Noaptea surprizelor la Sighet!

NOAPTEA CERCETĂTORILOR EUROPENI, SCIENCE4FUTURE-III, evenimentul desfășurat vineri, 26 septembrie 2025, după apusul Soarelui, după ora 19:30, la sediul Extensiei Universitare Sighetu Marmației a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, a adus un public curios (în special tânăr) în zona de „lucru”, zonă organizată pentru a provoca interesul participanților.

Turul catacombelor 2.0, Turul de noapte al Sighetului, Jocurile cu lumini și obiecte luminoase și nu în ultimul rând Concursurile pe tema tururilor au generat multă emoție.

În special numeroasele grupuri care s-au succedat în „turul catacombelor” au fost întâmpinate cu fantome și umbre tenebroase care au alimentat curiozitatea celor care s-au încumentat să-și înfrunte fricile.

Și la Turul Sighetului au fost organizate două grupuri (elevi și adulți) care au primit informații despre câteva clădiri reprezentative care aparțin patrimoniului municipiului – „insulă”.

Multe lumini și obiecte luminoase au ținut constant, în stare de veghe, curiozitatea participanților, mari și mici, prezenți.

Am obținut și câteva păreri, la… rece (afară era destul de frig), care redau emoțiile nopții cercetătorilor:
„Catacombele mi s-au păru fascinante și destul de… înfricoșătoare. Am învățat detalii despre istoria orașului pe care nu le-au atins profesorii la ore.” (Maria, clasa a XI-a)
„A fost interesant cum știința și tehnologia se combină cu elemente culturale și istorice. Cred că astfel de evenimente te fac să vezi orașul și cercetarea dintr-o perspectivă nouă.” (Andrei, clasa a XII-a)
„M-a impresionat mai ales turul catacombelor 2.0. Am avut ocazia să explorez locuri pe care altfel nu le-aș vedea și să particip la concursurile pe tema tururilor. E un mod distractiv de a învăța ceva concret, nu doar din manuale.” (Ioana, clasa a X-a)

Puteți urmări în continuare o scurtă înregistrare VIDEO de la debutul… Turului Sighetului:

Se pare că „Noaptea Cercetătorilor Europeni” devine un eveniment de mare impact. Poate că „oferta” organizatorilor va fi suplimentată cu… „Noaptea Cercetătorilor Sigheteni”. Așteptăm!

Salut, Sighet!




TURUL CATACOMBELOR și  ALTE MISTERE… peste câteva ore la Sighet!

TURUL CATACOMBELOR și  ALTE MISTERE organizat sub egida NOAPTEA CERCETĂTORILOR EUROPENI, SCIENCE4FUTURE-III, eveniment devenit tradițional, se va desfășura azi, vineri, 26 septembrie 2025, între orele 19:30-22:00 la sediul Extensiei Universitare Sighetu Marmației a UBB și simultan în alte peste 400 de orașe din Europa.

Obiectivul principal al acestei inițiative este de a crea un context potrivit pentru ca tinerii să observe cum sunt transferate rezultatele cercetărilor științifice, inovarea și tehnologia în produsele și serviciile folosite de către comunitate. Având în vedere specificul programelor de studii din Extensia Sighetu Marmației, Facultatea de Geografie va prezenta într-o manieră accesibilă experiențe care integrează în practică rezultatele cercetărilor din domeniul turismului.

Anul acesta activitățile se vor desfășura după apusul Soarelui după următorul program:

  1. Turul catacombelor 2.0
  2. Turul de noapte al Sighetului
  3. Jocuri cu lumini și obiecte luminoase
  4. Concursuri pe tema tururilor

Pentru mai multe detalii despre evenimentul de la UBB Sighet, vă invităm să accesați: https://sites.google.com/view/geografieubbsighet/noaptea-cercetatorilor-europeni-2025
Instagram: https://www.instagram.com/turismubbsighet/
De asemenea sunt și activități online, prezentări, prelegeri și demonstrații la https://noaptea-cercetatorilor.eu/concursuri/  pe pagina oficială a proiectului https://noaptea-cercetatorilor.eu/

Sigheteni, nu ratați, NOAPTEA CERCETĂTORILOR EUROPENI!

Salut, Sighet!




Toamna Sigheteană – Traista cu Bunătăți, ediția a VI-a

Ziua Recoltei (sau Festivalul Recoltei) este o sărbătoare în care toată lumea se bucură de recoltele câmpului. Momentele prin care gospodarii aduc mulțumire pentru recoltele bogate, rodul muncii lor de pe parcursul anului.
An de an producătorii locali sigheteni și nu numai, vin în fața noastră cu bucate alese, plămădite cu bucurie păstrând tradițiile strămoșești, gustului copilăriei, reușind să ne încânte papilele gustative de fiecare dată.
Și anul acesta, în perioada 27-28 septembrie 2025, vor transforma platoul Parcului Central din Sighet într-o vatră sătească unde toată lumea poate să redescopere o amintire, un gust care să-i aducă bucurie și emoție.
Alături de producătorii locali, artizanii și meșterii populari ne vor purta prin magia zgărdanelor, podoabelor care au propria lor poveste, o dorință și de ce nu o energie pozitivă transmisă către cei care vor alege să le poarte.

Vă așteptăm cu drag să fiți și anul acesta oaspeți în povestea ZIUA RECOLTEI- Traista cu Bunătăți, să vă umpleți cămările și să ascultați poveștile gospodarilor!

Grupul Producătorilor Locali – Traista cu Bunătăți




Toamna Culturală Românească – Viena, ediția a III-a

„Cultura este puntea care unește suflete și înlătură distanțele.”

În inima Vienei, într-o toamnă plină de culoare, cuvântul scris, muzica, arta și tradiția se vor întâlni pentru a crea o seară de emoție, dialog și comuniune culturală.

La data de 18 octombrie 2025, „Toamna Culturală Românească” își deschide porțile la Viena pentru ediția a III-a, reunind scriitori, poeți, jurnaliști, artiști plastici și iubitori de cultură din România, diaspora și din întreaga Europă.
Este un eveniment dedicat frumosului și identității culturale, o punte între generații și între comunitățile românești răspândite în lume, unde tradițiile se împletesc cu literatura, jurnalismul și arta contemporană.

Invitați de seamă!

Programul din acest an reunește nume importante ale culturii românești și internaționale:

  • Dorel Cosma – președintele Uniunii Mondiale de Folclor I.G.F., personalitate marcantă a culturii din Bistrița. A fost director al Palatului Culturii din Bistrița, fondator al postului de televiziune Bistrița TV, autor al numeroaselor volume dedicate tradițiilor românești și jurnalismului cultural. Prin activitatea sa, a promovat folclorul și valorile naționale pe marile scene ale lumii, fiind un ambasador al României în plan internațional și un inițiator al unor ample proiecte culturale.
  • Ionela Flood – scriitoare, jurnalistă, vicepreședinta Radio TV Unirea International și președinta Societății Românca din Londra. Va fi prezentă atât cu creațiile sale literare, cât și cu o expoziție de pictură din lucrările proprii, aducând un plus de culoare și sensibilitate ediției din acest an.
  • Ana & Virgil Onița – fondatorii Libris și Editurii Creator din Brașov, promotori ai culturii scrise și ai Târgului Internațional de Carte și Muzică de la Brașov.
  • Romeo Couți – director al TVR Cluj, jurnalist senior și autor al volumelor „Lebăda Neagră de pe Balaton” și „Lebăda Neagră de pe Bosfor”, personalitate a jurnalismului cultural românesc.
  • George V. Precup – poet multipremiat, autor a peste 11 volume de poezie, cu o voce distinctă în peisajul liricii contemporane.
  • Ioan Gligor Stopița – poet, redactor cultural și fondator de cenacluri literare, un promotor activ al dialogului cultural și al tinerelor talente.
  • Luminița Nielsen – stabilită la Viena de peste 50 de ani, autoarea volumului autobiografic „Un vals și trei pași speranță”, care explorează dorul de țară și poveștile unei vieți dedicate familiei și rădăcinilor românești.
  • Ion Dulugeac – scriitor prolific și jurnalist sportiv cu o carieră de peste patru decenii, autor a peste 30 de volume, printre care „Zaraza”, „Paradisul decăderii” și „De trei ori… Dakar”. La acest eveniment, Ion Dulugeac va fi însoțit de Dominique de Miscault, redactor de carte din Franța, cu care colaborează la proiecte editoriale internaționale.
  • Daniel Bucur – sculptor stabilit în Austria din 1992, ale cărui lucrări transformă lemnul într-un mesaj de speranță și frumusețe interioară. O selecție a sculpturilor sale va fi expusă publicului vienez în cadrul „Toamnei Culturale Românești”.

Colțișorul Doinelor Bănățene

Un spațiu dedicat tradiției românești autentice, unde se vor împleti cântecul, poezia și portul popular:

  • Delia Maria Rădmăneștean, președinta fondatoare a Casei Doinelor din Orțișoara, va aduce publicului poezii inspirate din dulcele grai românesc.
  • Adela Elena Rădmăneștean, fiica sa, va interpreta o doină din repertoriul legendarei Mariana Drăghicescu.
  • Magdalena Stoi, laureată a numeroase premii pentru promovarea portului popular, va prezenta o expoziție de costume bănățene, un adevărat tablou al eleganței și autenticității tradiționale.

Acest moment va fi o celebrare a sufletului românesc, păstrând vii tradițiile care definesc identitatea noastră culturală.

Program (orientativ):

  • Conferință: „Sub semnul Lebedei Negre: de la Balaton la Bosfor” – Romeo Couți & Virgil Onița
  • Lansări de carte și sesiuni de autografe
  • Momente literare și recitaluri de poezie
  • Dialoguri culturale despre literatura contemporană și diaspora românească
  • Colțișorul Doinelor Bănățene – poezie, cântec și tradiții
  • Expoziții de artă plastică – Ionela Flood și Daniel Bucur

Organizatori și parteneri:

Evenimentul este organizat de Rumänisch-Österreichische Kulturkreis UNIREA și Radio TV Unirea, în parteneriat cu AJRP – Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni, Românca Society și Transylvanian Edition.
O seară în care arta, tradiția și dialogul cultural vor crea punți între oameni, între trecut și prezent, între România și diaspora.

Intrare liberă, pe bază de invitație.

Comunicat de presă
Ioan GODJA – Austria

 

Foto: Ion Mariș




Vineri, 26 septembrie 2025, se va desfășura… Noaptea Cercetătorilor Europeni!

Ediția a patra a „Nopții Cercetătorilor Europeni” (proiect SCIENCE4FUTURE-IV) de la Sighet se va desfășura Vineri, 26 septembrie 2025.
Ce impact va avea această ediție pentru public, care sunt oare noutățile, ce așteptări sunt?…
Vom afla câteva amănunte suplimentare de la coordonatoarea proiectului la Sighet, doamna conf. univ. dr. Gabriela Ilieș de la UBB Cluj – Napoca, Extensia Sighet.

Ce momente din pregătirea ediției a patra, de anul acesta, v-au confirmat că proiectul are un impact real în comunitate?
Ediția a patra a evenimentului Noaptea Cercetătorilor Europeni își propune să activeze tinerii elevi și studenți cu ajutorul unor tururi speciale, experimentale. Tururile de oraș sau la atracțiile din urban aparent nu au componentă de cercetare, dar dacă ne uităm mai atent putem observa o serie de elemente ce încorporează studii din domeniul științelor scoio-umane și tehnologie. De exemplu modul concret în care se proiectează activitățile într-un mediu cu lumină artificială, modul în care se schimbă predominanța simțurilor cu care cunoaștem lumea, de la vizual la auditiv și celelalte, reacțiile și emoțiile generate etc. Activitățile pe care le-am organizat anul acesta vor scoate „la lumină” acele detalii care nu se văd bine în plină zi. Impactul în comunitate? Poate că participanții vor fi mai atenți la modul în care valorificăm în turism mediul construit și vor reuși la rândul lor să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă, să devină mai creativi în gândirea soluțiilor, vor avea mai mult curaj să abordeze subiecte semsibile știind că există dovezi care să le susțină ideile.

Cum vedeți evoluția interesului pentru știință în rândul elevilor și studenților după cei trei ani de Science4Future la Sighet?
La prima ediție, cea din 2022, am avut ideea năstrușnică de a arăta că există potențial pentru cercetare în orice domeniu, că există știință în orice, inclusiv în partea de tradițional. Atunci am vopsit materiale cu pigmenți vegetali și chimici, am destructurat tipare pe baza modelelor de pe cusături în pixeli și strate, am printat 3D tot felul de obiecte. Anii următori am arătat publicului tânăr că tehnologiile geospațiale sunt acum destul de avansate încât să avem la dispoziție date digitale la scară corespunzătoare pentru turismul local, lecție învățată greu în pandemie. Elevii au învățat cât de mult contează acea scânteie care determină parcursul unei idei din mediul academic până la comunitate și că omul de știință nu este doar cel care seamănă cu Einstein la freză ci și cel care experimentează pe teren cu curaj. Pe de altă parte, avem un set de chestionare care ne arată cu date și cifre că elevii înțeleg mult mai bine diversitatea cercetărilor științifice care ajung în mediul socio-economic.

Există un experiment sau o prezentare din acest an pe care o considerați un punct de referință pentru întreaga ediție?
Turul catacombelor a devenit emblematic pentru acest eveniment. L-am numit noi 2.0 pentru că de fiecare dată ne străduim să aducem ceva nou atât în materie de distracție, dar mai degrabă este 3.1. pentru că am inclus un nou nivel de interactivitate.

Cum reușește evenimentul să îmbine partea de divertisment cu rigoarea științifică?
La capitolul rigurozitate științifică vom avea la final un material de analiză a calității aerului în timpul turului pe care dorim să-l facem public în lunile care urmează ca parte a unui studiu mai amplu despre importanța monitorizărilor în turism.

Dacă v-ati gândit la un mesaj pe care această ediție îl transmite dincolo de experimente și demonstrații și… care ar fi acela?
După cum probabil ați aflat din media, în 26 septembrie 2025 se derulează Noaptea Cercetătorilor Europeni în toate orașele mari ale României, concomitent în peste 400 de orașe din Europa. Pe această hartă suntem și noi, pentru că Maramureșul nu este doar un loc al conservării tradițiilor ci și un izvor de inspirație pentru domenii ale științei pe care tinerii au ocazia să le descopere.

Vă mulțumim și vă dorim mult succes!

Salut, Sighet!




Noul An Evreiesc 5786, Rosh-Hashana, s-a sărbătorit la Sighet |VIDEO – dr. Sorin Markus|

În religia iudaică (calendarul ebraic) se împlinesc 5786 ani de la apariția vieții pe pământ. Deși e cunoscută ca o sărbătoare iudaică, Rosh Hashana e mai mult de atât –  este o celebrare cosmică. Anul acesta s-a celebrat în 22 septembrie 2025 (după apusul soarelui) – ziua de naștere a lui Adam și a Evei – fiind totodată considerată o oportunitate de conectare la energia primordială care era disponibilă doar în acele prime momente ale Genezei.
Rosh Hashana se încheie în 24 septembrie 2025, la apusul soarelui.

În înregistrarea VIDEO puteți urmări mesajul Președintelui Comunității evreilor din Sighet, Lieberman David, de Rosh Hashana:

Șana Tova (Un An Bun)!

Foto & Video: dr. Sorin MARKUS




Acasă, ce înseamnă de fapt… (autor, Ionița Năneștean)

Pentru mulți dintre noi este vorba despre un loc, o țară, o limbă, un fel de mâncare sau o persoană, familie și prieteni.
Pentru mine acasă este o stare de spirit, nicidecum un loc, nicidecum un fel de mâncare sau o limbă.
Acasă este acolo unde inima îmi este în stare de bine și calm, nu e datorită unui „grad” în societate, nu e datorită unui obicei, tradiție sau o familie de sânge.
Acasă însemnă pentru mine cei sau cel ce îmi înțelege sufletul, cel sau cei ce vorbesc aceași limbă a sentimentelor cu mine.
Acasă este acolo unde frecvența magnetică a celui de lângă mine o înțelege și împărtășește pe a mea.
Pentru că, în final, ceea ce se aseamănă și ne definește este cea ce rezonează cu noi, locuri, oameni, sentimente și emoții.
Separarea se face între noi în momentul când am decis să explorăm alte locuri, alte culturi, alte tradiții sau obiceiuri de viață.
Separarea se face când ne distanțăm de cei ce ne înconjoară, când obiceiurile lor, gândirea lor, nu mai rezonează cu noi.
Separarea se face atunci când unii dintre noi aleg să evolueze, să exploreze alte dimensiuni. Atunci un nou tărâm se dezvăluie celor ce sunt pregătiți pentru mai mult.
În cazul meu asta s-a întâmplat, am ales să descopăr tărâmuri necunoscute, tărâmuri neexplorate pentru mulți dintre noi. Atunci o nouă lume mi s-a arătat, una care mă definește, una care îmi arătă că există mai mult, una care este plină de aventură și magie.
Am ales să cred în magie, în ceva ce există în afara vălului separării.
Sincer ce am descoperit este… fenomenal.
Simbolurile pe care le văd în ultimile zile sunt incredibile, nu vorbesc de senzațiile ce mi s-au declanșat în corp. Evoluez în adevăratul sens, fizic și psihic, pentru că am ales.
Ce îmi atrage atenția în jur sunt crucile sub orice formă, pe un tricou sau o biserică, într-o fotografie, inimile într-un medalion atașate la un colier, semnul infinitului, cuvântul „je t’aime”, „te iubesc” într-un tatuaj. Coroane, trandafiri și artă.
Asta văd în ultima vreme.
Tandrețea, ochii blânzi, îmbrățișările oamenilor în fața mea… asta văd.
Nu cuvinte și reguli, ci prezență, acum și aici.
Nu date limită a proiectelor, ci prezență acum și aici.
Programul și datele limită le-am scos din programul meu, m-am predat cu totul universului și sincronicității zilei de azi.
În prezent acum și aici.
Sunt copil din nou, vorbesc prietenilor mei imaginari, Îngerilor, Arhanghelilor, lui Isus și Mariei Magdalena.
Am ales să plec, am ales să iubesc, acum și aici.
Nu mă interesează ce politică și ce societatea ni se arată, impune sau ni se cere să credem.
Nu mă interesează că ne-au furat banii și viitorul.
Că ne-au manipulat de-a lungul timpului.
Nu mă interesează nimic din toate astea.
Pentru că o dată conștientizată iluzia, ea dispare, pentru eternitate.
O nouă lume se naște, cea pe care mi-o imaginez în fiecare zi.
Eu sunt începutul și sfârșitul.
Eu decid aici și acum.
Eu mă rog să văd și să înțeleg mai mult.

Ionița Năneștean
(Québec – Canada)

 

Foto: I. Maris




Tembelismul universal (autor, Horia Picu)

Universal, adică fără frontiere. Ca un virus care niciodată n-a putut fi oprit la graniţă, la porţile cetăţii, la uşă. Acum, tembelismul, sau altfel numit: apatie, delăsare, indiferență, indolență, nepăsare (ne oferă sinonimele https://dexonline.ro/definitie/tembelism), înseamnă şi copierea a ce fac alţii, preluarea unor cuvinte care zăceau nebăgate în seamă în lexicul limbii române şi punerea lor în orice vorbă, mai lungă sau mai scurtă, rostită.

Un poliţist a prins un infractor. I-am văzut poza celui care ne aduce un uşor sentiment de siguranţă când suntem în public. Pe ecusonul uniformei scria <poliţia> invers, exact aşa cum scrie pe maşinile de pompieri sau de poliţie, în faţă. Omul când îşi face o poză, scrisul apare ca la maşinile de poliţie sau pompieri, pe dos. Dacă îl pozează cineva, scrisul apare normal, aşa cum se scrie. Lucruri explicabile.

De neînţeles însă e de ce scrie pe dos în faţa maşinilor care sting focuri sau ne ajută să fim cuminţi pe stradă. Explicaţia că şoferul din faţa acestor dispozitive de făcut bine trebuie să poată citi din maşină cui trebuie să facă loc nu ţine! Şoferul din autoturism, camion, autobuz, vede că se apropie, de exemplu, o maşină mare, roşie, cu girofarurile aprinse, aude sirena în funcţiune, şi ştie că trebuie să-i facă loc. Nu cred că vreun şofer stă să citească în oglinda retrovizoare Pom-pi-e-rii, Po-li-ţi-a şi apoi să proceseze informaţia şi să le facă loc pentru a ajunge mai repede acolo unde trebuie.

Dar, cum spuneam, tembelismul e fără frontiere. Au zis unii că trebuie scris pe maşini aşa cum vedem acum, gata, aşa se scrie şi nu se comentează! E ordin, se execută! Mi-e imposibil să înţeleg cum se poate confunda o maşină de pompieri cu un autocamion sau autobuz.

Nu pot înţelege nici cum încape în ţara asta atâta rezilienţă. Rezistenţa, la gunoi! Dau un exemplu. Înainte, fotbaliştii aveau rezistenţă, la alergat, la încasat goluri. Acum, toţi au rezilienţă!

Ne schimonosim limba cu celeritate, că viteză, rapiditate, nu mai ştim să spunem…

Horia Picu

P.S.: Am pus la articol o poză cu o maşină de pompieri de pe vremea când gândeam cu capetele noastre. Ce vremuri…




Am demarat reabilitarea potecii de pe Dealul Solovan: Poteca Sighet 700! (autor, Ion Mariș)

La sfârsitul anului trecut Asociația Valea Verde din Sighet a primit acceptul Ocolului Silvic „Mara” Sighet pentru a demara reabilitarea potecii de pe Solovan, care duce spre platoul din vârful dealului. În urma constatărilor că există porțiuni foarte deteriorate, alunecoase, improprii pentru o plimbare „mai ușoară” spre Vârful Solovanului – altădată un loc de relaxare și punct de belvedere a împrejurimilor Sighetului – un grup de inițiativă din cadrul asociației a decis asumarea acestui proiect important pentru locuitorii orașului nostru.

Am beneficiat de sprijinul unor sponsori și voluntari inimoși, s-au procurat (prin sponsorizare!) materialele necesare (contratrepte și țăruși din lemn etc.), care respectă cerințele impuse de reglementările valabile pentru situl Natura 2000 – Valea Izei și Dealul Solovan (Sit de Importanță Comunitară – SCI având codul ROSCI0264) și… în prima parte a lunii august 2025 am început munca la primele trepte.

Am continuat  cu alte câteva trepte și ne dorim – evident că totul depinde de vreme și de voluntarii care ni se vor alătura pe parcurs – să ajungem până pe platou cel târziu până în luna mai a anului viitor. Vom monta aproximativ o sută de trepte „eco”, doar lemn (sponsorizare) și piatră de acolo din zonă, care vor fi plasate pe porțiunile mai greu accesibile și vom fixa – acolo unde va fi nevoie – și mâna curentă pentru a ușura ascensiunea turiștilor și a facilita plimbarea. Cu cele câteva trepte amenajate marți, 16 septembrie 2025, am ajuns la un total de 20 de trepte (la două trepte – conform unui „obicei tradițional” – s-au furat din păcate scândurile–contratreaptă, dar au fost înlocuite de către noi).

Vom numi poteca astfel reabilitată Solovan – Sighet 700, pentru a marca și în acest fel cei 700 de ani de la atestarea documentară a Sighetului.

Debutul acestui proiect a fost susținut – evident prin muncă voluntară… la fața locului! – de către Dani Murczko (responsabilul acțiunii), Ticu Bogdan, Zoli Navodarszky, Ștefan Tivadar, I. Mariș dar și  logistic – informațional de către Doina Balazs (președinta asociației), Arina Haranguș, Crina Lihet.

Am primit mesaje și semnale că ni se vor alătura și alți voluntari, de aceea acest proiect al Asociației Valea Verde îl vom finaliza pentru a demonstra că implicarea societății civile poate constitui un semnal că… nu sunt puțini cei cărora le pasă de Sighet.
Resursele proiectului nostru sunt desigur limitate, este o inițiativă privată, dar poate că acest început este și impulsul de-a contribui mai ales prin voluntariat, atât cât se poate, la schimbarea imaginii orașului nostru și de-a rămâne… împreună!

Ion Mariș

 




NOAPTEA CERCETĂTORILOR EUROPENI 2025

TURUL CATACOMBELOR și  ALTE MISTERE organizat sub egida NOAPTEA CERCETĂTORILOR EUROPENI, SCIENCE4FUTURE-III. Evenimentul devenit tradițional la final de septembrie va avea loc în data de 26.09.2025, între orele 19:30-22:00 la sediul Extensiei Universitare Sighetu Marmației a UBB și simultan în alte peste 400 de orașe din Europa.

Obiectivul principal al acestei inițiative este de a crea un context potrivit pentru ca tinerii să observe cum sunt transferate rezultatele cercetărilor științifice, inovarea și tehnologia în produsele și serviciile folosite de către comunitate. Având în vedere specificul programelor de studii din Extensia Sighetu Marmației, Facultatea de Geografie va prezenta într-o manieră accesibilă experiențe care integrează în practică rezultatele cercetărilor din domeniul turismului.

Anul acesta activitățile se vor desfășura după apusul Soarelui deoarece dorim să exploatăm și să monitorizăm elementele mediului în lipsa luminii naturale în cadrul unor tururi ghidate cu jocuri și concursuri.

Din programul evenimentului:

  1. Turul catacombelor 2.0
  2. Turul de noapte al Sighetului
  3. Jocuri cu lumini și obiecte luminoase
  4. Concursuri pe tema tururilor

Pentru mai multe detalii despre evenimentul de la UBB Sighet, vă invităm să accesați: https://sites.google.com/view/geografieubbsighet/noaptea-cercetatorilor-europeni-2025
Instagram: https://www.instagram.com/turismubbsighet/
De asemenea sunt și activități online, prezentări, prelegeri și demonstrații la https://noaptea-cercetatorilor.eu/concursuri/  pe pagina oficială a proiectului https://noaptea-cercetatorilor.eu/

Despre proiect

Evenimentul se desfășoară la nivel european sub egida Acțiunilor Marie Skłodowska-Curie – MSCA & Citizens, parte a programului Horizon Europe al Comisiei Europene. Proiectul Science Building the Future (Science4Future-III), nr. 101162512 este organizat în parteneriat de către Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud,. La Sighetu Marmației acest proiect este implementat de Facultatea de Geografie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Extensia Sighetu Marmației. Lider de proiect este Extensia Bistrița-Năsăud.

Pentru mai multe detalii despre proiect, vă invităm să accesați:

Pagina web a proiectului: https://noaptea-cercetatorilor.eu/
Pagina de Facebook a evenimentului: https://www.facebook.com/NoapteaCercetatorilorEuropeniBistrita/

Comunicat de presă




Sighet Run 2025 – revalorizarea serpentinelor de pe Dealul Solovan (autor, Alin PRALEA)

Alin Spiridon Pralea

Sighet Run 2025 este primul eveniment organizat în perioada recentă care readuce în atenția publicului vechile serpentine ale dealului Solovan.

Pentru că lucrez la o monografie a parcului Grădina Morii, profit de această ocazie pentru a împărtăși câteva date despre construirea și evoluția serpentinelor.

Construcția unui pod peste Iza, la Grădina Morii, precum și amenajarea unui traseu turistic cu un punct de belvedere pe dealul Solovan au constituit o veche dorință a locuitorilor Sighetului și a proprietarilor acestui parc.

Aceste proiecte s-au aflat printre planurile lui Müller Albert, proprietarul parcului între anii 1889 și 1895, iar Societatea pe acțiuni Malomkert, proprietara parcului între 1895 și 1907, a încercat, fără succes, în anul 1896, să construiască podul printr-o colectă publică.

Podul a fost construit abia în anul 1906, prin colaborarea Primăriei orașului Sighet, a Direcției Silvice Maramureș și a armatei. Cheltuielile au fost acoperite prin exploatarea pădurii orașului, armata a detașat pentru lucrări douăzeci de soldați, coordonarea tehnică a fost asigurată de István Bakó, consilier tehnic, iar proiectul a fost supervizat de Karácsonyi Sándor, maistru forestier (erdőmester). Lucrările s-au finalizat în luna octombrie. Odată cu finalizarea podului, au început lucrările de construcție a serpentinelor, desfășurate sub conducerea aceluiași Karácsonyi Sándor, iar acestea au fost inaugurate în luna mai a anului următor, 1907.

În anul 1914, la Sighet s-a constituit filiala Maramureș a Asociației Turistice Maghiare (Magyar Turista Egyesület). Printre obiectivele anunțate în ședința constitutivă, un loc important l-a ocupat amenajarea serpentinelor din punct de vedere turistic și construirea unui turn de belvedere la capătul acestora. Proiectul a fost aprobat în ședința Consiliului Local din 18 iunie 1914, dar izbucnirea Primului Război Mondial a zădărnicit aceste planuri.

Serpentinele au fost utilizabile în primii ani după război. Au fost reparate în 1922, iar ultima menționare a lor în stare bună o găsim în 1924. Mult-doritul turn de belvedere a fost construit abia în anul 1935 prin strădaniile Societății Carpatine Ardelene (Erdélyi Kárpáti Egyesület) și ale viceprimarului Tiberiu Szollosy din aceea vreme. În acel moment însă, serpentinele erau prăbușite în mai multe locuri, astfel că cei care au dorit să participe la inaugurarea din 23 iunie 1935 au fost nevoiți să urce pe o rută ocolitoare. Vizitatorii puteau urca în turn plătind o taxă de doi lei și erau rugați să-și înscrie numele în cartea de oaspeți, aflată la paznicul turnului.

În 1942, în contextul construcției Hotelului Sport (astăzi Grădina Morii), drumul serpentinelor și turnul de belvedere au intrat din nou în atenția publică. De construcția și administrarea celor două obiective s-a ocupat Societatea Carpatină Maghiară (Magyar Kárpát Egyesület), cu sprijin financiar din partea Primăriei Sighet și a Comitatului Maramureș. Noul turn a fost inaugurat la data de 18 august 1943. Pe lângă turnul de belvedere a fost construit un refugiu montan, prevăzut cu 18 locuri de cazare și un mic restaurant, unde turiștii puteau să servească gustări reci și băuturi răcoritoare (inclusiv alcoolice). Complexul a primit numele Zrínyi Ilona. La refacerea și întreținerea drumului serpentinelor a contribuit în mare măsură armata maghiară, care folosea turnul ca post de observație antiaeriană.

În acest moment al cercetărilor, nu știm ce soartă a avut complexul Zrínyi. Având în vedere caracterul său militar, bănuim că a fost distrus în perioada imediat următoare sau poate mai târziu …

În perioada postbelică serpentinele au fost refăcute de mai multe ori prin muncă patriotică. Potrivit ziarului Pentru Socialism, în anul 1958 a fost deschis un șantier al tineretului pentru refacerea serpentinelor. Lucrările au continuat în 1959 și au fost finalizate în vara anului 1961. În anul 1973, tinerii de la școlile și întreprinderile din oraș au îndreptat și lărgit 120.000 m² de drum de serpentină.

Vechile serpentine, „care încolăcesc până la vârf trupul bătrânului străjer”, cum frumos le descria Ioan Ardeleanu-Pruncu în 1973, în ziarul „Pentru Socialism”, așteaptă de multă vreme o nouă reabilitare.

 

Alin Spiridon PRALEA
muzeograf




„Începeți prin a schimba viața unui singur om și veți vedea cum acel gest se multiplică!” (autor, Andreea Biro)

„Vai, sunt atât de emoţionată! El nu ştie! I-au spus doar că vine în Maramureş. Uite, se vede microbusul! Am să plâng… Plâng deja!”

Uneori considerăm, în mod eronat, că nimic nu ne mai poate surprinde. Uneori, angrenaţi în tăvălugul unei existenţe care nu prea lasă loc de introspecţie, tindem să privim oamenii şi faptele lor ca pe o simplă normalitate, pentru că, deh!, fiecare face cum şi ce poate, deci ce atâta tevatură?!
Dar nu e chiar aşa. Sau, cel puţin, n-ar trebui să fie.
Sunt clipe şi oameni care, dacă le dai şansa, ar putea să-ţi aducă o rază de speranţă! Că încă se poate! Că umanitatea încă nu şi-a epuizat resursa de lumină sufletească!
Pe Viorica Opriş o cunosc de ceva vreme; îi cunoşteam în parte şi activitatea, fie că vorbim de îngrijirea persoanelor fără adăpost – tineri sau vârstnici – ori de protejarea animalelor străzii.
Ne-am întâlnit la finalul lunii iunie la Cinema Mara, cu ocazia premierei filmului artistic Izidor, povestea băiatului salvat din ceea ce a devenit cunocut drept „orfelinatul groazei”.
M-a întrebat atunci dacă aş fi dispusă să ascult – şi, eventual, să scriu – povestea tânărului care a reprezentat pentru ea şi soţul ei… pacientul 0, cel care i-a schimbat iremediabil cursul vieţii şi felul în care priveşte societatea, cu metehnele şi neajunsurile sale. Am agreat să avem o discuţie mai aplicată în scurt timp; mi-a trimis mai apoi câteva date despre Alexandru, fotografii şi scurte înregistrări reale de la începuturile relaţiei lor.
Vara ne-a luat pe sus, n-am mai vorbit; până săptămâna asta când m-a întrebat simplu „Vrei să-l cunoşti?”
Cum aş fi putut refuza?… Povestea mă impresionase profund, atât cât am perceput-o din datele furnizate de Viorica Opriş.
Întâlnirea cu Alexandru şi colegii săi de la cămin a fost o revelaţie! Nu ştiu cum altfel să o definesc. Am înţeles atât de multe, în scurtul timp petrecut alături de ei! Despre om, despre responsabilitate asumată, despre abnegaţie, despre iubire pură. Senină. Fără piedici, ori limite.
Despre un crez. Al ei. Al acestei femei debordând de energie. Un crez în care a atras pe mulţi – în primul rând propria sa familie.

Andreea Biro (A.B.): Cine este, în câteva cuvinte, Viorica Opriş?
Viorica Opriş (V.O.): Nu-mi place să vorbesc despre mine, pentru că nu cred că e important cine sunt eu, ci ceea ce pot face pentru ceilalți. Totuși, dacă trebuie să mă descriu, aș spune că sunt, înainte de toate, mamă. Apoi, sunt voluntar și inginer de profesie – dar mai presus de orice, sunt un om care a înțeles că adevărata împlinire vine din a dărui.
De câțiva ani, mi-am dedicat timpul și resursele celor care au cea mai mare nevoie: bătrâni uitați, tineri ieșiți din sistem, oameni ai străzii și suflete rănite care au nevoie de sprijin, de un acoperiș și de o mână întinsă. Cred în puterea rugăciunii, în bunătatea sinceră și în faptul că fiecare om are dreptul la o șansă.
Nu fac lucrurile pentru recunoaștere, ci pentru că simt că așa trebuie. Dacă aș putea alege cum să fiu reținută, aș vrea doar să se știe că am fost acolo unde era nevoie de mine.

A.B: Cine compune familia Dumneavoastră?
V.O: Familia mea este formată din soțul meu și cinci copii minunați, fiecare cu propria lui poveste. Unii ne-au fost dăruiți prin naștere, iar alții ne-au fost trimiși în viață prin împrejurări care ne-au pus la încercare inima, dar ne-au și îmbogățit sufletul.
Toate aceste lucruri au fost posibile doar cu binecuvântarea Domnului. Am trecut prin multe încercări, dar ele ne-au învățat să ne sprijinim unii pe alții și să ne clădim familia pe iubire, credință și iertare. Așa am devenit mai mult decât o familie – o mică mână de oameni care încearcă, împreună, să fie lumină pentru cei din jur.
Ei sunt binecuvântarea și sprijinul meu cel mai mare. Soțul meu, omul fără de care nimic din ce am făcut nu ar fi fost posibil. Copiii noștri, care au crescut în mijlocul acestor realități și care, fiecare în felul lui, ne-au fost alături.

A.B: Povestiţi-ne, pe scurt, momentul primei întâlniri cu Alexandru şi în ce fel v-a schimbat prezentul şi viitorul?
V.O: Prima întâlnire cu Alexandru m-a marcat pentru totdeauna. Era o seară obișnuită, veneam de la cursuri, când l-am văzut pe partea cealaltă a străzii, ținându-se de semaforul roșu. Când s-a făcut verde, băiatul s-a lăsat în patru labe și a traversat strada, trecând printre oameni care nu păreau să observe nimic neobișnuit. Lacrimile mi-au curs instant pe obraz. Nu doar durerea lui m-a cutremurat, ci și indiferența celor din jur – părea că nimeni nu vede, că toți consideră acest lucru normal.
Am rămas acolo, la distanță, urmărindu-l, în timp ce trei tineri l-au ridicat brutal și l-au dus într-un loc ascuns, forțându-l să facă lucruri împotriva voinței lui. Am simțit atunci că trebuie să fac tot ce îmi stă în putință ca să-i ofer ajutor, protecție și șansa la o viață normală. Am început să-l urmărim discret, să-i înțelegem rutina, să-i oferim hrană și sprijin, până când am reușit să îl apropiem de noi și să-i fim vocea către autorități.
Acea întâlnire a schimbat totul pentru mine. M-a făcut să înțeleg cât de fragili sunt oamenii care trăiesc în invizibilitate și cât de mult contează să vezi, să acționezi și să nu aștepți ca alții să facă asta. Prin credință, rugăciune și iubire, am reușit să-i oferim lui Alexandru căldură, hrană, siguranță și, mai ales, speranță. Astăzi, el nu mai este doar un caz, ci un simbol al puterii binelui făcut din inimă și al importanței de a fi VOCEA celor care nu mai au pe nimeni.

A.B: Cum reuşiţi să vă faceţi timp pentru activitatea, deloc uşoară, a asociaţiei Suntem vocea lor, al cărei preşedinte sunteţi?
V.O: Nu este ușor, dar când faci ceva din iubire, timpul se lărgește cumva. Nu am program fix, nu există «orar de voluntariat» — sunt acolo când e nevoie, uneori zi, alteori noapte. Împart timpul între familie, muncă și asociație, dar niciodată nu simt că pierd ceva, pentru că fiecare gest de ajutor se întoarce în sufletul meu ca o binecuvântare.
Dar adevăratul motor al fiecărui proiect sunt voluntarii, oameni minunați care dau totul pentru cei aflați în dificultate. Donatorii noștri ne sprijină și „ne pun la treabă”, transformând ideile în fapte concrete. Eu vin cu ideile, dar forța care le pune în mișcare aparține oamenilor de bine din jur. Și știu că, împreună, putem face cu adevărat diferența în viețile celor care au nevoie de noi.

A.B: Cum au înţeles şi îmbrăţişat copiii Dumneavoastră activitatea pe care o desfăşuraţi?
V.O: La început, nu le-a fost ușor. A trebuit să le explicăm de ce alegem să ajutăm oameni pe care ceilalți îi ignoră. Dar odată ce au cunoscut poveștile, au înțeles. Astăzi, copiii noștri sunt cei care ne ajută să strângem, să distribuim, să comunicăm. Nu pentru că le cerem, ci pentru că au simțit pe pielea lor câtă nevoie e de un strop de bunătate. Au crescut printre oameni răniți, dar au învățat să iubească vindecarea.
De-a lungul anilor, au văzut că gesturile mici pot schimba vieți și că fiecare persoană merită să fie văzută și sprijinită. Au înțeles că ceea ce fac nu este doar o activitate, ci o misiune, și că implicarea noastră aduce bucurie și speranță celor aflați în dificultate.
Ei ne-au fost alături în multe momente, chiar dacă în moduri diferite – fie prin mici ajutoare, fie prin încurajare și răbdare. Le-am explicat că voluntariatul nu înseamnă sacrificiu, ci o oportunitate de a fi mai buni și mai empatici. În felul acesta, au învățat că bunătatea și implicarea nu sunt doar cuvinte, ci acțiuni care transformă vieți, și le-au făcut parte din propria lor viață.

A.B: Care a fost cel mai dificil moment al acestui parcurs şi cât de aproape v-a adus el de o eventuală renunţare?
V.O: Au fost multe momente grele, dar cel mai dificil este când vezi cum sistemul îți pune piedici acolo unde ar trebui să fie sprijin. Când vezi oameni pierduți, iar tu ești ultima lor speranță, iar dacă nu reușești, rămâne golul. Au existat clipe în care am vrut să renunț, dar de fiecare dată apărea un semn, un zâmbet sau o mână întinsă din partea cuiva, și înțelegeam că trebuie să continui.
A fost extrem de dezamăgitor când am fost amendați pentru că nu aveam licență să ajutăm, chiar dacă acei oameni ajunseseră pe stradă tocmai din cauza indiferenței sistemului. Totuși, credința, sprijinul familiei și implicarea voluntarilor ne-au dat puterea să mergem mai departe și să nu abandonăm ceea ce am început. Fiecare mic succes ne reamintește că efortul nostru contează și că viața celor pe care îi sprijinim se poate schimba cu adevărat.

A.B: Cum vedeţi continuată activitatea asociaţiei? Strict de către familie, sau poate într-un context mai larg?
V.O: Îmi doresc ca activitatea Asociației «Suntem Vocea Lor» să continue mai departe, nu doar prin familia noastră, ci și printr-un context mai larg. Familia va rămâne mereu nucleul iubirii și sprijinului, dar ceea ce construim trebuie să fie sustenabil și să inspire și alți oameni de bine să se implice.
Visul meu este ca asociația să devină un punct de referință pentru cei care vor să ajute, un loc unde voluntarii, donatorii și cei care cred în schimbarea vieților celor vulnerabili să se întâlnească și să transforme ideile în fapte. Cred că, atunci când mai multe inimi bune lucrează împreună, impactul poate fi mult mai mare decât putem imagina și poate ajunge la cât mai mulți oameni care au nevoie de ajutor și speranță.

A.B: Mi-aţi mărturisit că doriţi ca povestea lui Alexandru şi a altora ca el să fie cunoscută publicului larg, sens în care am convenit să o scriem împreună. Ce finalitate speraţi să aibă acest demers?
V.O: Vreau ca lumea să nu mai întoarcă privirea. Să vadă că, dincolo de statistici, dosare sau rapoarte, sunt vieți reale, oameni cu dureri, cu povești, cu speranțe și nevoi. Povestea lui Alexandru nu este doar despre un băiat salvat de pe stradă, ci despre toți tinerii care au trecut prin suferință, care au fost uitați sau ignorați de societate și care au nevoie de o voce care să le fie alături.
Îmi doresc ca această poveste să deschidă inimi, să miște instituții, să trezească conștiințe și să le arate oamenilor că fiecare gest de bunătate contează. Sper să inspire curajul de a acționa, să determine oamenii să spună: «Și eu pot ajuta!» și să înțeleagă că fiecare faptă, oricât de mică, poate schimba destinul unui om.
Vreau ca Alexandru să fie simbolul speranței și al schimbării , să fie o voce pentru cei invizibili, pentru cei care au nevoie de sprijin, pentru cei care simt că nimeni nu mai crede în ei. Și cred că, dacă vom reuși să transmitem această poveste cât mai multor oameni, am făcut primul pas spre o societate mai empatică, mai responsabilă și mai umană. Pentru mine, aceasta nu este doar o poveste, ci o misiune – o misiune de a aduce lumină acolo unde e întuneric și speranță acolo unde există suferință.

A.B: La urmă, un mesaj către toţi cei care doresc să desfăşoare activitate de voluntariat, în beneficiul diverselor cauze sociale, dar nu ştiu de unde să înceapă!
V.O: Celor care vor să se implice în voluntariat le spun doar atât: începeți cu ceea ce simțiți în inimă. Nu așteptați să aveți totul perfect planificat sau toate resursele la dispoziție. Fiecare gest de ajutor, oricât de mic, contează enorm.
Căutați oamenii care au nevoie, întrebați, observați, implicați-vă pas cu pas. Nu trebuie să salvați lumea deodată, începeți prin a schimba viața unui singur om și veți vedea cum acel gest se multiplică. În drumul vostru veți descoperi oameni minunați (voluntari, donatori, profesioniști) care vă vor sprijini și vă vor arăta că împreună puteți face cu adevărat diferența.
Și nu uitați: tot ceea ce faceți cu iubire și credință se întoarce în sufletul vostru ca o binecuvântare. Fiecare acțiune bună pe care o faceți nu doar că schimbă vieți, ci vă schimbă și pe voi în cel mai frumos mod posibil.

A.B: Vă mulţumesc în numele cititorilor „Salut, Sighet!” şi vă asigur de toată determinarea mea pentru ca povestea lui Alexandru să vorbească lumii atât dintre coperţile unei cărţi, cât şi de pe scena teatrelor.

Andreea BIRO
Sighetu Marmaţiei, Septembrie, 2025




Sighet – Album retro (112)

Sighetul în anul… 1971. Un oraș liniștit, curat, elegant, fără zgomotul… motoarelor.
Și-n Parcul Central aerul… respirabil.

Fotografie din colecția Ernest Villand.

Salut, Sighet!