Nu doresc a stârni multe întrebări din partea celor care nu o cunosc. Nici nu am a mă învrednici de gânduri ceremonioase.
Numele său este cel mai primăvăratec, cel mai atrăgător, cel mai fascinant pseudonim pentru Primăvară, pentru iubire, pentru prietenie. Este chiar delicat, dacă nu dificil, să afli cele mai potrivite cuvinte care să acopere o tulburătoare realitate a prietenei! Prof. Brîndușa Oanță – căci despre d.ei este vorba – cuvine-i-se a-i spune: La mulți ani! Prețuiesc până la capăt acest pseudonim al Primăverii și al Prieteniei, al  celei care-l poartă! (Echim VANCEA, membru al Uniunii Scriitorilor din România)

* * *

Profesoară de latină și română la CNDV Sighet, Brîndușa Oanța își onorează familia cu aspirații culturale din care provine. Este  o deschizătoare de drumuri  a elevilor spre performanță, lectură, creație literară și o promotoare sistematică a  celor merituoși. Se dedică generos  e-revistei „Salut Sighet!”, la care activează non-stop și absolut pro bono, precum și la îndrumarea colectivului revistei „AxA” a liceului.
Brîndușa dragă! Văzându-ți împlinirile, acum, la ceas aniversar și rotund, declar: sunt onorat că ți-am fost profesor („un an, atâta doar, un singur an”) și recunoscător că îmi  „manageriezi” textele cu atâta atenție și gentilețe.
La multe bucurii și strălucite realizări! La Mulți Ani! (Marin SLUJERU, poet)

* * *
La mulți ani, Brîndușa, să ai parte doar de zile senine, bucurii și împliniri și să ne revedem sănătoși și optimiști! (Radu ȚUCULESCU, membru al Uniuni Scriitorilor din România)

***

pentru că mirosea a flori, a mere crude și a bomboane
cuibărită în brațele mele cu lentoarea unei pisici adormite
și portocalii

pentru că îmi amintea de valurile mării
și de orice privire stingheră
capabilă să îmi scrie poezia
pe care nu am putut să o trăiesc

și pentru că o iubeam în fiecare duminică
mai mult
mai înăbușit
mai puțin limitativ  (Mira ORZA, redactor șef al revistei AxA, CNDV Sighet)

* * *

Redactorul coordonator al publicației „Salut, Sighet!”, prof. Brîndușa Oanță, este pre_destinată Cuvântului pre_dat, respectat, înnobilat de muncă și pasiune. Se dedică continuu proiectelor educațional – cultural – mediatice din dorința de-a „favoriza” performanța și de-a modela caractere. Orice aș spune este mai puțin și prea puțin față de ceea ce ar merita.
50 de brîndușe într-o singură primăvară înseamnă frumosul atemporal… dincolo de clișeele lumii. La mulți ani luminați de… iubire și generozitate. (Ion MARIȘ, coordonator Editura Valea Verde)

* * *

Prof. Brîndușa OANȚĂ s-a născut la Sighet, în 24 martie 1974.
A absolvit Liceul „Dragoș – Vodă” (1992) și Facultatea de Litere – specializarea Limbi Clasice (Latina – Greaca veche), Universitatea „Babeș – Bolyai”, Cluj-Napoca (1996). Are un masterat în Politici Publice și Administrație Publică la Universitatea din București – Consiliere și Orientare profesională (promoția 2002).
Este profesor titular la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet (începând cu anul absolvirii facultății, 1996), a fost profesor la Liceul Pedagogic Sighet (1996 – 2012). În prezent, predă doar la CNDV Sighet. Este profesor gradul I. A fost redactor (2005 – 2014) și redactor coordonator (2014 – 2016) la Radio România Sighet.
Este co-autor (împreună cu Ion Mariș) al volumului „#CNDV 100 – Convorbiri mărturisiri” (Editura Valea Verde, 2019).
Din anul 2016 până în prezent este redactor coordonator al publicației online „Salut, Sighet!” (www.salutsighet.ro).

Salut, Sighet!

Nota redacției: În imaginea reprezentativă (de la stânga la dreapta), Brîndușa Oanță împreună cu Ducu Bertzi – cantautor, Toma Enache – regizor și Radu Țuculescu – scriitor.

PURIM, o sărbătoare veselă, nereligioasă, în amintirea unui eveniment biblic, s-a desfășurat în seara zilei de Sâmbătă, 23 martie 2024, la Sighet.
Haman, nepotul lui Hagag din tribul Amalek – simbolizând Îndoielile – a vrut sa distrugă poporul israelit (simbol al spiritualității), însă Megillat Esther (în traducere-revelația ascunsului) dezvăluie secretele prin care poporul israelit este salvat, iar Haman este ucis în locul iudeilor. Purim nu este nicidecum celebrarea uciderii unui om, chiar dacă acesta este Haman, ci victoria asupra îndoielilor și negativităților, culminând cu terminarea perioadei de exil prin reconstrucția Templului din Ierusalim.

Domnul David Liberman a citit integral Cartea Esterei, simbolul sărbătorii de Purim. Legendara melodie Tumbalalaika, a fost interpretată de către dl. Simha Neymet din Solotvyno, Ucraina.
Imagini de la sărbătoarea Purim-ului puteți viziona în continuare:

Foto & Video: dr. Sorin MARKUS

Tare plângăcioși au ajuns românii. Îndeosebi de la Decembriadă încoace, de când toate s-au dus pe sfârlă și de muncitori și țărani nu mai are nimeni trebuință după ce fabricile s-au închis, iar supermarketuri s-au tot deschis unde cu gândul nu gândești, de lumea-ntreagă la români privește și-nvață cum totuși consumul poate fi mărit printr-o justă corelare a trebuințelor celor mulți cu sporul disponibilizărilor și al impozitelor, a activului devenit pasiv cu pasivul ajuns catastrofal, a pozitivului aproape inexistent cu negativul omniprezent și omnipotent.
Firește, o asemenea performanță nu este la îndemâna oricui. Ea este opera descurcăreților, acea pestriță și-ntinsă tagmă, care a luat locul defunctelor clase, marea mândrie și masă de manevră pentru regimul bolșevic, și în care intră cam tot ce mișcă-n țara asta – de la vlădică până la opincă, de la ales până la boschetar.
Caracteristica fundamentală a descurcăreților este eminamente reflexivă, căci unii ca aceștia se dau de ceasul morții să se descurce pe ei și ai lor și nici prin cap nu le trece să descurce ceea ce-i cu putință, ori ceea ce scrie-n fișa postului (am în vedere factorii cu putere legislativă, executivă și judecătorească), ci – dimpotrivă – mai tare să-ncurce lucrurile, întrucât ei știu din instinct, din propria experiență și din cea a înaintașilor că mult mai lesne se pescuiește în apele tulburi.
Privite de pe pozițiile moralei, toate sensurile atribuite verbului a se descurca tind cu insistență înspre zona generoasă a nelegiuirii, deoarece toate au foarte puțin din străduințele oneste și foarte mult din îndeletnicirile care merg mână-n mână cu minciuna, impostura, trădarea și hoția.
Dar, chiar dacă fac parte din aceeași familie, poate fi băgat descurcărețul-găinar, cu măruntul lui scop de-a supraviețui prin nemuncă și ciordeală, în aceeași oală cu descurcărețul-ștab, cel care-i oricând pregătit să strângă de gât mii și mii de semeni, doar pentru ca neam de neamul lui să poată huzuri?
Cu toate astea, adică în pofida distanței ca de la cer la pământ dintre cei doi, în cele mai multe cazuri descurcărețul-găinar va fi mult mai lesne dibuit și mai strașnic pedepsit decât banditul cu pretenții și blazon.
E limpede de ce. Pentru că înșiși legiuitorii (apărătorii și împărțitorii dreptății) caută să se descurce cât mai abil și mai profitabil, adică ferindu-se ca de foc să se pună rău cu potentații zilei. De unde decurge cu necesitate concluzia: Ei nu sunt nici pe departe veghetorii și apărătorii dreptății, ci ai impresiei create (de teamă pentru cei mulți și nevoiași, de satisfacție pentru îmbuibați) prin severitatea pedepselor aplicate găinarilor perseverenți.
Ba și mai și. Surprinși de iuțeala cu care unii s-au îmbogățit (practic la întuneric și peste noapte) și de blândețea cu care acționează legile în cazul lor, românii – funcție de capacitatea lor moral-intelectuală – în formulări alegorice de tipul Hoțul neprins e om cinstit, își exprimă fie admirația față de asemenea lichele, fie dezamăgirea vizavi de ineficiența justiției noastre.
…De precizat că substantivul/ adjectivul descurcăreț și verbul a se descurca au făcut o strălucită carieră pe plaiurile noastre, astfel că mereu în pas cu nevoile și năravurile locuitorilor, aceste cuvinte se constituie într-un veritabil etalon al mentalității românești.
Sigur că da, din totdeauna au existat descurcăreți (istoria colcăie de ei), adică aventurieri și impostori de mare calibru, care, înzestrați de la natură și/sau împinși de la spate de noroc, au căutat să exploateze la maximum șansa ridicării în angrenajul social, pe culoarele create prin lărgirea fisurilor din corpusul social.
Unii dintre ei, precum celebrul aventurier Iacob Basilic Despotul, au reușit să se cațere până la vârful piramidei sociale. Mai exact, grecul de care se face vorbire, a ajuns domnul Moldovei cu numele de Despot Vodă, după alungarea lui Alexandru Lăpușneanu cu ajutorul polonezilor.
Dar iată alte două memorabile exemple de acest gen din istoria noastră, cu consecințe devastatoare pentru țară și popor: bolșevicii (mulți dintre ei nevorbitori de limba română, dar aduși la putere de tancurile rusești) și fripturiștii lui Ion Iliescu, de data asta bolșevici cunoscători ai limbii nostre, dar și ei susținuți de străini.

Revenind la termenul descurcăreț (substantiv sau adjectiv), trebuie puse în evidență cele două însușiri esențiale ale acestui termen:
1) Așa cum spuneam mai sus, prima însușire se raportează la sfera sa și la numeroasele conotații care i-au fost atribuite. Un cuvânt obișnuit, care inițial avea sensul bine precizat de a desluși calea justă, altfel spus de a afla soluția corectă într-o chestiune încâlcită, iată că prin denaturarea sa a dobândit sensuri noi, cu iz voit imprecis și derutant și cu un conținut ce înclină înspre etica (sic!) incorectitudinii.
Toată lumea știe în clipa de față că cele două fețe ale verbului în discuție, redate prin diateza activă și reflexivă (a descurca, respectiv a se descurca), își îndreaptă eforturile lămuritoare pe direcția: a ieși basma curată, a ajuta pe cineva să nu se înece (evident, la figurat), a-l scoate pe cel înhățat din ghearele justiției.
Căci, lucru la fel de bine știut de noi toți, cu cât cineva dovedește mai multă nerușinare și cu cât se bucură de mai multă protecție din partea mai-marilor zilei atunci când nu toate capcanele pot fi ocolite (Ex.: Victor Ponta hoț dovedit și mincinos înrăit și cu toate astea prim-ministru, Relu Fenechiu cu dosar penal și totuși ministru, Adrian Năstase pușcariaș și făcut de ciracii săi martir, poate chiar erou etc.), cu atât are parte de mai multă apreciere în ochii confraților săi și despre el se va spune că s-a descurcat ori că știe de minune să se descurce.
2) Substantivul descurcăreț are un destin foarte asemănător cu englezescul gentleman. Întrucât a fost deturnat de la sensul său consacrat (fie acela de șmecher, abil, viclean, lunecos, isteț, fie acela de hoț, pungaș sau escroc), atunci când într-o discuție oarecare se utilizează cuvântul în cauză, cei care sunt mai puțin familiarizați cu frecventele camuflaje din lumea interlopă, se văd nevoiți să ceară lămuriri suplimentare pentru a ști în care grupă să-l așeze.

Este clar că termenul are o încărcătură preponderent peiorativă și de regulă se încadrează în cea de-a doua grupă. Însă se recurge cu obstinație la acest camuflaj, deoarece în consens cu starea psiho-morală a românilor obijduiți, se caută prin trucuri și artificii ieftine ca atenția lor să fie abătută de la sărăcia care-i aduce la disperare și de la cancerul corupției care le macină societatea.
Cum se prezintă lucrurile cu termenul gentleman? La început prin el era desemnat un membru al societății care poseda un blazon și o anumită proprietate funciară. Avea, adică, un anumit rang social și se bucura de respectul semenilor. Pe atunci, când spuneai despre cineva că este gentleman, nu-i făceai un compliment, ci doar afirmai un fapt. Tot așa, dacă afirmai despre cineva că nu-i gentleman, nu era o insultă, ci o informație. Și, după cum menționează adorabilul C.S.Lewis în cartea sa Creștinismul redus la esențe, „nu era nici o contradicție în a spune că John este mincinos și gentleman”…
Mai târziu, prin gentleman – și nu doar pe teritoriul Marii Britanii! – a fost desemnat omul distins, manierat, curtenitor cu femeile. Dar a numi pe cineva cu acest sens nou și rafinat al cuvântului, nu mai înseamnă a da informații despre el, ci este o modalitate de a-l lăuda. Tot așa, a nega că cineva este gentleman în noua accepțiune a termenului, înseamnă pur și simplu a-l insulta!
Când un cuvânt, opinează cu justețe C.S.Lewis, încetează să mai fie descriptiv și devine unul laudativ, el nu mai comunică un fapt despre obiect, ci transmite doar atitudinea vorbitorului despre acel obiect.
După ce a fost astfel rafinat comparativ cu sensul său brut și concret, cuvântul gentleman nu mai înseamnă decât că persoana vizată prin el este agreată de vorbitor.
Dar, conchide C.S.Lewis, cuvântul gentleman de după rafinare a devenit complet inutil, și asta deoarece în orice limbă există suficiente cuvinte care să exprime admirația noastră față de ținuta și comportamentul cuiva.
Se subînțelege că pentru atâta lucru nu era nevoie de un cuvânt în plus…

George PETROVAI

Echipa AUR Maramureș și-a lansat miercuri, 20 martie 2024, candidatul pentru Primăria Sighetu Marmației. Adriana Curmei va candida pentru funcția de primar al municipiului Sighetu Marmației.
Adriana Curmei, actualmente consilier local al municipiului Sighetu Marmației, și-a anunțat formal candidatura pentru Primăria Sighetu Marmației din partea echipei AUR Maramureș.

Lansarea candidaturii a avut loc în prezența deputatului Darius Pop, candidatul AUR pentru președinția Consiliului Județean Maramureș, a doamnei Monica Iagar, candidată pe listele AUR la alegerile europarlamentare, și a doamnei Gabriela Hofer, președinta Organizației de Femei AUR Maramureș.

Ramona Ioana Bruynseels, președinta Organizației de Femei AUR, Conf. dr. Avram Fițiu și principele Șerban Dimitrie Sturdza, candidați AUR la alegerile europarlamentare, au transmis mesaje video de susținere pentru Adriana Curmei.

Salut, Sighet!

SINGUR

Pe geamul ferestrei
o pasăre desenează
plânsul meu
de unul singur

MÂNGÂIERE

Liniștea ta
mă mângâie
ca atunci când mama
mi-a sărutat
prima oară pleoapele.
Acum știu cum se plânge de bucurie
când albul deșertului
se lipește de mine.
Dacă-mi astup urechile,
îți aud liniștea.

DORINȚĂ

Aș vrea să-mi petrec diminețile,
acolo unde văzduhul
nu are colivii,
iar singurătatea
este doar un capăt mic de lume.
Să-mi așez gândurile,
să le învăț despre ierni
când vor ieși din cuiburi,
îmblânzindu-le
cu priveghere de prunc.

BIBLIOTECA DIN PARLA

O strălucire de lamă
trezește muzele
din somnolență,
scoate soarele din nisip.
Un sărut cât un gât subțire
îmi ține coloana drept,
colbul luat de vânt
se așază într-o oboseală densă:
eu deschid o bibliotecă.

CÂNTEC

O pasăre
își cântă zborul
altfel
în fiecare cuib,
în fiecare lume,
numai în propria
durere, nu.

Eugen BARZ
(din volumul Mas allá del verso/ La capătul versului)

* * *

Eugen BARZ, preot și poet, s-a născut în anul 1959, la Săliștea Nouă, județul Cluj. Este absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca și al Facultăți de Teologie Ortodoxă a Universității din București, studii post universitare la SNSPA București. A fost protopop al Călărașiului, județul Călărași iar actualmente este preot în Parohia Parla de lângă Madrid și conduce Centrul Cultural Român Sf. Antim Ivireanu, pe care l-a înființat cu sprijinul Bibliotecii Județene Râmnicu Vâlcea și al Ministerului Românilor de Pretutindeni. Este și membru fondator și vicepre­şedinte al „Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor Ro­mâni din Spania”. Este fondator și coordonator al Revistei LITRERA NOVAmcare apare la Parla – Madrid. Din anul 2020 Eugen Barz este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj, având publicate mai multe volume de poezie: „Cinematograful singurătății”, (Editura Neuma, 2016), „Iarba din ceainic”  (Ed. Colorama, 2017), „Dintr-o altă copilărie” (Editura Școala Ardeleană, 2019), „Biblioteca din Parla” (Editura Junimea, 2020), „Fântâna lui Iacob” (Editura Doxologia, 2020), „Mas allá del verso/ La capătul versului” (Centro Editor Galileo, Madrid, 2023).

Este laureat al Premiului național Vasile Voiculescu, în anul 2021.

Eugen Barz a fost prezent la Sighet în 08 martie 2024.

Salut, Sighet!

Nota redacției: de Ziua Internațională a Poeziei – 21 martie, dorim Poeților, Pasionaților și Iubitorilor de Poezie… Mulți Ani Poetici!

Miercuri, 20 martie 2024, pe platoul de la Curtea Veche (str. Ioan Mihalyi de Apșa, nr. 2, Sighet), Asociația ANCESTRAL împreună cu CD Retro Pub au organizat evenimentul MOZAIC – Credință, Cultură și Tradiții.
Cum s-a desfășurat acest eveniment puteți urmări în materialul video următor:

Foto & Video: dr. Sorin MARKUS

În 2023, am avut privilegiul să fim martorii unei serii de evenimente minunate, oferindu-le copiilor noștri amintiri neprețuite, pe care le-au păstrat cu drag în inimile lor. Anul trecut a reprezentat un efort susținut al întregii echipe, lucrând împreună pentru a finaliza proiecte și inițiative anuale, dar și pentru a introduce activități noi și inovatoare. Am adoptat o abordare holistică, concentrându-ne pe proiecte de caritate, educație și sprijin psihologic, în dorința noastră de a fi mereu alături de cei pe care îi servim și de a-i susține în toate aspectele vieții lor.

PROIECTELE NOASTRE

Cu ocazia sărbătorilor de rit vechi, copiii din Poienile de Sub Munte și cătunul Cornățea din Maramureș au primit cadourile mult dorite. Am ajuns undeva la aproximativ 100 de copiii care s-au bucurat de un Craciun mai frumos.

Camera senzorială
În acest an la camera senzorială logopedul nostru a desfășurat activități de terapie logopedică cu preșcolarii și școlarii aflați în asistență maternală. Obiectivele terapiei au vizat în primul rând stimularea și îmbunătățirea funcționalității motricității organelor fono-articulatorii și dezvoltarea respirației corecte
abdominale. Majoritatea copiilor au făcut exerciții de dezvoltare a vocabularului și a contrucțiilor morfologice corecte, în paralel cu îmbunătățirea abilităților articulatorii.

Proiect sportiv
Antrenamentele de fotbal propuse fetelor din case de tip familial și din familii dezavantajate au reunit un grup frumos de adolescente care prin intermediul sportului încearcă să-și depășeasca fricile și să devină disciplinate si riguroase. Acest proiect frumos oferă posibilitatea fetelor de a ieși din mediul lor (prin intermediul cantonamentelor) și de a socializa cu grupul de egali.

Grupuri de suport
Acest proiect adună grupuri de asistenți maternali supervizați de psihologii din cadrul asociației. Se desfășoară atât sesiuni individuale, cât și în grup, atât cu copiii, cât și cu membrii familiilor acestora. Serviciile psihologice oferite includ, de asemenea, parteneriate cu școlile frecventate de copiii beneficiari. Astfel, colaborarea cu cadrele didactice furnizează informații valoroase pentru evaluarea și intervenția psihologică, precum și pentru monitorizarea progreselor copiilor. Valorile fundamentale în care credem și care ghidează activitatea noastră sunt: profesionalismul, corectitudinea și confidențialitatea informațiilor.

1 Iunie
Am marcat Ziua Copilului într-un mod unic. Ne-am bucurat de toate plăcerile copilăriei! Am petrecut timp jucându-ne, râzând și făcând noi prietenii. 1 iunie este acea zi specială în care inocența copilăriei încântă pe toată lumea, indiferent de vârstă. Ne-am simțit fericiți să putem aduce zâmbete pe fețele copiilor!

Tabăra de vară
În acest an, 180 de copii din Poienile de Sub Munte, Maramureș, au avut parte de activități distractive în cadrul taberei de vară. Ne-am bucurat să putem oferi o vară aparte unor copii deosebiți! Acest proiect anual are o importanță deosebită pentru noi, deoarece ne oferă ocazia să lucrăm cu copii care sunt extrem de entuziasmați de ceea ce le oferim, ei nefiind obișnuiți să participe la astfel de activități în restul anului.

Proiect recuperare școlară
Centrul de zi Micul Prinț reprezintă un hub vital pentru activități sociale, educative și recreative destinate copiilor din Asistența Maternală, centrele de zi și ocazional din casele de tip familial. Prin intermediul acestui proiect, am implementat o varietate de activități:
Activități ludice, recreative și de socializare cu un caracter terapeutic.
Program de învățare remedială/recuperare școlară.
Dezvoltarea abilităților profesionale și a aptitudinilor pentru o viață independentă.
Oportunități de voluntariat.
Întâlnirile cu copiii au loc de două ori pe săptămână, iar în acest an, după evaluări, am fost încântați să constatăm progrese semnificative în evoluția lor.

Parc de aventură
Am avut parte de două zile pline de aventură la LunAventura, unde copiii noștri au escaladat, au experimentat senzația de a „zbura” cu tirolienele și s-au întors acasă cu un bogat bagaj de amintiri care le-au umplut inimile de bucurie!

Curs formare voluntari
Formarea continuă a voluntarilor stă la baza muncii deosebite pe careaceștia o desfășoară cu copiii care vin la activitățile centrului de zi Micul Print. La început de an școlar am organizat workshopul „Incursiuni în lumea jocului și joacă”.

Futuro della quasi Europa
Datorită colaborării cu Biserica Valdeze, am pus în practică proiectul „Futuro della quasi Europa” în perioada aprilie-august 2023, având ca beneficiari 15 tineri, dintre care 5 provenind din sistemul de protecție a copilului. Scopul proiectului a fost de a oferi suport, prin intermediul personalului specializat, pentru a le asigura un viitor academic și profesional. Pentru copiii din case de tip familial, accentul s-a pus pe pregătirea pentru examenul de bacalaureat. Cu câțiva tineri, am lucrat la elaborarea CV-urilor și identificarea posibilelor locuri de muncă în funcție de abilități. De asemenea, ajutorul s-a concentrat și pe învățarea de reguli de autogospodărire, pregătindu-i pentru viața independentă. În timpul verii, am organizat activități recreative, cum ar fi ieșiri la piscină și excursii în munți.

Petrecerea de Moș Nicolae
În luna decembrie, am organizat o petrecere de Moș Nicolae pentru aproximativ 80 de copii și adolescenți, beneficiari și voluntari ai asociației noastre. La eveniment au participat și conducerea asociației Sos Bambini România, personalul din Sighet, precum și un invitat special din consiliul director din Italia. Bineînțeles, Moșul a fost prezent și a adus cadouri pentru toată lumea, după ce s-a bucurat de programul artistic oferit de participanți.

Charity Shopping
Un alt proiect care a ajuns la a treia ediție a fost Charity Shopping. Datorită colaborării excelente cu firma clujeană „La Donna”, am reușit să organizăm un magazin temporar pentru o săptămână.
Articolele vestimentare deosebit de atrăgătoare au captat atenția clienților, care au plecat acasă cu piese elegante și, în același timp, au contribuit financiar la proiectul Micul Prinț. Încă o dată, suntem recunoscători partenerului nostru în proiect, „La Donna”, care răspunde cu promptitudine la apelul nostru în fiecare an.

Colindul Regal
Colindul Regal a fost un concert de colinde absolut extraordinar! Le mulțumim din suflet celor de la Transilvania Regală pentru organizarea și sprijinul acordat acestui proiect minunat. Publicul a fost fermecat de atmosfera de poveste creată!

Încărcați pozitiv de un an plin și mai ales de un sfârșit de an special pășim în noul an plini de entuziasm și cu multă poftă de muncă!

Și toate acestea le facem… DIN SUFLET PENTRU SUFLETE!

Comunicat de presă

Întrucât tehnica picturii pe sticlă reprezintă pentru mine un subiect de interes, m-am bucurat că am fost invitată să particip la vernisajul expoziției cu lucrările d-lui Mihai Godja, eveniment organizat de Asociația Valea Verde și Radio România Sighet.

Subiectele tratate cu atât de multă migală de pictorul Mihai Godja aduc bucurie estetică, ele uimesc prin naturalețea și spontaneitatea originală. Pictorul a depus în această muncă toată ființa lui, exprimând realitatea satului maramureșean prin creația mâinilor sale, locul în care s-a născut și a copilărit fiind principala sa sursă de inspirație. Majoritatea tablourilor înfățișează obiceiuri străvechi din viața satului sau ciclul vieții redat în scurgerea zilelor și anotimpurilor, opera sa fiind o adevărată monografie pictată a locului său natal. Sunt de admirat răbdarea și meticulozitatea de care a dat dovadă în execuția acestor tablouri.

Desenul este foarte expresiv, personajele au figuri bine gândite, fețele lor se remarcă prin forma lor și exprimă sentimente puternice de trăire. Se observă că artistului îi este dragă această lume rurală… Lucrările sale sunt pline de persoane, personaje și obiceiuri definitorii pentru satul românesc care, din păcate, se năruie pe zi ce trece. Din punct de vedere cromatic toate picturile sunt foarte reușite, mai ales că paleta de culori e relativ restrânsă, folosește puține culori. Cu toate acestea, autorul este un pictor complex, cu multă viziune, cu multe căutari și abordează teme interesante. Picturile lui sunt purtatoare ale unor mesaje care exprimă mentalitatea și sensibilitatea colectivității satului maramureșean.

Felicitări și sincere mulțumiri pentru privilegiul de a ne desfăta ochii și sufletul!

Irina SEMCOVICI

Foto  vernisaj: I. Mariș

Din suita manifestărilor internaționale la care județul nostru participă în prima parte a acestui an face parte și Salonul Mondial de Turism din capitala Franței, dedicat atât publicului larg cât și specialiștilor, eveniment care s-a desfășurat în perioada 14-17 martie la Expo Porte de Versailles din Paris.

Cea de-a 47-a ediție a manifestării a reunit 400 de expozanți și peste 60.000 de vizitatori.

Județul Maramureș a fost reprezentat la Salon de reprezentanți de la Organizația de Management al Destinației Maramureș, de la Consiliul Judeţean Maramureș, de cunoscutul artist ceramist Daniel Leș și de membri ai diasporei maramureșene și oșenești din Franța.

Standul României, organizat de către Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, a fost format din 15 co-expozanți din întreaga țară, regiunea noastră fiind cea mai vizibilă.

„Am avut mai multe intervenții pe scena mare și la stand, atât prezentări ale destinației Maramureș, cât și degustări de produse tradiționale aduse de acasă, plus o tombolă la care Maramureșul a oferit un sejur de cinci zile „all inclusive” unui cuplu de vizitatori.

Printre alți vizitatori, standul nostru a fost vizitat de două doamne care contribuie enorm la poziționarea României peste hotare: Excelența sa Simona Miculescu, Ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la UNESCO și doamna Mioara Mandea, renumit cercetător care coordonează Departamentul Științific al Centrului Național de Studii Spațiale al Franței”, au declarat reprezentanții Maramureșului.

Sporirea vizibilității județului nostru pe una din cele 7 piețe de turism strategice pentru turismul românesc nu poate fi decât benefică, dovadă fiind nenumărații francezi care au solicitat informații și care și-au manifestat intenția să viziteze Maramureșul.

Teofil Ivanciuc

Cam câte rânduri de campanii electorale și de alegeri demo(no)cratice au avut loc în postdecembrism, mai exact din 20 mai 1990 (Duminica Orbului) până în 2024, an cu de toate (europarlamentarele comasate cu localele, pe urmă prezidențialele și parlamentarele)? Dacă se iau în calcul și referendumurile (pentru trecerea la parlament unicameral cu maximum 300 de membri, pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcția de primul om în stat, pentru modificarea neesențială a Constituției), toate având darul să ilustreze că nu voința poporului este supremul argument politico-social în originala noastră făcătură, atunci cu certitudine că mulți dintre îndârjiții noștri concetățeni (cei pentru care prezența la urne este în primul rând o obligație și abia pe urmă un drept raționabil și amendabil) pot să fie mândri că, prin participarea la toate scrutinele, au intrat de zeci de ori în cabina de vot.

Evident, cu rezultatele arhiștiute pentru România și grosul cetățenilor, lucruri care nu-i pun pe gânduri și nu le slăbesc nicicât elanul nătâng:
(1) În pofida imenselor resurse ale solului și subsolului, precum și a redutabilului potențial economico-social din Decembrie 1989 (nu numai fără un cent datorie externă, ci și având de încasat creanțe de ordinul miliardelor de dolari), țara a fost secătuită și statornic așezată de politrucii postdecembriști în coada statelor din Uniunea Europeană (UE), la absolut toți indicatorii care reflectă nivelul general de trai și de educație;
(2) În trei decenii și ceva, România crucificată a ajuns la uriașa datorie externă de peste 150 miliarde euro;
(3)Prin neîntreruptul exod (unii sociologi îi spun dezțărare) din toată perioada postdecembristă (cel mai mare din mult încercata noastră istorie și din orice țară fără conflicte militare), s-a creat un gol populațional de circa șase milioane suflete, proces greu de stopat (cine naiba crede în cacealmaua repatrierii celor stabiliți de ani și ani în străinătate cu întreaga familie?!) după ce însuși președintele Băsescu-Petrov încuraja plecarea incomozilor („Cui nu-i place aici, n-are decât să plece!) și după ce toți cârmuitorii mari și mici n-au realizat mai nimic din ceea ce promiseseră în zecile de campanii (investiții, noi locuri de muncă, trai decent, reducerea birocrației, eliminarea flagrantelor inechități sociale și salariale) întru reținerea în țară a multora dintre cei mai valoroși români: specialiști (cadre medicale, cercetători, profesori, ingineri, economiști, oameni de cultură), meșteri și muncitori harnici, studenți înzestrați;
(4) „Legile făcute de hoți pentru hoți” (T. Băsescu) au impulsionat infracționalitatea de toate vârstele și gradele (de la elevi și până la aleși, de la găinari și până la criminalii în serie), au adâncit până în vecinătatea catastrofalului decalajele dintre îmbuibații fără obraz (politruci, ciocoi, magistrați, ghinărari de doi bani) și imensa masă a sărăntocilor nedescurcăreți (sic!), au devitalizat învățământul și au distorsionat planul moral-spiritual al locuitorilor de pe aceste meleaguri (locul binelui a fost luat de binele discutabil sau chiar de răul sadea, al adevărului de minciună, al respectului de impertinență și mojicie), toate astea contribuind la actuala brambureală politico-socială: cârmuitori necalificați și puși pe căpătuială (de pildă, parlamentari și miniștri certați cu legea, edili de teapa lui Cătălin Cherecheș), indivizi găunoși și cu ifose, relații interumane încordate și nesincere, instituții supraponderale și exasperant de indolente/ineficiente pentru oamenii de rând.

Aceasta fiind detestabila stare de lucruri din România democratizată în stil iliescian, băsescian și globalisto-iohannian, tot ea ne oferă răspunsul (firește, indirect) la sâcâitoarea întrebare: Pe când mult promisa digitalizare generalizată? Mă rog, chestiunea pare a fi rezolvată de cârmuitorii de dreapta și de stânga (mai nou de dreapta-stânga) aidoma atâtor „grandioase” proiecte… pe hârtie: „România lucrului bine făcut”, „România educată”, „România în Schengen”, „Intrarea românilor fără vize în Statele Unite”, votul electronic (promis de Iohannis românilor în campania din 2014), dublarea alocației de stat pentru copii (promisiune făcută în urmă cu trei ani și, desigur, neonorată de primul aflător în treabă din statul nostru aparent și eșuat) etc.

Dar eu spun că treaba asta (mare) cu digitalizarea nu se va rezolva nici curând și nici integral, ci – la fel ca secularul proiect maramureșean cu tunelul pe sub Gutin (în mai puțin de un veac, cam câte megatuneluri s-au construit în Japonia sau Germania, două țări culcate la pământ de al doilea război mondial?) – mulți ani de-acu înainte va fi un inepuizabil subiect de campanii electorale, chit că în momentul de față există total inutilul Minister al Digitalizării (și nu numai), în frunte cu „înzestratul” Bogdan-Gruia Ivan. Din următoarele două motive nu se va face mai nimic concret la acest capitol:
a) Motivul fizic: în România secolului 21 încă mai există câteva sute (poate chiar mii) de cătune și zone mărginașe neelectrificate, situație în care neghiobul proiect, dacă va fi realizat cândva în atari condiții anapoda, ar fi totuna cu așezarea căruței înaintea boilor;
b) Motivul politico-ideologic al tuturor cârmuitorilor din statul la vedere și din cel paralel: ăștia nu doresc ca, printr-o reală digitalizare, tot omul curios sau interesat de pe aceste meleaguri să cunoască harababura din finanțele țării, județelor și primăriilor, cu colosalele cheltuieli ale instituțiilor statului (în mod deosebit ale celor centrale), cu frecventele și sterilele deplasări în străinătate ale ștabilor (președinte, parlamentari, miniștri, alți mulți băgători de seamă) și cu nesimțitele venituri, poreclite „confidențiale”, ale acelora care, indiferent de culoarea cârmuirii, mereu se situează deasupra legilor morale (aleși, magistrați, mulțimea generalilor și chestorilor, sforari nedetronabili ca Isărescu-Manole și Raed Arafat, șefi de felurite comisii, servicii, comitete și comiții).
E clar, scopul acestor ridicoli și păgubitori luptători (cu gura) pe murdarele baricade ale politicii noastre de haram nu este acela de-a veni în ajutorul concetățenilor nevoiași (fac asta fie atunci când primesc ordin de la Bruxelles, fie în anii electorali), ci de-a se înfrupta cu toții (familie, gașcă, partid) din resursele financiare și materiale ale acestei țări, pusă pe butuci de ei și ai lor prin furturi directe (majorarea în regim de urgență a nemeritatelor lor venituri) și/sau indirecte (trafic de influență, privatizări frauduloase).
Prin urmare, la nivel central (președinte, parlament, guvern, agenții, servicii, comisii, autorități etc.) bătălia se dă pentru înșfăcarea sărmanului nostru buget (unul din puținele bunuri naționale neînstrăinate), știut fiind faptul că cei de la butoanele puterii iau partea leului pentru ei și ortacii lor.
„Bine, bine”, vor spune unii, „o fi așa cum spui la nivel central, de unde se face redistribuirea preferențială a banilor publici și a grosului fondurilor europene. Dar la nivel local, ce anume îi îndeamnă pe catindați să se încaiere pentru cele mai cu moț funcții publice (președinte și vicepreședinte de consiliu județean, primar și viceprimar, consilier județean, municipal, orășenesc sau comunal), mai ceva ca hienele flămânde pe un hoit? Că aici toate sunt la scară redusă și la mâna grangurilor centrali: putere, fonduri, lefuri și avantaje materiale. Nu cumva măcar pe ăștia îi mână la lupta politică bunul gând de-a veni, după puterile conferite de lege, în ajutorul comunității din care fac parte?”
Haideți să le luăm pe rând. Sigur că la nivel local, mult mai lesne ca la cel central (aici atitudinile curajoase și discordante nu doar că sunt rău văzute, dar chiar exemplar pedepsite), există aleși care se dovedesc vrednici prin aceea că, pe perioada mandatului, onorează/ concretizează cam toate promisiunile făcute alegătorilor în campania electorală, prin extensie tuturor membrilor comunității. Alde ăștia (precum primarul comunei Ciugud, județul Alba, sau unii din primarii marilor orașe vestice – Oradea, Cluj-Napoca, Arad, Timișoara) sunt rari nu fiindcă fac minuni (mă rog, realizările lor, îndeosebi cu fondurile europene atrase, par minuni în comparație cu crasa nevrednicie a majorității edililor postdecembriști!), ci pentru că s-au devotat trebuințelor localității și cetățenilor ei, promisiunile din campania electorală și problemele locuitorilor constituind fișa postului său de cârmuitor local.

Nota 1: În ce mă privește, eu cred că foarte necesară într-o fragedă și originală democrație, precum cea de la noi, ar fi introducerea/ deschiderea la consilii județene și primării a unor carte, în care să fie înscrise promisiunile președinților, primarilor și consilierilor din campania electorală, ăștia din urmă fie că sunt independenți, fie că sunt membri de partid (se subînțelege, promisiunile formațiunilor politice din teritoriu sunt automat preluate de toți membrii lor cu funcții publice). Pe parcursul mandatului, toate aceste carte să poată fi consultate periodic (să zicem din șase în șase luni) de reprezentanții organizațiilor nonguvernamentale și/ sau de delegații ale comunității, astfel încât toți aleșii să fie verificați, sancționați atunci când se dovedesc ineficienți sau rău intenționați (de pildă, sistematic și fără argumente temeinice boicotează propunerile constructive venite din partea adversarilor politici), iar în ultima instanță chiar să fie demiși fie pentru dezinteres, fie pentru rele practici.
Mai departe. Alegerile locale au avantajele lor, care cu siguranță că-i atrag pe descurcăreții fără scrupule: lefuri consistente, mașină la scară, plimbări în țară și străinătate, relații cu duiumul, trafic de influență, comisioane grase din licitații aranjate. Nu în ultimul rând, funcțiile publice constituie pentru cei mai „destoinici” aleși locali (a se citi „cei mai nedemni și nepricepuți, însă impecabili în raporturile cu șefii politici”) rampa de lansare spre parlament, ministere, diplomație sau parlamentul european.
Nota 2: Nu de puține ori, aleșii locali (în speță consilierii) procedează și votează/ nu votează exact ca șparlamentarii. Cine, mă rog, să-i ia la refec și să-i sancționeze, când însuși liderul județean al partidului le ordonă să nu se prezinte la ședințele care-i dezavantajează? Taman asta s-a întâmplat cu ceva timp în urmă la Sighetu Marmației, unde primarul este pesedist și viceprimărița penelistă, iar relațiile la cuțite dintre ei s-au răsfrâns în mod jalnic asupra urbei și locuitorilor.

George PETROVAI

Am primit de la organizatorii competițiilor șahiste, desfășurate în ultimul weekend, clasamentele omologate în urma desfășurării partidelor programate, ierarhii pe care vi le prezentăm în continuare.

CUPA „GEORGE POP DE BĂSEȘTI”, ediția a III-a, Sighetu Marmației, 16-17 martie 2024

Turneul A, copii și juniori legitimați, U16 (22 jucători, 7 runde)
Clasamentul general:
1. ȘOFINEȚI David-Andrei, 6,5 puncte;
2. CODREA Tudor-Ioan, 6 puncte;
3. ANANIE Cosmin-Dacian, 5 puncte.

Clasamentul pe categorii de vârstă:
8 ani, băieți:
1. PERȚA Antonie-Ioan
8 ani, fete:
1. SLIVCA Gabriela-Andreea (Săcălășeni)
2. MOȘNEAGU Raluca-Daciana
10 ani, băieți:
1. CODREA Tudor-Ioan
2. TSIPLE Maksymilian-Ivan
3. SIDĂU Rareș-Casian.
10 ani, fete:
1. LENGHEL Sonia-Mara
2. MUNTEAN Andreea-Maria
3. ACZBERGER Sarah-Maria
12 ani, băieți:
1. ȘOFINEȚI Alexandru Mihai
2. PERȚA Eduard
12 ani, fete:
1. SIDĂU Sofia-Ioana
2. MOȘNEAGU Iulia-Maria
14 ani, băieți:
1. ȘOFINEȚI David-Andrei
2. ANANIE Cosmin-Dacian
3. COMAN Alexandru
16 ani, fete:
1. MOLDOVAN Alina-Cristina

Au mai primit diplomă și medalie: NEMEȘ Amalia-Ioana, CHINDRIȘ Alexandru-Tudor, ȚIPLE Darius, URSA Dacian-Simeon, IERIMA Ștefan.

Turneul B, jucători nelegitimați, U18 (18 jucători, 6 runde)
1. GLODAN Alin-Andrei, 6 puncte, Liceul George Pop de Băsești Baia Mare, clasa a IX-a A,
2. PAPP Eric-Anton, 5 puncte, Liceul George Pop de Băsești Baia Mare, clasa a X-a A,
3. OȘAN David, 4 puncte, Liceul George Pop de Băsești Ulmeni, clasa a XI-a A

CUPA TISA, ediția a VI-a, copii nelegitimați (12 jucători, 5 runde)
1. MERCEA Dominic, 5 puncte, Baia Mare
2. IONESCU Ioan, 4 puncte, Baia Mare
3. TRINȚALIN Oliver, 3 puncte, Sighetu Marmației

Felicitări participanților, felicitări învingătorilor!

Salut, Sighet!

De mult eram pornită să abordez un subiect pe care, observ, mulți îl evită, se fac că nu-i intereseaza, dar sunt sigură că-i deranjează. A trebuit ca o poză din media să mă facă să mă hotărăsc, să reacționez și să-mi spun: Gata, pînă aici! Lăsați țăranul în pace!
Nu vă jucați cu imaginea lui, nu i-o pervertiți, nu o transformați cu orice preț în afacere particulară, după interese comerciale, care în ultima vreme au cam dat pe de lături.
Se poluează tot: politică, educație, cultură, aer, apă, mîncare.
Toate se trag unele pe altele ca într-un carusel, de te ia cu amețeală, însă nimeni nu se dezmeticește să zică: Destul! Ne-a ajuns!

Pentru mine, picătura care a umplut paharul a fost cînd am constatat, cum, pe centrul orașului în plin vad comercial, dispar anumite magazine de profil și în locul lor apar ca ciupercile după ploaie ,,emanațiile” în materie de Fashion în îmbrăcămintea tradițională, țărănească.
Luat la pas, orașul este înțesat de aceste ,,buticuri”, create împotriva bunei tradiții și a bunului-gust al țăranului și care reinterpretează portul adevărat cu kitsch-uri ce se vor autohtone.
Sumne și pînzături, cămeși, toate trase pe calculator, pentru iubitorii de artă „pură”! Purul chinezesc, combinat cu cel turcesc, vor să dea împreună portul nostru strămoșesc.
De ce oare atîta înverșunare în a „reinventa” portul țărănesc, de care se fugea în trecut? Nu că ar fi ceva de blamat, dar nu oricum! Mai demult nu trebuia mai mare insultă decît ca cineva să te facă țăran! Toți se vroiau domni! Oricum!
Se pedalează acerb pe promovarea unei industrii de modă îndoielnice, din păcate cu asta defilăm, exact ca și cuiul din capul Pietonalei. Astea să ne fie brandurile din oraș? Turiștii care nimeresc în urbea noastră le iau de bune și-și fac o părere: aceasta să fie oare mult trîmbițata noastră artă maramureșeană?
Chiar nu există în cadrul Primăriei o persoană competentă desemnată să urmărească aspectul orașului și a ceea ce se promovează sub ochii lor?
Oare ce interese se ascund în spatele acestor buticuri care cuceresc orașul? Pe ce criterii se dau?
O fi asemeni cu Piața de alimente, cu mărfuri aduse de oriunde, numai de la producătorii locali nu, iar necăjiții, cu cîteva produse din propria gospodărie se pitesc pe trotuare pe lîngă Big, sau printre blocuri, vînați de cei din Pol. locală și amendați. Pentru că ei nu au acces la piața publică, acolo fiind o castă greu de spart!
Așa și cu produsele non-alimentare dar de bun-gust, în conformitate cu un oraș care s-ar vrea oraș, dar trebuie să se retragă în fața „emanaților” tradiționali, ancestrali, naturali țărani!

Iubesc țăranul, sunt parte din ei, mi-e drag pîna la lacrimi țăranul (născut iar nu făcut!). De aceea mai zic o dată: lăsați-l în pace, luați mîna de pe el, nu-i pervertiți imaginea, nu i-o folosiți pentru interesele voastre comerciale!
Țăranul adevărat, cu portul lui adevărat, reprezintă un brand de țară, dar nu oricum! Portul țărănesc adevărat are o sobrietate a culorilor, o noblețe a materialelor folosite care, împreună, dau autenticitate celui care îl poartă.
Niciodată nu voi recunoaște o țărancă trasă pe sticlă sau o cămeșa trasă pe calculator sau o pînzătură și o sumnă „învechite” pe loc și trase în sute de exemplare, făcîndu-le „unicate”!

După toată această tiradă adusă în apărarea țăranului meu drag revin iar și iar la această poză și titlul sugerat de ea nu mi se pare nicidecum exagerat! Dumneavoastră hotărîți!

Ileana PISUC

„Trec doar o singură dată prin viață. Tocmai de aceea orice lucru bun pe care îl pot face trebuie să-l fac acum. Pentru că nu voi mai trece din nou pe aici” (Maica Tereza)

Timpul trece cu repeziciune și ne dăm seama că au dispărut, odată cu trecerea lui, bunătatea, omenia, dragostea față de aproapele nostru, sensibilitatea… Cu cât înaintăm în vârstă… devenim  mai reci, mai insensibili la ce se petrece în jurul nostru, lacomi, mai ursuzi. Uităm esența vieții și faptul că viața pe pământ este limitată.
Strângem averi și devenim individualiști, indiferenți. Avem grijă doar de noi și prea puțin de ceilalţi, uităm de copiii noștri si strângem averi, convinşi că o facem pentru ei.

Când ne dăm seama că este momentul să devenim mai buni? Când spunem stop lăcomiei și urii care ne-au cuprins odată cu bogăția? Unde au dispărut toate calitățile noastre şi când vom putea din nou să ne bucurăm să facem bine, fară să asteptăm nerăbdători răsplata?
Trebuie ca fiecare dintre noi să ne punem întrebarea: Unde s-a ascuns bunătatea, unde au dispărut fratele, omul care făcea totul din credință și dragoste pentru semenul său?
„Nu piroanele l-au răstignit pe Cristos, ci Iubirea!” (F.M. Dostoievski)

Au apărut alte gene, au dispărut genele care ne fac mai buni? Sau doar s-au ascuns, așteptând să reapară?
Cred cu tărie că bunătatea este în fiecare dintre noi, trebuie doar să ne aducem aminte de ea și să o reactivăm!
Nu trebuie să uităm de cei care nu au fost atât de norocoși ca noi! „Încrede-te în Domnul și fă binele, locuiește pământul și păstrează-ți credința!” (Psalmul 37, vv 3.8 – 11)
Fiecare dintre noi avem ceva ce ne face unici și împreună putem face o lume mai bună pentru noi înşine şi pentru generaţiile care urmează.
Aceasta este moștenirea noastră și aceasta trebuie să o lăsăm în urmă, când ne despărțim de trup.
„Nu vă adunați comori pe pământ unde molimă si rugină le strică și unde furii le sapă și le fură.” (Matei 6.19.21)
Toate ne îndeamnă să facem bine, să ajutăm pe cel ce nu are sau nu poate. Ajută când poți și încearcă să poți cât de des!
„Nu contează cât dăruiești, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruiești!” (Maica Tereza)

Desen & text: Dana Izabella BACS – BALEA