Securitatea din Sighet în acțiune! (preot prof. Marius Vișovan)

Arestarea „lotului Vișovan” în august 1948 (se împlinesc, iată, trei sferturi de secol anul acesta… ) a fost „marea lovitură” dată de Securitatea din Sighet rezistenței anticomuniste maramureșene (lovitură venită însă… cam târziu, în celelalte județe din țară arestările grupurilor similare avuseseră loc în luna mai, dar de cei de la Sighet Securitatea a aflat foarte târziu, ceea ce arată o lipsă de „vigilență ”…).

Cei arestați erau 18 tineri (dintr-un total de 26, cât cuprindea organizația, ceilalți 8 nefiind prinși decât după câțiva ani) cu vârste între 15 și 25 ani, originari din Sighet și împrejurimi, după statutul social – 15 elevi, 2 studenți și un funcționar, care după o anchetă dură de câteva săptămâni (însoțită de bătăi crunte, victima principală fiind profesorul Aurel Vișovan dar agresați fizic au fost și Ioan Dunca, Nistor Man, Iuliu Vlad, Grigore Hotico, Găvrilă Coman, etc ) vor fi „cazați” la închisoarea județeană din Sighet (actualul Memorial), care în felul acesta devine închisoare politică (inițial doar etajul doi, dar ulterior toată clădirea a fost ocupată de deținuți politici, cei de drept comun fiind transferați în alte locații), detenția lor aici încheindu-se în mai 1949 când vor fi duși la Cluj pentru proces și apoi în diferite închisori de executare a condamnărilor (între 2 și 10 ani, după cum „justiția” comunistă a avut bunăvoința să acorde, de la caz la caz; jumătate dintre ei vor fi însă condamnați încă o dată în 1959 pe baza unor acuzații complet inventate și vor mai avea parte de câțiva ani de detenție ). Doi din cei arestați vor muri în închisoare: Ioan Virag și Găvrilă Coman.

Cel care a condus arestările și anchetele membrilor „lotului Vișovan” a fost locotenentul Beni Stern (în forma aceasta semnează rapoartele dar după alte surse numele oficial era Adalbert Stern) om de mare cruzime, adevărat torționar, care își va spori faima în anii următori 1949-1950 când va teroriza satele Maramureșului, arestând abuziv sute de persoane, în majoritate bătrâni, femei și copii pentru ca prin chinuirea și intimidarea acestora să determine partizanii ascunși în păduri să se predea. Ulterior va fi promovat la Baia Mare ca șef al arestului la Securitatea Regiunii, ajungând la gradul de colonel, comportamentul barbar al acestuia fiind astfel generos răsplătit.

Ancheta s-a finalizat și concretizat într-un raport redactat de către Stern la data de 25 octombrie 1948 (dosar de anchetă 50179). Un raport dactilografiat de 14 pagini, în care pe lângă datele personale ale celor 26 tineri (18 arestați și 8 în lipsă), cuprinde și o serie de informații și aprecieri ale organului de Securitate asupra activităților considerate ilegale și antistatale ale acestora, folosind din abundență termenul „fascist” (de peste 80 de ori!). Pentru Stern toate sunt „fasciste”:  epoca „fascistă”, program „fascist”, organizații „fasciste”, ritualuri „fasciste”, sentimente „fasciste”, cărți „fasciste”, spirit „fascist”, etc ceea era complet fals dar arată preocuparea obsesivă a Securității de a introduce etichete grave care să impresioneze și să dea legitimitate acuzării, pentru a distruge din fașă orice formă de opoziție, orice manifestare a libertății de gândire și asociere, echivalând-o cu fascismul. Dar când se ajunge la probele care să susțină asemenea acuzații foarte grave, ele sunt : „strângerea de cotizații”, “cumpărarea de alimente pentru cei deja arestați”, „ședințe în locuințe sau în natură”, „rostirea de rugăciuni în comun” , „cântarea de cântece”, etc. Cititorul raportului ar fi probabil dezamăgit că nu găsește nimic despre arme, atentate, discursuri instigatoare la ură, agresiuni fizice sau măcar amenințări asupra unor comuniști din Sighet sau din altă parte. Stern nu menționeaza nimic de genul acesta pentru că efectiv nu au existat. Dar atunci … în ce constă fascismul?… Stilul semidoct al lui Stern atinge chiar cote hilare când afirmă că „ședințele organizației se desfășurau într-o atmosferă solemnă de mare sobrietate” sau când afirmă despre un elev cu activitate mai slabă în organizație că respectivul „era neserios și cu educație fascistă superficială”. S-ar zice că are o admirație ascunsă pentru victimele sale… dar nu, e doar incoerența celui arogant dar lipsit de cultură…

Începutul a fost făcut. De acum înainte Securitatea județului Maramureș (cu serioase întăriri primite din alte părți) își va amplifica și diversifica activitatea      răscolind zona în lung și în lat, în căutarea tuturor adversarilor reali, potențiali sau imaginari ai regimului comunist, rezistența prelungindu-se până în 1953. Mii de maramureșeni vor deveni victime directe ale terorii conduse de Stern și uneltele lui (Laszlo, Șofineți, Toth, Peto, Gherasim, etc ), în proporție de 99 % oameni neînarmați dar care nu înțelegeau să renunțe la credință, identitate, libertate și proprietate, valorile care ne-au definit și ne-au dat legitimitate pe acest pământ, sub toate orânduirile vremelnice care s-au succedat de-a lungul istoriei.

Preot prof. Marius Vișovan

 




De-ale CFR-ului (autor, Horia Picu)

Mergi cu trenul – la cușetă – de la Sighetu Marmaţiei spre Bucureṣti sau invers și ai parte, în prea lungul timp cât trebuie să stai acolo, de clipe de neuitat.

Lumea în vagon e civilizată, șeful de vagon e întotdeauna amabil. Nimic negativ de zis. Nici despre muntele de gunoi care s-a format și a crescut mândru prin grija autorităţilor competente de peste mări și ţări (că doar n-o fi vorba despre niṣte niște autorităţi mai de pe lângă noi…) nu vreau să scriu mai nimic acum.

Nu-mi vine să mai scriu nici că dacă vii de undeva din lumea asta unită sub un steag albastru cu un cerc de stele în mijlocul lui și nu știi unde-ai ajuns, fiind în tren, e suficient să te uiţi pe geam. Vezi mizerie peste tot. Gunoaie, pe malurile râurilor, prin ramurile copacilor, pe drumuri și pe marginile lor, vezi jalea ṣi indiferenţa. Vezi Nesimţirea!!!

Atunci… imposibil să nu știi în ce ţară ai ajuns… Cu ani în urmă, în Braṣov, odată când încă nu terminasem clasele primare, dintr-un autocar au coborât niște turiṣti străini. Prost îmbrăcaţi faţă de cum erau românii. Sărăcuţi, vai de capul lor… Cineva de lângă mine – ţin minte faza de parcă a fost ieri! – a zis: „ăștia-s ***”. Nu vreau să scriu de unde erau. Vreau doar să subliniez că cineva din grupul de străini a auzit și a întors capul spre grupul unde mă aflam și a confirmat că erau din ***.

Cam asta era România odată… Mai mândră și mai curată decât unele dintre suratele ei europene de azi.

Revin la impresii de călătorie de la ultima deplasare dinspre București spre casă. Mă uitam pe geam. Obișnuit cu prea mizerabilele geamuri ale CFR-ului, am observat în partea de jos a sticlei o dungă întinzându-se pe toată lăţimea ferestrei, la vrei 10-15 centimetri de partea de jos. Nimic neobiṣnuit într-o ţară în care mizeria a devenit obișnuitul și curăţenia excepţia. Doar că la frânarea trenului, dunga a început să se miște! Să se onduleze! De la stânga spre dreapta și invers, în timp ce trenul, în goana lui nebună (întelegeţi ironia…), începea să frâneze.

Dunga aia era, de fapt, stratul superficial al apei care era „captivă” între cele două straturi de sticlă ale ferestrei unde stăteam și mă uitam afară, bucuros și mândru ca de fiecare dată când ajunge trenul în Maramureș.

Am făcut niște poze. O să vedeţi dunga despre care am amintit în partea de jos a ferestrei care, oricum, e cam jegoasă, neavând cine s-o spele. … dar cine să spele, mai găsim pe unul, altul.

Se poate și mai rău. Tot la vagonul – cușetă. Te duci în locul unde fiecare intră singur și încerci să te ușurezi în locul special conceput pentru asta. Îţi trece repede cheful, vâzând bazinul plin cu lichidul cel gălbui bălăngănindu-se ameninţător în spaţiul dedicat omeneștilor activităţi. Atunci, te gândesti că Alfred Hitchcock spunea că „Lungimea unui film trebuie direct corelată cu rezistenţa vezicii urinare umane”. (sursa: http://www.citatepedia.ro)

Dar lungimea unei călătorii cu trenul în România?

Asta nu-i nimic, dar când te gândești că „dacă o cetate se dărâmă devine ruină, pe când o movilă de gunoi rămâne tot gunoi″. (Proverb israelian – sursa: https://www.youtube.com/watch?v=IuKgC1aphWw&t=186s), nu poți să nu te gândești: Sighetul ce-o fi? Și mai ales, ce-ar putea să devină dacă o ţine(m) tot așa?

Dar ţara???…

Horia PICU




Strada „Ion Buteanu” din Sighetu Marmaţiei ṣi dubla ei funcţionalitate (Horia Picu)

Strada „Ion Buteanu” (care are când un sens, când celălalt pentru circulaţie, când le are pe amândouă – ca acum), are ṣi ea, ca multe surate ale ei din municipiul din nord-vestul ţării, funcţionalitate dublă.

Pentru orientarea mai uṣoară a acelora care nu prea trec prin zonă, preferând alte hiper-extra-super magazine alimentare din oraṣ, precizez că strada cu pricina face legătura între străzile „Gheorghe Şincai” ṣi „Bogdan Vodă”.

Am trecut pe-acolo. Era după o ploaie mai consistentă. Strada „Ion Buteanu”, modernizată de vreo câţiva ani, e dotată cu un trotuar  lat, mai nou ṣi arătos ṣi pe unde nu se plimbă  mai  nimeni ṣi  cu un trotuar  mai vechi dar în stare bună ṣi mult mai circulat.

Trotuarul circulat avea pe lângă el o băltoacă mare pe aproape cât e strada de lungă. Pe partea  cu trotuarul care are rolul de a scurta bine din lăţimea străzii ṣi pe unde – cum spuneam –  nu se plimbă mai nimeni, maṣinile pot circula aproape fără să-ṣi spele dedesubturile.

Oare  la ce mai e bună o stradă în afară de a se circula pe ea, cu maṣina, cu bicicleta, cu trotineta cu ataṣ ṣi aṣa mai departe?

Pe strada „Ion Buteanu”, pe partea  cu băltoaca cea mare ṣi cu aportul maṣinilor ceva mai… viteze, se poate uda iarba de lângă bordură, ba chiar ṣi pomii care ornamentează locul.

Circuitul apei în natură: ploaie, băltoacă, maṣini grăbite, apa aruncată din băltoacă pe iarbă ṣi pe pomi. Şi pe pantofi. Şi pe pantaloni. Mă opresc aici. Circuitul apei, nu.

Las gluma la o parte ṣi pun acum la modul cât se poate de serios o întrebare. Când se face contract pentru reabilitarea sau modernizarea unei străzi, beneficiarul (cine-o fi ???) nu ṣtie să oblige constructorul să niveleze strada când se lasă mai mult pe o parte?

Văd că prin UAT Sighetu Marmaţiei dacă se modernizează o stradă sau se pun dale pe un trotuar ṣi după un timp apar imperfecţiuni sau chiar gropi periculoase, prestatorul de servicii nu-i tras la răspundere de beneficiar (cine-o fi ???), nu-i chemat înapoi să remedieze lucrarea.

Pesemne că în contractele încheiate nu se trece ṣi obligativitatea executantului  lucrării  de a reface ce se strică. Dac-ar avea această obligaţie, ar fi mai atent la ce face ṣi cum face. Aṣa, e o mare bucurie pentru orice S.A. sau S.C. sau cum se mai numesc să presteze pe-aici. Termină treaba, care ţine până când se strică (adică puţin), iar stricăciunea rămâne stricăciune, n-o mai repară nimeni. Dar nici n-are cine să-i întrebe…

Strada „Ion Buteanu” s-a lăsat mai mult pe o parte ṣi-i acum mai primitoare de apă de ploaie. Se poate întâmpla ṣi altcumva: omul să vină, să sape undeva, mai pune ceva fire sau conducte sub asfalt, astupă repede groapa cu pământul pe care l-a scormonit ṣi aṣa o lasă fiindcă el e responsabil doar cu firele sau cu conductele. Altcineva trebuie să toarne asfaltul decupat în forme geometrice alcătuite numai din linii drepte.

Să tot fie vreo trei săptămâni  de când tot prin zona despre care scriu acum (aproximativ în dreptul fostului bar „Fin”) a apărut un decupaj periculos pentru cauciucuri ṣi văd că nimeni n-are de gând să-l reastupe cu asfalt, aṣa cum a fost înainte. Dacă decupatorul de asfalt a uitat unde trebuie să vină, cred că o poză i-ar prinde bine. De-aia o pun în articol. Poate aṣa i se activează memoria ṣi repară, aṣa cum a fost.

Totuṣi, pentru ce primesc bani unii care în oraṣul ăsta au trecut în fiṣa postului de a merge pe străzi, prin cartiere ṣi apoi să tragă de mânecă pe cine trebuie atunci când e cazul? Sau poate se aṣteaptă venirea verii. Atunci  mâneca va fi scurtă, greu să fie cineva cu reponsabilităţi tras de ea.
Poate n-o fi nimeni?!…

Dar la vară, cald sau nu, noi ne vom încălzi cu ideea că ne apropiem de 2024, când vom pune iar de ceva speranţe…

Horia Picu




Malpraxis în Orașul meu (autor, Ileana Pisuc)

Am stat mult și am meditat dacă un asemenea titlu se potrivește în contextul de față, dar eu zic că malpraxisul n-ar trebui să se raporteze strict la persoane vii ci și la orice entitate care are legătură cu viața și conviețuirea noastră de zi cu zi.
,,Bolnavul” meu este un ,,pacient” marginalizat, uitat, prăfuit, murdar, scorojit și mai ales trist.
Este Orașul meu!
Să fie oare și iarna aceasta continuă care ne deprimă și ne face să observăm mai acut cum acest pacient moare încet, lăsat în nepăsare de către cei care ar trebui să se îngrijească de nevoile și suferințele lui.
În afară de luptele interstițiale din pîntecul instituției administrative alte acțiuni mai răsărite nu se prea văd.
Mai ales că avem și o parte feminină în gospodărirea orașului, dar care se plînge pe toate căile că i se tot iau din atribuții. Că i s-a luat Salubritatea. Dar oare am avut vreodată salubritate?
Să nu fiți supărată d-nă vice, că au rămas destule în schimb; clădirile scorojite, pavajele și trotuarele știrbe din care au mai rămas doar bordurile (chiar în centru, în spate la Curtea Veche), etc.
Orașul, eu îl văd ca pe o ființă vie pe care dacă îl lași să zacă, îi cedează organele vitale. Inima și plămînii.
Orice deces are cam aceeasi cauză: stop cardio-respirator.
Inima, presupune o forță care ar trebui să pompeze ,,sînge” în tot corpul, doar că în cazul orașului ea e secătuită de energie.
Industria locală, atît cît era, asigura fluxul vital de susținere al orașului a secat. Puținele inițiative care mai pîlpîie, dau un puls atît de slab încît aproape că se apropie de pragul colapsului.
Plămînii, au nevoie să respire aer curat, să fie conectat la ,,guri” de cultură, săli de teatru, spectacole, cinematografe.
Dimpotrivă! Totul a fost decimat, redus la zero!
Oare la indicațiile cui s-a mutilat și unicul parc din centru, ciuntind copacii, lăsîndu-i goi de crengi de parcă ar fi niște stîlpi impersonali de telegraf! E noua viziune peisagistică a edililor?
Se zice că din cauza păsărilor s-ar fi recurs la o asemenea metodă, deoarece au ajuns să ne deranjeze… Politica drobului de sare.
Dacă e așa, de ce nu se iau măsuri preventive să arestați viitorii hoți, violatori, criminali, de ce nu închideți intrările în piețe pentru a stîrpi comerțul cu țigări de contrabandă!
Doamna vice, apelez la d-voastră ca de la femeie la femeie și vă propun un mic exercițiu de imaginație: V-ar plăcea să locuiți într-o casă precum orașul pe care-l păstoriți?
Ieșiți pe teren, luați centrul la pas, puneți-vă pantofiorii cu toc și vedeți dacă vă puteți plimba prin urbea pentru care vă încrîncenați atît.
Sunteți o femeie elegantă și sunt convinsă că v-ați creat condiții civilizate ca persoană. De ce nu se poate și în cazul bietului nostru oraș?
Nu e nevoie de multă politică în asta, trebuie să ai doar drag de locul tău, pînă la urmă care e și locul de muncă, pentru care retribuția este pe măsură.
În alte țări civilizate această funcție este onorifică. Mulțumirea lucrului bine făcut este singura remunerație, alături de aprecierea celorlalti.
Noi suntem însă săraci și din sărăcia noastră alimentăm bugetul ca să vedem și noi că se mișcă ceva.
Fie și o curățenie sănătoasă, fie și cîțiva copaci și trandafiri plantați în parcul dezolant din centru!
S-a tot ,,toaletat” și nu s-a pus nimic în loc.
Păstrați orașul viu, dacă tot se transformă într-un oraș – muzeu, măcar conservați-i exponatele.
Reparați sala de spectacole Viorel Costin, nu ne siliți să ne înghesuim în singura sală neîncăpătoare de la Școala de Muzică. Reparați și exteriorul cinematografului deoarece i se prăbușesc coloanele și pereții mîncați de igrasie.
A ajuns ca Sighetul să aibă (cine ar fi crezut?), ca singura zonă mai animată să fie străduța din fața „Închisorii”, unde, se înghesuie niște padocuri din care se revarsă mai ales vara un zumzet de muzică, amestecat cu clinchete de pahare și veselie.
……Într-un loc, pe unde ar trebui să călcăm pe vîrfuri și care, în loc de piațetă ar trebui să se numească Pieta!
S-a ,,comercializat” totul în numele sfîntului Cîștig și al interesului obscur.
………………………………….
Iertată să-mi fie această disertație, nu am pretenția unui discurs avocățesc, dar atît am mai citit și eu cum că un medic care nu s-a preocupat îndeajuns de un pacient, poate fi acuzat de malpraxis.
Oare în cazul edililor unui oraș, care în mod sistematic, de peste 30 de ani lasă un oraș în uitare, paragină blazare, pînă la sufocare, nu s-ar putea aplica și în cazul lor verdictul de malpraxis?
Pînă atunci, avem însă o metodă la îndemînă pentru a-i sancționa și anume să folosim fiecare parafa (ștampila de vot), și să ne gîndim bine unde o aplicăm!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Ileana Pisuc

 

Foto: Ion Mariș




Visuri pentru sigheteni? Nu… Doar vise!… (Horia Picu)

Visele sunt produse de activitatea creierului în timpul somnului și sunt incontrolabile de partea noastră conṣtientă care ne „cenzurează″ activităţile pe care le facem când suntem activi. Desigur că ceea ce visăm, fără a ne propune un subiect sau ca niște persoane dragi să ne apară în vis are legătură cu realitatea noastră, cu obsesiile noastre, cu ceea ce e legat de viaţa noastră. Nimeni nu adoarme comandând-și un vis, că nu suntem la cinematograf sau la tv să ne alegem filmul favorit.

În schimb, visurile sunt dorinţele noastre pe care le avem în stare de conștienţă. Le folosim de multe ori în viaţa noastră când „visăm cu ochii deschiși” la cum va arăta viitorul nostru, la cum va fi când un eveniment aṣteptat se va produce, la cum se va încheia un conflict, o dispută, la ce bine ar fi dac-am putea face sau s-ar putea face, dacă s-ar întâmpla sau dacă nu s-ar întâmpla, etc., etc. Stăm ṣi ne gândim la ceva. Creierul nostru face un scenariu gândit de noi când suntem în plină activitate. Putem oricând să „intervenim” asupra „subiectului” și să-l modificăm după bunul plac.

Limba română are cuvinte la care pluralul se scrie în mai multe feluri, cu semnificaţii diferite. Zicem „vis”, fără ca interlocutorul să-și poată da seama ce vrem să comunicăm. Dar dacă folosim pluralul și spunem „visuri”, e clar că ne gândim la aspiraţiile pe care le avem, la ce dorim să se întâmple în viaţa noastră sau a celor de lângă noi. Vorbind de „vise” e limpede că urmează să povestim ce ne mai aducem aminte din ceea ce am visat când dormeam.

Sunt destule alte exemple de cuvinte care au forme multiple de plural, cu semnificaţii diferite: masă – mase; mese, raport-rapoarte; raporturi, bandă-benzi; bande și multe altele.

Revin la exemplul „vise-visuri” și trec acum la relaţia dintre prestatorii de servicii (din Primăria Sighet) care ar trebui să lucreze pentru binele cetăţeanului sighetean (cetăţean care-și face niṣte visuri că va fi băgat în seamă).

Pe 19 septembrie 2022 am trimis pe adresa de poștă electronică a primăriei o cerere oficială în care ceream (mă citez): „vă rog să-mi trimiteţi la adresa mea de email (–) motivarea scrisă a celor 7 consilieri locali pentru demiterea actualului viceprimar Dana Oniţa Ivașcu.

Menţionez că am nevoie de acest document pentru a scrie un comentariu în care îmi voi păstra imparţialitatea faţă de cele două părţi aflate în conflict. Sighetenii trebuie să știe. Dacă aprobaţi, documentul prin care se aduc acuzaţii viceprimarului va fi publicat, astfel încât toţi cei interesaţi să-l cunoască”.

Asta se cheamă c-am avut un vis, cu forma la plural visuri. Am primit răspuns la solicitarea mea: „Stimate domnule Horia Picu, referitor la e-mail-ul transmis de d-voastră, înregistrat la Primăria Sighetu Marmației în data de 20 septembrie cu nr. –, vă comunicăm faptul că am solicitat și suntem în așteptarea acordului celor șapte consilieri locali pentru a vă pune la dispoziție motivarea la care faceți referire. De îndată ce-l vom obține, vă vom transmite documentul solicitat”.

Nu știu dacă cei șapte consilieri au fost informaţi despre cererea lăsată de mine. Poate n-au fost, poate au fost și nu le-a permis timpul, prea ocupaţi fiind cu adoptarea celor mai bune hotărâri pentru oraș (a se vedea apa și gunoiul).

Și uitaţi așa a apărut încă un vis în noianul de visuri pe care-l port în mine zi de zi. M-am gândit că voi primi motivarea cerută. Trecut-au cele 30 de zile în care ar fi trebuit să primesc un răspuns. Au trecut peste 6 luni de la trimiterea cererii. Niciun răspuns… Ceva de genul: nu se poate, nu vrem, nu ne permite legea cutare, articolul cutare. Răspunsul, dac-ar veni acum, după publicarea acestui articol, n-ar mai interesa pe nimeni.

Nimic… Am visat degeaba la o stare de normalitate între aleși și alegători…

Visele, oricum vin. Și o fac de fiecare dată când vor ele. Visurile noastre, stimaţi sigheteni, se pot transforma în realitate. Și o vor face când vrem noi, adică în 2024.

Horia Picu

 

 




Elevii sigheteni s-au „acomodat” cu… Bruxelles-ul!

Proiecte de service-learning împreună cu comunitatea, pentru comunitate, în care desfășurăm activități de serviciu în folosul comunității și în același timp avem parte de învățare relevantă.

Anul 2022 a fost unul de bun augur pentru noi. A venit cu o invitație de a împărtăși Uniunii Europene în cadrul programului European Week of Regions and Cities activitățile de voluntariat, exemplele de bună practică de tip nonformal desfășurate de elevii voluntari ai instituției noastre. Acest deziderat este necesar în contextul evidențierii sprijinului oferit refugiaților din Ucraina și al activităților de advocacy, de împuternicire a tinerilor cu efecte pozitive în comunitate.

În luna octombrie a anului trecut a avut loc acțiunea la care au fost invitați domnul primar, doamna viceprimar, alți reprezentanți ai comunității, ai Uniunii Europene, părinți și elevi. Din Ucraina am avut-o drept invitată pe doamna Maria Lavriuk, profesor de Arte, persoană foarte activă pe această direcție, a sprijinului și bunei colaborări româno – ucrainene. Activitatea s-a desfășurat în model hibrid, noi am creat un link de Google Meet pentru acces direct în toată Uniunea Europeană.

Ne-au onorat cu prezența, alături de părinți, elevi și alți reprezentanți ai comunității, doamna viceprimar Onița Ivașcu Daniela și domnul europarlamentar Rareș Bogdan (invitat de doamna viceprimar).

Elevii noștri au gândit acel moment de diseminare într-un mod extrem de creativ, interactiv, au retrăit zilele de sprijin și de dovadă a solidarității cu multă emoție, cu reale exemple de compasiune, de empatie, cu date și dovezi concrete. Domnul Rareș Bogdan, membru al Parlamentului European din partea României, MEP, a fost puternic impresionat de întreaga activitate a elevilor noștri în această direcție, a sprijinului oferit Ucrainei și refugiaților din țara năpăstuită. A ales să-i invite pe elevi să viziteze Parlamentul European de la Bruxelles, drept răsplată a muncii acestora. Bucuria, emoția și extazul au cuprins întreaga sală în acel moment.

A treia săptămână din luna martie 2023 a fost selectată pentru realizarea acestei vizite. Ne-am pregătit bagajele și am decolat. Am avut parte de experiențe de neuitat la Bruxelles, am înțeles care e misiunea unui europarlamentar, cum poate să-și sprijine cetățenii pe care îi reprezintă, unde sunt forurile decizionale din toată Europa, cum s-a format Uniunea Europeană și multe altele. O parte din datele prezentate erau bine cunoscute de către elevii noștri. Firește că au existat și întrebări cărora li s-au oferit răspunsuri pertinente.

Am avut parte de trei zile memorabile (21 – 23 martie 2023), în care am vizitat Parlamentul European, sălile de ședințe, Parlamentarium; am stat de vorbă cu oameni importanți, cu europarlamentari pe care îi vedem doar la televizor, acum am avut șansa de a-i cunoaște. Am ales să facem cunoștință cu cât mai multe atracții turistice din capitala deciziilor europene. O prietenă româncă și-a dedicat trei zile pentru noi. Ne-a însoțit în timpul liber din programul nostru și ne-a plimbat prin cât mai multe zone memorabile ale metropolei.

Fiind colegiu național pedagogic, ne-am dorit foarte mult să vedem și o școală belgiană, dar și una pentru copiii românilor din capitala Belgiei. Am reușit. În Bruxelles școala arată impresionant, cu dascăli devotați, care colaborează, nu există bullying, cu elevi respectuoși, cu personal zâmbitor, cu bază sportivă fascinantă, demnă de invidiat, cu săli colorate și holuri primitoare. Am donat un mic fond de carte româneasă bibliotecii românești. Majoritatea volumelor sunt scrise de către colectivul școlii noastre. Fiecare carte are o poveste frumoasă. O carte românească donată înseamnă extrem de mult pentru un român, ni s-a spus. Elevii noștri, voluntarii, au confecționat diferite obiecte: brățări din mărgele în culorile tricolorului, păpuși de ață, mărțișoare, semne de carte, bucăți de lemn inscripționate cu modele autentice de pe cămăși și porți populare. Noi, la rândul nostru, am fost răsplătiți cu această excursie minunată, în care totul a fost asigurat, cazare, masă și transport. Pe deasupra am primit un set cu obiecte foarte potrivite pentru petrecerea timpului liber: minge, agendă, pix, coardă și un kit STEAM pentru grădinărit. Kitul este tocmai bun pentru plantat în grădina amenajată de voluntari în „Săptămâna verde”, care are forma unui soare cu 12 raze delicate. Continuăm activitatea, dragi voluntari!

Din echipa Sighetului au făcut parte: Botiș Andrei, Panusciac Ioan – Mihail, Botiș Georgiana – Niculina, Mihalca Alexandra – Maria, Dudaș Veronica – Antonela, Marfics Monica – Ana, Opriș Claudiu – Mihai, Grigor Andreea – Simina, Senatovici Teodora – Bianca – Mihaela, Știopei Diana – Iasmina, Șuștic Angelo – Teddy, Chiș Alexandra – Maria, Șofronici Giorgio – Alexandru, Biro Mara – Gabriela, Bakk Evelyn – Francesca, Traista Bianca – Paula, Puț Liliana, Grigor Dorina, Munteanu Ramona.

Frumoase experiențe, minunate, unice!

Mulțumim celor care ne-au sprijinit să avem parte de o asemenea „aventură” educațională!
Mulțumim doamnei viceprimar Onița Ivașcu Daniela, domnului Rareș Bogdan, domnului inspector școlar general, Pop Mihai Cosmin!

prof. Dorina Grigor (director adjunct)
Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighetu Marmației




România şi Ucraina continuă să-şi consolideze relaţiile comerciale și sociale bilaterale!

Comunicat de presă

Există o multitudine de factori care intervin direct sau indirect în procesul de creşterea economică, relaţiile economice internaţionale având un rol determinant în acest sens.

Astfel, cu cât economia naţională este mai amplu deschisă către economia internaţională, cu atât încasările şi plăţile vor exprima un volum mai mare de schimburi comerciale şi financiare, influenţând procese economice şi financiare interne ale economiei naţionale.
România a înţeles acest lucru şi a început să depună eforturi pentru creşterea schimburilor comerciale şi financiare, în special cu ţările vecine, ceea ce a ajutat ca ţara noastră să încheie anul precedent cu o creştere economică de 4,9%, peste estimarea oficială a Comisiei Naţionale de Prognoză.
Ucraina este un important partener comercial şi economic al ţării noastre, cu un potenţial deosebit de cooperare economică, având o importantă tradiţie în relaţiile cu România. În anul 2021, schimburile comerciale bilaterale au înregistrat un volum record de 2,4 miliarde USD, în creştere cu 40,5% faţă de anul anterior.
Şi exporturile au avut o creştere semnificativă, de peste 25% faţă de anul 2020, ajungând la 0,8 miliarde USD şi la 1,5 miliarde USD, la 31 iulie 2022.
Cooperarea româno-ucraineană a avut o dinamică ascendentă începând cu 2016, cu mici fluctuaţii în ultimii ani, aproximativ 600 de companii româneşti au exportat în Ucraina, iar aproape 1350 – au importat.
Mai mult, având o frontieră comună de peste 690 de km, şi peste 1000 de societăţi româno-ucrainene înregistrate în România, Ucraina se află în top 10 destinaţii pentru investiţiile străine directe ale românilor.

Înţelegând acest aspect, la iniţiativa Uniunii Ucrainenilor din România şi a Camerei de Comerţ şi Industrie Cernăuţi, pe 16 martie, la Cernăuţi a avut loc un forum, la care au participat reprezentanţi ai mediului de afaceri din România şi Ucraina.
Evenimentul a fost unul de succes, reuşind să adune 27 de reprezentanţi ai unor societăţi din şapte judeţe ale României, respectiv peste 40 de reprezentanţi ai IMM-urilor din Ucraina, şi a avut drept scop creşterea potenţialului de cooperare între reprezentanţii mediului de afaceri românesc şi ucrainean.
În ultimii ani, România şi Ucraina au demarat mai multe programe şi proiecte comune, care au drept scop dezvoltarea durabilă a ariei de graniţă dintre cele două ţări.
Valoarea finanţării acestor proiecte comune depăşeşte 80 milioane de euro, fiind contractate 64 de proiecte mari de infrastructură, investiţii în infrastructura de sănătate în zona de frontieră, precum şi în consolidarea capacităţii de prevenire a criminalităţii şi de intervenţii comune în situaţii de urgenţă în regiunile de frontieră ale celor două state.

Se poate observa că, în ciuda contextului geopolitic complicat, România şi Ucraina continuă să-şi consolideze relaţiile comerciale şi sociale bilaterale, în acest sens, în ultimii doi ani, au fost redeschise 3 noi puncte de trecere a frontierei, fiind modernizate zeci de km de cale ferată normală şi largă la graniţa cu Ucraina, înregistrând creşteri ale volumului de trafic de mărfuri în toate staţiile feroviare de frontieră.

Astfel, pentru menţinerea traiectoriei ascendente a cooperării bilaterale, trebuie reluate lucrările Comitetului Economic Mixt, care, în ultimii 13 ani, s-a întâlnit doar de câteva ori, iar în ultimii ani au fost identificate mai multe domenii de cooperare de interes comun pentru cele două state.

Nicolae Miroslav Petreţchi
(Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale)

 




Sighetul, un oraș peticit! (autor, Horia Picu)

Peticele se pun dacă ceva e rupt, degradat, zdrenţuit. Ca să ajungă în halul ăsta, trebuie ca acel ceva degradat să nu fi fost  îngrijit. Neîngrijirea derivă ori din nepăsare, ori din nepricepere, ori din interese care pot face parte din categoria secrete bine păzite ṣi de toţi bănuite.

Las teoria peticului la o parte ṣi trec la concretul cotidian de care mă satur văzându-l întâmpinându-mă pe oriunde m-aș duce prin Sighetu Marmaţiei. Văd că din nou se dezvoltă sistemul de peticire. Se dezvoltă și nu mai are limite de raţiune, de elementar simţ gospodăresc.

Peticirea stradală – pentru că despre ea e vorba – e un ordin care, ca orice ordin, se execută, nu se discută. Discuţiile nu sunt pentru executanţi! Ei doar îndeplinesc un ordin transmis de gânditorii aflaţi mai sus în organigrama instituţiei. Iar gânditorii au și ei ṣefi în altă parte. Şefi sau prieteni conjuncturali.

„O mână spală pe alta” e o zicală rămasă de la latini. Trebuie însă de observat că mâinile trebuie să fie ale aceluiaṣi om. Altfel nu-mi pot imagina cum o mână aparţinând unuia spală altă mână care aparţine altuia. Cu alte cuvinte, două mâini care se spală una pe alta nu pot fi  comandate decât de acelaṣi cap.

Două mâini, un singur cap. Mai întâi, o mână decupează niște gropi în asfaltul chinuit, străduindu-se să le dea o formă geometrică lipsită de linii curbe. După ce se  face treba asta cu abnegaţie și pe toate străzile, urmează o perioadă de aṣteptare. Lungă și cu folos. Cu folos pentru vulcanizările din oraṣ, pentru service-urile auto. Și tocmai când sigheteanul își pierde ultima speranţă de a vedea peticele ivite pe străzi aduse la același nivel cu restul asfaltului, adică umplute și ele cu acelaṣi  material care e interzis(?) a se turna pe trotuare și care se folosește doar la peticit străzile, cealaltă mână comandată de același cap se pune pe treabă și toarnă. Asfalt.

Apare, așa cum suntem obișnuiţi(?) prin România, excesul de zel. Şi atunci se toarnă asfalt  direct peste praf, aiurea și ineficient. Toată lumea comenta în vechea orânduire că recolta se „măsura” și după cantitatea de motorină consumată de tractoarele patriei plecate să adune grânele. Şi atunci, unii „fruntaṣi în producţie”, vărsau frumos motorina pe câmp (dacă n-o vindeau…), umpleau din nou rezervoarele și uite-așa mergea treaba.

Mă gândesc că decât să rămână cu asfaltul neturnat și să se mânie mai-marii, se preferă orice colţișor de intersecţie și se lasă acolo surplusul.

Cine crede că scriu doar din dorinţa de a mă exersa, e invitat să vină la intersecţia străzilor Gheorghe Şincai cu Ion Creangă. Pozele ataṣate acestui articol sunt făcute la faţa locului.

Concluzia pe care o trag este că mâinile nu doar se spală una pe alta. Se poate întâmpla ca una să sape și alta să toarne asfalt, pe unde-apucă.

Până la urmă, nu ele sunt de vină, ci capul!

Horia Picu




Bursa Locurilor de Muncă

Job Trainer Motoc SRL organizează o conferință a Bursei Locurilor de Muncă în cadrul proiectului Job Marmația (cod proiect 157646). Job Trainer Motoc SRL, una dintre cele mai mari companii de formare profesională din Maramureș, organizează conferința Bursei Locurilor de Muncă, în data de 15.03.2023, ora 11.00, la Restaurant Perla Sigheteană.

Conferința va fi dedicată angajatorilor și candidaților care doresc să exploreze oportunitățile de carieră și să se conecteze cu companii din diferite domenii. Participanții vor avea ocazia să afle despre cele mai recente tendințe de recrutare, să discute cu angajatori de top și să se prezinte pentru a primi oferte de angajare.

În cadrul conferinței, participanții vor beneficia de prezentări interactive și ateliere specializate, care le vor oferi o perspectivă mai clară asupra cerințelor pieței de muncă. Vor exista, de asemenea, discuții pe teme de actualitate, cum ar fi dezvoltarea carierei, salariile și avantajele oferite angajaților.

Conferința Bursei Locurilor de Muncă este o oportunitate unică pentru companii de a atrage talente noi și de a-și îmbunătăți brandul de angajator. Participarea la eveniment oferă angajatorilor posibilitatea de a identifica candidați cu aptitudini și calificări relevante și de a discuta cu ei despre poziții vacante. În plus, companiile vor putea să își prezinte brandul și să ofere informații cu privire la cultura lor organizațională.

Pentru candidații care caută oportunități de carieră, conferința Bursei Locurilor de Muncă este o ocazie ideală pentru a-și prezenta CV-urile și a se conecta cu angajatori de top din diferite domenii. Participanții vor avea posibilitatea de a-și face cunoscută prezența și de a-și îmbunătăți șansele de a fi recrutați.

În concluzie, Job Trainer Motoc SRL invită atât angajatorii, cât și candidații să participe la conferința burselor de locuri de muncă. Evenimentul este o oportunitate unică pentru a face conexiuni importante într-un mediu prietenos și profesionist.

Pentru mai multe informații și înscriere, vizitați site-ul nostru web la adresa Website: www.jobtrainermotoc.ro.

Contact: Motoc Valeria (Manager Proiect)
Tel: 0747 – 088 215




Sighetul Marmației, cu -l- sau fără -l- la sfârșitul cuvântului? (Dorin Ștef)

Așa cum bine se știe, din anul 1968, odată cu intrarea în vigoare a legii reorganizării administrative a României, numele oficial al localității Sighet este Sighetul Marmației (după cum este menționat în Decretul 799 din 1964).

Numai că atât localnicii, cât și autoritățile locale au considerat că forma articulată a oiconimului Sighet, în sintagma Sighetul Marmației, era oarecum dificil de pronunțat și mult mai ușor de utilizat ar fi varianta nearticulată, adică Sighetu Marmației.

Cum însă pe vremea respectivă (în plin regim comunist, autoritar prin excelență) nimeni nu își permitea să modifice numele unei localități fără acordul autorităților centrale, în anul 1973, câțiva intelectuali maramureșeni, „dovedind preocupări pentru problemele de limbă și interes pentru puritatea acesteia, intransigență în fața unor tendințe izolate de a introduce reforme lingvistice”, decid să-l consulte pe academicianul Iorgu Iordan „asupra modului de scriere a toponimului Sighetul Marmației, cu -l- sau fără -l-”.

Evident, răspunsul lui Iordan a fost previzibil: „Sighetul se scrie cu -l- la sfârșitul cuvântului”.

Un alt semnal de alarmă

Fenomenul de suprimare a articolului hotărât din numele compuse a unor localități nu era unul izolat, din moment ce a fost semnalat și de un alt academician, Alexandru Graur, într-o lucrare publicată în 1972, unde atrăgea atenția asupra faptului că formele nearticulate ale denumirii unor localități folosite de localnici, apoi de autorități, au început să apară și pe inscripțiile locale.

Regulile Academiei sunt abuzive?

Nu știm cât de intransigente au fost organele de partid și de stat în chestiunea respectării regulilor gramaticale impuse de Academia Română; cert este că, după schimbarea regimului politic (în 1989), noile autorități, alese prin vot democratic, au considerat că Iorgu Iordan nu a avut dreptate atunci când a spus că Sighetul (Marmației) „se scrie cu -l- la sfârșitul cuvântului”.

Ba mai mult,  au apreciat că regulile Academiei sunt abuzive și nu corespund cu realitatea din teren. Din acest motiv, toate însemnele oficiale ale localităților au fost modificate peste noapte, înscrisurile, cât și inscripțiile de pe clădirile Primăriilor sau indicatoarele rutiere de la periferia localităților. Cu timpul, noua denumire s-a ofi­cializat și a fost preluată și de autoritățile județene, respectiv centrale.

În momentul de față, toate localitățile din județul Maramureș aflate în această situație folosesc în înscrisuri forma nearticulată. Este vorba, invariabil, de cuvinte compuse, unde articolul enclitic al unui substantiv masculin (în nominativ sau acuzativ) a fost suprimat ca urmare a procesului de vorbire. A rezultat, în mod firesc, o formă populară, care nu este neapărat și cea corectă din punct de vedere gramatical.

„Greu cu limba română”

Situația a ajuns de-a dreptul hilară, zilele trecute când, pe un grup al unei rețele de socializare, cineva (un oarecare Nicu M.) postează o poză cu un indicator rutier, de la marginea orașului Baia Mare, unde numele localității Sighet apare, spre consternarea și chiar revolta unor membri ai grupuluii, în forma: „Sighetul Marmației”. Fotografia este însoțită de comentariul: „Greu cu limba română. Ce pretenții să mai avem?”.

Faptul că, uneori, uzanța bate legea nu e o noutate, dar să te revolți și să acuzi pe cineva atunci când scrie sau pronunță corect, e o manifestare specifică analfabeților funcționali.

Dorin Ștef
(articol preluat din www.glasulmm.ro)

Credit foto: Baia Mare – Mass Media (grup facebook)




CARITAS – Raport de activitate pe anul 2022

Prin cele 21 de servicii sociale acreditate, Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare a oferit sprijin și ajutor pentru 2.442 de persoane aflate în dificultate, din care 459 au fost refugiați ucraineni.

În anul 2022, Organizația Caritas a privit dificultățile ca provocări, în locul problemelor s-a concentrat pe soluții, doar astfel a reușit să continue să furnizeze servicii sociale în contextul pandemiei, crizei energetice și a războiului din țara vecină. Eforturile organizației depuse în vederea îmbunătățirii calității vieții persoanelor vulnerabile au fost sprijinite de parteneri interni și externi, persoane fizice și juridice prin proiecte comune, sponsorizări, donații și feedback-uri pozitive. Organizația aduce mulțumiri și pe această cale tuturor persoanelor care au sprijinit activitatea sa socială în cursul anului trecut. De asemenea, Caritas le mulțumește reprezentanților mass-media pentru că au informat regulat și corect cititorii lor în legătură cu activitatea organizației.

Activitatea socială are întotdeauna și rezultate obiective, concrete. Acestea sunt comunicate de către Caritas publicului la începutul fiecărui an în forma unui raport de activitate. Iată care au fost cele mai importante realizări în principalele sale domenii de activitate.

Domeniul serviciilor sociale destinate copiilor

Centrele pentru copii ale Caritas din Satu Mare, Ardud, Turulung și Baia Mare au asigurat servicii cu caracter pedagogic, psihologic și social pentru 455 de preșcolari și școlari proveniți din medii defavorizate.

Neprelungirea stării de alertă a făcut posibilă derularea de activități cu participarea a unui număr mai mare de copii, precum și organizarea unor programe comune cu alte centre ale Caritas și cu unitățile școlare partenere. După o pauză de doi ani, au repornit lecțiile de percuție la „Casa Prieteniei” și în luna august a avut loc și tradiționalul concert de tobe al centrului.

Pe lângă programul „CoFa” („Copil și Familie”) și „Șansa mea” care contribuie an de an la diversificarea activităților asigurate de centrele de copii ale Caritas, în 2022, organizația a reușit să lanseze un proiect major având ca titlu: „Conexiune Interetnică”. Proiectul este implementat de Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare în calitate de promotor și Primăria Comunei Turulung, alături de Școala Gimnazială Turulung, în calitate de parteneri, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Scopul proiectului este determinarea tinerilor romi și a actorilor locali din Turulung să-și crească capacitatea de intervenție în propria comunitate.

Domeniul serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilități

În anul 2022, Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare a furnizat servicii sociale pentru 289 de copii și adulți cu dizabilități.

Ieșirea din starea de alertă a avut un efect benefic și asupra programelor oferite copiilor cu dezvoltare atipică și cu dizabilități. Anul trecut, Centrul de reabilitare „Sfântul Iosif” din Satu Mare și Centrul de reabilitare Carei au marcat împreună Ziua Copilului și au fost organizate și tradiționalele ateliere de creație înainte de sărbătorile creștine, la care, alături de copiii beneficiari ai celor două centre au fost prezenți și membrii lor de familie.

În jur de 150 de pedagogi au participat în luna octombrie, la Satu Mare, la conferința de încheiere a proiectului Erasmus+ „Terapie asistată de roboți educativi pentru copii cu dizabilități”. Proiectul a fost implementat de Centrul de reabilitare „Sfântul Iosif” al Caritas, în parteneriat cu Fundația „Csodavár” (Budapesta, Ungaria) și Fundația „Talentum Cassoviensis” (Cașovia, Slovacia). Obiectivul proiectului a fost să ofere idei și inspirație psihopedagogilor și părinților în utilizarea roboților educativi în terapia copiilor cu dizabilități. Un rezultat important este lansarea paginii de web Robooks, accesibilă gratuit, în patru limbi: română, maghiară, slovacă și engleză.

Odată cu ameliorarea situației pandemice s-a diversificat și paleta de programe oferite de Centrul pentru viață independentă pentru persoane adulte cu dizabilități „Casa Perla” din Homorodu de Jos. Beneficiarii unității au fost în excursii, au vizitat orașul și chiar și Târgul de Crăciun.

Domeniul serviciilor sociale destinate persoanelor în vârstă – programe pentru seniori și îngrijire la domiciliu

Pentru organizație a fost o reușită importantă că în luna decembrie 2022, activitatea Centrului său de zi pentru vârstnici „Sfântul Iacob” din Satu Mare a fost apreciată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale ca model de bune practici.

Anul trecut, Caritas a finalizat cu succes implementarea a două proiecte POCU. La finalul lunii iunie, organizația a încheiat proiectul „Împreună pentru vârstnicii noștri!”, implementat la Baia Mare. Pe durata proiectului, prin cele patru servicii sociale furnizate, un număr de 196 de vârstnici băimăreni au primit sprijin, din care 134 au depășit situația de vulnerabilitate dată de izolarea la domiciliu.

În luna august s-a încheiat proiectul „Implicat și activ la vârsta înțelepciunii”, implementat de Direcția de Asistență Socială Satu Mare (DAS), în calitate de aplicant principal și Asociația Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare, în calitate de partener. În cadrul acestui proiect au fost înființate două servicii sociale noi: Centrul de zi pentru vârstnici de pe aleea Jiului care funcționează sub egida DAS și Masa pe roți, serviciu social care face parte din structura Caritas. În cele 25 de luni de furnizare a serviciilor, 197 de vârstnici au primit sprijin, din care 157 au depășit situația de vulnerabilitate dată de izolarea la domiciliu, segregarea socială.

Centrele de îngrijire la domiciliu ale organizației din Satu Mare, Ardud, Carei și Sighetu Marmației au oferit și în anul 2022 îngrijirea necesară pentru seniorii cu boli cronice. Anul trecut, Centrul de îngrijire la domiciliu „Sfântul Carol” din Sighet a funcționat cu sprijinul Asociației „Cunoaște-i Nu Discrimina”. Datorită acestui parteneriat, centrul a avut un an cu rezultate frumoase.

În cursul anului trecut, Organizația Caritas a avut 612 beneficiari de vârsta a treia.

Domeniul serviciilor sociale de suport și intervenție

Numărul beneficiarilor acestui domeniu a crescut semnificativ în anul 2022. Motivul a fost, pe de o parte, că a crescut numărul persoanelor aflate în dificultate care s-au adresat organizației pentru sprijin, iar pe de altă parte, Caritas s-a implicat activ în ajutorarea refugiaților ucraineni încă din primele zile. Numărul total al beneficiarilor ai acestui domeniu a fost de 1.086, din care 459 au fost refugiați ucraineni.

Cantinele sociale și serviciile de masa pe roți din Satu Mare și Baia Mare ale organizației au pregătit regulat prânz gustos semenilor aflați în nevoie. Centrul de Resurse pentru Integrare Socială și Profesională din Satu Mare a acordat persoanelor aflate în dificultate atât sprijin imediat, cât și pe termen mediu, fiindu-le alături în procesul de depășire a situațiilor de criză.

În ajutoarea cetățenilor ucraineni care s-au confruntat cu lipsuri din cauza războiului, Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare s-a implicat pe mai multe planuri. În primul rând, a oferit ajutor, servicii sociale și cazare temporară pentru ucrainenii care s-au refugiat în România. Paralel, organizația și-a asumat un rol și în ameliorarea dificultăților pe care le-au întâmpinat cetățenii rămași în Ucraina. În cadrul acțiunii inițiate de UDMR Satu Mare, Caritas, alături de Serviciul de Ajutor Maltez, s-a implicat în colecta organizată în vederea ajutorării semenilor nevoiași din Beregovo. În cursul anului, prin intermediul organizației Caritas au ajuns în Ucraina 30 de tone de alimente, articole de igienă și alte bunuri de primă necesitate provenite din colecte organizate de partenerii Caritas din străinătate.

Proiectul „Apel de urgență pentru Ucraina”, implementat de Organizația Caritas, finanțat de Rețeaua Caritas Internaționalis prin Confederația Caritas România a făcut posibilă ajutorarea refugiaților cazați în Sighetu Marmației, Baia Mare, Satu Mare și în localitățile din apropierea acestor municipii.

Eforturile organizației depuse în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață a oamenilor ucraineni a fost recunoscută atât de Primăria Municipiului Satu Mare, cât și de Primăria Municipiului Sighetu Marmației.

Planuri noi

În anul 2023, organizația și-a propus să deschidă un nou centru social acreditat, să îmbunătățească calitatea serviciilor oferite prin modernizarea echipamentelor de lucru, și ceea ce este cel mai important și totodată cel mai greu în fiecare an, să asigure fără întrerupere, la obișnuitul nivel de calitate furnizarea serviciilor sociale pentru toți beneficiarii săi – ne-a informat directorul adjunct al Caritas, Zsolt Lieb-Nemes.

Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare




Şi cu rucsacul ce facem? (Horia Picu)

Fiind vremea cutremurelor, n-avem altceva de făcut decât să ne cutremurăm. Şi n-o facem neapărat din cauza plăcilor tectonice care nu-ṣi găsesc locul. Ne putem cutremura ṣi din cauza recomandărilor DSU în legătură cu componenţa rucsacului de supravieţuire.

Cutremurul e un lucru grav. Când se miṣcă totul în locul în care te afli, când te aṣtepţi în fiecare clipă să cadă o grindă sau un perete peste tine, nu poţi să rămâi calm. Am trăit în Bucureṣti cutremurul din 1977 ṣi încă vreo câteva înainte ṣi după. Deci ṣtiu ce simte omul în toată neputinţa lui. „Nu tremur la cutremur″, ne povăţuieṣte site-ul https://nutremurlacutremur.ro/pregatire.htm. Garantez că la cutremur se tremură, cu sau fără sacul – sau rucsacul – de supravieţuire aflat pe spatele sau în mâna cutremuratului.

Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă ne spune ce trebuie să conţină rucsacul care ne poate salva viaţa (sursa: https://fiipregatit.ro/plan-personal/ ). Vreau să atrag aici atenţia asupra componenţei recomandate a bagajului salvator.

În primul rând, nu ni se spune cum să facem ca rucsacul burduṣit cu de toate să fie în permanenţă pe lângă noi astfel încât în caz de urgenţă să-l punem pe spate ṣi apoi să ne ascundem sub masă, pat, etc. Îl luăm cu noi oriunde ne-am duce (prin casă) ṣi orice am face?

Pe Platforma naţională pentru situaţii de urgenţă scrie că rucsacul trebuie să devină o „trusă de supraviețuire care să conțină obiecte care să permită supraviețuirea pentru 3-5 zile”.

Presupunând că rucsacul devine un fel de prelungire a mâinii sau că omul va simţi mereu nevoia, zi-noapte, vară-iarnă, să aibă ceva mare ṣi greu pe spate, să privim mai în amănunt ce trebuie să fie în rucsac.

APA. „Cel puţin 4 l de apă/ persoană/ zi. Dacă aveţi animale de companie nu uitaţi să prevedeţi apă şi pentru ele (cca. 30 ml. de apă/ kg. animal/zi). Depozitaţi apa într-un loc rece şi întunecos. Înlocuiţi apa o dată la 6 luni. ATENŢIE! Apa este esenţială supravieţuirii. În caz de maximă urgenţă, se poate obţine apă potabilă prin fierbere timp de 10 minute”.

Să facem niṣte calcule. Mergem mai departe cu presupunerea că într-o familie fiecare ar fi cu rucsacul lui. Să mai presupunem că după trei zile salvatorii îi scot pe toţi ai casei ṣi animalul de companie de sub dărâmături vii ṣi în bună stare. Trei zile în care e nevoie de 12 litri de apă care – scrie pe fiipregatit.ro – trebuie să stea „într-un loc rece ṣi întunecos” până când o punem în bagajul de salvare.

Puţină recapitulare a situaţiei. Pregătim rucsacul cu de toate (o să vedeţi imediat ce mai trebuie să conţină). Cum facem cu apa??? La case, locul rece ṣi răcoros e beciul. Acolo se ţin murăturile, nu stau oamenii. Când începe să se miṣte pământul, apa cea răcoroasă ar fi cam departe de rucsacul cu care ne-am obiṣnuit deja să ne însoţească oriunde, la bine ṣi la rău. Dacă dăm fuga în beci după apă, mai apucăm să venim cu ea repede înapoi? Reamintesc că ar trebui mai mult de 12 l de apă. Dar dacă se pune apă pentru întreaga familie (plus necuvântătoarea) ṣi ar trebui – doar pentru trei persoane – peste 36 de litri de apă??? Ce facem dacă noi suntem cu apa ṣi tot rucsacul într-o parte ṣi ceilalţi membri ai familiei sunt mai departe ṣi nu putem ajunge la ei?

Ce pot să mai spun decât ce rucsac încăpător ṣi ce bine că toată lumea are muṣchii lucraţi îndelung la sală?

„În caz de maximă urgenţă, se poate obţine apă potabilă prin fierbere timp de 10 minute”.

Serios??? Păi nu-i mai bine, odată scăpaţi din locuinţa tremurândă să cerem apă cuiva din apropiere? Nu cred că în magazinele alimentare în caz de extremă urgenţă vânzătorul – care nu tremură la cutremur! – ar zice că dacă nu plăteṣti, nu iei sticla cu tine. 10 minute… Unde te duci ca să fierbi apa 10 minute? În mijlocul naturii, desigur. Poate ar trebui ṣi un topor de pus în rucsac, ṣi un vas metalic, ṣi un suport pe care să stea vasul deasupra focului. Mă gândesc că „trei vreascuri rupte dintr-un gard” se pot găsi uṣor.

ALIMENTELE. Ni se recomandă câteva tipuri de alimente pentru supravieţuire. Citez din recomandare doar atât: „dacă aveţi animale de companie, nu uitaţi mâncarea acestora. Dacă trebuie să încălziţi anumite alimente prevedeţi un aragaz de campanie şi combustibil”.

Să fie clar. Dacă ne prinde cutremurul sub dărâmăturile propriei locuinţe, luăm apă – aţi văzut cam de câtă ar fi nevoie… – ṣi n-ar strica în „pacheţelul” de supravieţuire ṣi un mini aragaz gata pregătit cu combustibil. Mai face omul o mâncare acolo, sub dărâmături, o ciorbă, ceva, să mai uite de necaz…

ÎMBRACAMINTE ṣi ÎNCALAȚAMINTE Da… bun sfat ṣi ăsta. Te prinde cutremurul în casă, în papuci. Păi n-o să stai în ei când ai ajuns afară, alungat de cutremur, nu ? Te încalţi cu pantofii, chiar dacă molozul e pe tine. Eticheta trebuie să rămână etichetă, ce să mai discutăm, ce s-o mai lungim?

UN SAC de DORMIT „Sau două pături călduroase pentru fiecare persoană”. Buuun. Cutremurele vin ṣi trec. Dar de dormit trebuie s-o facem cam în fiecare zi. Ideea că avem în rucsac două pături e suficientă ca să ne fie deja cald ṣi să visăm noaptea ce cald ṣi bine ne e. Unde mai încap ṣi păturile alea în rucsac??? Ni se recomandă să nu uităm de lenjeria de corp. Exact! Aṣa-i civilizat. Omul îṣi schimbă lenjeria de corp, chiar dacă-i cutremur. Totuṣi, cum s-ar putea face asta printre dărâmături???

O TRUSA de PRIM AJUTOR Şi aici e o recomandare foarte tare. Citez: „la nevoie, articole sau accesorii necesare pentru aparatul auditiv, scaunul rulant etc”. Nu ni se spune cum intră scaunul rulant în rucsac, pentru că despre rucsac e vorba.

APARATE UTILE, adică „aparat radio AM/FM cu baterii de schimb (Nu uitaţi să înlocuiţi bateriile anual!); lanternă/ persoană şi baterii de schimb; un fluier (semnalul convenţional în caz de urgenţă este de fluierături scurte); un telefon mobil, o cartelă telefonică, cablu și un acumulator suplimentar”.

Nu ṣtiu dacă se ṣtie pe la fiipregătit.ro că telefoanele mobile au ṣi radio. Sigur, un radio cu baterii e bun la casa omului. Mai o ṣtire, mai o melodie, fac bine, mai ales atunci când nu te poţi miṣca.

ARTICOLE PENTRU COPII „Jocuri, în funcţie de vârsta membrilor familiei; cărţi de colorat, creioane, jucării pentru copii”. Sigur, bună idee! Celor mici le va sta gândul la joacă la un moment dat. Se vor plictisi în poziţiile incomode în care trebuie să stea (pentru că nu pot să se miṣte!!!) până vin salvatorii, ṣi atunci vor dori să coloreze ceva, să le mai treacă de plictiseală.

ARTICOLE DE IGIENA, adică „hârtie igienică, hârtie umedă de mâini, batiste de hârtie, articole personale: săpun, şampon, deodorant, pastă de dinţi, periuţă de dinţi, pieptene, etc. saci de bucătărie”.

Orice ar fi, ṣamponul trebuie să fie cu noi. Să nu uităm să ne spălăm pe dinţi, că doar apă avem în rucsac! Cum ar fi să dea salvatorii de noi ṣi să ne prindă nepieptănaţi? Vă daţi seama? Sacii de bucătărie sunt pentru strângerea gnoiului pe care-l facem, înţepeniţi în aṣteptare. Dar despre selectarea pe sortimente a gunoiului de ce nu ni se spune nimic?

ACTE PERSONALE „carte de identitate, carnete de asigurări medicale, bani, cecuri, numere de telefon importante”. Foarte bine. Omul, constrâns la nemiṣcare, mai dă un telefon, îṣi mai numără banii. Ce să mai spun de faptul că simţindu-se cu carnetul de sănătate (eventual ṣi cu carnetul de asigurare de viaţă) la el, deja viaţa i s-ar părea imediat suportabilă?

Concluzia mea – pentru că trebuie să mi-o asum – este că rucsacul de supravieţuire e absolut indispensabil în drumeţii pe cărările mai neumblate ale Terrei. La cutremur, mi-e greu să înţeleg cum poţi folosi echipamentul de supravieţuire din moment ce nu te poţi miṣca. La cutremur, rucsacul de supravieţuire e la fel de eficient ca jucăria cu care adoarme copilul mic ţinând-o lângă el.

Orice s-ar spune, la cutremur se tremură. Aṣ vrea să-l cunosc pe omul care n-o face…

Horia Picu




Liceul Tehnologic Forestier Sighet a primit acreditare pentru „Formare profesională” (Erasmus+)

Liceul Tehnologic Forestier (LTF) din Sighet a reușit o performanță deosebită. Propunerea de acreditare transmisă de către LTF pentru domeniul „Formare profesională”, din cadrul programului Uniunii Europene – Erasmus+, a fost aprobată de către Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP) astfel încât instituția școlară sigheteană are pe următorii cinci ani posibilitatea de-a implementa multe alte proiecte în domeniul vizat.

Câteva detalii despre acest succes am primit de la două doamne profesoare de la Liceul Tehnologic Forestier, implicate în procesul de acreditare.

Cât de dificil și ce a presupus depunerea dosarului pentru acreditare? Ce puncte forte/ argumente a avut Liceul Tehnologic Forestier?

Depunerea dosarului în vederea obținerii acreditării a presupus întocmirea clară și precisă a unui proiect – aplicație și a unui Plan de Dezvoltare Europeană Erasmus+ al Liceului Tehnologic Forestier. Obținerea acreditării presupune implementarea și desfășurarea mobilității Erasmus+ în țările partenere pe o perioada de 5 ani – 2022-2027.
Munca în echipa, buna colaborare și consecvența, au dus la îndeplinirea obiectivului nostru.
Educația promovată de școala noastră își propune să pregătească tinerii pentru o profesie, dar și pentru viață, pentru învățarea continuă. Scopul școlii noastre este, în aceeași măsură, să creeze forță de munca dar și să  modeleze caractere, să cultive integritatea, să dezvolte curiozitatea, respectul pentru învățare și autonomie a generației tinere. La nivelul instituției de învățământ, ne-am stabilit prioritățile pentru a asigura un sistem educațional care să le dezvolte tinerilor competențe și abilități precum încrederea în sine, capacitatea de a învăța continuu, interdisciplinaritatea și de a se integra cu ușurință în orice mediu sau grup social.
Echipa de conducere a Liceului Tehnologic Forestier, împreună cu cadrele didactice, continuă implicarea în proiectele educaționale finanțate prin Uniunea Europeană, prin programul Erasmus+, în domeniul formării profesionale VET 2022-2027.” (prof. Maria Roman – director)

Ce beneficii concrete aduce pentru LTF obținerea acreditării Erasmus+?

Obținerea acreditării aduce multiple beneficii. În primul rând îmbunătățirea competențelor didactice a profesorilor/ maiștrilor de specialitate de la Liceul Tehnologic Forestier, în perioada 2023-2027 prin participarea acestora la activități de formare continuă în instituții VET și companii din UE. De asemenea vorbim de receptarea de competențe profesionale și soft skills care sunt necesare pentru creșterea inserției pe piața muncii, prin activități de învățare în companii din Uniunea Europeana a formabililor VET în perioada 2023-2027. Și nu în ultimul rând, prin obținerea acreditării, va fi încurajată participarea la mobilitățile VET a elevilor cu oportunități reduse, care provin din medii defavorizate, în vederea reducerii și prevenirii abandonului școlar la liceul nostru.” (prof. Erika Sarkadi Csiszar – coordnator)

Felicitări echipei Liceului Tehnologic Forestier și la cât mai multe proiecte… vocaționale!

Ion Mariș