La 22 noiembrie 1918 se organizează la Sighet o impunătoare Adunare Naţională care alege delegaţii comitetului Sfatului Naţional Român în frunte cu dr. Vasile Chindriş şi delegaţii pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918). Prin Decretul -lege 3631 din 11 decembrie se consfinţea unirea pe plan intern şi se organiza Transilvania provizoriu prin cele două organisme, Marele Sfat Naţional, cu rol legislativ, şi Consiliul Dirigent, drept for executiv. Acesta din urmă, avea în componență 15 Resorturi (ministere), la Culte și Instrucțiune Publică fiind numit Vasile Goldiș. La 14 decembrie 1918, Consiliul Dirigent înființează Gazeta Oficială, care apare neîntrerupt, la Sibiu, până la 31 martie 1920. Ea publică hotărârile Marelui Sfat al Transilvaniei, decretele, ordonanțele, notele circulare și alte decizii ale Consiliului Dirigent. În anunțul ministrului Valeriu Braniște, nr. 5742, Sibiu 14 iunie 1919, publicat în Gazeta Oficială, nr. 35 din 16 iunie 1919 se înființează: a) 17 licee  de băieți – din care  8 licee complete (clasele I-VIII) și 9 deocamdată cu primele 5 clase românești, la poziția 5 figurând „Dragoș” – Sighet; b) 4 școli reale superioare (clasele I-V românești); c) 3 licee de fete deocamdată cu clasele I-V românești; d) 2 școli superioare de fete (clasele I – V), la Brașov și Sighet; e) 2 școli comerciale de băieți; f) 2 școli comerciale de fete; g) 6 Școli Normale,  5 de băieți (printre care și cea de la Sighet) și una de fete.

Astfel, după cum se poate remarca, în Sighetul interbelic s-au impus, prin contribuţia lor deosebită la educarea tinerei generații Liceul de băieți „Dragoș Vodă”, Liceul de fete „Domnița Ileana” și Școala Normală „Regele Ferdinand”.

Liceul de băieți Dragoș Vodă şi-a deschis cursurile la 10 octombrie 1919. Festivitatea prilejuită de acest eveniment rămâne o zi memorabilă, care a început cu sfinţirea şcolii de către părintele vicar Ilarie Boroş, preot greco-catolic la Sighet. Şcoala a funcţionat şi funcţionează şi azi într-o clădire construită în 1912. Imobilul a intrat în proprietatea Ministerului Educaţiei Naţionale la 3 martie 1937. Liceul de băieţi „Dragoş Vodă” a fost instalat la parterul şi primul etaj al clădirii, preluate de la fostul liceu catolic de băieţi la 10 august 1920.

În perioada interbelică, la acest liceu au predat 105 cadre didactice, dintre care 64 profesori cu studii superioare, opt dintre ei având și titlul de doctor. Îi amintim pe dr. Eugen Seleș, primul director al liceului, transferat în 1920, profesor și director, în 1920 la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare; îi urmează la conducerea liceului până în anul 1940 profesorul de matematică Mihail Șerban, originar din Săpânța, transferat de la Liceul de fete din Blaj; Alexandru Gheorghe Flore, autorul Graiul mirilor români de pe Valea Someșului (1914), Titu Liviu Doroș, Iacob Dermer, care a desfăşurat o prodigioasă activitate publicistică, în special la ziarul Graiul Maramureşului  și coautor la Maramureşul românesc, Alexandru Balint, Nicolae Angelescu, Marcu Csoti, Dumitru Simion, care activa în același timp și ca director al Școlii Normale (până în anul 1928, când este transferat la Focșani) sau pictorii Traian Bilțiu-Dăncuș – fondator și redactor al gazetei Graiul Maramureșului, director al Muzeului sighetean de etnografie – Liviu Bordeaux, cel care la Palatul Cultural de la Sighet a înfiinţat o şcoală particulară de pictură, și unde a organizat expoziţii cu caracter permanent.
Dintre absolvenții de seamă ai liceului din perioada interbelică se remarcă folcloristul și etnologul Mihai Pop, președinte al SocietățiiInternaționale de Etnografie și Folclor, laureat al premiului internațional „I.G. Herder” (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000). Una dintre trăsăturile absolventului de „Dragoș Vodă” o reprezintă opțiunea de-a se întoarce în calitate de profesor, de-a fi coleg cu foștii profesori. Este cazul lui Andrei Radu, care în 1932 este numit profesor suplinitor și colaborator la „Graiul Maramureșului”. La sfârşitul carierei didactice, Andrei Radu a fost lector la catedra de metodică a Universităţii din Cluj-Napoca, calitate în care şi-a susţinut doctoratul la Sorbona cu tema: „Methodologie de l’enseigment du francais”. Îi datorăm cele mai frumoase mărturii despre oamenii liceului în lucrarea „Mierea amintirilor”. Un alt absolvent întors la Sighet în 1931 a fost Mihai Marina. Secretar al Despărţământului Maramureş, fondator al „Graiului Maramureşului”, a fost primpretor al plasei Sighet. A participat la lucrările de pregătire a materialului documentar pentru Conferinţa de Pace de la Paris. Se impune prin studiul referitor la numele Sighetului şi prin lucrarea monografică intitulată „Situaţia Maramureşului între cele două războaie mondiale”.

Un alt pasionat de gazetărie dar şi de istorie, absolvent al Liceului „Dragoş Vodă” în acelaşi an cu Mihai Marina (1926), a fost Gheorghe Dăncuş. După terminarea facultății, obţine catedra de limba şi literatura română la Şcoala Normală din Sighet, până la 1934, când se va angaja la Arhivele Judeţene. Din anul 1950 a fost numit director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii sale (în 1967), cu excepţia perioadei 1956-1959, când a fost director al Muzeului Emil Isac. Și lista poate continua cu artiștii Vasile Kazar – profesor la catedra de grafică de la Institutul „Nicolae Grigorescu”, distins cu Marele premiu al U.A.P. pentru întreaga carieră (1985) și Harry Herman Maiorovici, membru al Uniunii Cineaștilor Români și vicepreședinte al Asociației de prietenie România – Israel.

După al Doilea Război Mondial, Liceul de băieți „Dragoș Vodă” își va modifica de mai multe ori numele, devenind rând pe rând, Liceu Mixt, (odată cu unificarea cu liceul de fete) Liceu Mixt „Filimon Sârbu”, Școala Medie Nr.1 Sighet, Școala Medie Nr. 1„Filimon Sârbu”, Liceul de cultură generală, Liceul „Dragoș Vodă”, Liceul real-umanist „Dragoș Vodă”, Liceul Industrial „Dragoș Vodă”, Liceul Teoretic „Dragoș Vodă”, pentru ca începând cu 1 septembrie 1999 să devină Colegiul Național „Dragoș Vodă”.

Tot la 10 octombrie 1919 şi-a început activitatea şi Liceul de fete Domniţa Ileana, festivitatea de deschidere având loc în curtea interioară a Liceului Pedagogic „Taras Șevcenko” de azi. Cursurile şcolare s-au desfăşurat într-un edificiu care cuprindea opt clase, o capelă, o sală de gimnastică, o sală de muzică, opt săli destinate laboratoarelor, bibliotecii şi altor activităţi adiacente. În clădire se afla şi locuinţa directorului școlii, profesorul Corneliu Sânjoanu, formată din patru camere. Totodată, liceul de fete dispunea de un internat cu 32 încăperi. În afara camerelor destinate fetelor care frecventau şcoala, în incinta internatului se afla şi o locuinţă cu două camere pentru directoarea internatului.

Liceul de fete „Domniţa Ileana” înscria şi fete care doreau să se prezinte la sesiunile de examene organizate pentru candidatele care s-au pregătit particular. În 1924, în clasa întâi a fost înscrisă o elevă, în clasa a doua trei, în clasa a treia zece, în clasa a patra nouăsprezece, în clasa a cincea trei, în clasa a şasea o elevă, iar în clasa a şaptea două. Situaţia cea mai slabă s-a înregistrat în 1932, când erau înscrise doar două eleve particulare, una în clasa a doua şi cealaltă în clasa a şaptea. În 1934 au fost şcolarizate 16 eleve, în 1935 – 26, în 1936 – 22, în 1937 – 17, în 1938 – 15, în 1939 – 18 şi în 1940 – 27. Majoritatea elevelor particulare erau înscrise în primele patru clase, deci în cele gimnaziale. Absolvirea acestora era suficientă pentru a ocupa un post de funcţionar public. Liceul de fete „Domniţa Ileana” se înscrie în realizările învăţământului românesc interbelic. Din motive financiare, în anul 1938 printr-o Decizie a Ministrului Educației Naționale, Armand Călinescu, liceul de fete este transformat în gimnaziu.

Prin același decret al Consiliului Dirigent din 1919, urmau să fie înființate cinci Școli Normale de băieți la Cluj, Deva, Timișoara, Zalău şi Sighet. Se preconizau două cicluri de câte doi ani, primul an cu o instrucţie comună celorlalte licee teoretice, iar ciclul secundar, dedicat specializării. La 11 octombrie 1919, își începe cursurile Școala Normală de băieți din Sighet, primul director fiind profesorul Ion Borgovan. Încă din primul an de studiu, 46  de elevi au fost cazați în internatul din strada Avram Iancu, internat deschis în prezența directorului Enea Hodoș și a profesorului Ioan Bilțiu-Dăncuș. Tot acum se organizează și școala de aplicație. Potrivit Decretului Ministerului Instrucțiunii și Cultelor, în anul 1920 este numit director profesorul Dimitrie Simon, care-și desfășoară activitatea până în anul 1928, când se transferă la Focșani, iar în locul acestuia este adus profesorul Vasile Pop.

Între 1922 şi 1932 Şcoala Normală „Regele Ferdinand” a dat învăţământului 237 dascăli. În următorii şase ani, până la desfiinţarea şcolii, numărul total al absolvenţilor a fost de 79. Majoritatea absolvenţilor au devenit învăţători în Maramureş, acoperind o parte a posturilor vacante, foarte numeroase. Numai în anul şcolar 1921-1922 au fost vacante 117 posturi în învăţământul primar local. În acelaşi an şcolar, Şcoala Normală avea 150 elevi înscrişi, însă din aceştia doar opt erau absolvenţi.

Cei 237 de învăţători, care s-au calificat la Şcoala Normală din Sighet în perioada 1922-1932, reprezentau un contingent ce avea să contribuie parţial la rezolvarea crizei de cadre didactice din învăţământul primar. Scăderea numărului de absolvenţi din anii următori, faptul că în intervalul 1933-1938, cât a mai funcţionat şcoala s-au calificat doar 79 învăţători, a contribuit numai în parte la îmbunătăţirea efectivului de învăţători.

La catedrele şcolii au funcţionat profesori cu o frumoasă pregătire, iar de pe băncile acesteia au ieşit învăţători care au urmat exemplul dascălilor lor. Rămân repere: Ioan Berinde – absolvent al Școlii Normale (promoţia 1927), s-a remarcat printr-o intensă activitate publicistică, concentrându-şi atenţia asupra problemelor şcolii în general și asupra învăţământului primar rural în mod special; Petre Lenghel Izanu, absolvent și el al școlii (promoția 1926) – a îndeplinit funcții de conducere în cadrul Revizoratului Școlar Județean. În 1938 a realizat manualul Geografia Judeţului Maramureş pentru clasa a II-a; Ion Bârlea – prestigios folclorist și om de cultură și-a desfășurat activitatea la Școala Normală între 1920 – 1930 ca și profesor de religie greco-catolică, iar în 1938 s-a transferat la Cluj, unde a editat seria nouă a săptămânalului Gazeta Maramureşană. Cât timp a deţinut funcţia de director al Arhivelor Statului din Sighet a publicat „Contribuţii la istoria Maramureşului”; Gheorghe Vornicu – la 1 septembrie 1921este numit la profesor la catedra de istorie și geografie, pe care o va ocupa timp de 10 ani; cu ocazia Congresului profesorilor de geografie din Maramureș inaugurează la 7 septembrie 1926 Muzeul Etnografic al Maramureșului; Vasile Pop – participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, ca reprezentant al comitatului Satu Mare, profesor la Școala Normală din Gherla, este numit director în 1928; va deține această funcție până în anul 1938, timp în care s-a ocupat de buna funcționare a Școlii de Aplicație și a cursurilor de vară de perfecționare didactică; în perioada celui de-al doilea război mondial a fost profesor la Şcoala Normală din Blaj, iar după 1945 la Liceul „Dragoş Vodă” de la Sighet.

Din motive financiare, în anul 1938, printr-o Decizie a Ministrului Educației Naționale Armand Călinescu, liceul este desființat. Își redeschide porțile după zece ani, la 1 octombrie 1948 sub numele de Liceul Pedagogic, iar prin unificarea de la 1 septembrie 1960 cu secția pedagogică a liceului cu limba de predare ucraineană, va purta denumirea de Școala pedagogică din Sighet. Începând cu 1 septembrie 1966 își schimbă din nou titulatura, devenind Liceu Pedagogic, pentru ca după revoluția anticomunistă din decembrie 1989 să se transforme în Colegiu Național Pedagogic „Regele Ferdinand” (2024).

* o infimă contribuție dintr-un viitor volum omagial
Sursa foto: Muzeul Maramureșean

Bibliografie:

Vasile Anișorac, Liceul „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației. Monografie 1919-1996, Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2012.
Constantin Băjenaru, Consiliul Dirigent și problematica școlară din Transilvania (decembrie 1918-aprilie1920), în Acta Terrae Fogarasiensis, VIII, Editura Negru Vodă, Făgăraș, 2019.
Odarca Bout, Vasile Paul, Mihaela Sautriot, Radu Zlati, Monografia Liceului Pedagogic din Sighetu Marmației. File din istoria liceului de ieri și de azi, Editura Valea Verde, 2012.
Petre Lenghel Izanu, Situația învățământului primar în Maramureș, în Graiul Maramureșului, nr. 17, 1933, 2.
Vasile Popeangă, Mărturii transilvănene despre acte creatoare de pedagogie românească, „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2007.
Andrei Radu, Mierea amintirilor, „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2008.
Marius Voinaghi, Liceul „Dragoș -Vodă”Sighet la început de drum, în Centenarul Unirii 1918-2018. Maramureșul înainte și după Marea Unire a românilor, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2019.

Excelența Sa Angela Ganninger, ambasadoarea Germaniei în România, a avut o întâlnire cu presa, în cursul vizitei pe care a efectuat-o la Sighet, miercuri, 11 martie 2026. La prima sa vizită în Maramureș, doamna ambasador – ne-a mărturisit – a fost plăcut impresionată de frumusețea zonei noastre. Întrebările la care a răspuns doamna ambasador au vizat și potențialele oportunități de care orașul nostru ar putea beneficia în baza excelentelor relații româno-germane existente la ora actuală.

Trebuie să subliniem că relațiile economice dintre România și Germania se situează în topul cooperării internaționale. În mod constant Germania este, de peste două decenii, principalul partener comercial al României, iar această colaborare are efecte directe și la nivelul județului nostru, în special în zona Băii Mari.

Potrivit celor mai recente date economice (date statistice oficiale), volumul schimburilor comerciale dintre România și Germania depășește 40 de miliarde de euro anual, ceea ce plasează Germania pe primul loc în topul partenerilor comerciali ai României. Aproximativ 20% din exporturile românești ajung pe piața germană, mai ales produse industriale, componente auto, echipamente electrice, produse din metal sau servicii IT.

În același timp, Germania este și unul dintre cei mai mari investitori străini în economia românească. În prezent, în România funcționează peste 10.000 de companii cu capital german, iar valoarea totală a investițiilor se apropie de 20 de miliarde de euro. Aceste companii asigură sute de mii de locuri de muncă și contribuie la dezvoltarea unor sectoare economice esențiale (industria auto, industria prelucrătoare, logistica sau sectorul tehnologic etc).

Pentru firmele locale din Maramureș – și în mod special pentru Sighet – această relație economică puternică poate reprezenta o oportunitate importantă de dezvoltare. Tot mai multe companii germane caută parteneri în Europa Centrală și de Est pentru a-și diversifica lanțurile de aprovizionare și pentru a muta o parte din producția din afara continentului nostru mai aproape de piața europeană. În acest context, firmele românești pot deveni furnizori de produse sau servicii pentru companii germane.
Spre exemplu, companiile locale din domenii precum industria lemnului, prelucrarea metalului, transport etc. pot găsi oportunități reale de colaborare cu parteneri germani. Integrarea într-un astfel de parteneriat poate aduce beneficii importante mai ales prin acces la piețe externe, stabilitate economică și posibilitatea dezvoltării pe termen lung.

Un alt avantaj important al colaborării cu firme din Germania îl reprezintă transferul de know-how și adoptarea unor standarde ridicate de calitate. Companiile germane sunt recunoscute pentru rigurozitatea și eficiența proceselor lor industriale iar colaborarea cu acestea poate contribui la modernizarea și profesionalizarea firmelor locale.

Sighetul are câteva avantaje competitive care pot atrage investiții sau parteneriate economice, în primul rând tradiție în prelucrarea lemnului dar și o poziție geografică ce facilitează conexiunea cu piețele din Europa Centrală și de Est. Și are și potențial (natural și antropic) pentru… turism!

În acest context, promovarea mediului economic local, participarea la târguri (a fost subliniată de doamna amabasador importanța Târgului Internațional de Carte de la Frankfurt din 2028, unde România va fi invitată de onoare) dar și la misiuni economice internaționale sau dezvoltarea unor parteneriate prin intermediul Camerei de Comerț Româno – Germane (AHK) pot deveni instrumente importante pentru atragerea de investitori și parteneri din Germania și integrarea mai puternică a comunităților locale în economia europeană.

Doamna ambasador a vizitat locațiile importante din Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Casa memorială Elie Wiesel etc.) fiind interesată și de minoritatea germană („țipțeri”) din zona Vișeului de Sus, exprimându-și fără echivoc dorința de-a cunoaște in situ Maramureșul. Discuția a vizat și vecinătatea cu Ucraina și oportunitățile pe care deschiderea noului pod rutier peste Tisa le va aduce orașului nostru.

Pentru a exploata mai bine potențialitățile economice în relația cu Germania (considerată alături de Franța… „motorul” Europei), doamna ambasador a sugerat primarului Sighetului, av. Vasile Moldovan, prezent la discuție, să inițieze conexiunea cu AHK – Camera de Comerț Româno-Germană.

Consider că după această primă vizita în Nordul țării Doamna Ambasador Angela Ganninger își va dori să revină în orașul nostru și în atractiva Depresiune a Maramureșului.

Ion Mariș

Excelența Sa Angela Ganninger, ambasadoarea Germaniei în România, efectuează o vizită oficială în Maramureș și – bineînțeles – miercuri, 11 martie 2026, domnia sa a acordat o atenție firească Sighetului, întâlnindu-se cu primarul municipiului nostru, Vasile Moldovan. Pe parcursul zilei, printre obiectivele sighetene vizitate s-a aflat și Sinagoga Vijnițer Kloiz.

Un scurt VIDEO de la Sinagogă, unde a primit explicații de la un membru al comunității evreiești locale, prof. Petre Ganz, puteți urmări în continuare

Foto & Video: dr. Sorin Markus

Camera de Comerț și Industrie Maramureș în parteneriat cu Colegiul Medicilor Maramureș anunță organizarea, în perioada 12 – 14 martie, a celei de-a  XXI-a ediții a manifestării științifice și expoziționale MaraMedica. În acest an, Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare se alătură în calitate de partener al evenimentului, consolidând astfel caracterul profesional și aplicat al manifestării.

COMPONENTA EXPOZIȚIONALĂ

Camera de Comerț și Industrie Maramureș invită companiile din domeniul medical să participe la cea de-a XXI-a ediție a manifestării MaraMedica 2026, principalul eveniment științific și expozițional din Nord-Vestul României dedicat industriei medicale. Evenimentul se va desfășura în perioada 12–14 martie 2026, la Salonul Artelor din cadrul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, și va reuni specialiști, companii și furnizori de soluții inovatoare din domeniul sănătății. Participanții vor prezenta publicului tehnologii moderne, soluții digitale și inovații menite să răspundă provocărilor actuale ale sectorului medical. Organizatorii invită să se înscrie la Salonul expozițional MaraMedica 2026 producători și distribuitori de echipamente și medicamente, aparatură și instrumentar medical, importatori de consumabile, furnizori de servicii specializate, antreprenori, precum și dezvoltatori de tehnologii emergente din domeniul medical. Participarea la expoziție oferă oportunitatea de a interacționa direct cu parteneri de afaceri, clienți actuali și potențiali, dar și cu specialiștii prezenți la componenta științifică a evenimentului, creditată EMC.

COMPONENTA ȘTIINȚIFICĂ

Componenta științifică se va desfășura în paralel cu expoziția și este organizată de Colegiul Medicilor Maramureș, în sălile de conferință ale bibliotecii, oferind evenimentului un cadru profesional pentru schimb de experiență și actualizare a cunoștințelor medicale. În mod tradițional, Expo MaraMedica reprezintă evenimentul de referință al Camerei de Comerț și Industrie Maramureș și al Colegiului Medicilor Maramureș dedicat cadrelor medicale, producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de echipamente, accesorii, materiale și produse chimico-farmaceutice pentru medicina generală. Componenta științifică va include sesiuni de medicină de familie, etică și integritate medicală, oncologie, pediatrie, pneumologie, cardiologie, gastroenterologie, chirurgie, A.T.I., hematologie, imagistică medicală.

INFORMAȚII ȘI ÎNSCRIERI

Componenta expozițională MaraMedica:

Camera de Comerț și Industrie Maramureș – Direcția Servicii și Evenimente, E-mail: [email protected], Telefon: 0733 674 898

Componenta științifică MaraMedica: Colegiul Medicilor Maramureș, E-mail: [email protected], Telefon: 0262 218 018, Website: www.colmedmm.ro

Camera de Comerț și Industrie Maramureș invită toți actorii relevanți din domeniul medical să se alăture acestui eveniment de tradiție dedicat inovației, colaborării și dezvoltării profesionale în sectorul sănătății, în perioada 12 – 14 martie, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare.

Camera de Comerț și Industrie Maramureș

Educația de calitate, mai aproape ca oricând prin intermediul mediului online.

Într-o perioadă în care timpul devine una dintre cele mai prețioase resurse, iar accesul la educație de calitate poate fi uneori limitat de distanță sau de programul încărcat al elevilor și părinților, proiectul Olimp Club își propune să ofere o soluție modernă și eficientă: educația online, adaptată nevoilor fiecărui cursant.

Ideea înființării acestei școli online a pornit dintr-o experiență personală și profesională. Fiind profesoară în Cluj-Napoca, am observat cât de mult timp se pierde în trafic pentru a ajunge la ore de pregătire suplimentară. De asemenea, am aflat de la mulți părinți că parcurg uneori zeci de kilometri pentru ca cei mici să ajungă la un profesor bun de matematică, limba română sau alte materii importante. Într-o lume în care tehnologia ne permite să fim conectați aproape instantaneu, am considerat că acest timp poate fi valorificat mult mai bine prin intermediul educației online. Astfel a luat naștere Olimp Club, o școală online care aduce profesorul și elevul față în față, indiferent de distanța dintre ei. Din confortul propriei locuințe, cursanții pot beneficia de lecții bine structurate, adaptate nivelului lor și susținute de profesori dedicați.

Un alt motiv important care a stat la baza acestui proiect a fost dorința de a susține și încuraja tinerii care au ales o carieră în educație sau în domenii academice. De multe ori, absolvenți foarte bine pregătiți ajung să lucreze în domenii care nu au legătură cu studiile lor, din lipsa oportunităților profesionale. Prin intermediul Olimp Club, ne dorim să oferim acestor tineri șansa de a lucra în domeniul în care s-au pregătit și de a face primii pași în activitatea didactică. Pentru mulți dintre ei, aceasta poate reprezenta un început foarte valoros. Predarea este una dintre cele mai eficiente modalități prin care îți consolidezi propriile cunoștințe, deoarece în momentul în care explici o materie altcuiva ajungi să o înțelegi și mai bine. În același timp, profesorii aflați la început de drum își formează experiența profesională, învață să comunice eficient cu elevii și cu părinții, își dezvoltă metodele de predare și își conturează propriul stil pedagogic. Astfel, predarea devine nu doar o activitate profesională, ci și un proces de învățare continuă, benefic atât pentru profesor, cât și pentru cursant. În același timp, această colaborare aduce beneficii și cursanților. Profesorii tineri vin cu metode moderne de predare, adaptate generațiilor actuale, iar lecțiile sunt structurate astfel încât să răspundă nevoilor fiecărui elev. Interacțiunea directă, atenția individuală și flexibilitatea mediului online contribuie la crearea unei relații de încredere între profesor și cursant, ceea ce facilitează procesul de învățare.

Echipa Olimp Club este formată din profesori dedicați, studenți olimpici cu rezultate remarcabile în domeniul lor, dar și cadre didactice cu experiență. Fiecare dintre ei își aduce contribuția prin profesionalism, pasiune pentru educație și dorința de a oferi cursanților sprijin real în parcursul lor academic.

Proiectul nu se adresează doar copiilor sau elevilor. Cursurile sunt deschise oricărei persoane care are nevoie de sprijin în procesul de învățare sau care dorește să își dezvolte cunoștințele într-un anumit domeniu. În cadrul Olimp Club oferim ajutor la teme, pregătire pentru examene importante precum Evaluarea Națională și Bacalaureatul, pregătire pentru admiterea la facultate sau la instituții precum Academia de Poliție, dar și pentru olimpiade și concursuri școlare. De asemenea, sunt disponibile cursuri pentru obținerea certificatelor internaționale de limba engleză, precum Cambridge. Pe lângă materiile academice, Olimp Club oferă și cursuri dedicate domeniului artistic, în special muzicii. Astfel, cei interesați pot urma lecții de pian, canto sau teorie muzicală, atât la nivel de începători, cât și pentru niveluri avansate. În cadrul cursurilor de teorie muzicală sunt incluse și discipline precum armonie, forme muzicale, contrapunct, citire de partituri, improvizație și orchestrație, acestea fiind studiate progresiv, în funcție de nivelul și obiectivele cursantului. De asemenea, oferim pregătire pentru admiterea la licee cu profil muzical sau la Conservator.
În cadrul acestor cursuri există și posibilitatea de a lucra direct cu mine, în special pentru lecții de pian, teorie muzicală – de la nivel de bază până la nivel avansat – dar și pentru dirijat, pentru cei interesați de aprofundarea acestei discipline.

Această componentă a proiectului are și o notă personală. În perioada liceului, când eram elevă la Colegiul Național „Dragoș-Vodă” din Sighetu Marmației, mi-am dorit să urmez Conservatorul din Cluj-Napoca după finalizarea studiilor liceale. Pentru a mă pregăti corespunzător pentru admitere, a fost nevoie să fac naveta săptămânal la Cluj, deoarece în Sighet nu am găsit profesori de specialitate în domeniul dorit. Acele drumuri au însemnat mult timp petrecut pe drum și o presiune suplimentară într-o perioadă deja solicitantă, în care trebuia să mă pregătesc și pentru examenul de Bacalaureat. Tocmai de aceea, ideea de a face accesibile aceste pregătiri prin intermediul online-ului a devenit pentru mine o prioritate. Astăzi, tehnologia permite ca un elev din orice oraș sau sat să poată lucra cu un profesor bine pregătit fără să fie nevoit să parcurgă sute de kilometri. În același timp, Olimp Club își propune să rămână un proiect deschis nevoilor cursanților. Dacă o anumită materie sau disciplină nu se regăsește încă în portofoliul școlii, există posibilitatea extinderii acestuia. Pe site-ul școlii este disponibilă o secțiune specială în care se poate depune o cerere pentru materia dorită. În urma acestor solicitări, echipa analizează posibilitatea introducerii noii discipline, iar profesorul ales este selectat cu mare atenție, pentru a menține standardele de profesionalism și calitate ale echipei deja formate. Prin intermediul Olimp Club, dorim să demonstrăm că educația de calitate poate fi accesibilă tuturor, indiferent de locul în care se află cursantul. Lecțiile online oferă flexibilitate, economie de timp și posibilitatea de a lucra cu profesori dedicați, într-un mediu adaptat cerințelor actuale.Olimp Club nu este doar o platformă de meditații, ci un proiect educațional care își propune să creeze o comunitate bazată pe profesionalism, colaborare și dorința de progres. Credem că fiecare elev are potențial, iar cu sprijinul potrivit acesta poate fi valorificat. Educația rămâne una dintre cele mai importante investiții pe care o putem face, iar prin Olimp Club ne dorim să contribuim la formarea unor generații mai bine pregătite, mai încrezătoare și mai motivate să își urmeze propriul drum.

Olimp Club rămâne deschis și colaborărilor cu profesori bine pregătiți, care se încadrează în standardele și valorile noastre educaționale. Cei interesați ne pot trimite CV-ul sau o solicitare de colaborare direct prin intermediul site-ului. Ne bucurăm să cunoaștem profesori dedicați care doresc să contribuie la dezvoltarea unei comunități educaționale de calitate.

Bianca MIHAI

Luni, 09 martie 2026, la orele amiezii, lângă bustul – amplasat în centrul Sighetului – poetului național al Ucrainei, Taras Șevcenko (n. 09 martie 1814 – d. 10 martie 1861), au fost prezenți foarte mulți membri ai conducerii locale, județene și naționale a Uniunii Ucrainenilor din România dar și preoți (greco-catolici și ortodocși), viceprimarul Sighetului (Orosz Krisztofer Levente), profesori, elevi, ucraineni și români iubitori de poezie, care l-au omagiat pe cel care a fost exilat și persecutat de autoritățile imperial ruse dar a devenit simbolul rezistenței cultural – identitare și al speranței.

După intonarea imnurilor de stat ale României și Ucrainei s-a desfășurat o ceremonie religioasă (rit greco-catolic și ortodox) de pomenire a celui care s-a identificat cu națiunea pentru care a scris și a luptat, Taras Șevcenko, personalitate artistică complexă (poet, pictor, antropolog, dramaturg, etnograf, filosof etc.).

Taras Șevcenko este – indiscutabil – fondatorul literaturii ucrainene moderne și una dintre cele mai puternice conștiințe poetice ale Europei de Est din secolul al XIX-lea. Născut în iobăgie, el a transformat propria suferință și discriminare într-o poezie de o forță morală și umană impresionantă. În versurile sale, destinul individual se împletește cu destinul unui popor, un popor care își caută libertatea și demnitatea. Volumul său „Kobzar” a devenit un simbol al identității culturale.

În istoria culturii europene sunt foarte mulți poeți care scriu versuri deosebit de frumoase și sunt poeți care devin vocea unui popor. Taras Șevcenko aparține celei de-a doua categorii. Din suferința și speranța lumii sale el a creat o poezie care vorbește despre libertate, demnitate și memorie, cuvinte care continuă să vibreze și astăzi. De aceea, gândindu-ne la el într-un moment dedicat culturii, trebuie să ne amintim un vers care a devenit simbol: „Luptați — și veți învinge.” Lupta poporului ucrainean continuă – cu mari sacrificii – și azi, în secolul XXI.

Au vorbit la acest eveniment – printre alții – Nicolae Miroslav Petrețchi (deputat în Parlamentul României și președintele UUR), Orosz Krisztofer Levente (viceprimarul Sighetului), Ion Mariș („Salut, Sighet!”), Ioan Muntean (inspector școlar general adjunct) etc.

Elevii de la Liceul Taras Șevcenko din Sighet, prezenți la eveniment, au prezentat un program artistic care a completat comemorarea poetului național al Ucrainei.

Organizatorul evenimentului a fost – ca de obicei – Uniunea Ucrainenilor din România (UUR) – filiala Maramureș.

Foto & text: Ion Mariș

Un caz remarcabil în peisajul  rezistenţei anticomuniste din Maramureş îl constituie familia Vlad din Dragomireşti, unde 5 din cei 7 fraţi și-au închinat viaţa idealului naţional, unii dintre ei mergând până la sacrificiul suprem. Ultimul aflat încă în viață, domnul Aurel Vlad din București împlinește azi venerabila vârstă de 93 ani.

Vlad Ioan, tânăr avocat, locotenent de vânători de munte, a murit eroic pe câmpul de bătălie în luptele de pe Tisa din Ungaria, în  noiembrie 1944.

Vlad Gheorghe, arestat în perioada 1938-1939 şi bătut la Ministerul de Interne, apoi student la medicină, ajuns pe front în luptele pentru eliberarea Transilvaniei în 1944, apoi medic la Săcel – Maramureş, arestat în februarie 1948, condamnat, închis la Aiud.

Vlad Vasile, student la Medicină la Cluj a cunoscut o primă arestare în 1948. Eliberat la scurtă vreme, a continuat activitatea subversivă  în Bucureşti intrând în legătură cu grupul luptătorilor paraşutaţi (cunoscut sub numele de grupul „Tănase – Golea – Samoilă”), i-a ajutat pe aceştia să-şi găsească locuinţe, să-şi repare aparatul de radio-emisie, etc. A fost condamnat la moarte şi executat la 31 octombrie 1953, împărtăşind soarta celorlalţi 12 din „lotul paraşutiştilor”.

Vlad Mihai, un alt frate, a fost condamnat şi el şi întemniţat în perioada 1953-1955.

Vlad Aurel, cel mai mic dintre frați (născut în 09 martie 1933), a crescut în atmosfera plină de patriotism şi spirit de sacrificiu pe care o induseseră în familie fraţii mai mari. A ascuns în curtea casei din Dragomirești câteva cărţi ale fraţilor săi după arestarea acestora, fiind mai târziu bătut la Securitate din acest motiv. A făcut parte din grupul  de rezistenţă condus de Vasile Popşa, deşi nu avea încă 16 ani. Arestat în 1949, a fost dus la Securitate la Vişeu şi de acolo la Sighet. Anchetat de căpitanul Mureşan, Aurel Vlad a refuzat să dea orice informaţii despre partizani, la care securistul a ordonat: „Duceţi-l la beci, minte cu neruşinare, dar avem noi şi alte metode…”. Noaptea în celulă auzea cum era torturat Dunca Pâţu, un ţăran din Ieud care-i găzduise pe fraţii Popşa. În atmosfera liniştită din noapte, strigătele omului torturat  stârneau groaza…

După 3 săptămâni de anchetă, Aurel Vlad a fost dus  la Oradea în septembrie 1949 apoi la Cluj pentru proces. La 9 martie 1950, chiar de ziua sa de naştere, a primit sentinţa de condamnare la 6 ani închisoare. În luna mai ajunge la Târgşor, iar în octombrie la Canal în colonia Peninsula, comuna Valea Neagră unde va petrece aproape 3 ani, apoi pe un şantier din Constanţa. În afara muncii extenuante, a condiţiilor  mizerabile, a cunoscut şi regimul de carceră în urma protestelor. După încă un an de temniţă, petrecut la Gherla, este eliberat în luna mai 1955.

După eliberare, cunoaşte foarte multe greutăţi, după mai multe încercări nereuşite de se încadra în muncă ajunge la o exploatare forestieră. Fiind izolat în munte, Securitatea nu reuşeşte  să-l implice în acuzaţiile mincinoase ce aveau ca scop al doilea val de arestări din 1958. Reuşeşte să termine liceul în 1962 şi apoi Politehnica la Bucureşti în 1973. Repetatele abuzuri şi nedreptăţi la care este supus la locul de munca îl determină să ceară emigrarea în S.U.A. pe motiv de persecuţie politică. I s-a aprobat în 1981, retrăgându-i-se  cetăţenia română. A locuit apoi peste 40 de ani la New York şi a fost implicat în viaţa şi lupta exilului românesc fiind şi unul dintre credincioşii activi ai parohiei greco-catolice române din metropola americană. În acelaşi timp însă Aurel Vlad a fost mereu cu sufletul aproape de ţară sprijinind (moral şi material) mai multe iniţiative pentru restabilirea adevărului istoric (printre ele și prima ediție a memoriilor lui Aurel Vișovan)  şi cinstirea martirilor şi eroilor neamului românesc, inclusiv cele 3 monumente din Dragomirești închinate deținuților politici din localitate.

S-a întors definitiv în țară acum câțiva ani.

La mulți ani cu respect și recunoștință, domnule Aurel Vlad !

Preot prof. Marius Vișovan

Un om poate uita multe lucruri în viață, dar niciodată brațele care l-au ridicat prima dată atunci când a căzut.

Există cuvinte care nu au nevoie de explicații, pentru că ele sunt în sine o lume. Unul dintre aceste cuvinte este „mamă”. Îl rostim pentru prima dată în viață, încă înainte de a-i înțelege pe deplin sensul, dar îl purtăm apoi în inimă pentru totdeauna.

Mama este începutul tuturor lucrurilor: prima mângâiere, primul zâmbet, prima rugăciune și primul adăpost atunci când lumea ni se pare prea mare. În ochii unei mame rămânem mereu copii, indiferent cât de mult trec anii.

Privind în urmă, îmi amintesc cu drag de anii copilăriei, când eram un copil năzdrăvan și plin de energie, iar năzbâtiile făceau parte din fiecare zi. Iar cea care mă îndruma cu răbdare spre bine, cea care mă învăța respectul și bunătatea, era mama.

Când mă loveam și plângeam, mama era cea care mă ridica și îmi ștergea lacrimile.
Când aveam nevoie de sprijin, mama era acolo.
Când veneam acasă obosit sau supărat, mama știa întotdeauna să îmi aline sufletul.

Ea era cea care se îngrijea să pună pe masă cele mai bune bucate, cozonaci și prăjituri, ale căror gusturi rămân pentru totdeauna legate de copilărie. Mama era pretutindeni: în grijă, în sfat, în rugăciune și în iubirea tăcută care nu cere nimic în schimb.

Poate tocmai de aceea spunem că mama este prima noastră lume.

Unii dintre noi înțelegem încă din copilărie cât de mare este această iubire. Alții descoperim adevărata ei profunzime abia la maturitate, când viața ne învață ce înseamnă responsabilitatea și sacrificiul. Iar uneori, cel mai dureros, sunt acele momente când înțelegem pe deplin ce a însemnat mama pentru noi abia atunci când nu mai este lângă noi.

De-a lungul timpului, mari scriitori și gânditori au încercat să cuprindă în cuvinte iubirea de mamă.
„Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele și în inimile copiilor.” (William Makepeace Thackeray)
„Inima unei mame este o prăpastie adâncă în care vei găsi întotdeauna iertare.” (Honoré de Balzac)

Și personalități românești au exprimat această iubire cu o emoție aparte.
„Mamă, tu ești patria mea.” (Grigore Vieru)
„Nu există pe lume ceva mai sfânt decât dragostea de mamă.” (Mihail Sadoveanu)

Ziua de 8 Martie – Ziua Internațională a Femeii – este o zi în care această recunoștință devine sărbătoare. Originile ei se regăsesc la începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă în care femeile din mai multe țări ale lumii luptau pentru drepturi egale și pentru recunoașterea rolului lor în societate. Prima zi dedicată femeilor a fost celebrată în anul 1909 în Statele Unite ale Americii, iar în anul 1910, la Conferința Internațională a Femeilor de la Copenhaga, activista germană Clara Zetkin a propus instituirea unei zile internaționale a femeii. În anul 1977, Organizația Națiunilor Unite a recunoscut oficial ziua de 8 Martie drept Ziua Internațională a Femeii.

În multe țări ale lumii există și o zi dedicată în mod special mamei. Aici, în Austria, Ziua Mamei – Muttertag – este sărbătorită în fiecare an în a doua duminică din luna mai, când copiii oferă flori, felicitări și gesturi de recunoștință mamelor lor.

În spațiul românesc, însă, ziua de 8 Martie a devenit în mod firesc și o zi dedicată mamelor – acelor femei care reprezintă pentru fiecare dintre noi începutul vieții.

A sărbători această zi nu înseamnă neapărat daruri costisitoare sau gesturi spectaculoase. Uneori, cea mai frumoasă sărbătoare este o floare dăruită cu sinceritate, o îmbrățișare sau un simplu „La mulți ani!”. Sunt gesturi mici, dar care pot aduce lumină într-o inimă.

În același timp, această zi ar trebui să ne amintească și de femeile singure, de mamele uitate prin azile sau în case tăcute, de bătrânele care poate nu mai au pe nimeni aproape. Pentru ele, un cuvânt bun, o floare sau câteva minute de atenție pot însemna mai mult decât orice dar.

Poate că adevărata frumusețe a acestei zile este tocmai aceasta: să ne oprim pentru o clipă din graba vieții și să spunem cu sinceritate „mulțumesc” femeilor care ne-au dăruit viață, iubire și lumină.

Astăzi, gândul meu se îndreaptă cu recunoștință și iubire către mama mea, către iubita mea soție, către fiica mea Delia Denise și către toate doamnele și domnișoarele care fac lumea mai frumoasă prin bunătatea și puterea lor.

La mulți ani tuturor femeilor!
La mulți ani tuturor mamelor!
Să aveți parte de iubire, respect și o primăvară plină de lumină.

În viață putem rătăci multe drumuri, putem pierde multe lucruri, dar există un singur loc unde ne putem întoarce mereu cu sufletul: inima mamei.

Ioan Godja
Viena, martie 2026

Foto: reproduceri după picturi de Nicolae Grigorescu (stânga) și Henri Matisse (dreapta).

Luna martie are în centru sensibilitatea feminină. Asociația SOS Bambini Romania a decis să sărbătoreasca domnișoarele într-un mod inedit: Cupa Rotary Sighet la fotbal feminin! Proiectul sportiv al asociației are un istoric de… 14 ani de muncă, perioadă în care 4 generații de domnișoare au învățat ce e disciplina, regulile și cât de sănatos este să practici un sport. Pornind de la experiența noastră ne-am încumetat să organizăm pentru prima dată cupa interjudețeană de fotbal feminin. Cupa e reunit echipe din două județe: Maramureș și Satu Mare. Au fost patru echipe care au intrat pe teren și au dat ce aveau mai bun! Emoțiile au fost mari dar victoriile finale presupun multă munca și asiduitate!

La campionat, pe lângă echipa locală Sporting Sighet (proiect SOS Bambini Romania), au participat și echipele din localitățile Baia Mare, Băița de Sub Codru și Bârsăul de Sus.

A fost un eveniment de excepție aflat sub egida #Sighet700 care s-a desfăsurat cu sprijinul Clubului Rotary Sighet, Liceul Leowey Klara, Serviciul de ambulanță Sighet și Restaurant Hotel Grădina Morii. Mulțumiri arbitrului voluntar si colegilor din Clubul Rotary Sighet și Asociația SOS Bambini care s-au implicat în mod direct în organizarea acestei cupe.

Feedback-ul a fost unul pozitiv, sperăm să devină o cupă anuală care să aducă multe bucurii fotbalistelor și publicului sighetean!

Pe această cale mulțumim domnișoarelor care au participat la turneu, antrenorilor și tuturor celor care s-au implicat în buna desfășurare a acestui eveniment!

Levente Pesek

După ce a stat ascuns 5 ani în pădurile Maramureșului, urmărit sistematic de Securitate, elevul sighetean Vasile Tivadar (născut la Rona de Jos în 1930) este arestat în 1953 și cunoaște lungul calvar al închisorilor comuniste. Dacă frigul, foamea, lipsa condițiilor elementare de igienă, insultele și unele „corecții” din partea gardienilor erau imposibil de evitat, făcând parte din suferința comună tuturor deținuților politici, tânărul Tivadar a trecut și prin momente groaznice, la limita între viață și moarte, cauzate nu de vreo atitudine sfidătoare ce a atras rigorile disciplinare, ci de reaua-credință a unor oameni îndoctrinați în cea mai feroce ură față de semenii lor, de caracterul diabolic a unui regim care dădea putere discreționară de a chinui și a ucide în numele unei ideologii fără Dumnezeu. Îl lăsăm pe Vasile Tivadar să relateze la persoana întâi încercările dramatice prin care a trecut.

„Am primit o condamnare de 20 de ani şi am stat prin mai multe închisori, executând în cele din urmă 11 ani. La Aiud am lucrat în fabrică – am cunoscut acolo tineri români de mare valoare, membri în diverse partide și organizații anticomuniste. La Gherla am stat un an, prin Jilava am ajuns la Lugoj unde am stat împreună cu viitorul ambasador Sorin Botez. Apoi la Oradea, unde am stat cu preotul ortodox Ioan Bărdaş, cumnatul lui Aurel Vişovan, şi cu episcopul greco-catolic Iuliu Hirţea şi apoi iar la Aiud…

De două ori am fost băgat la izolare în sinistra Zarcă. Au fost cele mai crâncene momente. Motivele erau efectiv absurde, doar ca să ne terorizeze cu orice preț. Prima dată am fost acuzat că în timpul plimbării, când m-am aplecat să-mi închei şiretul am vrut să iau o piatră cu care să bat în calorifer ca să transmit mesaje prin Morse. A doua oară am fost prins scriind cuvinte în limbi străine pe săpunul de rufe…

Am stat 4 sau 5 zile la izolare la Zarcă. Primele două zile am stat într-un întuneric complet, fără mâncare deloc. Nu aveam pat, nu era nimic pe jos, doar o tinetă fără capac. Era foarte frig. A treia zi am primit ceva de mâncare. Am început să scuip sânge. La început mi s-a refuzat orice îngrijire medicală, apoi mi s-a făcut vitamina K la spitalul închisorii. În timpul tratamentului am leşinat, apoi n-am văzut nimic vreo 3 sau 4 zile.

În 1962 am fost dus la colonia de muncă Salcia unde mi-am petrecut ultimii doi ani în regim de muncă forţată. Acolo am fost împreună cu colegii din organizația din Sighet – Nistor Man şi Nelu Dunca (ultimii doi care mai sunt azi în viață din „lotul Vișovan”, n.n.). Am fost eliberat în 1964 și m-am întors la Sighet unde am găsit cu greu un loc de muncă. Am fost foarte prudent, știindu-mă supravegheat, am făcut niște studii dar nu am fost lăsat să promovez profesional. Însă alte necazuri cu autoritățile nu am mai avut.” (mărturia domnului Vasile Tivadar, în lucrarea Maramureșul în lupta anticomunistă, 2012, coordonată de subsemnatul)

Am avut bucuria și privilegiul să fiu vecin cu domnul Tivadar în cartierul 1 Mai și să stau de vorbă cu dânsul încă din copilărie (știam de la tatăl meu că trecuse și dânsul prin închisori). Am remarcat mereu comportamentul dânsului – sobru, corect și foarte rezervat, care inspira respect. M-am mirat un pic să aflu că dânsul avea cunoștințe de limba engleză (aceasta nu se studia în învățământul românesc al anilor ’40, iar de călătorit în afara țării, nici vorbă). Am aflat mai târziu unde a învățat… și cât de scump a plătit acele cuvinte scrise pe săpun…

Preot prof. Marius Vișovan

Fotografie din anul 1938… Corul Bisericii Reformate din Sighet, participant în intervalul 2 – 3 iulie (1938) la Concursul național de cântece de la Cluj-Napoca.

Dacă-i recunoașteți pe unii dintre coriști… comentați!

Fotografia (foto – Kabat Sighet) este din arhiva d-lui Petru Sângeorzan.

Salut, Sighet!

Primăvara

Un aer călduţ, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
În vale pârâul umflat
aleargă sălbatec şi viu.

În zori m-a trezit sărutarea
trimisă pe-o rază de soare;
Lumina-neca depărtarea –
tot răul murise-n uitare.

Veni pe aripa de vânt
O veste frumoasă din cer.
Şi-acuma bătrânul pământ
Îşi lasă cojocul de ger.

E vestea ce-o murmură seara
zefirul. Pădurea o ştie;
Soseşte de-acum Primăvara,
să bucure lumea pustie.

Prin dealuri sărace, se-aude
un zvon care creşte mereu.
Îl spun a pârâului unde
Îl cântă tot sufletul meu.

O floare albastră şi crudă
se-nalţă sfioasă spre soare
şi cată la loc să se-ascundă
de firea zăpezii ce moare.

Tu soare, trimite lumină
în raze bogate spre noi
şi fă să răsară-n grădină
frunzişul, pe arborii goi.

(Magda Isanos)

Salut, Sighet!

Nota redacției: De 1 Martie… dorim colaboratoarelor și cititoarelor noastre… o minunată primăvară!

Foto: reproducerea picturii „Springtime” de Claude Monet.

În cadrul ședinței Consiliului Local Sighet din 26 februarie 2026  a fost aprobată oficial stema municipiului nostru. Este un moment semnificativ în anul în care Sighetul sărbătorește atestarea celor 700 de ani de existență… „oficială”.
Elementele noii steme provin din cea mai veche stemă cunoscută a orașului, datând din anul 1576, refăcută și adaptată conform rigorilor heraldice actuale. Designul stemei sugerează „continuitatea orașului Sighet, vechea capitală istorică a Maramureșului”.

Argumente:

Smalțul roșu al scutului simbolizează vechea autonomie locală, specifică urbanismului medieval de tip german, subliniind statutul privilegiat și organizarea administrativă distinctă de care s-a bucurat orașul nostru de-a lungul timpului.
Capul de bovideu, element central al stemei, face parte din vechea stemă a Sighetului și se regăsește în numeroase reprezentări heraldice din zonă, fiind un simbol al identității locale și al tradiției istorice maramureșene.
Crinul heraldic, prezent și el în vechea stemă, evocă tradiția heraldică franceză a regilor angevini de stirpe napoletană ai Ungariei, care au recunoscut orașul în anul 1326. Acest simbol face trimitere la continuitatea istorică a localității încă din secolul al XIV-lea și exprimă puterea, identitatea, forța materială și spirituală, demnitatea, măreția, credința și ideea de nemurire.
Crucea și steaua cu șase raze, elemente tradiționale asociate capului de bovideu în heraldica medievală locală, reprezintă credința locuitorilor și rolul important jucat de maramureșeni în sistemul de apărare medieval.
Coroana murală cu cinci turnuri crenelate confirmă rangul de municipiu al Sighetului, marcând statutul administrativ și importanța sa în cadrul județului și al regiunii istorice.

Stema va fi înaintată spre analiză în cadrul Comisiei Naționale de Heraldică, Genealogie și Sigilografie, iar după obținerea avizului favorabil urmează să fie aprobată prin Hotărâre de Guvern, acesta fiind ultimul pas procedural pentru ca simbolul municipiului Sighet să fie oficializat la nivel național.

Salut, Sighet!