Sunt tineri, sunt frumoși și, nu în ultimul rând, sunt talentați, harnici și serioși, dedicați trup și suflet artei interpretative pianistice. Piesele abordate în Gala de marți, 30 iulie 2024, atestă prin alegerile făcute – nu ușoare trebuie să recunosc – calitatea actului interpretativ, maturitatea cu care se apleacă asupra partiturilor, orele de pregătire. Atestă în egală măsură și actul pedagogic de care au avut și au parte. Și mai atestă încă ceva, la fel de important, susținerea pe care o au din partea părinților, eforturi ale căror roade se văd cu fiecare prezență scenică a lor. Și cei 11 aleși pentru masterclass-ul sighetean au deja o activitate susținută (recitaluri, concerte, dirijat cor și orchestră, corepetiție).

Lor li s-au adăugat două propuneri ale Școlii Gimnaziale cu Program Suplimentar de Muzică și Arte plastice din Sighet – Sara Mihali, Mălina Vida – care trebuie urmărite și încurajate în pasiunea lor pentru studiul pianului. Evoluția lor depinde de ele, de profesoarele lor, de părinți. Eu unul cred în ele!

Revin la masteranzii prezenți la Sighet prin lucrările interpretate:

Daniel Dumitrașcu (Ploiești, a început studiul pianului la 6 ani, debut cu orchestră la 16 ani, student la Universitatea Națională de Muzică București – Facultatea de interpretare muzicală, clasa prof. dr. Viniciu Moroianu) – „Sonata nr. 4”, partea 1, de Sergei Prokofiev;

Cornelia Felber (Germania, studiază pianul de la 15 ani, studii și licență cu prof. univ dr. Aurelia Vișovan la Universitatea de Muzică din Nürenberg – Germania, în prezent studiază la Universitatea din Mannheim) – „Intermezzo”, de Johannes Brahms;

Teodor Drăgulănescu (Iași, student la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj – Napoca) – „Impromptus op. 142, nr. 1”, de Franz Schubert;

Elise Hills (Regatul Unit al Marii Britanii, a început studiul pianului la 6 ani, autodidactă până la 17 ani, studentă la Trinity Laban Conservatoire London) – „Bolero op.19”, de Frédéric Chopin;

Adelina Stremțan (studentă la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj – Napoca) – „Sonata „Pastoral”  nr. 15”, partea 1, de Ludwig van Beethoven;

Luchia Koval (Ucraina – Kiev, a început studiul pianului de la 6 ani, studentă la Universitatea de Muzică și Arte din Viena – Austria) – „Sonatina”, p 1-2, de Maurice Ravel;

Bianca Stănescu (a început studiul pianului la vârsta de 5 ani, primul recital și primul concert cu orchestră la 11 ani, studentă master la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj – Napoca) – „Studiu op. 42, nr. 2”, de Alexandr Scriabin;

Iarina Mărgărit (studii de licență la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj – Napoca, studii master la Universitatea de Muzică Nűrenberg clasa prof. univ dr. Aurelia Vișovan, în prezent studii de Master Vokalkorrepetition tot la Universitatea de Muzică Nűrenberg)– „Ani de pelerinaj – Clopotele Genevei”, de Franz Liszt;

Ara Pintican (Baia Mare, studentă la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj – Napoca) – „Passacaglia”, de Sigismund Toduță;

Pietro Iacopini (Italia – Florența, începe studiul pianului la 10 ani, la 15 ani este admis la Conservatorul din Florența, continuă ulterior la Trinity Laban Conservatoire London) – „Balada nr. 3”, de Frédéric Chopin;

Jiaming Yao (China/ Germania, s-a născut în China, a început studiul pianului la Beijing, studii nivel licență la Conservatorul Regal de la Bruxelles, studii master cu prof. univ dr. Aurelia Vișovan la Universitatea de Muzică din Nürenberg – Germania) – „Fantezie în Si minor”, de Alexandr Scriabin;

Sara Mihali (Sighet, Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice, prof. Marina Miron) – „Mic preludiu”, de Johann Sebastian Bach;

Mălina Vida (Sighet, Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice, prof. Iosif Cinthya) – „Dansul vulpilor”, de Leo Weiner.

Se cuvine să le mulțumim, în finalul rândurilor de față, celor doi artizani ai reușitei SIMS (Sighet International Music Summer), Aurelia VIȘOVAN (inițiatoarea cursului masterclass) și Can ÇAKMUR.
Cu speranța și dorința mărturisită de a ne revedea cu cei doi artiști și în 2025, următoarea ediție fiind discutată/ agreată la gala laureaților.

Demostene ȘOFRON
(jurnalist, Cluj-Napoca)

Foto: Ion Mariș

După 16 ani de temniță comunistă și suferințe îngrozitoare, la 31 iulie 1964 Aurel Vișovan este eliberat din închisoarea Aiud. Încotro s-o apuce? Spre casă, spre Sighet! Dar va mai găsi oare pe cineva acasă?… Îl lăsăm să depene firul amintirilor la persoana I… (Marius Vișovan)

Eliberarea din Aiud

În ziua de 31 iulie 1964 mi s-au înmânat biletele de tren şi – bineînţeles – biletul de eliberare din închisoarea Aiud.
Privind nemişcat hârtia atât de mult râvnită, l-am citit de mai multe ori . . . deodată mi-am dat seama că data eliberării coincidea cu o sărbătoare din calendarul catolic: 31 iulie, ziua Sfântului Ignaţiu de Loyola, fondatorul ordinului călugărilor iezuiți. Cu ani în urmă, după Piteşti, am făcut o devoţiune pentru acest sfânt, căruia îi închinasem ziua de joi.
De altfel, în fiecare zi din săptămână aveam – în acest sens – o devoţiune specială : Luni – zi închinată Sf. Tereza de Lisieux; Marţi – Sf. Anton de Padova; Miercuri – Sf. Iosif; Joi – Sf. Ignaţiu de Loyola; Vineri – Preasfânta Inimă a lui Isus; Sâmbătă – Inima Neprihănită a Mariei; Duminica – lui Dumnezeu Tatăl.
Cu toţi aceşti sfinţi mi-am dus greul închisorii. Ei sunt cei care m-au întărit şi de atunci am fost convins că Dumnezeu nu m-a părăsit. Era comoara mea de spiritualitate, de trăire intimă cu cei ce mă protejau, peste privirile gardienilor și anchetatorilor, în pofida timpului atât de lung petrecut în închisoare. Şi iată că ziua de 31 iulie, ziua Sf. Ignaţiu de Loyola, un mare sfânt, născut în Spania dar cu o misiune universală, era ziua punerii mele în libertate.

Libertate amară

Ieşirea s-a făcut pe grupuri. Mie mi-a venit rândul cam pe la ora 11 noaptea. O atmosferă stranie ne cuprinsese pe toţi. Nici o exuberanţă, nici o explozie de bucurie, deşi era firesc, când te vedeai liber după atâta amar de ani petrecuţi după gratii. La intrare eram tineri. Doamne, ce tineri eram! Alţii erau atunci în floarea vârstei. Acum părăseam închisoarea cu o oboseală generală care ne era adânc săpată pe faţă.
Fiecare avea semnele lui de întrebare: -Oare mai găsesc pe cineva din familie? Mă voi putea adapta la noua viaţă? Voi găsi de lucru? Voi putea munci?
Ani de-a rândul ne gândeam că dacă va exista o zi a eliberării va fi o explozie de bucurie. Chiar ne temeam că nu vom fi în stare să o depăşim. Dar n-a fost aşa. Unul din motive mai era şi sentimentul că ne eliberam în acelaşi regim în care am fost arestaţi.
De pe poarta închisorii am ieşit cu ultimul grup. Ne-am dus direct la gară. Puteam privi nestingheriţi înainte, înapoi, la stânga, la dreapta, dar mai ales cerul.
Aveam tren abia peste trei ore. Am început să mă plimb singur de-a lungul liniei ferate din gara Aiud. Mai erau călători în gară ce aşteptau acelaşi tren. Mă uitam la chipurile oamenilor ce treceau pe lângă mine şi care nu ştiau de unde vin. Unii mai perspicace vor fi ghicit imediat – prea mult cenuşiu se adunase în privirea noastră. Încercam să îmi imaginez ce preocupări poate avea un om ce n-a cunoscut închisoarea, ba mai mult, cum îşi reprezintă cei liberi noţiunea de „închisoare”.
Ca la orice plecare din ultimii ani m-am întrebat: -„Încotro ?” . . . şi tot eu mi-am răspuns: -„Acasă ! ACASĂ !”

Drumul spre Sighet

Cei din compartiment – obosiţi – nu bănuiau şi nu-i interesa că printre ei se afla unul care, doar cu câteva ore mai înainte, era între zidurile închisorii. Am încercat să aţipesc. Imposibil. A doua zi dimineaţa, ajuns la Beclean, a trebuit să aştept mai multe ore.
În trenul ce mergea de la Beclean la Sighet, lângă mine s-a aşezat un cetăţean care – spre surprinderea şi neliniştea mea – mi-a zis :-„Dumneata eşti Vişovan şi vii de la închisoare ?”- „De unde ştiţi ?”- „Vă ştiu de mult . . .”
M-am ferit să discut prea multe cu el, dar spre a nu observa că-l suspectez (era oare de la Securitate ?) am pus şi eu câteva întrebări de circumstanţă: -„Ce mai este prin Sighet?. . . Ce schimbări s-au mai făcut?. . .” După care retrăgându-mă în sinea mea m-am prefăcut că dorm. Trenul mergea încet, foarte încet, gândurile o luau cu mult înaintea trenului, ajungând acasă, apoi iar se întorceau la Aiudul din care abia am ieşit.
În a doua noapte de călătorie, să fi fost ora 1 sau 2 după miezul nopţii, am citit pe frontispiciul gării: SIGHETU MARMAȚIEI. Era o noapte răcoroasă de Maramureş şi asta mă convingea că sunt în oraşul meu. –„Ei, şi acum ce fac? Să merg direct acasă?”.

În brațele mamei

Mă neliniştea gândul că, dacă mama mai trăia, s-ar fi putut speria prea tare dacă o trezeam din somn. Bătrână şi plăpândă cum era după atâta amar de suferinţă, mă temeam să nu facă vreun şoc. M-am aşezat pe o bancă în sala de aşteptare, dar a fost peste putinţă să aţipesc. Era atâta clocot în mintea şi inima mea încât mă miram că nu-l aud şi cei din jur. . .
Odată cu zorii, am ieşit pe peron, m-am înviorat cu apă rece, apoi cu sacu-n spate am pornit încet-încet spre casă. Nu păream şi nu eram ca un om scăpat din închisoare şi care acum e liber. . . Eram bântuit de nelinişte. Oare ce voi găsi acasă? Treceam pe lângă oameni fără să-i văd şi fără să le atrag atenţia. […]
Aproape fără să-mi dau seama am ajuns în faţa casei. Deschizând poarta o văd în curte, harnică de dimineaţă. Nu ştiu cum a zburat în braţele mele. . . apoi sora mea la fel. Plângeam în hohote toţi trei. Timpul şi-a oprit tic-tacul. Încet, încet lacrimile s-au mai potolit făcând loc surâsului şi fericirii.
-„Dragul mamei, drag . . .”
-„Să-ţi rostesc, mamă, o scrisoare pe care ţi-am scris-o în gând cu câtva timp în urmă, pentru momentul pe care-l trăim acuma:
. . .
„Pentru tot ce-a fost odată
cântec, basm şi leagăn dus pe aripe de fluturi,
mamă, azi poem de flori să scuturi
ţi-am adus din zarea-nsângerată.
Vin de departe, mamă, din ţara de departe,
din greu de ani, de viscole şi moarte.

Nu plânge . . .
Florile nu-s flori de sânge,
ci flori de măr, îngemănate-n rouă ;
sunt pentru mâinile tale amândouă
ce-au ridicat odată un prunc spre aurori.
Sunt pentru ochii tăi, ce luminau culori
când îmi vorbeai de Maica Preacurată.
Vin de departe, mamă, din zarea-nsângerată
să-ţi străjuiesc cărările cu flori!”.

Aurel Vișovan
(Sighet, 7 martie 2000)

Sighet International Music Summer (SIMS) 2024

În urmă cu aproape un an, 29 septembrie 2023 mai precis, Aurelia Vișovan punea în discuție în alocuțiunea primirii titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Sighetu Marmației, primul curs master pentru tineri pianiști, curs materializat la finele acestei luni iulie 2024 – 27/31 – și nu oricum, ci prin prezența a 13 cursanți din țară și de peste hotare (Ucraina, United Kingdom, Germania, China). Cu o mențiunea care se impune de la sine, aportul Primăriei locale – primar av. Vasile Moldovan – considerabil și de apreciat.

Duminică, 28 iulie 2024, a a vut loc în sala „Monica Chifor” a Școlii de Muzică și Arte Plastice – director prof. Ioan Muntean – recitalul titularilor masterclass-ului, Aurelia VIȘOVAN (prof. univ. dr.  la Universitatea de Muzică Nűrenberg) și Can ÇAKMUR (prof. la Trinity College London), o excelentă călătorie muzicală prin epoci și stiluri diverse și pretențioase prin calitățile tehnico – interpretative cerute. Aurelia Vișovan și Can Çakmur au propus un parcurs muzical pe axa Issac Albéniz – Franz Schubert – Frédéric Chopin, interpretări ridicate la rang de artă. Și iarăși se impune o mențiune, includerea în program a doi compozitori, Albéniz și Schubert, prea puțin incluși în programele de concert din țară.

În seara de 28 iulie 2024, cei doi virtuozi au optat pentru „Piesă pentru pian D 946 în Mi bemol minor” (Can), „Rondo în La major” (Aurelia & Can), „Marș în Do major” (toate de Franz Schubert), „Balada nr. 4 în Fa minor op. 52” de Chopin (Can), „Evocation” și „El puerto” de Albéniz (Aurelia), artă interpretativă în sensul adevărat al cuvântului. Aurelia Vișovan și Can Çakmur sunt și invitați ai Festivalului Internațional Mozart, Cluj – Napoca, noiembrie 2024.

Marți, 30 iulie 2024, ora 19:00, sala „Monica Chifor” găzduiește recitalul cursanților masterclass, mă refer la Luchia Koval (Ucraina), Jiaming Yao (China/ Germania), Bianca Stănescu (Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj – Napoca), Iarina Mărgărit (Master Vokal Korrepetition, Universitatea de Muzică Nűrenberg), Teodor Drăgulănescu (Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj – Napoca), Daniel Dumitrașcu (Universitatea Națională de Muzică București, Facultatea de interpretare muzicală, clasa prof. dr. Viniciu Moroianu), Adelina Stremțan (Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj – Napoca), Ara Pintican (Baia Mare), Pietro Iacopini (Florența, Italia), Elise Hills (Regatul Unit al Marii Britanii), Cornelia Felber (Germania), toți laureați naționali sau/ și internaționali. Sighetul este reprezentat  prin elevii Sara Mihali și Mălina Vida (prof. Iosif Cinthya și prof. Marina Miron).

Invitația de a le onora recitalul de marți, 30 iulie 2024, este făcută!

Demostene ȘOFRON

Foto: Ion Mariș

Sâmbătă, 27 iulie 2024 a fost o zi încărcată de evenimente la Sighet. Pe lângă organizarea evenimentelor oficiale se întâmplă „povești” frumoase și în mediul privat, acolo unde nu există – practic – niciun fel de… restricții.

A șaptea ediție a întâlnirii „În grădina lui… Ion” a strâns în locația de pe strada Bradului mulți prieteni dar și… oficialități.  Invitații speciali ai întâlnirii au fost primarul Sighetului, Vasile Moldovan și primarul localității Etyek (Ungaria), Zòlyomi Tamás, care au făcut referire în luările lor de cuvânt și la un potențial schimb cultural între cele două comunități, care să includă expoziții de arte vizuale, pentru promovarea reciprocă a artiștilor reprezentativi.

Ca de obicei, gazdele expoziției din… grădină, soții Ion și Maria Bledea, „acompaniați” de familia extinsă, au oferit prietenilor nu doar câteva ore de relaxare ci au generat o experiență artistică vizuală, focalizată pe cele 26 de sculpturi (majoritatea inedite) expuse în aer liber.

Sculptorul Ion Bledea, foarte apreciat și pe meleaguri străine, știe să modeleze lemnul cu o pasiune nativă, își „imprimă” cu inventivitate sentimentele/ ideile în lucrările sale și, mai ales, înțelege – cu modestie – că a dărui și a crea pentru bucuria celorlalți este mai important decât egoismul „profesionist” al celor care așteaptă/ pretind doar… recompense.

Întâlnirea – devenită tradițională – din grădina lui Ion (Bledea) este nu doar un „experiment” informal ci și un model pentru cei care sunt capabili de-a depăși bariere, pentru cei predispuși în a aduce bucurie fără parti-pris-uri.

La cei 75 de ani împliniți (în aprilie anul curent), Ion Bledea este capabil (și îi dorim!) să dea viață lemnului încă mulți ani, să ne ofere bucurie prin intermediul creațiilor sale și – conform „obiceiului” – să primească, la orice oră, prieteni și/ cu vizitatori străini care-l apreciază fără rezerve formale.

„Galeria” cu blazon din grădina lui Ion (Bledea), chiar dacă se „deschide” (oficial) doar o zi pe an,  este – cred – un „mic” brand al Sighetului.

Ion Mariș

Trupa AxA, echipa de booktrailere a Colegiului Național „Dragoș-Vodă”, s-a calificat și în acest an la Gala Boovie. Alcătuită din elevii Mira Orza, Alissa Tăut, Andreea Mihai, Călin Michnea, Carina Grigor, Cristina Rednic, David Zonga, Iulia Drăguș, Maria Codrea și Raluca Niykora,  coordonați de prof. Brîndușa Oanță, aceștia s-au întors și de această dată cu un premiu acasă: MENȚIUNE, la secțiunea Boovie Rookie, pentru trailerul cărții Dicționarul cuvintelor pierdute, de Pip Williams.

Inițiat în urmă cu nouă ani de doamna profesor Carmen Ion de la Liceul „Spiru Haret” din Focșani, Boovie continuă să acapareze creativitatea tinerilor pasionați de lectură și cinematografie. Abilitățile adolescenților și puternica lor ambiție, ajung să îi frapeze chiar și pe jurați, care adesea acordă un număr onorabil de premii. 

Anul acesta, ediția a IX-a a festivalului s-a desfășurat în perioada 23-26 iulie, la Iași, orașul îmbrățișat de cele șapte coline, o bijuterie situată în exteriorul Carpaților, în nord-estul României. Perioada determinată pe care elevii au avut-o la dispoziție pentru a crea trailerul, i-a condiționat să învețe despre curaj, prietenie și iubire.          

Fiecare moment alocat scenariului, machiajului, fiecare chichot din spatele clapperboard-ului, fiecare felie de pizza servită într-o repezeală amuțită, ne-a impulsionat doar să dăm tot ceea ce aveam mai bun pentru a crea o ecranizare a romanului Dicționarul cuvintelor pierdute, semnat de Pip Williams. 

Sunt recunoscătoare pentru tot. Pentru oamenii pe care i-am cunoscut, pentru prilejul de a participa, pentru fiecare fărâmă de compasiune. M-am distrat enorm și am profitat la maxim de fiecare moment. Am participat la diverse ateliere, am vizionat filme în avanpremieră și am asistat la un „experiment” al Ioanei cu Pancarta… niște mesaje superbe, ce ne-au uluit: „Să ai curaj să fii tu!” De asemenea, doi dintre membrii echipei au participat la Seara Talentelor: Călin Michnea (cu o compoziție proprie) și Iulia Drăguș (interpretând „Tourner Dans Le Vide”). Sperăm ca premiile să ne urmărească îndeaproape și în anul ce va avea să vină. (Mira Orza)

***

Călătoria noastră spre festivalul Boovie a întruchipat o provocare, o lecție de viață, dar totodată o ocazie de a privi lucrurile mici ale vieții într-un alt mod. Piesele de vară, evantaiul colorat, păturica de lână în care ne încolăceam la ora 3 dimineața în timp ce vizionam filmul „Frumoasa adormită”… Toate acestea au reprezentat elemente ale motivației, optimismului și încrederii noastre cu care am pășit pe meleagurile ieșene. Cât despre festival, pot mărturisi că am rămas profund uimită de puterea pe care o poate deține un copil, fie prin talentul său de a fredona, edita, interpreta și mai presus de atât, de a munci în echipă. (Alissa Tăut)

***

Această experiență a fost unică pentru mine: am așternut noi amintiri pe drumul vieții și am petrecut timp cu persoane minunate. Sunt recunoscătoare că am fost parte a acestei aventuri pline de activități minunate. (Andreea Mihai)

***

Experiența la Festivalul Boovie a fost una de neuitat, ateliere care te învață lucruri noi, activități interesante pentru tineret și persoane foarte prietenoase. (Călin Michnea)

***

O ecranizare stângace, dar plină de emoție și efort al unui grup de adolescenți dornici să-și exploreze latura artistică, aceasta este povestea din spatele proiectului ,,Boovie”. Am adorat fiecare clipă din acest festival, atât procesul dificil de contopire a filmului, cât și rezultatul final și festivalul care a avut loc la Iași. Sunt mândră de noi toți că am ajuns atât de departe ca o echipă! (Carina Grigor)

***

Excursia cu grupul de film a fost o experiență captivantă și plină de creativitate. Am reușit să surprindem momente magice în cadrele noastre. Echipa a lucrat armonios, iar rezultatele au fost pe măsura așteptărilor. (Cristina Rednic)

***

Am participat pentru prima dată la festivalul Boovie și am rămas plăcut surprins de atelierele și de oamenii implicați în acest festival. De asemenea, festivitatea de anul acesta de la Iași a fost un prilej de a vizita orașul și de a cunoaște persoane noi. La anul sper că vom face un film și mai bun și ne vom califica din nou la gala Boovie. (David Zonga)

***

După săptămâni de muncă și de efort, Trupa AxA s-a calificat la Gala Boovie la Iași cu book-trailerul pentru cartea „Dicționarul Cuvintelor Pierdute”, de Pip Williams. Membrii Trupei AxA au avut oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile de actorie, editare, filmare și, nu în ultimul rând, de a funcționa ca echipă. Pentru mine personal, Festivalul Boovie, a fost o experiență unică, în cadrul căreia am „muncit” cu niște colegi de echipă superbi și împreună am reușit să construim un book-trailer mirobolant cu care am obținut o mențiune la Gala Boovie. M-am simțit foarte bine pe parcursul întregului concurs, mai ales în zilele petrecute la Iași în cadrul festivalului. (Iulia Drăguș)

***

Până acum, filmul a fost doar o pasiune ușor de ignorat, un hobby minor, dar odată cu munca alături de colegii mei la trailer, mi-am dat seama de complexitatea acestui domeniu și pot să spun că am descoperit o nouă posibilitate legată de viitorul meu. (Maria Codrea)

***

Această experiență m-a ajutat să-mi cresc calitatea muncii în echipă, dar și să încep să cred că acesta este un important pas prin care trebuie să treci în timpul școlii. Recomand această experiență oricui are nevoie de a descoperi pasiuni dar și persoane noi, fiind o activitate în care atât seriozitatea, cât și distracția sunt cele mai importante. (Raluca Niykora)

Let’s Boovie!!🎬♥️

Autor,
Mira ORZA

Sâmbătă, 27 iulie 2024, sighetenii care nu erau plecați nicăieri și sperau să iasă din tiparele rutinei, au avut parte de o zi plină de evenimente.

Dimineața a început cu Parada Coșarilor, prima de acest fel organizată vreodată în România, ce a adunat la un loc o mulțime de coșari care de care mai pitorești, veniți atât din țară cât și din Germania, Estonia, Letonia și Ucraina.

A fost și paradă și fanfară și mânjirea cu funingine a fețelor spectatorilor pentru că aduce noroc și voie bună, și sirene, bomboane pentru copii și costume speciale, multe jobene, pompierii cu tehnica de stingere a incendiilor, distracție, o sobă care scotea fum (montată într-un căruț) și multe altele.

Totul a fost posibil datorită Asociației Hornarilor, Constructorilor de Coșuri de Fum și Șeminee ASFOCH (sprijiniți de mai mulți parteneri și sponsori), care, prin inimosul coșar localnic Liviu Onea, a ales Sighetul ca loc de desfășurare a ineditului eveniment.

După-amiază a avut loc prima ediție a Festivalului Internațional de Folclor „Mara”, care a reunit pe scena din centrul municipiului ansambluri din: Republica Moldova („Hora de la Prut” și lăutarii din municipiul Ungheni), Ungaria (corul șvăbesc „Rosmarin Német Nemzetiségi Körus” din Etyek), Ucraina (ansamblul românesc maramureșean „Speranța” din Solotvino/Slatina), din Timișoara (ansamblul sârbesc „Veterani”), Mediaș (ansamblul „Târnavele”) și Prahova (ansamblurile unite „Doina Prahovei” și „Flacăra Prahovei”).
Nu au lipsit nici soliștii vocali, în frunte cu cunoscuta cântăreață bănățeană Valeria Arnăutu și, desigur, gazdele, adică Centrul Cultural Sighetu Marmației (prin artista Ileana Matus, managerul instituției și inițiatorul manifestării) și legendarul Ansamblu folcloric „Mara”.

Acest festival, finanțat de către Primăria și Consiliul Local Sighetu Marmației, este cât se poate de binevenit, fiind organizat exact când trebuie, adică în plin sezon turistic (dar când nu se întâmplă multe alte evenimente) și exact înainte de perioada de post al Sfintei Maria.

Cu siguranță, dacă i se va asigura continuitatea și va rămâne la standarde ridicate, festivalul „Mara” va deveni unul de succes.

Și, tot sâmbătă după-amiază, a avut loc vernisajul unei noi expoziții de sculptură în lemn a valorosului artist Ion Bledea, pe care însă am văzut-o doar în poze, deoarece nu știu cum s-a nimerit de nu am aflat de ea decât după…

Una peste alta, a fost o zi memorabilă, care nu va fi uitată ușor și care am vrea să aibă replici cât mai frecvente.

Teofil Ivanciuc

Foto: Teofil Ivanciuc

Sâmbătă, 27 iulie 2024, Sighetul a fost locul la întâlnire a coșarilor din România, Germania, Serbia, Estonia și Lituania.

Parada a plecat la ora 10:00 de la Hotel „Grădina Morii” pe traseul: strada Eroilor, str. Avram Iancu, str. Ioan Mihalyi de Apșa, str. Bogdan Vodă până la sensul giratoriu de la Pompieri, Parcul central.

Foto & video, dr. Sorin MARKUS

Într-o zi…

Într-o zi, multe nopți, mult prea multe
Să le pot cuprinde în palmă și să le suflu,
Să zboare din viață, din lume,
Ca și cum nu ar fi fost sau
Ca și cum nu le-aș fi văzut.
Într-o noapte, puține zile, mult prea puține
Ca să le pot opri și să le întreb
Cu ce am greșit de zboară cu atât de multă repeziciune,
De parcă s-ar grăbi undeva,
Nici ele nu știu unde.
Între început și sfârșit, o singură viață.
Prea puțin ca să întreb fericirea
În ce colțuri de lume s-a ascuns,
Ca să o găsesc și să încerc
Să facem pace
Ziua, noaptea, în amurg,
Oricand vrea,
Sau măcar să îmi spună dacă
Ziua, noaptea, în amurg
Are de gând să îmi treacă pragul
Și să rămână.

Cu fața ștearsă și cu
sufletul gol

îmi întorc fața spre copiii de pe strada mea
chiar de pe strada mea și mă gândesc la
cum spânul l-a tras pe sfoară pe harap-alb sau cum
albă-ca-zăpada a fost păcălită să muște din mărul otrăvit
chiar otrăvit și îmi
cercetez sufletul cu mâinile goale
ca să găsesc ceva nu știu nici eu ce
nici nu ar trebui căci
copilăria nu mai poate fi cumpărată
cu frunze

Timeea IVAN

*  *  *

Timeea IVAN este studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. 

Debutul a avut loc pe site-ul „Cîrciuma poeziei”, unde a publicat unele dintre primele poezii, debut urmat de apariții într-o serie de reviste și site-uri: revista „Vitrina cu Poezii”, revista „Parnas XXI”, revista „Extemporal liric”, revista „Vocativ”, site-ul „Fabrica de Poezie”, Jurnalul Milenial și site-ul „ ECreator”, revistele: „Flacăra lui Adrian Păunescu”, „România Mare”, „Banchetul”, „Actualitatea literară”, „Astra blăjeană”, „Revista Eminesciană”, site-ul literar „O mie de semne”, antologia literară „ Vara sentimentelor”, antologia „Cuvântul IUBIRII, Iubirea CUVÂNTULUI”, revista „13 plus” și revista „A Too Powerful Word”, o revistă bilingvă din Serbia.

A publicat recent poeme și în revistele „Apostrof”, „Hyperion”, „Psyche”, „Cultura”. Câteva dintre poemele ei au fost traduse în limba spaniolă, respectiv turcă, iar ulterior publicate în revista „Kametsa”, o revistă literară de renume din Spania, respectiv revista „Kirpi”, o revistă literară din Turcia.

Poți citi toate tratatele despre artă, poți petrece milenii prin muzee sau galerii de artă, e degeaba.
E degeaba, dacă n-ai gust…

Poate că asta ține de caracter. Cu care te naști sau pe care-l dobîndești, străduindu-te.

Îmi amintesc cu tandrețe de MIRCEA (altul decît CEL BĂTRÎN, a cărui umbră bîntuie și acum pe la Cozia sau de MIRCEA-FĂ-TE-CĂ-LUCREZI.) Unul cadorisit cu un apelativ pe care nu-ndrăznesc să vi-l indic!… Dat de purtătorul „lămpii lui Ilici”, mai apoi aducînd „lămpașele” cu purtători cu tot. Ca să vadă mai bine cum îi lovesc pe bucureșteni în moalele capului, sub unghiul de incidență de 90 de grade. Asta pentru a obține maxima eficiență… Erau aceeași bucureșteni care-i primeau cu flori ca eliberatori. Se asemănau de minune cu Armata Sovietică eliberatoare! La final, bucureștenii aveau „florile de mină” îmbujorate de emoție pe propriul cap, care „el face, el trage”, cum e normal cînd gîndirea e obositoare!…

Unora le-au împodobit chiar piatra funerară…

Unde or fi mers la „defec(t)at” (!) 15.000 de „grohoteni” în cele 3 zile și 3 nopți umplînd Bucureștiul de o veselie îngrozitoare? Înființarea unui comitet academic pentru elucidarea acestei probleme „alunecoase” pe timp de noapte, dacă nu ești atent, este imperios necesară! „Rășinile” pot avea o aderență neplăcută, adăugate aromei deloc de neglijat!…

Fusese mîrșav atacat la baionetă de „flacăra violet” tocmai cînd „Mihaela, dvagostea mea” simțea loviturile date sub centură de „relaxarea costisitoare” de pe marginea unui bazin în care „vîntu” își făcea de cap, jucînd la două capete și spulberînd o președinție de cîteva ore ca și cînd n-ar fi fost. „Că de n-ar fi, nu s-ar povesti”, continuă BUNICUTZA către copiii mari acum, dar cu mintea dusă aiurea, fascinați fiind de minune…

Și toate astea se făceau pentru STĂNACU. Adică PRO-STĂNACU… Unul tăcînd mîlc, pentru noi cu tîlc… Metoda „orală” are un plurisemantism de speriat. Dovadă fiind, spun gurile rele, anumite casete video, puse bine la păstrare prin seifuri frigorifice. Pentru a nu se altera în timp…

„Se poate, neicusorule, e bună ș-altădată!…”

A bălmăjit despre „fraudare” vreo trei zile după scripturi ( în „scripturi” cîștigase mandatul, cum-necum, JACK-PIRATUL-CEL-TERIBIL, cunoscut drepr MOȘ TRAIANUS PER SKIORILLO, unul uns cu toate alifiile pentru ochii privind anapoda flotanța corectă a celor trei cuburi de gheață din paharul de whiskey, licoare produsă la Anvers, după golirea cazanului cu nafta.

Ce jocuri de artificii în port, cînd explodau vreo 39 și ceva de nave…
SKIORILLO, maestru la „artificii”!…

PRO-STĂNACU, în acel decembrie care urma să aducă, prin cumul, zece ani apocaliptici, s-a apucat să pregătească alegerile care urmau să aibă loc prin… mai! Pe care le-a pierdut (co)pios… Fie-le țărîna ușoară!…

Paté-tismul său este egalat doar de paté-urile mîncate la repezeală într-o gară dezafectată, în care trenurile suspendate nu vin niciodată. Nici nu au cum, din moment ce șinele s-au evaporat miraculos. STĂNACUL nostru vegetează confortabil prin „zările de soare pline, strălucind prin luminiș…”

Din puținul pe care-l cunosc, îi recomand să evite „luminișul” care poate arăta niște stele colorate, aflate pe epoleții vopsiți cu vopsea invizibilă. De aceea drapelul despre care vorbesc („Surzilor!…”) și cerul nopții au același calificativ: ÎNSTELAT!…

După ce STĂNACU a mulțumit „că ne-ați scăpat de dictatură”, a rămas „la post” așa cum se cerea, fiind „acoperit” de antecedentele biblicului JUDAS. Unul de rit nou, diferit de titularul care-și pusese lațul în jurul gîtului, aruncîndu-se în neant, atunci cînd își dă seama de mîrșăvia comisă contra MIELULUI. Acest JUDAS-PE-STIL-NOU își pune pe cap tichia de mărgăritar care, crede el, îl va face invizibil.

Cum și este, de fapt…
Se va revela doar în statisticile arătîndu-i procentajul dezastruos.

UNCHIUL SEMănînd zîzania nu se supără prea tare. El știe bine „jocul la două capete”, inventat de el așa că, abia stăpînindu-se, zice mușcîndu-și buzele de rîs: „Pot să ud și canapeaua. Mama nu se supără!…”

Noi primim „asemuirea”!…
STĂNACU parcă vrea, cu tot dinadinsul, să rateze.

E plicticos mai rău decît BOMBONELU, care scrîșnește din dinți de ciudă pînă-isare smalțul prin ecran, că a fost parcat în gara dezafectată, cu trenuri suspendate și cu șinele de cale ferată evaporate de căldură. Și care tot așteaptă un tren vîndut de multă vreme la fier vechi dar cu valoare adăugată prin conturi aflate prin paradisuri fiscale. Un „bombonel de fecior”, mascîndu-se cu barbă de rit nou, la fel cu DARIUS-AL-LUI-ISTALPESH, atent la „securitatea” noastră personală!

Un alt „mascat” la noua realitate, debitînd „măscări” pe care bizonii mioritici (=bouri sadea de pe la noi) le înghit pe nemestecate.
LUZĂRUL de serviciu la „servicii”, crede că a găsit cauza plictiSELLY, care se tratează, crede el, cu lălăieli aduse de imberbi cu caș la gură, care au obrăznicia prostului lăsat în banii lui de mic.

Nestrunit la timp, acest „epochimen” (că vine de la „epocă”, noi trăind asta la nivel patologic și aproape sado-masochistic) își ia nasul al purtare, adulat de „intelectuali” asemenea lui, care au citit numeroase titluri: acelea ale scrierilor nemuritoare de la intrarea în toaletele publice unde zahărul pudră se vinde la gram!…

Cine să-i tragă de mînecă atunci cînd o iau pe arătură? Toți cei din jur par a fi din familia STĂNACU. Poate or fi unii mimînd semidoctismul, care abia așteaptă să ajungă la cîrciumă pentru a se amuza copios, abia așteptînd să vină ziua următoare pentru a avea ce povesti. Că de n-ar fi așa, de unde am ști noi toate aceste ghidușii?

„Împărtășitorii de cîrciumă” nu dau doi bani pe nimic: pentru ei contează doar bunăstăstarea personală și chiverniseala cu orice chip.

Prin orice mijloace!
Prin noi înșine!
Pentru noi înșine!

Nicolae Rădoi

Foto: Rami Sion

Hotelul „Grădina Morii” (HGM) are – pe lângă ambianța naturală superbă – și alte atuuri care-l poziționează în centrul atenției sighetenilor dar și a turiștilor care-i conferă suplimentar… stele (reviews). Hotelul – Restaurant „Grădina Morii” devine periodic o… scenă. O scenă pentru muzică și spectacole de calitate.

În aceste zile grupul ProVoice a revenit la Sighet pentru mini-stagiunea (5 zile) cu „tradiție” de mulți ani, care se derulează pe „scena” Hotelului – restaurant „Grădina Morii”. Ultimele spectacole au loc în 24, 25 și 26 iulie 2024 (începând cu ora 18:30).
Grupul ProVoice este format din pianista Olga Bordaș (omul – orchestră), vocile feminine – soprana Ioana Badiu–Avram și mezzosoprana Alexandra Hordoan și vocile masculine – tenorul Petre Macedoneanu și bas-baritonul Horațiu Ruști. Aceștia formează o echipă completă și complexă care acoperă un repertoriu pop-opera diversificat ce cuprinde arii binecunoscute, canțonete, duete consacrate, musical, coruri celebre, lieduri românești, muzică de film etc.
Toți membrii ProVoice sunt profesioniști, angajați ai instituțiilor de cultură din Cluj-Napoca (Opera Națională Română, Filarmonica de Stat Transilvania, Academia de Muzică „Gheorghe Dima” etc).
Vocile și muzica se armonizează admirabil cu atmosfera deosebită a locului și a peisajului unic, atrăgând an de an un public consecvent, fără limită… de vârstă.
ProVoice s-a integrat sustenabil în… „Grădina Morii”, îmbinând harurile muzicale cu relaxarea pe care o oferă partea culinară, farmecul locului și ospitalitatea gazdei.
Cele trei grații muzicale se completează și cromatic (brunet – blond – roșcat) asigurând publicului o imagine vibrantă, ingredientată cu o mișcare scenică elegantă.
La Hotel „Grădina Morii” muzica clasică iese din șablonul rigidității, cucerind publicul larg prin naturalețea și pasiunea interpretărilor. Iar publicul, chiar și cel foarte, foarte tânăr… „parcă zboară printre note muzicale”!
Mai sunt trei seri în care putem savura muzica… ProVoice-ului.

Text & video: Ion Mariș

Sâmbătă, 27 iulie 2024, începând cu ora 16:00, în Parcul Central al municipiului Sighetu Marmației demarează prima ediție a Festivalului Internațional de Folclor „Mara”. Participă ansambluri folclorice din România, Republica Moldova, Serbia, Ucraina și Ungaria: KUD „VETERANI” (Timișoara), Ansamblul folcoric „Târnavele” (Mediaș), Ansamblurile folclorice unite „Doina Prahovei” și „Flacăra Prahovei”, Ansamblul folcloric „Mara”, Ansamblul „Hora de la Prut” (Republica Moldova), Grupul de lăutari din municipiul Ungheni (Republica Moldova), Ansamblul folcloric „Speranța” (Solotvino – Ucraina), „Rosmarin” Német Nemzetiségi Körus (Etyek – Ungaria) etc.

De asemenea vor evolua și soliștii vocali Elena Șiman, Natalia și Alin Matyaș, Ileana Matus, Silvia Zagoreanu, Traian Frîncu și Valeria Arnăutu. Prezintă actrița Dorina Roman.

Organizatori: Primăria și Consiliul Local Sighet, Centrul Cultural Sighet.

Salut, Sighet!

Brașov Jazz & Blues Festival, unul dintre marile festivaluri urbane de gen din România, revine între 15 și 18 august 2024, cu cea de-a 12-a ediție, iar orașul Brașov va fi din nou gazdă pentru peste 100 de artiști din toate colțurile lumii, care vor învălui publicul în ritmurile vibrante ale muzicii născute din jazz și blues. Timp de patru zile se va desfășura multiversul Jazz & Blues, o lume plină de culoare şi spirit ludic, în care oricine e binevenit, de la mic la mare, în care fiecare artist scrie o poveste în stilul său personal și fiecare moment devine o amintire de preț pentru suflet.

Ca şi în anii precedenţi, la ediția din 2024, festivalul va avea mai multe scene, dispuse în mai multe zone de interes din zona centrală a orașului. Piața Sfatului din Brașov devine epicentrul artiștilor locali, Parcul Central Nicolae Titulescu se transformă, pe timpul festivalului, în „Parcul Muzical”, cu două scene, plus ateliere muzicale și filme pentru copii, iar Piața Brassai dobândeşte caracter de cinematograf în aer liber, unde se vor difuza diverse filme muzicale, multe dintre ele cu caracter inedit.
Scena principală, pe care vor performa artiști internaționali a căror valoare îi face deja parte a istoriei muzicii contemporane, va fi amplasată în Piața Sf. Ioan din Brașov.

Câteva dintre starurile Brașov Jazz & Blues Festival #12 sunt deja confirmate în program:
Concertul susţinut în premieră în România de câtre Sugar Ray & The Bluetones feat. Rusty Zinn (SUA) este, fără îndoială, un eveniment muzical live care nu trebuie ratat în 2024. Nominalizat de trei ori la Grammy şi de peste 20 de ori la Blues Awards, vocalistul şi interpretul la muzicuţă Sugar Ray Norcia va concerta la Braşov în compania trupei sale The Bluetones, a căror componenţi sunt brand-uri artistice în sine, indiferent dacă ne gândim că basistul “Mudcat” Ward a cântat cu Eric Clapton, Keith Richards şi Levon Helm, sau că bateristul Neil Gouvin a înregistrat cu John Hammond Jr. şi Otis Grand. Mai mult, legendarul bluesman va fi acompaniat de unul dintre cei mai valoroşi chitarişti americani din clipa de faţă, Rusty Zinn, al cărui versatilitate îl face să penduleze cu naturaleţe între Blues şi Reggae, fiind în egală măsură apreciat pentru colaborările cu Kim Wilson sau John Mayall şi cele pe filiera jamaicană, cu Sly Dunbar şi Boris Gardiner.

Multiplul nominalizat şi premiat la Blues Music Awards, virtuozul chitarist Monster Mike Welch (SUA), deja un veteran al scenei internaționale de blues, va concerta de asemenea în premieră în România în cadrul Brașov Jazz & Blues Festival. El a colaborat de-a lungul unei cariere de peste trei decenii cu numeroși muzicieni de blues legendari, precum Johnny Winter, Sugar Ray Norcia sau Ronnie Earl, dar Welch, care a fost poreclit “Monster Mike” de către celebrul actor Dan Aykroyd (The Blues Brothers) pe când avea doar 13 ani, și-a dezvoltat propria identitate muzicală, făcându-se cunoscut pentru tehnica impecabilă, tonul său puternic și abilitatea de a transmite emoție prin muzică. Considerat unul dintre cei mai talentați chitariști de blues ai generației sale, Monster Mike Welch (n. 1979), a fost invitatul lui Joe Bonamassa, alături de care a cântat în concertul din Massachusetts, în noiembrie 2023.

Când King King (Marea Britanie), considerată a fi „cea mai bună trupă de blues-rock din lume” (Blues Rock Review), urcă pe scenă în kilt-urile lor emblematice, nu există nicio îndoială că vom avea partea de una dintre cele mai speciale şi entertaining experiențe live. Muzica formației fondate în Glasgow, în 2008, este caracterizată de un amestec de blues tradițional, rock clasic și elemente moderne, aducând un sunet proaspăt și energic în genul blues-ului contemporan. King King a lansat mai multe albume de succes și a câștigat numeroase premii în lumea blues-ului, iar Alan Nimmo, solistul trupei, este recunoscut pentru vocea sa puternică și abilitățile sale de chitarist, fiind apreciat deopotrivă de către fanii de blues tradițional și de pasionații de rockul modern.

Carismatica Ana Carla Maza (Spania), considerată de către publicaţia Les dérnieres nouvelles de Jazz, “o veritabilă divă a momentului”, va aduce sunetele afro-cubaneze ale anilor 1950 pe scena festivalului. Ana Carla Maza s-a născut la Havana, în anul 1995, în aceeași zi cu Che Guevara. “A fi născut pe 14 iunie, ca și Che Guevara, înseamnă Hasta la victoria, siempre venceremos!”, comentează apreciata cantautoare si violoncelistă, care s-a mutat la Paris în 2012 pentru a studia la Conservatorul de Muzică din capitala Franței, iar în prezent trăiește în Spania. Albumele sale încorporează ritmuri latine, melodii pop, armonii jazz și tehnici clasice. Cel mai nou album al său, Caribe, a fost lansat în octombrie 2023.

Trompetistul și compozitorul Markus Stockhausen (Germania), cunoscut în special pentru contribuțiile sale în domeniul muzicii contemporane și de jazz, va crea momente magice pe scena din Piaţa Sf. Ioan, aducând la viață lumi interioare cu o deosebită sensibilitate muzicală. Fiu al celebrului compozitor Karlheinz Stockhausen, Markus și-a început cariera la 12 ani, când a început să studieze trompeta. Ulterior, și-a dezvoltat abilitățile de compozitor și a explorat diverse stiluri muzicale, inclusiv jazz-ul și muzica electronică. Stockhausen are în discografie peste 90 de albume, apărute la label-uri prestigioase precum ECM sau ACT, şi, de-a lungul anilor, a susținut numeroase concerte, inclusiv la Scala din Milano şi Covent Garden, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai importanți trompetiști și compozitori ai generației sale în domeniul muzicii contemporane.

Sharrie Williams (SUA), “The Princess of Gospel Rockin’ Blues”, se întoarce în Brașov cu promisiunea unor surprize noi pentru fanii săi. Sharrie Williams nu mai are nevoie de nicio prezentare, populara interpretă de blues, soul şi gospel din Michigan fiind, alături de Lars Kutschke Band, o invitată permanentă a Brașov Jazz & Blues Festival. Pentru ea, Brașovul este a doua casă!

Black Cat Biscuit (Belgia) promite o călătorie muzicală plină de energie şi antren, presărată de o mare varietate de influenţe stilistice. Fondată în 2010, trupa este cunoscută pentru interpretarea lor autentică a blues-ului tradițional, aducând în același timp și influențe moderne în sunetul lor. Black Cat Biscuit și-au câștigat reputația prin concerte live dinamice și autentice, în care sunt combinate sonorităţi ce amintesc de New Orleans cu improvizații îndrăznețe și interpretări intense. Trupa, câştigătoare inclusiv a European Blues Challenge, în 2018, şi nominalizată în 2024 la Belgian Blues Awards, este o prezenţă constantă şi notabilă pe scenele europene, contribuind la promovarea și la menținerea vie a blues-ului în cultura muzicală contemporană.

Umberto Porcaro Band (Italia) va încânta cu siguranţă publicul de la Braşov, întrucât liderul formaţiei este considerat cel mai bun chitarist de blues din Italia. Născut la Palermo în 1979, Umberto Porcaro a intrat în lumea muzicii cu peste 30 de ani în urmă, pasiunea sa pentru muzica Blues conducandu-l, de o serie de prime experiențe cu trupe locale din Italia, spre Chicago, unde a avut ocazia să cânte alături de Billy Branch și The Sons of Blues, Fernando Jones, Eomot Rasun sau Johnny Dollar. Nu a mai durat mult şi vituozul chitarist a ajuns să cânte cu bluesmeni precum B.B. King, Canned Heat, Kim Wilson sau Robben Ford. Umberto Porcaro Band este actualemente o prezență constantă a marilor festivaluri de blues din întreaga lume, ajungând și la Brașov în premieră națională.

Programul concertelor pe scena din Piața Sf. Ioan, din cadrul Brașov Jazz & Blues Festival:

Joi, 15 august 2024
Sharrie Williams (SUA)
King King (Marea Britanie)

Vineri, 16 august 2024
Markus Stockhausen Group (Germania)
Ana Carla Maza (Spania)

Sâmbătă, 17 august 2024
Black Cat Biscuit (Belgia)
Sugar Ray & The Bluetones feat. Rusty Zinn (SUA)

Duminică, 18 august 2024
Umberto Porcaro Band (Italia)
Monster Mike Welch (SUA)

Biletele și abonamentele la preț de presale sunt puse în vânzare exclusiv pe www.biletebrasov.ro

În perioada următoare vor fi anunțate și celelalte formații care vor concerta pe toate scenele festivalului. În total, peste 100 de artiști din toate colțurile lumii, vor ajunge la Brașov, la ediția a XII-a a Brașov Jazz & Blues Festival 2024.

Brasov Jazz & Blues Festival este un eveniment organizat de Asociația Culturală Fanzin.
Sponsor principal: BRD

Partener culinar: Sergiana Grup
Berea oficială: Bere Czell
Vinul oficial: Aurelius Winery
Mașina oficială: Ford Brașov prin Auto Novex
Sponsori: Karpaten Tourism, Elecon, Decât o Dubă, Romarg
Proiect cofinanțat de Uniunea de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România – UCIMR
Parteneri instituționali: Centrul Cultural Apollonia, Instituto Italiano di Cultura Bucarest, Centrul Cultural German Brașov, Biserica Fortificată Bod
Parteneri: Academia de muzică Soundbox, Asociația de Treabă, Voluntariat Brașov, Agenția Metropolitană Brașov
Locații partenere: Juno Wine Garden, Deanes Irish Pub
Brasov Jazz & Blues Festival este un eveniment amplificat de Rock FM și Zile și Nopți.

Organizatorii

Doamna noastră Melanica!

În viața mea nu am văzut o persoană mai discretă. Aș spune chiar că mi s-a părut a fi discreția întruchipată. A apărut mai frecvent în orașul nostru imediat după 1989. Prezentă la liturghiile descătușatei Biserici Greco-Catolice devenise un punct fix, mic și pierdut, pe un loc prea mare pentru puținul ei trup cufundat în rugăciune. În restul timpului, pe la cimitir, pe la mormântul bunicului, preotul Simion Balea din Săpânța – o făclie aprinsă și călăuzitoare pentru Unirea Maramureșului cu Țara – lânga care s-au așezat de-a lungul vremii spre odihnă veșnică o bună parte a membrilor mai tineri ai familiei sale. Ca o Maica Tereza a credinței nostre și a locului, până în urmă cu trei ani Doamna Melanica nu a lipsit de la nici o manifestare de comemorare a deținuților politici organizată la Memorialul Sighet și de la nici un Pelerinaj la Cimitirul Săracilor. La fel de discretă peste tot. Pietate și răbdare și o credință fără margini, Radio și T.V. „Maria” i-au fost pâinea și apa, după ce n-a mai putut să meargă la biserică. Și telefoanele de la cei care au prețuit-o și au iubit-o.

Rițiu Melania-Terezia s-a născut în 5 noiembrie 1925, la Săpânța, în casa parohială a bunicului Simion Balea, preot acolo de-o viață, ca fiică a Laurei Balea, căsătorită cu preotul profesor de limba română la Liceul „Dragoș – Vodă” din Sighet, Grigore Rițiu.

În toamna anului 1940, după Diktatul de la Viena, liceul a devenit de limbă maghiară, iar profesorul Rițiu s-a retras ca preot la Săpânța, dar în 1948 a fost înlăturat fiindcă a refuzat să trecă la ortodoxie și, știind că urmează să fie arestat, a devenit fugar.

În 1950 preoteasa Laura Rițiu și fiica sa Melania, profesoară suplinitoare la Liceul „Dragoș – Vodă”, au fost arestate și anchetate pentru a mărturisi unde se ascunde fugarul soț și tată. De-atunci Melania nu și-a mai văzut mama. La scurt timp după aceea a fost prins și arestat și preotul.

După eliberare preotul Grigore Rițiu (devenit muncitor necalificat) și fiica sa Melania, funcționară, după îndelungi căutări prin evidențele închisorilor, au aflat că Rițiu Laura a murit în 1954 în închisoarea pentru femei de la Oradea, că își pierduse facultățile mintale și că a ajuns material de studiu pentru disecții. Deci, nici măcar amara consolare de a descoperi locul unde i-au fost aruncate rămășițele pământești, pentru a-i face o slujbă de pomenire, nu au avut-o cei doi.
Grigore Rițiu a murit în 1969 la București, la Melania, care își avea familia și rostul acolo, dar după ce la Săpânța a fost ridicată în anul 2018 o nouă biserică greco-catolică, Melania a adus rămășițele tatălui ei lângă frumoasa biserică de lemn de aici. Și această izbândă a însemnat foarte mult pentru sufletul ei.

Rițiu Melania-Terezia a fost, chiar de la înființare, Membră de Onoare a Asociației „Firul Vieții”,  contribuind cu generozitate la toate realizările noastre și, drept recunoștință, ne asumăm obligația de a-i cinsti memoria și a-i îngriji cele două morminte: de la Sighet și de la Săpânța.

Doamna Melanica a trecut la cele veșnice Vineri, 19 iulie 2024, la București.
Dumnezeu să o odihnească în pace!

Ioan Ardeleanu-Pruncu
(președinte – Asociația „Firul Vieții” Sighet)