După ce luminile rampei s-au stins… (autor, Ileana Pisuc)
Și dacă tot s-a organizat și anul acesta Festivalul Medieval la Sighet, ca locuitor al acestui oraș, mi-aș permite scurte sugestii, poate pe viitor se va ține cont de ele. În loc de ,,spectacolul” de pe centru și din parcul central și de defilarea domnițelor și a cavalerilor, să se facă un turneu (era să zic turnir), de-a lungul orașului și la intrările lui, să se admire fiecare clădire istorică care păstrează aerul medieval, studiind straturile scorojite de vopsea și tencuială din cele mai vechi timpuri pînă în comuna primitivă. Clădiri care stau să le cadă în cap trecătorilor. (Vezi hotelul Coroana din centru).
În afară de vreo 2-3 clădiri mai răsărite – Primăria, Tribunalul, Cinematograful – care au fost spoite, restul sunt cu adevărat medievale.
Parcul, arată ca de la facerea lumii, cînd încă nu s-au inventat florile, trandafirii, gazonul îngrijit.
Străzile adiacente, multe fără asfalt, apă și canalizare. De gaz nu mai vorbim. Pînă și în perioada medievală existau canale cu apă curată, nu ca acum, cu dejectii, de-a lungul drumului, Lazu-Baciului, stradă de oraș, cu impozit de oraș, fără canalizare. Ni s-a tras apa, să ne spălăm pe cap cu ea!?
Vegetația de pe malurile șanțurilor concurează cu cea din Deltă. Mentenanță zero!
După acest ,,turneu” prin aceste ,,frumuseți autohtone” ,,originare”, tradiționale”, să vedem dacă vă mai arde de chefuri și manele și muzică neînțeleasă de urechi din cauza boxelor.
Eu, una, așa știu: întîi munca și apoi distracția.
Munca însemnînd aducerea orașului la niște standarde civilizate, europene!
Se așteaptă ca la anul să se celebreze 700 de ani de la atestarea Sighetului. Prea puțin timp pentru cîte ar fi de făcut, poate încă vreo 700 de ani.
Noi însă întîi punem de un chef, bugetul rabdă și se așteaptă și aplauze!
Vă pun o întrebare: Ați fost vreodată invitați la vreo nuntă într-un grajd, într-un șopron?
Sau vă place ca locația să fie cît mai fițoasă, mai selectă, unde se pot etala toaletele (că doar despre asta e vorba) și să vă faceți selfieuri cu care apoi să jubilați pe facebook.
Păi, ce festival select poți să organizezi dacă scena scîrțîie, cortina-i mîncată de molii, toaletele insalubre, luminile doar pîlpîie (din telefoane), iar ușile de la intrare sunt blocate trei zile de niște cerberi de paznici locali?
S-ar pute numi și Festivalul porților blocate, spre ,,satisfacția” riveranilor care locuiesc chiar în centru!
Pîine și circ, mai mult circ, că pîinea-i scumpă!
Tichia de mărgăritar însă n-are voie să lipsească. Bani sunt, e drept că-i austeritate dar încă nu se simte (cel puțin la Primărie)!
Și pentru ce? Pentru a ,,cosmetiza” timp de trei zile fața orașului?
E drept, domnițele în rochițele cu crinolină și jabouri cu dantelă viu colorate ne-au mai înviorat ochii de la cenușiul orașului, ne-au creat o nostalgie amintindu-ne de perioada țaristă, din romanele lui Tolstoi.
Departe însă legătura între ce s-a vrut medieval și ce-am devenit în timp, uitîndu-ne strict la aspectul orașului. Vitrine cu rafturile direct în geam, disperate să-și etaleze sumnele, pînzăturile, zadiile, opincile, trăistile etc. Toate de sorginte autohtonă. Artizanat băgat în sticle, expuse pe margini de trotuare în picioarele turiștilor care vizitează Memorialul sau se pozeaza lîngă burlanul de tablă numit cui!
Ar fi de preferat să vedem rochițe fie și de epocă, cu gust, dar să vedem o evoluție în toate.
Deja ne e dor de domni, că acum noul trend e să fii țăran, dar numai cu dress code. Cu unghiuțe, buzuțe, opincuțe, obligatoriu asortate! Că doar țăranul atît știa! Să fie la modă!
Ileana Pisuc
P.S.: Mă urmărește o imagine a unor copii din fața scenei, care urlau repertoriul formațiilor invitate, știau cuvînt cu cuvînt. Mă gîndesc, dacă știu pe sărite tabla înmulțirii sau vreun vers dintr-o poezie de Eminescu…
Și caravana a trecut, s-a mai bifat un festival s-a mai luat din buget, iar săracul oraș a rămas tot tern, scorojit, neîngrijit și trist…
Foto: Ayun Samir
