Pagina de internet a Primăriei e şi acum nefinalizată. „Acest site este în curs de reconstrucție (martie – iunie 2021)″- aşa scrie acolo. Ne mai trece puţin din supărare pentru că pe acelaşi site ni se spune, politicos: „Ne cerem scuze pentru eventualele neplăceri cauzate de utilizarea site-ului″.

Neplăcerile nu sunt deloc „eventuale″. Ele chiar există şi se concretizează acum în întrebarea: câţi încap într-un balansoar (a se citi într-o primărie) ? Doi, trei, sau mai mulţi?

Piesa de teatru a lui William Gibson „Doi pe un balansoar″, e una cu doi actori, el şi ea. Scuzată să-mi fie aparenta impoliteţe, dar am folosit ordinea importanţei administrativ – locale.

Ce-ar fi dacă balansoarul ar fi Primăria, iar în locul actorilor de pe scena teatrală ar fi primarul, administratorul de UAT Sighetu Marmaţiei, viceprimarul şi Consiliul local? Cam mare înghesuială pentru un singur balansoar…

Singura mea consolare e că avem o primărie destul de încăpătoare pentru toţi cei amintiţi, şi-i vedem întotdeauna preocupaţi de bunăstarea noastră, neştiind cum să rezolve mai repede „micile″ probleme ale oraşului pentru că… ce să vezi… în unele cazuri au aceleaşi atribuţii.

Astfel, la „Atribuţiile primarului (în baza OUG 57/2019 privind Codul Administrativ)
Articolul 155″, se precizează: „(1) Primarul îndeplineşte […]: c) atribuţii referitoare la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale; d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, de interes local;″

Cam acelaşi atribuţii le va avea şi atât de mult-aşteptatul manager de oraş mic şi găurit, dar cu primărie încăpătoare. În „Manualul administratorului public″, zice că: „4.1 Principalele atribuţii ale administratorilor publici din România sunt: exercitarea calităţii de ordonator principal de credite, coordonarea diferitelor servicii publice ([…] de gospodărire comunală, […] public comunitar pentru situaţii de urgenţă şi Pompieri, Poliţia comunitară, […] de pază şi ordine, […] de asistenţă socială, […] de evidenţă a populaţiei, […] învăţământ-sănătate-sport-cultură, […] public pentru finanţe publice locale, impozite şi taxe locale)″.

Totuşi, trebuie precizat că poate fi mai bine pentru viitorul administrator-şef peste toate: „Conform Legii nr. 286/2006, care modifică şi completează Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, administratorul public poate, în baza unui contract de management, să îndeplinească un număr variabil de atribuţii, de la exercitarea calităţii de ordonator de credite (delegată) la coordonarea aparatului de specialitate al primarului[…]″.

Un lucru e sigur. Managerul de oraş cu clădiri curgânde va avea mai mult de lucru decât viceprimarul, degrevat de atribuţiuni prin grija primarului. Viitorul administrator de localitate abia vizibilă pe harta României actuale şi absolut invizibilă pe harta Europei (am fost la o şedinţă pe 3 iunie a.c. şi ştiu ce vreau să spun cu asta) va avea un salariu pe măsura muncii pe care va trebui s-o desfăşoare, adică imens.

În aceste condiţii, ce-ar fi dacă acei consilieri care au votat existenţa postului de locţiitor al primarului şi-ar vărsa banii cuveniţi în urma inutilelor şedinţe din sala Transist într-o cotă parte a salariului celui care va avea grijă mare de oraş? Astfel, bugetul local va respira ceva mai bine, iar noi nu ne vom mai pune întrebarea câţi pot încăpea pe un balansoar.

Horia Picu

Foto: Ion Mariș

Cândva atât de prețuită și necesară pentru strămoșii noștri, iar acum atât de uitată și nefolositoare, așa poate fi descrisă, într-un mod foarte trist și brutal, meseria de opincar. O meserie care, de-a lungul timpului, a fost transmisă din tată în fiu.
Pentru generații de-a rândul, opincăria era unul dintre cele mai respectate meșteșuguri, până când modernismul și modelele sale de încălțăminte industrială au început să-și facă loc și în satele românești. Acum, respectata și iubita meserie de opincar a ajuns să fie uitată într-un colț al istoriei, la care nimeni nu pare că mai dorește să se întoarcă.
Deși oamenii care mai practică acest meșteșug au o vârstă destul de înaintată și sunt atât de puțini încât îi poți număra pe degete, aceștia au avut ingeniozitatea și înțelepciunea de a se adapta la această nouă eră.
Tradiționala încălțăminte românească a ajuns să aibă altă întrebuințare în mâinile dibace ale acestor păstrători ai culturii tradiționale românești.
Pe unul dintre aceștia l-am găsit în Sârbi, un sătuc mic și uitat din Maramureș, în care oamenii încă nu s-au desprins total de tradiții și de portul strămoșesc.

              Opincar în Maramureș

Petru Opriș are 72 de ani și este unul dintre ultimii opincari ai județului Maramureș. Stând de vorbă cu el, ne-a povestit despre începuturile sale ca opincar. A luat pielea și potricala (instrument folosit la găurirea pielii din care este confecționată opinca) în mână la 13 ani, iar primele opinci făurite de acesta au fost pentru fete de 4 ani: „Am făcut opinci pentru fetițe de 4-5 ani, până m-am obișnuit. După ce am știut să fac opinci, am belit roți, tăiam cercurile și făceam opinci groase, care aveau cresturi.”

Uncheșu Petru spune că nu s-ar vedea făcând altceva și că nu și-a dorit niciodată să se ocupe de altă profesie în afară de opincărie. Pentru el, făuritul opincilor este o moștenire prețioasă, pe care nu are de gând să o abandoneze decât în ziua în care o să fie chemat la Domnul. Această dragoste i-a fost insuflată de tatăl său, care la rândul lui a învătat opincărie de la bunicul lui Petru. „Tata a fost opincar timp de 45 de ani, până la etatea de 70 de ani când o murit, iar eu sunt opinacar de 55 de ani, împreună avem 100 de ani de meserie, transmisă din tată în fiu.”

 Cum dispare un meșteșug

Din spusele lui Petru, până la sfârșitul secolului XX, se putea trăi foarte bine din opincărie. Oamenii nu aveau alte tipuri de încălțăminte la îndemână și nici nu doreau să poarte altceva. Dar au venit vremuri noi, care au adus după ele interese noi cu privire la îmbrăcăminte: „Când nu o fost încălțări de astea, vindeam și câte 200 de perechi de opinci în toată săptămâna, acum abia dai două-trei într-un an.” Cei care mai cumpără în ziua de azi opinci sunt copiii de la ansamblurile folclorice și fetele sau femeile cărora li se mai uzează încălțămintea tradițională, dar cum opincile sunt purtate doar în zile de sărbătoare, o pereche poate ține chiar și o viață.

Cu ochii sclipitori și multă nostalgie în glas, uncheșu Petru povestește despre vremurile în care opincile nu au mai devenit o prioritate pentru oamenii satului maramureșean. Ne-a mărturisit că înainte, fie vară, fie iarnă, oamenii purtau doar opinci, pentru că altă încălțăminte nu era: „Amu s-o domnit lumea, le iau din magazin, le pun în picioare și toată iarna umblă cu ele, nu le mai trebe opinci.”

              Adaptarea la noile timpuri

Când și-a dat seama că opincăria în modul tradițional nu mai funcționează ca înainte, Petru a început să facă alte tipuri de opinci. Opinci care, odată cumpărate, sunt menite să îți amintească de Maramureș și să te cheme spre el.
Fără studii superioare în domeniul marketingului și fără un liceu terminat, uncheșu a reușit să se adapteze noilor timpuri și a descoperit o metodă prin care să îi facă și pe „domnari” să îi cumpere opincile. Așa a ajuns să confecționeze suveniruri și să transforme opinca maramureșeană într-un etalon pentru cei care îi trec pragul.
Despre cum a început acest demers, Petru ne-a povestit foarte simplu, cu o degajare care parcă îți șoptea că a fost foarte simplu ce a făcut el, că a încercat pur și simplu să facă câteva modele și că s-a hotărât să le vândă turiștilor:
„Acum șase ani, când am văzut că nu vin decât copiii de la ansambluri să îmi cumpere opincile, mi-o venit ideea să fac niște opinci pentru turiști, de alea mici, de pus la oglinda mașinii. Am făcut 2-3 perechi, am văzut că îmi ies și le-am scos în fața porții să le vadă lumea. Minten-minten oprea câte o mașină și cumpăra câte o pereche. De atunci, numa de astea fac mai multe.”
Pe lângă opincile pe care le expune în fața porții, Petru mergea, înainte de pandemie, la târgurile săptămânale locale, din Sighetu Marmației și Ocna Șugatag, unde își ducea atât opincile – suvenir, cât și opincile tradiționale. Ne-a povestit că mergea mai mult ca să îl cunoască lumea și turiștii: „ Mă duceam joia la târg și vindeam 2-3 perechi de opinci mari și vreo 20 mici, nu îi tare mult, da veneau la mine turiști cazați de prin stațiuni și mă întrebau unde mă pot găsi. Numa mă trezeam a doua zi că vine domnuca la mine în poartă și aduce încă trei-patru oameni cu ea.” Și uite așa, mai la un târg, mai cu opincile expuse frumos în fața porții, uncheșu a ajuns să fie cunoscut, atât de cunoscut, încât chiar și Prințul Charles i-a făcut o vizită opincarului din satul Sârbi.
Chiar dacă opincile – suvenir se vând mai bine, uncheșu Petru nu renunță să facă și opinci obișnuite. Acestea au fost prima lui dragoste, iar de fiecare dată când cineva îl roagă să îi croiască o pereche, acesta se apucă bucuros de treabă, cu gândul că încă mai sunt oameni care au nevoie de opinci: „Mie îmi pare atât de bine când mai vin oameni de la noi și îmi cer, că înseamnă că încă le trebe și că nu o uitat de tăt de portu’ nost.”

              Opincăria în pandemie

Odată cu pandemia, peste opincile lui Petru s-a așezat un strat fin de praf. Târgurile au fost închise, turiștii au rămas, în mare parte, acasă și frica a înghețat totul. Uncheșu ne-a mărturisit că pandemia l-a afectat foarte mult: „Foarte rău mi-o mers, dacă vara trecută am vândut marfă de 5.000 de lei pe lună, de când cu pandemia asta, abia am reușit să vând de 200 de lei pe lună.” Cu toate astea, Petru continuă să facă opinci, în speranța că vor veni vremuri mai bune și că turiștii vor reveni în fața porții sale și îi vor cumpăra iarăși opincile.
Până când o astfel de zi va apărea, lăzile pline de opinci, făcute de uncheșu, își așteaptă cumpărătotii.

               Sfaturi pentru tineri

Uncheșu Petru își dorește ca tradiția să meargă mai departe și speră că după moartea lui să mai fie oameni care să continue acest nobil meșteșug. El a avut trei copii, dar aceștia nu i-au împărtășit dragostea pentru opincărie și au plecat să își câștige traiul pe alte meleaguri.
Singurul mesaj pe care a dorit să îl transmită Petru, cu multă nostalgie în glas, a fost ca aceștia, tinerii, „să se apuce de meserie să nu se piardă. Să vină la mine să îi învăț!”
Pe lângă îndemnurile sale, Petru ne oferă un adevărat exemplu viu de spirit antreprenorial, un luptător care nu se dă bătut nici măcar atunci când însuși timpul și schimbările inevitabile îi apar în cale. În loc să se resemneze și să își plângă de milă că oamenii nu mai poartă opinci, uncheșu a găsit o altă modalitate de a practica meșteșugul pe care îl iubește și de a câștiga bani din asta.
Adaptarea trebuie să facă parte din viața noastră, în această eră în care totul se mișcă cu o viteză amețitoare, iar dacă uncheșu Petru, din satul Sârbi, la 72 de ani reușește să se adapteze unor vremuri în care nu a crescut, tinerii de ce nu ar reuși?
Până una-alta, lăsăm ulițele maramureșene și gospodăriile pe unde se găsesc oameni pricepuți în diferitele „taine” ale străbunilor noștri și medităm la exemplul pe care ni-l lasă Petru dar și la nevoia – permanentă – de adaptare.

Text & foto: Adriana Tiodar
Studentă, anul III
Universitatea Babeș – Bolyai Cluj – Napoca
Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării – Jurnalism

Asociația Frații Minori Capucini a fost din nou prezentă în Parcul Grădina Morii pentru a celebra cea de a XII-a ediție a Sărbătorii Voluntariatului, duminică, 27 iunie 2021.

Voluntariatul promovat de noi își propune să fie ochii ce știu să vadă dincolo de aparențe; urechile care știu să audă țipete de ajutor, șoapte și chiar tăceri; mâinile care știu să sprijine, să îmbrățișeze, să vindece! Evenimentul a avut o participare consistentă de copii și părinți, tineri care s-au bucurat de jocurile oferite de voluntarii asociației, concursuri, pictură pe față, baloane modelate și multe alte atracții care să le ofere copiilor bucuria de a fi împreună, bucuria competiției cât și de programul artistic suplimentar.

La eveniment au participat Asociațiile: „Suntem Vocea Lor”, „Serviciul de Ajutor Maltez Sighetu Marmației” și Casele de tip familiar „Axa” și „Ștefan cel Mare”. În cadrul evenimentului, Asociația „Suntem vocea lor” a susținut Târgul de adopție. Datorită acestui târg s-au strâns 251 lei pentru necuvântătoarele din Adăpostul din Sighet, ba mai mult, au fost adoptați doi câini și două pisici.

Asociația „Serviciul de ajutor Maltez Sighetu Marmației”, sub sloganul ,,Mănâncă, citește, ajută”, ne-a oferit, pe bază de donație, tartă cu mere, limonadă și cărți.

Copiii de la casele de tip familiar ne-au oferit obiecte lucrate de ei: icoane pictate pe sticlă, brățări viu colorate.

Asociația „Frați Minori Capucini” a adunat, prin contribuția de la facepainting, baloane modelate, balon gonflabil, suma de 1006,00 lei, bani care vor fi folosiți pentru tabăra de vară.

Sărbătoarea a avut parte și de un program artistic susținut de Centrul Cultural Sighetu Marmației prin grupul „Pui de Moroșan”, însoțit și coordonat de doamna Ileana Matus, care ne-a încântat cu vocile lor și prin eleganta ținută tradițională moroșenească.

Familia 31 cu care avem o colaborare foarte frumoasă în multe inițiative și proiecte sociale, a pus la dispoziția noastră, în cadrul sărbătorii voluntariatului, un balon gonflabil pentru copii și parada mascotelor din lumea desenelor animate.

Studio-R ne-a susținut cu sonorizarea așa cum a făcut-o de fiecare dată când le-am solicitat ajutorul.

Un grup de 30 de voluntari a coordonat în mod impecabil toate activitățile și jocurile și, pe această cale, le mulțumim din suflet.

Activitățile de voluntariat vor continua pe timpul verii, începând cu tabăra „Vară împreună” care va va fi ținută la casa „Surorile benedictine de caritate” din strada Mihai Viteazul nr. 37, în zilele 5-10 iulie (activitățile vor începe la ora 9:30 și se vor încheia, zilnic, la ora 15:00). În cadrul Taberei vom desfășura activități de cateheză, de EDUCAȚIE, teatru, jocuri, dans și multă… bucurie. Tinerii voluntari vor fi de asemenea implicați în alte două tabere în Giulești și Poienile de sub Munte.

Oratoriul Sfântul Francisc din strada Alexandru Ivasiuc nr. 19 (unde este sediul asociației și locuința Fraților Capucini), punct de referință pentru voluntari tineri și copii, îi așteaptă de asemenea pe toți copiii și tinerii care doresc să petreacă timp prețios împreună, cât și pe tinerii doritori să facă voluntariat, la toate inițiativele propuse pe timpul anului.

Mulțumim tuturor copiilor și părinților, tinerilor care ne-au vizitat și care ne sunt alături în toate inițiativele și activitățile oferite de către Asociația Frați Minori Capucini.

Mulțumim tuturor celor care au participat și au contribuit la buna desfășurare a activităților Sărbătorii voluntariatului.

Mulțumim Primăriei Sighetu Marmației pentru că ne-a pus la dispoziție spațiile de la Grădina Morii. Mulțumim tuturor instituțiiloror publice care au asigurat ordinea și buna desfășurare a activităților.

Frații de la Oratoriul Sfântul Francisc de Assisi vă doresc tuturor binecuvântări cerești, o vară cu evenimente frumoase pe care să le petreceți împreună cu familiile, grupurile sociale și comunitățile voastre.
Pace și bine!

Pr. Eugen Giurgică

Muzeul Satului Maramureșean din Sighetu Marmației rebotezat recent „Mihai Dăncuș”, la aniversarea a 40 de ani de la înființare, este un gest binevenit, făcut în memoria fostului director al Muzeului Maramureșean.

Prof. dr. Mihai Dăncuș merită din plin acest act de recunoaștere realizat de către urmașii și beneficiarii realizărilor sale de înaltă valoare și importanță etno-culturală. Mihai Dăncuș, excelent manager, muzeograf, cercetător, editor si autor, a contribuit la ridicarea la cel mai înalt nivel a Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației, acesta devenind unul dintre muzeele similare de top din România.

După preluarea funcției de director al Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației de către Mihai Dăncuș, Muzeul Satului care atunci era la începutul existenței, s-a extins și s-a dezvoltat în mod sinergetic, devenind foarte vizitat atât de către turiști din țară și din străinătate cât și de specialiști din domeniu.

Am apreciat și admirat personalitatea lui Mihai Dăncuș care a fost și este recunoscut ca om de înaltă cultură atât în Maramureșul istoric, cât și pe plan național și internațional. Precizez (cu firească mândrie profesională) că toate exponatele din Muzeul Satului, începând de la biserică, case, anexe, porți, garduri, mobilier etc. sunt executate din lemn, acest aur verde regenerabil care a fost și este materie primă principală în Maramureșul istoric.

În activitatea sa de director la Muzeul din Sighetu Marmației, pe lângă problemele de zi cu zi, Mihai Dăncuș a inițiat și organizat mai multe expoziții, simpozioane, tabere de sculptură și altele, care au asigurat un înalt prestigiu muzeului și implicit personalității sale. Un reper important, în anul 1983, la Muzeul din Sighetu Marmației, directorul Mihai Dăncuș a organizat Simpozionul internațional cu tema „Drumul lemnului în Europa”, la care au participat delegații ale muzeelor din România și din Europa.

L-am cunoscut îndeaproape pe Mihai Dăncuș datorită colaborărilor la nivelul conducerilor de la Muzeu și de la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Sighet, combinat pe care l-a definit ca „un colos industrial”, dar și datorită unor relații la nivel personal.

Dintre colaborările la nivelul conducerilor Muzeului și CPL-ului evidențiez doar câteva, mai relevante: expunerea la Expoziția de mobilă de la CPL a unor piese de mobilier autentice, specifice Maramureșului istoric, aparținând muzeului, care erau prezentate delegațiilor oficiale și partenerilor de afaceri din țară și străinătate care vizitau această expoziție; la taberele de sculptură organizate la inițiativa lui Mihai Dăncuș, CPL-ul din Sighet a asigurat materiale lemnoase, unele utilaje specifice, cât și premierea sculptorilor respectivi. Sculpturile realizate la aceste tabere au fost amplasate pe terenurile de pe dealul Doboieș aparținătoare Muzeului Satului; CPL a executat în regim de sponsorizare unele vitrine pentru expunerea pieselor muzeale la secția de Științe ale Naturii.

Colaborarea personală cu Mihai Dăncuș a fost cu rezultate deosebite și de neuitat de ambele părți. În anul 2002 Mihai Dăncuș mi-a propus să înființez Asociația „Prietenii Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației”, ONG având personalitate juridică, al cărui președinte am fost ales. Prin această asociație muzeul a beneficiat de sprijin financiar, material, voluntariat etc.

Dintre acțiunile importante de sprijinire a Muzeului a fost finanțarea prin Asociația „Prietenii Muzeului Maramureșului”, de către Ambasada SUA din București, a proiectului „Satul maramureșean între anii 1945-1990”. Realizarea acestui proiect a constituit un obiectiv nou la Muzeul Satului de pe Dealul Doboieș. Inițiativa, elaborarea și realizarea proiectului respectiv au avut loc sub îndrumarea lui Mihai Dăncuș. Din finanțarea respectivă au fost achiziționate unele aparate cu care au fost dotate activități de la sediul muzeului.

Cu prilejul întâlnirilor noastre frecvente, Mihai Dăncuș m-a îndemnat insistent să scriu istoricul activităților din industria lemnului din Maramureș, cu accent pe înființarea și dezvoltarea la Sighetu Marmației a Combinatului de Prelucrare a lemnului (CPL). Fiind deja pensionar am receptat acest sfat și am devenit autorul a sase cărți apărute între anii 2006 – 2015 în Sighet și în Satu Mare.

Prima carte apărută în anul 2006 la editura „Asociația pentru Cultura Poporului Român din Maramureș”, girată de Muzeul Maramureșului din Sighet, s-a intitulat „120 de ani de la primele scaune 1886-2006; PLIMOB – 15 ani de succese 1996-2006”.

Cea mai reprezentativă carte, apărută în anul 2008, a fost „CPL – Citadela Industrială din Sighetu Marmației” cu un cuvânt înainte scris de Mihai Dăncuș care, pe prima pagină scrie: „Iată o carte de istorie contemporană ce cuprinde un segment important din viața orașului Sighet (1963-2008) cu referire directă la înființarea, construirea și dezvoltarea a ceea ce noi numim CIL sau CPL. Acest colos industrial a trezit din amorțirea de sute de ani orașul Sighet, care de multe secole trăia într-o viață patriarhală, ducându-și existența într-o economie de tip agro-pastoral.”
În anul 2012, când a avut loc festivitatea de sărbătorire a semicentenarului CPL – ului (la Școala de Muzică – sala „George Coșbuc”), prof. dr. Mihai Dăncuș a prezentat cartea „Citadela Industriei Lemnului din Sighetu Marmației. Repere istorice”, recomandând să fie procurată de către toate bibliotecile din Maramureș și păstrată în fiecare casă din Sighetu Marmației.

Exprim și cu acest prilej mulțumiri din inimă și recunoștință regretatului Mihai Dăncuș, care m-a determinat și sprijinit să devin autor de cărți cu conținut mai mult monografic a unităților cu profil de prelucrare a lemnului din Sighetu Marmației, Baia Mare, Vișeu de Sus și Satu Mare.

În cadrul nenumăratelor întâlniri pe care le-am avut cu Mihai Dăncuș am observat și admirat ținuta, atitudinea, comportamentul și discursul elevat, am apreciat valoarea numeroaselor lucrări cu conținut istoric și științific, am avut onoarea de-a cunoaște o personalitate demnă, de înaltă cultură, urmașul unei familii nobile din Maramureșul istoric.

Prestigiul personalității sale a fost evidențiat și de apariția excelentului volum „Documentar biobibliografic aniversar Mihai Dăncuș”, editat de Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, în anul 2012. Pe parcursul întâlnirilor și colaborărilor noastre am apreciat și admirat aportul și contribuția stimatei sale soții, Ioana Dăncuș, pe care le-a avut în activitățile profesionale și extraprofesionale ale regretatului Mihai Dăncuș.

Decizia de acordare a numelui Mihai Dăncuș Muzeului Satului Maramureșean din Sighetu Marmației „obligă” urmașii de la conducerea acestei importante instituții din Sighetu Marmației la menținerea și dezvoltarea activităților și prestigiului acestui Muzeu renumit în țară și în străinătate.

Ing. Iancu Gheorghe
Ex – director la CPL Sighet

Situația financiară la noi în România este una critică din 39’ încoace, o situație din care parcă nu mai ieșim. Și nu e pentru că nu se poate, se poate, ba chiar, la resursele naturale, intelectuale și culturale pe care le avem, am putea fi foarte sus. Dar lipsește ceva, un element cheie, și anume EDUCAȚIA. Nu suntem educați sa explorăm și sa exploatăm la maximum resursele pe care le avem. Și nu, nu sunt vreun nostalgic care a dus-o bine pe timpul lui Ceau, ci sunt un tânăr care își iubește țara și vrea ceva mai bun.

Întrebarea care se naște este: noi ce putem face?

Simplu! Exploatăm la maximum resursele pe care le avem, ca să creăm un viitor mai bun nouă, copiilor noștri și întregii țări. Dar, pentru a putea sa eficentizăm ultilizarea „factorilor de producție” (capital, muncă, pământ) trebuie educație. Trăim în secolul XXI. Totul se învârte în jurul banilor, nu zic că e cel mai bun și moral sistem, însă, pentru a avea timp liber, avem nevoie de bani ca să trăim, pentru a avea acces la servicii medicale de calitate, avem nevoie de bani, și pot continua până mâine, însă cred că v-ați prins despre ce vorbesc. Dacă totul costă, atunci trebuie sa ne utilizăm mai bine și mai eficient banii! (Fiindcă nu ne lăsăm toți de locurile noastre de muncă să devenim patroni și să ne pensionăm la 30 de ani.)

Pentru o utilizare mai bună a banilor ai nevoie de EDUCAȚIE FINANCIARĂ. Să nu ajungem să semnăm contracte pe 30 de ani la bănci și să nu avem habar ce e aia o dobândă compusă sau alte tragedii de genul care, în cazul în care ai noroc și apuci să îl termini, oricum ai plătit dublu la bancă, și dacă te îmbolnăvești, lași moștenire datorii copiilor tăi. Educația financiară nu se predă în școală, iar tot ce știi despre economii și bani este în principal din studiu personal sau….. de la părinți! Pentru că nimeni nu are timp să stea și să facă 3 ore cercetare despre pilonii de pensie, aici intervin eu, CONSULTANTUL TĂU PERSONAL.

Ce este un consultant personal? Un expert în toate domeniile financiare (asigurări, credite, leasinguri, investiții, pensie etc.) Pe care îl suni oricând ai nevoie de ceva (și dacă nu cunoști, dar și dacă vrei să cumperi), iar el are datoria să te informeze și să realizeze un plan EFICIENT ȘI FEZABIL (să nu te înhami la ceva ce nu poți duce) și să te susțină pe tot drumul tău spre ceea ce îți dorești. Da, probabil că acum cu toții oftați și spuneți: „Clar că vrea bani pentru timp, pentru planuri, pentru informații, că nimeni nu lucrează pe gratis”. Dar e vorba de Educație, iar precum educația e gratuită în România așa vreau să fie și pentru dumneavoastră educația financiară: gratuită!

Sa vă dau niște cifre:
Rata avorturilor: 480 la 1000 de nașteri (practic, ne ucidem jumătate din populație, nu din pricina problemelor medicale, ci din lipsă de educație, dar și din lipsă de bani).
România e pe locul 124 din 144 de țări la educație financiară sub țări precum: Rwanda 112, Burundi 117 Namibia 106 și Republica Moldova 103.
Rata șomajului aprox 5% (480.000 de oameni).

Toate aceste cifre pot arăta altfel (evident, toate sunt influnețate de bani) dacă oamenii s-ar interesa despre cum să își administreze mai bine…. resursele!

Ce zici, cititorule, oare ai nevoie să cunoști mai multe și să ai un om de la care să înveți și să te ajute să trăiești o viață cel puțin la fel de frumoasă cu țara noastră? Oare ai dori să îți schimbi obiceiurile proaste și să le înlocuiești cu obiceiuri noi, sănătoase?
Eu sunt singurul consultant financiar pe Maramureșul Istoric și din nefericire chiar primul (altfel ar fi trăit oamenii dacă exista măcar unul), de aceea doresc, prin acest articol, să te invit sa ne cunoaștem, și să lucrăm împreună pentru un viitor mai bun nu doar pentru tine ci și pentru cei care vin după noi.

autor, Aurel VIȘOVAN
clasa a XII-a B, Colegiul Național „Dragoș-Vodă”

sursă foto: https://accountantcosts.co.uk/

Doamna Anișoara Iulia Mihali este avocat (absolventă a Liceului Pedagogic din Sighet, promoția 1994 și a Universității București – specializarea Drept și Relații Internaționale, promoția 2000) și un om de bază al PNL-ului sighetean. Este membră PNL Sighet încă din anul 1997, deținând, succesiv, funcțiile de președinte TNL Sighet, președinte PNL Sighet, membru în Biroul Executiv al Organizației Femeilor Liberale din România etc. A fost consilier local pe parcursul a două mandate (2008-2016) și, în ultimii patru ani (2016 – 2020), a activat în Consiliul Județean Maramureș.
Ascensiunea doamnei Anișoara Iulia Mihali ar putea să parcurgă și să atingă un nivel superior: este deținătoarea unui loc (4), nu foarte „încurajator”, pe lista PNL la Camera Deputaților dar, speranța și implicarea, pot aduce surprize…. plăcute.
Având un background adecvat profilului de potențial parlamentar făcător de legi (să sperăm bune), putem să ne imaginăm că pot fi șanse (dacă și voturile vor confirma în 06 decembrie!) ca doamna Mihali să fie „trimisă” de cetățeni în Parlamentul României!
Oricum, percepția mea de observator din afara sistemului (politic, evident!) este că doamna Anișoara Mihali a fost o prezență neconflictuală, discretă, pozitivă, în echipele PNL în care s-a integrat pentru proiectele asumate, având de altfel o bună imagine la nivelul comunității sighetene.
Necunoscând-o foarte bine pe doamna Mihali, dar dorindu-mi să înțeleg resortul contextual care a determinat-o să accepte locul patru pe listele PNL Maramureș și, mai ales, din postura mediatorului – votant neutru, continui seria discuțiilor (limitate temporal) pentru a cunoaște cu toții – chiar dacă nu în profunzime – profilul candidaților sigheteni tentați de un „job” în Parlamentul țării.

Ion Mariș (IM): Doamnă Anișoara Iulia Mihali, de ce doar locul patru pe lista deputaților PNL Maramureș? Nu era normal să avem un sighetean chiar pe… „podium”?
Anișoara Iulia Mihali (AIM): Sunt convinsă că toți colegii mei din PNL Maramureș care vor ajunge în Parlament vor susține proiectele care vor duce la dezvoltarea Sighetului. Nu trebuie să fie cineva neapărat din Sighet pentru a lua decizii care să sprijine dezvoltarea orașului și creșterea nivelului de trai al oamenilor din zonă. Vă reamintesc că PNL și-a asumat deja mai multe proiecte bune pentru zona Sighet, finalizarea Barajului Runcu, Podul peste Tisa, variantă ocolitoare pentru oraș, iar acum la nivelul Guvernului și Consiliului Județean se lucrează intens la implementarea lor.
Revenind la întrebarea dvs, fiecare liberal maramureșean care va fi ales în Parlament va fi și un bun sighetean. Și există șanse mari să ajung și eu.

IM: Ați fost pe parcursul a două mandate consilier local. Ne puteți (re)aminti câteva proiecte notabile, destinate Sighetului, la care ați contribuit prin susținere, vot, etc la… adoptare?
AIM: Pe parcursul anilor, în calitate de consilier local am analizat și am votat nenumărate proiecte de hotărâre care au fost în beneficiul sighetenilor. Rapid îmi vin în minte, hotărârile privitoare la construirea pietonalei din centru, un reper urbanistic al orașului, sensul giratoriu de la Pompieri care a fluidizat mult traficul, locuri de joacă noi în cartiere sau evenimentele culturale, cum ar fi Gala Folk și Eternul Maramureș.

IM: Au fost situații când ați fost în dezacord cu colegii dvs. liberali și… când?
AIM: E un semn de normalitate să nu fim toți de acord sau să avem viziuni diferite. Însă de fiecare dată, pentru mine au contat argumentele valide care au determinat luarea unei decizii finale. Brusc, acum nu-mi amintesc o situație punctuală, dar cu siguranță au fost și vor mai fi, așa e logic să se întâmple în democrație.

IM: Eu, din exterior, vă văd foarte calmă și… „disciplinată”. Nu e nimic rău în asta, bineînțeles, dar, mă întreb… ce atuuri aveți pentru a participa la lupta dură din Parlament?
AIM: Atuurile mele sunt experiența și profesionalismul. Toată cariera mea profesională și publică este bazată pe muncă, pe experiența dobândită în calitate de avocat și de ales local. Știu care sunt problemele oamenilor și, alături de colegii mei, avem și soluții pentru a le rezolva, pentru a aduce bunăstare pentru maramureșeni. Cred că în Parlament e nevoie de oameni cu experiență în administrația publică, de buni cunoscători ai legilor, care să lucreze în interesul cetățenilor, nu al grupurilor de interese.

IM: Ce nemulțumiri aveți vizavi de imaginea Sighetului, azi, după câteva decenii de… democrație?
AIM: Iubesc mult Sighetul și oamenii locului, dar mă întristează când văd că nu profităm de toate oportunitățile pe care le avem. Sighetul merită să fie dezvoltat, oamenii merită să aibă o viață mai bună aici, acasă. Acum avem oportunitatea de a schimba în bine lucrurile și pentru Sighet, și pentru Maramureș, și pentru întreaga Românie. Parteneriatul dintre Consiliul Județean, Parlament, Guvern și președintele Klaus Iohannis va duce la realizarea tuturor proiectelor de care are nevoie Sighetul pentru a arăta ca un oraș prosper, un oraș european.

IM: La nivel de județ, în Consiliul Județean, ce contribuții mai importante ați avut? Altfel spus, cum și cu ce ați ajutat Sighetul de acolo?
AIM: Mandatul de consilier județean mi-a adus multe responsabilități și consider că m-am achitat de ele. Au fost multe proiecte de hotărâre care au vizat fie Sighetul, fie Maramureșul Voievodal și la care am analizat, dezbătut și votat pentru binele zonei din care provin, fie prin votarea unor finanțări directe de la bugetul județului spre bugetul local al Sighetului, fie pentru evenimente culturale sau investiții în infrastructură ori funcționarea unor entități locale.

IM: Parlamentul României nu are o imagine prea atractivă printre cetățenii României. De ce credeți că nu este o instituție prea apreciată de cetățeni?
AIM: Imaginea unei instituții este dată de oameni și, din păcate, de-a lungul timpului, unii parlamentari nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor electoratului. Parlamentarii sunt aleși să facă legi în beneficiul cetățenilor, nu al lor personal sau al unor politicieni cu interese de grup.

IM: Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la 300? Dar cu pensiile speciale ale aleșilor noștri?
AIM: Știu că există un referendum care consfințește reducerea numărului de parlamentari și care nu a fost până în prezent pus în practică. Cu siguranță în momentul în care se va discuta revizuirea Constituției vom discuta și acest aspect și vom decide care este numărul de parlamentari cel mai potrivit pentru România. În ceea ce privește pensiile speciale ale parlamentarilor, trebuie precizat că acestea au fost introduse de PSD în 2017, că PNL nu a susținut niciodată aceste pensii și vom face totul pentru a le elimina, după ce vom avea majoritatea în Parlament.

IM: Ce credeți că poate face un parlamentar din Sighet pentru noi, pentru maramureșeni?
AIM: Un parlamentar din Sighet poate face exact ce poate face și unul din București, Cluj, Iași sau Timișoara. Poate face proiecte care să ajute la dezvoltarea comunităților pe care le reprezintă și vă asigur că toți parlamentarii liberali maramureșeni vor face proiecte pentru a implementa „Planul lui Bogdan”, un plan pe care cetățenii din județul nostru l-au votat în număr mare la alegerile locale. Toți candidații PNL la alegerile parlamentare au semnat un Angajament pentru Maramureș și pentru Planul lui Bogdan, un document prin care ne asumăm susținerea proiectelor din acest plan în Parlament.

IM: Ce înseamnă pentru dvs. liberalismul, capitalismul… neoliberal?
AIM: Pe mine mă reprezintă liberalismul, cu toate valorile sale. Am o profesie liberală, sunt un spirit liberal și cred cu tărie că valorile liberale sunt esențiale pentru dezvoltarea de care are nevoie acum România.

IM: Până unde poate merge lupta politică? Este permisă orice… „armă”?
AIM: Tot timpul am considerat că în politică decența și bunul simț sunt obligatorii și mă bucur că maramureșenii au apreciat acest mod de a face politică, în detrimentul atacurilor și scandalurilor suburbane. Prefer să spun că avem o competiție a ideilor și valorilor, nu o luptă politică, cu scopul final: prosperitatea cetățeanului.

IM: Cât de importantă este adoptarea unei noi legi pentru răspunderea magistraților (atât penală cât și patrimonială)?
AIM: PNL a anunțat deja că va solicita modificări la legile justiției, desigur toate vor trebui votate în Parlament. E important, în opinia mea, să adoptăm legi solide, predictibile și cu siguranță se va discuta și de răspunderea magistraților. Îmi doresc dezbateri de substanță cu asociațiile profesionale, cu societatea civilă, pentru a avea legi bune în domeniul justiției.

IM: Legislația țării noastre este, clar, perfectibilă. Unde, pe ce direcție credeți că ar trebui făcuți pași mai fermi?
AIM: Așa cum știți, din programul PNL, ne propunem schimbări importante și la nivelul legislației electorale, cu revenire la alegerea primarilor în două tururi, și la nivelul legilor justiției, cu asigurarea unei independențe reale a magistraților. De asemenea ne propunem revizuirea Constituției și sper să avem o majoritate în Parlament în jurul acestui obiectiv important pentru viitorul României.

IM: Pandemia a ridicat probleme serioase, inedite, atât pe relația legislativului dar și a executivului. Măsurile mai dure luate de Guvern, credeți că au fost în contradicție cu drepturile individuale, drepturile… omului?
AIM: Nu cred că a fost nimic în contradicție cu drepturile individuale, deoarece Guvernul a luat toate măsurile necesare pentru a salva viețile oamenilor. Sănătatea și viețile oamenilor sunt cele mai importante în aceste vremuri de pandemie și consider că măsurile luate sunt binevenite. Depinde doar de noi să le respectăm și astfel să revenim la o viață pe care o considerăm normală.

IM: Cât valorează echitatea socială pentru un liberal? Dar consecvența idologică?
AIM: Un liberal respectă toate valorile, inclusiv echitatea socială de care vorbiți. Și pe noi ne preocupă bunăstarea oamenilor și am demonstrat acest lucru și acum, când suntem la guvernare și am majorat pensiile, salariul mediu pe economie și alocațiile pentru copii. Ne dorim ca tot mai mulți români să trăiască bine la noi în țară și să nu mai fie nevoiți să plece de acasă în căutarea unui trai mai bun. În ceea ce privește consecvența ideologică, cred că pentru un politician e cea mai importantă carte de vizită.

IM: Spuneți-mi, vă rog, două – trei nume de politicieni onești, reprezentanți dedicați cetățenilor, demni de a fi reținuți de istorie, care au activat în ultimii 30 de ani!
AIM: Mircea Ionescu Quintus, Corneliu Coposu și Klaus Iohannis.

IM: Ați accepta un parteneriat trans-partinic pentru implementarea unui proiect integrat, pentru dezvoltarea României pe termen lung?
AIM: Cu siguranță. Așa cum am mai spus, interesele cetățenilor trebuie să primeze, nu cele ale politicienilor. Orice proiect de dezvoltare a Maramureșului, a României are susținerea mea, indiferent din ce partea a politicii vine.

IM: După aceste luni de pandemie liberalii sunt în pierdere de imagine, iar țara pe care au gestionat-o în ultimul an are un deficit bugetar alarmant. Cum și în ce mod poate fi resuscitată România?
AIM: Nu aș vedea tabloul așa sumbru ca dvs. Deficitul a crescut desigur, pentru că au crescut cheltuielile din cauza pandemiei și au scăzut veniturile tot din cauza pandemiei. Dar vă amintesc ca președintele Iohannis a negociat pentru România peste 80 de miliarde de euro, bani care vor veni în România în următorii ani și vor fi folosiți pentru proiecte de dezvoltare și pentru repunerea economiei pe roate.

IM: România este plasată pe ultimul loc la mai toate capitolele/ ramurile esențiale dezvoltării sustenabile. Suntem ultimii la investiții în sănătate, educație, cercetare, cultură, protecție socială etc… Credeți că un singur partid, de o singură culoare, poate (re)construi o societate, o țară?
AIM: Am încredere că o majoritate parlamentară dedicată dezvoltării țării va reuși să adopte proiectele de care avem nevoie pentru a nu mai fi pe ultimele locuri în UE. Și am convingerea că, în urma votului de duminică, această majoritate va fi construită în jurul PNL.

IM: Sunt, oare, șanse ca o clasă politică pervertită, „rodată” în înțelegeri obscure, urmărindu-și – în general – propriile interese să se schimbe… radical? Să lucreze doar pentru țară, pe baze meritocratice?
AIM: Poate sunt mai idealistă, dar eu cred în puterea oamenilor de a face schimbările de care societatea are nevoie. Acum e rândul oamenilor politici loiali, devotați politicilor cetățenești, iar după aceste alegeri sunt convinsă că vom vedea această schimbare.

IM: Considerați – în caz că veți ajunge în…. Casa Poporului – că veți putea accepta și susține dorința maselor largi de cetățeni pentru a decide, rapid, eliminarea privilegiilor financiare pentru categoriile sociale recompensate incorect, de către seriile de parlamentari ce s-au perindat pe la putere?
AIM: Categoric voi susține eliminarea privilegiilor financiare care sunt acordate doar pe baza apartenenței la o anumită categorie socială. E timpul să revenim la principii oneste.

IM: Cine vă inspiră mai multă încredere: politicianul sau tehnocratul?
AIM: Mă inspiră oamenii care sunt dedicați binelui public, indiferent dacă sunt politicieni sau tehnocrați.

IM: Știu că pare, în acest moment, o întrebare puerilă dar, vreau să încheiem într-o notă… „degajată”. Ce v-ar putea determina ca să demisionați din PNL?
AM: Nu cred că mă poate determina ceva sau cineva să demisionez din PNL. Cred și mă identific cu valorile liberale. Sunt în PNL de atâția ani și rămân consecventă, indiferent că suntem în opoziție sau la guvernare.

IM: Vă doresc inspirație și succes în proiectele dvs. politice și… personale!
AIM: Mulțumesc. Succesul depinde atât de implicare și dorința personală, dar și de încrederea oferită de cei cu care lucrezi. Personal, am atins toate obiectivele propuse. Politic, în contextul actual, ca și candidat la Camera Deputaților am încredere că maramureșenii văd că PNL este pentru următorii ani soluția pentru dezvoltarea României într-un ritm susținut și cu rezultate ce se vor vedea cu ochiul liber. Vă doresc și eu sănătate și hotărâre.. la vot! ☺

Ion Mariș

Veșnicul tânăr – Moș Nicolae! – își mobilizează ajutoarele și-n acest an!

Clubul Rotaract Sighet îi așteaptă pe sigheteni să se implice, să doneze, să fie mărinimoși, să participe cu încredere la a VIII-a ediție a proiectului…. Moș Nicolae caută ajutoare!

După cum v-ați obișnuit în anii precedenți, se strâng rechizite, dulciuri și jucării pentru copiii proveniți din medii defavorizate.
Sunteți așteptați – păstrând regulile de distanțare socială – la Pensiunea Flamingo (între orele 09:00 – 21:00) în perioada 02 – 05 decembrie 2020 (miercuri – sâmbătă) sau la All Brands (între orele 09:00 – 16:00) în aceeași perioadă.

Clubul Rotaract Sighet

Pentru că nu am uitat să ne bucurăm de lucrurile mici, pentru că nu ne-am lăsat intimidați de situația haotică a anului, din dragoste pentru tineri și oportunități – pentru toate acestea, interactienii noștri s-au mobilizat și au venit cu idei de proiecte care să ne scoată din rutina distanței sociale.

„We like to movie” este proiectul districtual care le dă șansa tinerilor să își descarce mintea și sufletul de toată creativitatea pe care carantina a ținut-o nemanifestată. Scopul este realizarea unui scurtmetraj pe tema „Ai prefera sa ai un buton de pauză sau un buton pentru a derula înapoi?”, iar publicul sighetean va avea ocazia să aleagă piesa cinematografică care să-i reprezinte în etapa districtuală de la Baia Mare.

„Be the change” este o inițiativă pe plan național al Cluburilor Interact prin care se urmărește promovarea frumuseții orașelor României. Tot pe această cale, talentele locale, mici și mari, au și ele șansa de a se face cunoscute. Fotografii și videoclipuri realizate de aceștia vor fi postate pe o pagină de Instagram individuală care va servi ca o carte de vizită pentru orașul ales.

Deoarece nu am uitat nici măcar o clipă de cei mai puțin norocoși, iar cum sărbătorile și vremea rea se apropie cu repeziciune, interactienii vă oferă o oportunitate de a dona (în perioada 23-29 noiembrie, între orele 15.00 – 18.30, de luni până vineri, iar sâmbătă și duminică de la ora 12:00 la ora 16:00, în Parcul Central), alături de ei, haine, cărți, rechizite, jucării și altele pentru cei în nevoie. „Împreună putem ajuta copiii mai puțin norocoși” este premisa de la care tinerii implicați au pornit atunci când au gândit acest proiect.

Sunt trei proiecte, însă noi, interactienii, vă încurajăm sa le priviți ca pe niște uși deschise pentru a vă dezvolta creativitatea și a vă pune la încercare imaginația, pentru a vă face cunoscuți prin arta voastră și pentru a face o faptă bună în aceste vremuri unde un zâmbet pe buze e bine venit oricând!

Denisa BOROICA
PR, Interact Sighet

În temeiul prevederilor Art. A9 (a) din statutul Asociaţiei Clubul de Dans Sportiv „Mini Maxi Dance Club” preşedintele convoacă toţi membrii afiliaţi la şedinţa Adunării Generale Extraordinare de alegeri, Sâmbătă, 17 octombrie 2020, ora 11.00 la sediul asociaţiei din strada Alexandru Ivasiuc nr. 7/36.

Ordinea de zi:

1. Alegerea noului Comitet Director
2. Alegerea Comisiei de Control Financiar Economic
3. Diverse

prof . coregraf Kövy Cristina
preşedinte club

Promenada Inimii, a șaptea ediție la Sighet, va avea loc Sâmbătă 03 octombrie 2020, ora 15:00.
Plimbarea – invitația la mișcare – va avea startul de pe platoul de la Curtea Veche și se va încheia în Parcul Grădina Morii. Va fi o plimbare în condiții de siguranță și distanțare socială.
La pornire se vor împărți măști celor ce nu au iar la finalul plimbării participanții vor primi un pachețel cu 5 măști și o… vedere.

Organizatori: Clubul Rotary Sighet, Clubul Rotary Voievodal Sighet, Clubul Interact Sighet și Clubul Rotaract Sighet.

Salut, Sighet!

Mai mulți cititori ne-au rugat să facem cunoscută componența exactă a Consiliului Local Sighet și să prezentăm și numele sighetenilor ce ne vor reprezenta la… județ.
Mai jos este lista consilierilor locali și județeni care – probabil – va mai suferi mici modificări, în funcție de numirile unora dintre învingători în diferite posturi din administrație, spre care se vor îndrepta în perioada următoare (posturi incompatibile cu demnitatea de consilier).

Să-i cunoaștem, așadar, pe reprezentanții noștri în administrația publică locală, pentru următorii patru ani:

CONSILIUL LOCAL SIGHET

PNL:
1 . Oniţa Ivaşcu Daniela – avocat
2. Bodnar Vasile – medic primar
3. Mircea Florin – expert relații publice
4. Tomşa Petru – adm. firmă
5. Petrovai Gabriel – avocat
6. Pop Ioan – profesor
7 . Oros Anca – psiholog

Coaliția pentru Maramureș:
1. Ștefanca Vasile – medic
2. Curmei Adriana – economist
3. Rednic Petru – economist
4. Logigan Daniel – economist
5. Simion Florin Mihai – profesor

PMP:

1. Filipciuc Gabriel – jurist
2. Grad Gheorghe – inginer

USR – PLUS:
1. Hodor Vasile – antreprenor
2. Fellner Artur – informatician

PRO Romania:
1. Iuga Nicolae – profesor
2. Mihali Gavrila – ofițer în rezervă

UDMR:
1. Béres Ildikó Ibolya – inginer

CONSILIUL JUDEȚEAN

PNL:
1. Oros Alexandru – antreprenor
2. Bledea Dana – antreprenor
3. Bârlea Gheorghe Mihai – conf. univ.

PSD:
1. Sas Ioan – avocat

Salut, Sighet!

Domnule Teofil Ivanciuc,

Mă văd nevoit să vin cu câteva precizări la articolul „La schimbarea primarului” apărut la „Salut Sighet”, articol scris de dumneavoastră.

Aș vrea să cred în buna dumneavoastră intenție de a informa publicul sighetean în mod obiectiv și corect, dar am rămas surprins că de această dată, în ceea ce ați scris sunt câteva erori în legătură cu informațiile despre persoana mea, erori despre care nu pot spune dacă sunt voite sau nu. Vreau să cred că nu!

Aș fi apreciat dacă în prealabil m-ați fi consultat și pe mine sau ați fi cerut informații de la biroul de presă al USR, dar de această dată ați preferat să vă informați dintr-o singură sursă (complet subiectivă și probabil rău intenționată), ceea ce mă face să am rezerve în legătură cu articolul „La schimbarea primarului”, pe care l-ați semnat. Un jurnalist care se respectă folosește cel puțin 3 surse de informare.

Expresia „propulsat dubios” este o expresie incorectă și tendențioasă, având în vedere că am fost ales de către USR în Adunarea Generală și votat în unanimitate pentru a candida din partea dânșilor, conducerea USR-ului nefiind de acord să sprijine candidatura domnului Sorin Rednic. La nivel de țară se are în vedere o alianță cu partidul PLUS, acest lucru dorindu-se și la Sighet, iar una dintre condițiile puse de Plus pentru alianță a fost un candidat unic din partea acestor două partide, candidatură care în final s-a stabilit în persoana mea.

Modul în care ați abordat acest punct, fără a avea toate informațiile, arată că ați tratat totul cu superficialitate, luându-vă după „gura lumii”, după bârfele și atacurile celor care nu s-au dat înapoi de la nimic, pe toată perioada campaniei și, la care eu nu am răspuns în niciun fel, deși poate ar fi trebuit să o fac!

Un al doilea punct este cel cu „puciul”, aspect descris incorect, având în vedere modul cum s-au derulat evenimentele. Dacă veți dori vreodată să știți cum a decurs totul, vă sugerez să căutați sursele credibile sau să mă întrebați pe mine și pe ceilalți membri USR, cei care am fost implicați direct sau chiar conducerea USR județeană.

Referitor la expresia „membri marcanți”, aici nu pot decât să mă amuz. Sunt persoane la care partidul le-a retras sprijinul, din cauza faptului că au încălcat flagrant și repetat statutul partidului, interesul lor personal primând în fața intereselor USR, mergând până acolo că au fost dispuse să sacrifice partidul pentru a susține un om.

În final, că tot ați vorbit de membri marcanți, vă invit să faceți un exercițiu și să întrebați persoanele cunoscute dumneavoastră pe câți din membrii USR îi cunoșteau anul trecut? USR-ul la Sighet a fost un partid închis, nedorindu-se de către unii leaderi locali acceptarea în partid a unor oameni cu un statut și o reputație în acest oraș, ceilalți membri ai partidului nevând niciun cuvânt de spus.

Acest lucru s-a schimbat deja, avem cu toții o colaborare bună, fiecare având posibilitatea să se exprime și să își aducă aportul individual pentru bunul mers al lucrurilor.

Cu deosebită considerație,
Vasile Hodor
Consilier local