

Au participat tenismeni seniori pe un tablou de 16 disputat după sistemul dublu K.O și cu punct decisiv la 40-40.

Au fost meciuri foarte atractive și spectaculoase în urma cărora câștigători au fost dublul Dunca Simona/ Drăguș Bogdan care au reușit sa învingă în finală perechea Sopoianu Emil/Deac Florin cu scorul de 6-4;6-4 . Locurile lll au revenit dublurilor Oroș Ștefan/ Motrea Radu și respectiv Rusu Tudor/ Nichitus Ciprian. Premiile au constat în cupe și diplome. Organizatorul evenimentului a fost prof. specialitatea tenis Mihaljek Eugen iar arbitrul principal Dobes Istvan.

Salut, Sighet!