Zilele acestea, când mulți se întreabă „Oare unde este Dumnezeu? De ce nu oprește nedreptatea din Ucraina”, am retrăit Răstignirea și Învierea Domnului Iisus Hristos. Vinerea Mare și Duminica Învierii sunt, sau cel puțin ar trebui să fie definitorii pentru credința fiecărui creștin. Pentru că dacă nu le înțelegem, avem toate șansele să deraiem de la sensul real al credinței.

Cu toate că nădăjduim în ajutorul lui Dumnezeu (și bine facem), uneori trecem prin diverse încercări, evenimente negative, întâmplări tragice care își pun amprenta asupra noastră, fără a ne pierde credința. Unii, din păcate, având o înțelegere superficială a credinței, îl reduc pe Dumnezeu la statutul unui „duh protector” la care să apelăm când avem nevoie și care e musai să ne scape de orice primejdie.

Dar Dumnezeu nu ne promite nicăieri că ne va feri de toate necazurile, bolile și nedreptățile. „Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri tu nu vei fi înecat. Dacă vei trece prin foc, nu vei fi ars şi flăcările nu te vor mistui” (Isaia 43,2). Nu spune că nu vom trece prin „ape” și prin „foc”, doar că va fi alături de noi în astfel de încercări grele. Ba mai mult, în Noul Testament, Mântuitorul nu lasă loc de interpretare atunci când spune: „Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16,20).

De ce nu poate fi ocolită suferința? De ce nu sunt oprite nenorocirile în mod magic ? Unde este Dumnezeu atunci când se întâmplă nenorociri? La toate acestea ne răspunde Vinerea Mare, Răstignirea Mântuitorului, mai precis. Fiecare dintre noi are libertatea absolută de a alege ce cale dorește în viață. Și cei care aleg binele, și cei care doar îl mimează nenoricind zeci de mii de vieți. Iar pentru a arăta cât de mult respectă libertatea fiecăruia, Dumnezeu s-a făcut om și s-a expus libertății oamenilor de a alege. Iar suferința provocată de semeni este una din consecințele acestei libertăți.

În tradiția ortodoxă Învierea Mântuitorului poate fi pictată în două moduri: fie ieșind din mormântul gol, fie stând deasupra porților Iadului, unde, conform mărturiei Ap. Petru (1 Petru 3, 18-19) a coborât să propovăduiască Vestea cea Bună sufletelor care se aflau acolo. Anul acesta, când Iadul s-a coborât peste o parte a lumii, din dorința unei minți bolnave, Mântuitorul a fost și este în continuare acolo, alături de fiecare ființă batjocorită, umilită sau ucisă. Hristos este răstignit, clipă de clipă, de peste 60 de zile în Ucraina. La fel cum primii creștini își trăiau fără frică credința, fără teamă de martiriu, tot așa, cu același curaj, își apără cetățenii Ucrainei țara, fără teamă, conștienți că existența lor nu depinde de o minte bolnăvicioasă.

Speranța aceasta am văzut-o în ochii refugiaților ucraineni care au fost alături de credincioșii parohiei noastre la Slujba de Înviere. Au fost în jur de 50 de persoane, fiecare păstrând cu sfințenie tradițiile zonei de unde provin. Niște adolescenți care și-au adus la sfințit chiar și ghete noi de fotbal (în unele zone se sfințesc, pe lângă coșuri, și haine noi, înainte de a fi purtate pentru prima dată) arată că nici bombele pe care s-a scris ironic/ satanic „Hristos a înviat” nu pot să oprească viața. Una dintre mamele refugiate a ținut chiar să facă pască tradițională ucraineană, chiar și pentru alte familii care nu aveau posibilitatea să facă lucrul acesta. A făcut aceasta pentru a arăta cât de importantă este Sărbătoarea Învierii în vreme de război, pentru a le încuraja și pe celelalte mame că se va termina totul și se vor întoarce la soții lor care au rămas să lupte. N-aș putea spune suficient de bine ce conține această pască tradițională ucraineană. Un singur lucru pot să spun cu certitudine: că are gust de Speranță.

pr. Marius N. Lauruc

Sighetenilor – de acasă și din diaspora – și tuturor celor care sărbătoresc azi Paștele, echipa noastră de redacție le urează/ Szerkesztőségünk a szigetieknek – itthonról és a nagyvilágból – és mindazoknak, akik ma húsvétot ünnepelnek/ A quelli di Sighet – da casa e dalla diaspora – ma anche a tutti coloro che oggi celebrano la Pasqua, la nostra redazione augura/ Aux habitants de Sighet – de chez eux et de la diaspora – et à tous ceux qui célèbrent Pâques aujourd’hui, notre rédaction leur souhaite/ Den Menschen in Sighet – aus der Heimat und aus der Diaspora – und allen, die heute Ostern feiern, wünscht unsere Redaktion/ To the Sighet citizens – from home and from the diaspora – and to all those who celebrate Easter today, our editorial team wishes/ A la gente de Sighet – de casa y de la diaspora – y a todos los que celebran hoy la Pascua, nuestro equipo editorial les desea /Сігетянам – з дому та з діаспори – та всім, хто сьогодні святкує Великдень, наша редакція бажає:

Paște Fericit!
Kellemes Húsvéti Ünnepeket!
Buona Pasqua!
Joyeuses Pâques!
Frohe Ostern!
Happy Easter!
Felices Pascuas!
Feliz Páscoa!
Wesołych Świąt Wielkanocnych!
Щасливого Великодня!

Salut, Sighet!

Foto: Tomi Hoffer

„1+19″, adică cei „20″. „1″- care dă tonul – şi „19″- care-i ţin isonul. „2″, vine după „1″, dar vine, deocamdată, degeaba. „1″ ştie să-l ţină departe pe „2″. El decide. Doar în matematică „2″ e mai mare decât „1″. În ceea ce ne doare pe noi, că e „1″, sau că-i „2″, vedem că…nu se (prea) vede ce-am vrea să vedem…

„1+19″ se poate scrie şi aşa: „1mare″ +1mai mic″ +„18″, că tot „20″ sunt. Dar chiar sunt atunci când trebuie?…

Pe 2 aprilie 2022 am simţit un concert unic la Şcoala de muzică (voi continua să-i zic aşa, deşi titulatura actuală e schimbată şi cam nelalocul ei, după părerea mea) din Sighetu Marmaţiei. Cine-a fost acolo, ştie ce-a trăit. Cine n-a fost, nu va înţelege din spusele altora cum a fost.

Am spus că am simţit un concert, nu că am văzut sau am audiat. A fost mult mai mult decât starea de bine pe care o poate da un spectacol. Aseară, empatia cu poporul ucrainean a atins, prin muzică, dans şi poezie, cote la care probabil nimeni din cei prezenţi în sală nu s-ar fi putut gândi înainte.

Români şi ucraineni, româno-ucraineni exprimându-şi prin arta muzicii, a poeziei, a dansului şi prin plânsul de neoprit drama care are o cauză de neconceput pentru Europa de secol XXI: invazia! Să te duci peste altcineva la el în ţară, la el în casă şi să-i distrugi agoniseala, să omori, să jefuieşti…

Despre război am mai scris şi-oi mai face-o. Acum să fac nişte precizări aritmetice. În Sala „Monica Chifor″, oricât ar fi fost de plină aseară, imposibil ca cei prezenţi, uitându-se de jur-împrejur, să nu-şi fi pus întrebarea unde sunt cei „1+19″ şi cum de n-au făcut nici de data aceasta „20″, la un concert caritabil, unde fiecare spectator a dat nişte bani, oricât a vrut, pentru ajutorarea unor oameni care şi-au lăsat în grabă ţara lor, cu bune, cu rele, aşa cum e ţara, dar e Ţara lor şi au fugit în alta, care, oricât de bine i-ar primi, e totuşi o ţară străină!

Se pot face şi alte calcule, toate la fel de dezastruoase. De exemplu, „0+19″, „0+ 18″, şi tot aşa, până la „0+0″. Ciudat…întotdeauna dă zero, cum suntem obişnuiţi! Ce fac „1″ şi „2″, cam ştim. Dar până la „19″, mai sunt atâtea „cifre″… Măcar vreo câteva dintre ele am fi vrut să vedem aseară…

Mă gândesc la refugiaţii din ţara vecină. Pe 2 aprilie 2022, ar fi vrut, pentru mai buna lor siguranţă şi încredere în viitor, să vadă, în sală, că cei mai importanţi „1+19″ sunt alături de ei.

Şi de noi, în egală măsură…

Horia Picu

Prin Centrul de asistență pentru refugiați, Organizația Caritas dorește să asigure servicii sociale și după încetarea războiului pentru cetățeni ucraineni care au ales să-și continue viața în țara noastră.

A trecut aproape o lună de când Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare, în parteneriat cu Asociația Cunoaște-i Nu Discrimina a înființat Centrul de asistență pentru refugiați din Sighetu Marmației. De atunci, s-au cristalizat serviciile cele mai căutate și astfel a fost posibilă elaborarea planurilor pe termen scurt și mediu.

În prima lună de funcționare, serviciile cele mai solicitate au fost spălarea și uscarea rufelor. Datorită primirii și îndrumării atent organizate la punctul de trecere al frontierei, majoritatea beneficiarilor centrului nu vin direct de la vamă, ci sunt persoane care au fost deja cazate. Unitatea a reușit să încheie parteneriate cu reprezentanți ai mai multor asociații, organizații locale care oferă găzduire în condiții de siguranță pentru refugiați, reprezentanți care aduc haine la spălat și uscat conform unui program stabilit de comun acord, pentru toate persoanele cazate. Ei procedează astfel pentru că printre cei găzduiți sunt multe persoane care în urma traumelor suferite evită să iasă chiar și pe stradă. Majoritatea refugiaților care au trecut pragul centrului până acum erau în tranzit, de aceea cererea pentru restul serviciilor oferite a fost mai redusă. Pe baza rulajului din ultimele săptămâni, programul de funcționare al centrului se modifică, astfel va sta la dispoziția beneficiarilor de luni până vineri, între orele 8 și 16.

În ceea ce privește activitatea în următoarele luni, s-au conturat numeroase planuri care includ organizarea unor programe utile atât pentru copii, cât și pentru adulți. Centrul ar putea oferi pentru preșcolari posibilitatea de a participa la activități creative, iar pentru școlari ar putea pune la dizpoziție echipamentul centrului pentru a se conecta la orele online. Pentru elevii ucraineni care au fost deja integrați în sistemul educațional românesc, unitatea ar putea asigura sprijin prin organizarea unor programe de tip afterschool. Începerea cursurilor de limba română pentru adulți reprezintă o prioritate, precum și derularea programelor care facilitează integrarea pe piața muncii, consilierea juridică și oferirea de suport psihologic. Atunci când numărul serviciilor și beneficiarilor o va impune, programul de funcționare se va modifica. Principalul finanțator al centrului care este Catholic Relief Services prin Confederația Caritas România și-a asumat un rol cheie în realizarea acestor planuri.

După încheierea conflictului ruso-ucrainean, Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare și Asociația Cunoaște-i Nu Discrimina ar dori ca centrul din Sighet să funcționeze în continuare oferind sprijin și asistență refugiaților care au decis să înceapă o nouă viață în România.

Erika Palincas
Asociația Caritas a Diecezei Satu Mare

Încă de la debutul invaziei Federației Ruse în Ucraina, Vicariatul Ortodox Ucrainean din România, a demarat o amplă campanie de ajutorare. Astfel, la inițiativa părintelui Vicar Nicolae Lauruc, toate parohiile care aparțin de Vicariat, din Maramureș și din Banat, au început o colectă continuă de strângere de ajutoare atât pentru refugiați, cât și pentru a fi trimise în Ucraina. La sediul Vicariatului, în Sighetu Marmației s-a deschis centrul de colectare, care dispune de 3 spații de depozitare. Până acum, Vicariatul a trimis în Ucraina aproximativ 40 de tone de ajutoare (alimente, medicamente, obiecte de igienă personală, pături, scutece și lapte praf pentru copii).

Vicariatul menține în permanență un grup de voluntari (preoți și mireni) la punctul de trecere al frontierei Sighetu Marmației, sub coordonarea protopopului ucrainean de Sighetu Marmației, pr. Petru Rahovan. Prezența lor acolo este vitală, întrucât doar voluntarii vorbitori de ucraineană pot să îndrume refugiații spre locuri de cazare sau transporturi organizate către alte părți ale Europei. Voluntarii Vicariatului oferă tuturor celor care trec granița atât hrană caldă, cât și pachete cu gustări reci.

Mai apoi, din centrul de colectare al Vicariatului, coordonat de către pr. Marius Lauruc, sunt distribuite ajutoare (în special alimente) către locurile în care sunt cazați refugiați ucraineni. Chiar dacă marea majoritate doar tranzitează Maramureșul, sunt și unii care aleg să petreacă o perioadă mai lungă de timp în Sighetu Marmației sau în împrejurimi, așteptând încheierea conflictului. Cei care rămân sunt redirecționați către familii de încredere, vorbitoare de ucraineană. Mănăstirile Ruscova și Rona de Sus găzduiesc un număr mai mare de refugiați. De asemenea, părintele Petru Rosoca, protopopul ucrainean de Lugoj, pe lângă ajutoarele trimise la centrul de colectare, pune la dispoziție zeci de locuri de cazare pentru refugiații ucraineni, pe termen nelimitat.

Preoții ucraineni din Maramureș oferă asistență duhovnicească tuturor refugiaților ucraineni, și celor internați în spitalele din zonă. Au fost vizitate chiar mame cu copii internate în secțiile Covid, pentru a le încuraja și îndruma.

Voluntarii Vicariatului, fără de care întreaga campanie nu ar fi putea fi susținută, încearcă mereu să găsească ajutor pentru a transporta refugiați fie la granița cu Ungaria, unde sunt preluați de rude, fie mai departe, în țările din vestul Europei.

Parohia ortodoxă ucraineană Sighetu Marmației a pus la dispoziție un spațiu în care se desfășoară activități educative la care participă copiii refugiaților ucraineni, în timp ce părinții lor cer cursuri de limba română și limba engleză. De aceste activități se ocupă un grup de profesori voluntari din Sighet, vorbitori de limbă ucraineană. Mulțumim din suflet Patriarhiei Române, prin pr. cons. Ciprian Ioniță, pentru sprijinul substanțial acordat acestei acțiuni.

Centrul de colectare al Vicariatului ține în permanență legătura, prin pr. Marius Lauruc, cu diverse ONG-uri, asociații și parohii din țară (Timișoara, București, Sibiu, Oradea, Cluj) și străinătate (Franța, Germania, Spania, SUA, Canada) care sprijină constant campania Vicariatului.

Dintre susținătorii principali se evidențiază: Patriarhia Română, Parohia Ortodoxă Ucraineană Sf. Andrei, Silver Spring, Maryland, SUA (prin pr. Marius Steliac și d-na preoteasă Marta Steliac, originari din Sighet, respectiv Remeți), Kiwanis România, Moto Aikon (Timișoara), Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Clubul Rotary Sighet. Acestora li se adaugă sutele de binefăcători din țară și străinătate.

Din banii strânși în cadrul acestei colecte sunt cumpărate produse necesare atât în Ucraina (în special medicamente) cât și refugiaților (medicamente, hrană preparată, îmbrăcăminte etc.).

Toate aceste gesturi de binefacere sunt făcut publice nu pentru laudă. Voluntarii din cadrul tuturor organizațiilor din România, care sprijină refugiații și trimit ajutoare în Ucraina, de la translatori la șoferi, ar da chiar un regat (dacă l-ar avea) pentru o zi de odihnă. Acesta va fi premiul voluntarilor, atunci când totul se va încheia. Dar până atunci legăturile și cercurile de încredere închegate în aceste săptămâni, indispensabile în vederea susținerii acestei campanii, sunt menținute prin afișarea publică a activității. Doar așa crește încrederea. Cât despre „eroi și personalități”, sunt la fel de importanți și cei care contribuie cu un leu, și cei care oferă ajutoare consistente. Mobilizarea e, oricum, exemplară. Despre aceasta vom tot povesti în anii care vin, le vom vorbi și generațiilor viitoare cum tot ce e mai rău în unii scoate la iveală tot ce e mai bun în alții.

preot Marius N. Lauruc

Foto: Ion Mariș

UPDATE: Dată fiind situația actuală, evenimentul se anulează!

Asociația Culori pentru Pace (Colors for Peace/ Associazione I Colori Per La Pace) cu sprijinul locuitorilor Sighetului, organizează joi, 24 februarie 2022, ora 15:00, la punctul de trecere al frontierei din orașul nostru spre Solotvino – Ucraina, la Podul Istoric peste Tisa, un lanț uman format din câteva sute de tineri, din ambele țări, români și ucraineni, „lanț” ce va „lega” pentru 30 de minute Uniunea Europeană de țara vecină, amenințată de un război nedrept.

„Asociația Culori pentu Pace, prezentă în 136 de țări ale lumii, are în România una dintre cele mai importante filiale încă din anul 2015, la Sighetu Marmației.

În aceste momente Asociația își propune să creeze o punte de pace între Ucraina și Federația Rusă.

Prin mesajul simbolic al tinerilor din întreaga lume, care participă la proiectul nostru, dorim să transmitem un mesaj de speranță pentru rezolvarea acestei crize internaționale. O vom face și printr-un lanț uman pe podul (peste râul Tisa) dintre Sighetu Marmației și Solotvino/ Slatina, într-un gest de prietenie, care are ca scop solidaritatea dintre România și Ucraina, precum și solidaritatea dintre Uniunea Europeană și Ucraina pentru care astăzi Sighetu Marmației este un simbol important.

Sperăm că pentru o zi acest pod va fi un simbol al Păcii pentru întreaga umanitate. Misiunea noastră este să dărâmăm ziduri și să construim poduri. Avem deja podul de la Sighet și de aici dorim să îmbrățișăm cu afecțiune poporul ucrainean și, în același timp, să transmitem un mesaj de pace lumii întregi.” (Antonio GIANNELLI, președintele Asociația Culori pentu Pace)

Salut, Sighet!

Antoine de Saint-Exupéry a fost dintre cei care au spus că „învăţăm de la istorie că nu învăţăm nimic″. Dureroasa constatare a fost formulată de mai multe personalităţi ale culturii mondiale, sub forme diferite, ideea rămânând aceeaşi.

Sunt cuvinte care ne invită la reflecţie, dacă ne uităm la ce se mai întâmplă acum prin lume. Dacă până mai ieri-alaltăieri, ne gândeam că aşa a fost în istoria lumii şi… gata, nimic nu se poate repeta, acum realitatea are atuuri consistente pentru a ne arăta cât am fost de creduli. Conflicte au fost, chiar de două ori s-a întâmplat ca participarea să fie planetară. Presupuneam, convinşi fiind că alt război nu poate izbucni în Europa tratatelor şi a înţelegerilor între state, că despre războaie vom citi doar în cărţi. Ne imaginam oricând o agresiune militară în America Latină, sau poate în Africa, dar nicidecum aici, în Europa şi mai cu seamă în apropierea noastră.

Acum se discută cu intensitate despre iminenţa unui atac al Rusiei asupra Ucrainei vecine. „Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război″, o înţelepciune latină care poate fi interpretată şi în alte moduri, nu doar militar. Până una-alta, ar putea fi – dacă va fi! – un conflict ruso -ucrainean. Presupunând că rămâne doar între cele două ţări problema armată, iar România va avea siguranţa protecţiei NATO, tot apare ceva care ar trebui să dea de gandit autorităţilor sighetene.

N-aş insista asupra capacităţii prea bine cunoscute a localnicilor noştri care se şedinţesc din când în când pentru binele comunităţii, cu rezultate concrete atât de greu observabile, dar simt nevoia de a le atrage atenţia asupra unei situaţii de nedorit, dar posibile.

Ar trebui luată în considerare şi posibilitatea ca o parte a populaţiei de dincolo de Tisa să ia la un moment dat calea pribegiei şi să ceară adăpost în Sighet. S-au gândit oare autorităţile oraşului la această variantă? Unde ar putea fi cazaţi refugiaţii? Câţi ar putea primi ciuruitul (nu din cauza gloanţelor sau al schijelor!) nostru oraş?

Bine-ar fi dacă ne-am pregăti degeaba, dacă nimeni n-ar trece Tisa spre malul românesc, prin urmare n-am vedea refugiaţi din cauza conflictului militar. Iar conflictul militar să rămână doar o supoziţie neîntemeiată.
Şi dacă totuşi învăţăm iar că nu învăţăm nimic de la istorie? Tumultuoasa viaţă pe care o trăieşte planeta de vreo doi ani încoace ne-a dat o lecţie pe care o citeam doar în istorie si pe care n-o mai puteam crede posibilă azi: pandemia!

Trecutul a fost plin de evenimente care au decimat populaţia lumii. Au fost boli, au fost războaie, a fost foamete. Acum avem o boală răspândită pe toată planeta, suntem anunţaţi că urmează foamete, lipsuri de tot felul. Dacă o ţinem tot aşa, războiul ne mai lipseşte…

Istoria se repetă, adică întotdeuna vor fi unii care vor dori câte o felie dintr-un tort care-i al altora. Tocmai de aceea trebuie să ne gândim la ce poate fi mai rău şi să ne pregătim să primim refugiaţii din Maramureşul cel Mare.

Autorităţile locale fac pregătiri pentru a primi refugiaţi din Ucraina, sau toată atenţia le e concentrată pentru reasfaltarea unor străzi… asfaltate prin noiembrie anul trecut?

Vecinii noştri de graniţă nu cred să aibă momente în care viaţa să li se pară frumoasă acum.
Dacă nu vor fi nevoiţi să plece în grabă de-acasă, lăsând mâncarea neterminată pe aragaz sau patul nefăcut, va fi bine pentru toţi. Inclusiv pentru cei care au pus ochii pe tortul lor!

Horia Picu

             Întâlnire pe tema implementării proiectului „Educație prin sport”

Miercuri 2 februarie 2022 în Sala Transist a Primăriei Sighetu Marmației a avut loc o întâlnire convocată de primarul municipiului, Vasile Moldovan cu directorii unităților de învățământ și profesorii de educație fizică și sport din unitățile de învățământ care au în componență clase de gimnaziu. Scopul întâlnirii a fost organizarea în vederea implementării proiectului „Educație prin sport”, a Clubului Sportiv Municipal Sighet.

Proiectul se adresează elevilor de gimnaziu din Sighetu Marmației și își propune să atragă un număr cât mai mare de copii către activitățile sportive, să educe tinerii în spiritul unui mod de viață activ și sănătos, dar și să conștientizeze părinții acestora asupra rolului educativ pe care îl are sportul în viața copiilor lor.

„Ne dorim să încurajăm și să susținem activitatea sportivă, oferind o alternativă sănătoasă copiilor și tinerilor din orașul nostru, prin angrenarea lor în activități comune, în jocuri de mișcare pe care să le considere atractive și care să le insufle o serie de valori esențiale, precum: autodisciplina, respectul pentru ceilalți sau capacitatea de a lucra în echipă”, a declarat primarul Vasile Moldovan.

Etapa inaugurală a acestui proiect prevede organizarea unei ample acțiuni de promovare a mișcării sportive în rândul tinerilor, prin organizarea unor Work- Shopuri în cadrul cărora personalități din lumea sportului sighetean să interacționeze cu elevii și cadrele didactice din școlile partenere.

Proiectul prevede de asemeena organizarea unei competitii locale care să imbine o varietate de sporturi în care să fie angrenați toti elevii claselor primare si gimnaziale ale unităților școlare de pe raza municipilui Sighetu Marmației, precum și achizitioanarea și dotarea școlilor cu materiale sportive necesare formării și dezvoltării copiilor. Câștigătorii fazelor pe școală vor parcurge mai multe etape, până la faza finală pe municipiu.

Obiectivul final al proiectului este dezvoltare a sportului de masă, precum și crerea unei baze de selecție mare pentru sportul de performanță.

Cei prezenți s-au arătat interesați de proiect, mulți dintre ei venind cu propuneri concrete care să îmbunătățească oferta competițională dar și atractivitatea acesteia în rândul copiilor.

Comunicat de presă – Primăria municipiului Sighetu Marmației

Lizuca e o căţea cu blana neagră- neagră, de talie medie, jucăuşă, câteodată sfioasă şi… în timpul orelor, mereu dornică de a intra în clasă. Pentru ea, „Dumbrava minunată″ e curtea Şcolii gimnaziale nr. 5 din Sighetu Marmaţiei. E simpatică foc şi nu poţi să n-o îndrăgeşti când o vezi cum aleargă în pauze alături de copii, cât mi ţi-i curtea de mare.

Am aflat că locul ei ar fi în curtea unui băiat din clasa a VIII-a. Acolo ar trebui să fie apărătoarea neînfricată a gospodăriei. Dar nu… Lizuca noastră vine la şcoală aproape în fiecare zi. Spun „aproape″ pentru că sunt zile când băiatul pleacă singur înapoi. Căţeluşa rămâne la şcoală. Nu ştiu dacă îşi ia în serios atribuţiile de câine care apără teritoriul după ce elevii şi tot personalul şcolii pleacă acasă. Cât sunt activităţi şcolare, în pauze, aşa cum am spus, Lizuca aleargă veselă de colo-colo, după câte o minge, un băţ sau acum după câte un bulgăre de zăpadă aruncat special pentru ea.

Lizuca, în timpul orelor, tare se plictiseşte… Ar intra în clase dacă ar putea. Mi s-a întâmplat de vreo două ori să deschid uşa în timpul orelor. Prietena tuturor copiilor şcolii era la uşă. Poate asculta lecţia? Poate căuta pe cineva? Poate ar fi dorit să intre dacă nu s-ar fi sfiit de mine? Eu am chemat-o înăuntru, dar ea, când m-a văzut, a luat-o puţin ruşinată pe scări în jos şi n-a vrut nici în ruptul capului să se întoarcă.

Poate într-o zi o voi convinge să stea la oră. Sunt curios cum s-ar comporta în clasă.

Spuneam că pe Lizuca nu poţi să n-o îndrăgeşti când o vezi alergând printre copii în curtea şcolii. Dar pe partenerii ei de joacă din fiecare pauză cine ar putea să-i ignore în această poveste despre sentimente şi bună-înţelegere?

În „Dumbrava minunată″ Lizuca rămâne la bunici, pentru că acolo găşeşte dragostea acestora. Căţeluşa Lizuca de la Şcoala gimnazială nr. 5 rămâne la şcoală din acelaşi motiv. Acolo şi-a găsit dragostea copiilor.

Iar eu, pentru omenia atât de normală pe care o au, îi îndrăgesc şi pe ei!

Horia Picu

Întorși acasă după ani grei de temniță comunistă, epuizați fizic, cu sănătatea zdruncinată și de multe ori traumatizați psihic, foștii deținuți politici din Maramureș s-au reintegrat cu greu în viața socială și profesională, au fost supuși la repetate șicane și umilințe pentru a-și putea continua studiile iar încadrarea în muncă – urgentă pentru câștigarea pâinii zilnice – s-a făcut greu, fiind „plimbați” de la o întreprindere la alta, amăgiți cu promisiuni gratuite, refuzați brutal sau cu politețe fățarnică, în cele din urmă angajați, dar mai mereu la „munca de jos ” , fiind însă primii pe listă când se punea problema „reducerilor de personal ” (mulți dintre ei au plecat spre alte zone ale țării, sperând că vor fi mai puțin cunoscuți și supravegheați și se vor putea realiza mai ușor, ceea ce în unele cazuri s-a dovedit adevărat, deși Securitatea le reamintea periodic că e cu „ochii pe ei”…)

Complicată era și problema căsătoriei, a împlinirii familiale, a integrării într-o viață normală (atât cât le-a mai rămas din ea…). Pe lângă faptul că erau trecuți de „prima tinerețe”, cu diverse afecțiuni căpătate în pușcărie, pe lângă situația materială precară, foștii deținuți politici purtau cu ei stigmatul de indezirabili pentru societatea comunistă, stigmat care urma să se răsfrângă automat peste soțiile și copiii lor (ceea ce s-a și întâmplat!). Viitoarele soții erau avertizate aspru de către activiștii comuniști, de către șefii de la locul de muncă și în unele cazuri chiar de către rudenii apropiate că își compromit viitorul, că ratează orice posibilitate de promovare socială și profesională, că riscă inclusiv pierderea locului de muncă și necazuri pentru alți membri ai familiei, etc.

Acest articol se dorește a fi un modest omagiu pentru toate acele tinere pline de curaj, cu suflet curat și credință în Dumnezeu care au depășit orice ezitare și au respins toate presiunile politice, inclusiv reticențele familiei și ale anturajului unindu – și destinul cu acești oameni prigoniți și prin ei cu Crucea neamului românesc! Ele merită cu prisosință titlul de „doamne ale demnității maramureșene”! Cele mai multe dintre ele, inclusiv mama mea, au plecat deja la Domnul după ce au dat timp de zeci de ani o mărturie frumoasă pentru adevăratele valori, alături de soții și copiii lor. Celor care mai sunt printre noi, le rostim cu respect numele și le urăm sănătate (în paranteză anul nașterii și domiciliul actual): Vlad Emma (1932, Sighet) – soția lui Vlad Mihai (+2006) student arestat în „lotul Vișovan”; Tivadar Susana (1936, Sighet ) – soția lui Tivadar Vasile (+2012) elev urmărit pentru apartenența la „grupul Vișovan” apoi arestat ca membru în „grupul Țibleșul”; Iusco Anuța (1938, Vișeu de Sus) – soția lui Iusco Găvrilă Sfâcă (+ 1988), elev arestat în grupul de rezistență „Popșa”; Bărcan Maria (1941, SUA) – soția lui Bărcan Gheorghe, elev arestat și deținut pentru refuzul colaborării cu securitatea; Minică Maria (1943, Sighet ) – soția lui Minică Ștefan (+ 2001), elev arestat în al doilea lot de elevi de la Liceul „Dragoș Vodă”, grup intitulat „Tânărul cuib”; Dunca Anuța (1944, Vișeu de Sus) – soția lui Dunca Ioan (în vârstă de 90 ani), elev arestat în „lotul Vișovan”; Vlad Livia (1945, Ploiești ) – soția lui Vlad Iuliu (+1995), elev arestat în „lotul Vișovan”, Chindriș Ioana (1946, Sighet) – soția lui Chindriș Vasile (+2017) arestat ca membru în grupul de rezistență „Țibleșul”
Onoare și respect!

preot prof. Marius Vișovan

Pe Anișoara Mârza – Gog o cunosc de câțiva ani. Am scris despre ea, i-am admirat mereu forța psihică și fizică (da, chiar așa!), am colaborat cu ea (în urmă nu cu mulți ani) când se implica în proiectele Clubului Rotaract Sighet din care făcea parte și, nu în ultimul rând, am văzut-o și tristă. Tristă când realiza că persoanele cu dizabilități sunt privite cu reticență, cu neîncredere, cu – eventual – un dram de bunăvoință.

Anișoara a fost și continuă să fie optimistă, poate de aceea are parte în viață de întâlniri/ întâmplări memorabile. M-a sunat foarte încântată în urmă cu câteva zile și s-a confesat – cu o voce emoționată – radiind fericire: „Trebuie să vă spun, am schiat! Da, ieri am schiat!” Am fost în prima fază surprins, apoi bucuria Anișoarei mi-a fost transmisă și mie! Eram fericit pentru fericirea Anișoarei Mârza – Gog, ambițioasa tânără care a participat la aproape toate edițiile (XIX) concursului de frumusețe „Atipic Beauty” pentru a-i determina pe concetățenii noștri să realizeze, să conștientizeze că și persoanele cu dizabilități sunt normale și, doar cu un pic de empatie, viața lor se poate schimba.

„Anișoara, cum ai reușit? Cum s-a întâmplat? Extraordinar!”
Și Anișoara a început să-mi povesteacă întâlnirea dintre ea și dl. Ionuț Stancovici (Asociația Club Sportiv Caiac SMile), sătmărenul – instructor care a inițiat-o – pe pârtia (Icoana) de la Cavnic – să „zboare” pe zăpadă.
„Să nu uitați să-i menționați numele, are un proiect minunat, Ionuț își dorește să doteze cel puțin 10 pârtii din țară cu echipamente speciale pentru persoanele cu dizabilități.” Atenție, este un proiect unic în Europa!
Am aflat că acest tânăr special este mereu tentat de proiecte provocatoare, în ultima perioadă s-a focalizat pe „Skiing with Disabilities”; a făcut deja câteva demonstrații cu echipamentul sit-ski, special construit pentru a ajuta persoanele cu dizabilități, pentru a-i ajuta pe cei care sunt lângă noi (și de multe ori nu-i observăm) să-și depășească limitele, să facă sport, să se bucure de toate „detaliile” vieții. Din păcate sit-ski-ul are un preț foarte mare, aproape 7000 de euro, este nevoie de sponsori generoși, de oameni care să-i sprijine proiectul, de voluntari – instructori, are nevoie de susținere. Să „așteptăm” feedback-ul membrilor comunității?!…

Anișoara a decis: „îmi place enorm proiectul d-lui Stancovici, mă implic, veau să-l promovez, este șansa noastră de-a mai face un pas spre normalitate, spre integrare firească!”.
Anișoara a schiat pentru prima dată în viața ei, a fost doar începutul pentru ea și pentru multe alte persoane cu dizabilități care – sigur – vor învinge! Iar numele d-lui Ionuț Stancovici merită reținut și sprijinit pentru că a demarat un proiect curajos, de… aur, a cucerit deja – definitiv – locul I în inimile noastre! Felicitări!

Haideți să dăm mână cu mână!… să fim alături de cei care visează, de cei care nu abandonează lupta împotriva prejudecăților, alături de cei care sunt mereu în avangarda celor care determină schimbarea în bine.

Ion Mariș

Filiala Maramureș a Uniunii Ucrainenilor din România, în parteneriat cu Vicariatul Ortodox Ucrainean din România, organizează cea de-a XXIX-a ediție a Festivalului de Colinde, Datini și Obiceiuri de Iarnă la Ucraineni, la Sighetu Marmației, Duminică, 09 ianuarie 2022.

Înainte de debutul Festivalului va avea loc Sfânta Liturghie, la Biserica Ortodoxă Ucraineană din Sighet. Apoi, grupuri de colindători, îmbrăcați în costume populare specifice localităților cu populație majoritar ucraineană vor defila pe străzile municipiului.

Manifestările se vor încheia cu tradiționalul Concert de colinde și urări de Crăciun și Anul Nou, care se va desfășura în aer liber în Parcul Mare din centrul municipiului Sighetu Marmației.

Programul evenimentului cultural – religios din 09 ianuarie 2022:
10:30 – 12:00 – Sfânta Liturghie la Biserica Ortodoxă Ucraineană din Sighet;
12:00 – 12:30 – Formarea coloanei pentru Paradă;
12:30 – 13:00 – Parada grupurilor de colindători;
13:00 – 13:30 – Deschiderea festivă a Concertului de colinde și urări de Crăciun și Anul Nou din Parcul Central al municipiului Sighet;
13:30 – 16:00 – Concertul de Colinde.

* * *

Марамуреcька філія Союзу українців Румунії у партнерстві з Українським Православним Вікаріатом Румунії 9 січня проведе у місті Сігету-Мармацієй XXIX-й Фестиваль колядок, традицій та зимових звичаїв українців.

Фестиваль розпочнеться Святою літургією, яка відбудеться в сігетській українській православній церкві. Потім вулицями міста пройдуть групи колядників, одягнених у народні костюми, характерні для населених пунктів, в яких українці складають більшість, що знаходяться в Марамуреському повіті і не лише.

Завершаться заходи традиційним концертом колядок та новорічних віншувань, який відбудеться просто неба у Великому парку в центрі міста Сігету Мармацієй.

Uniunea Ucrainenilor din România – Filiala Maramureș

La Universitatea Babeș – Bolyai – Extensia Sighet a avut loc azi, 17 decembrie 2021, când se împlinesc exact 32 de ani de la uciderea sigheteanului Antoniu Tiberiu Florian, la debutul protestelor anticomuniste de la Timișoara și de la aprinderea scânteii Revoluției din anul 1989, un parastas, o slujbă de pomenire a tânărului student.
În prezența viceprimarului Sighetului, av. Daniela Onița – Ivașcu, a directorului Extensiei Sighet, conf. univ. dr. Marin Ilieș, a numeroși consilieri locali, cadre universitare, studenți, elevi, voluntari, preotul Dan Ioan Sidău a oficiat un parastas care a fost precedat de un moment de reculegere.
S-au adresat celor prezenți Viceprimarul Sighetului, Directorul Extensiei Sighet dar, probabil, cel mai tulburător moment a fost generat de amintirile despre colegul lui de clasă, din liceu, pe care le-a împărtășit cu noi ing. Adi Danci.
Sunt deosebit de importante aceste aduceri aminte, comemorări triste dar necesare, pentru a nu uita că democrația de azi s-a „clădit” pe durerea, suferința și sacrificiul unor concetățeni de-ai noștri care, voluntar sau involuntar, s-au plasat în avangarda luptei pentru libertate.

Antoniu Tiberiu Florian ar fi împlinit 20 de ani în 26 decembrie 1989, dar destinul lui a fost tragic. Viaţa i-a fost curmată în 17 decembrie 1989. Tiberiu era student la Facultatea de Mecanică Agricolă din Timişoara şi a fost împuşcat în cap, în zona Complexului Studenţesc, de o coloană militară ce trecea prin zonă și a deschis focul împotriva studenților. Trupul lui a fost transportat în secret la Bucureşti şi incinerat, iar cenușa lui impreună cu a altor peste 40 de eroi martiri a fost aruncată într-un canal de la marginea Bucureștiului.

Pe caldarâmul din curtea universității sighetene au fost aprinse zeci de candele care au conturat o cruce pentru a veghea – simbolic – memoria tânărului Antoniu Tiberiu Florian.

Foto & text: Ion Mariș