Expoziția foto-documentară „Mărturii din Gulag: memoria victimelor regimului totalitar-comunist”, o expoziție realizată de Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei este găzduită în perioada 16 august – 10 septembrie 2024 la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet.

***

Muzeul Național de Istorie a Moldovei în parteneriat cu Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei Sighet prezintă expoziția foto-documentară „Mărturii din Gulag: memoria victimelor regimului totalitar-comunist”.

Expoziția foto-documentară „Mărturii din Gulag: memoria victimelor regimului totalitar-comunist” prezintă narațiunile victimelor și supraviețuitorilor represiunilor politice și deportărilor în masă din perioada sovietică. Imaginile și documentele expuse din fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei și a celor valorificate în cadrul Programului de stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953” prezintă publicului larg ororile regimului totalitar-sovietic și memoria acestei tragice perioade în societatea de astăzi.

Expoziția a fost elaborată în cadrul proiectului „Cultura memoriei pentru societățile în proces de transformare democratică: promovarea celor mai bune practici între Lituania și Republica Moldova”, susținut de Programul „The Development Cooperation and Democracy Promotion Programme” al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Lituania în Republica Moldova.

Filiala Maramureș a Uniunii Ucrainenilor din România a lansat, începând cu 8 august 2024, un proiect inovator destinat tinerilor și copiilor ucraineni din județ. Acest proiect de o importanță majoră are ca obiectiv principal conservarea și promovarea tradițiilor și artei ucrainene prin cursuri de dansuri ucrainene autentice.

Sub îndrumarea talentatului instructor Deneș Cosovan, un specialist cu o vastă experiență în arta dansului, copiii din localitățile Crăciunești, Bocicoiu Mare, Lunca la Tisa, Bistra și Valea Vișeului au început deja pregătirile. Copiii și tinerii vor străluci pe scena evenimentelor culturale, a festivalurilor și spectacolelor organizate de Uniunea Ucrainenilor din România, cât și la alti organizatori. Tinerii artiști vor avea ocazia să aducă în fața publicului dansuri ucrainene autentice, contribuind astfel la păstrarea și transmiterea tradițiilor de la o generație la alta.

Pentru a asigura accesul unui număr cât mai mare de tineri și copii ucraineni la aceste cursuri valoroase, proiectul va fi extins și în alte localități ucrainene din județul Maramureș. Toți tinerii care doresc să păstreze vie flacăra tradițiilor ucrainene sunt invitați și încurajați să se înscrie și să participe activ la cursuri.

*********

Марамуреська філія Союзу українців Румунії розпочала 8 серпня інноваційний проект, спрямований на українських дітей та молодь повіту. Цей важливий проект має на меті зберегти та популяризувати українські традиції та українське мистецтво через заняття автентичними українськими танцями.

Під керівництвом талановитого викладача Денеша Косована, фахівця з великим досвідом у танцювальному мистецтві, діти з населених пунктів Кричунів, Великий Бичків, Луг-над-Тисою, Бистра та Вишівська Долина вже розпочали підготовку. Діти та молодь виступатимуть на сцені культурних заходів, фестивалів та вистав, організованих Союзом українців Румунії, а також іншими організаторами. Юні артисти матимуть можливість донести автентичні українські танці до публіки, таким чином допомагаючи зберігати та передавати традиції з покоління в покоління.

Для того, щоб якомога більше української молоді та дітей мали доступ до цих цінних курсів, проект буде поширено на інші українські населені пункти Марамуреського повіту. Всіх молодих людей, які бажають підтримувати живим полум’я українських традицій, запрошуємо до участі в курсах і заохочуємо до активної участі в них.

Comunicat de presă

În continuarea unei serii de performance-uri artistice începute în anul 2018 de Celula de Artă, artiștii care doresc să își forțeze limitele imaginației și să participe într-un exercițiu complex de empatie se pot înscrie, între 7 august și 2 septembrie în proiectul Blind Seven, o provocare la explorare și depășirea limitelor impuse de simțul principal folosit în artele vizuale: văzul. Elementul principal al evenimentului este un performance artistic inspirat de mișcarea Dada, în care șapte artiști vor picta în mod succesiv o singură lucrare, fără să vadă ceea ce au lucrat cei dinaintea lor.

Proiectul Blind s-a născut în 2018 în Celula de Artă, la propunerea lui Daniel Loagăr în varianta Blind Four. I-a urmat Blind Five în 2022. Cel de-al treilea performance Blind s-a desfășurat în noiembrie 2023, la Casa de Cultură a Studenților, în cadrul evenimentului Lunea la Pod și a reunit șase artiști, așadar Blind Six.

Blind Seven urmează să reia structura iterațiilor anterioare, propunându-și să o ducă la un nou nivel. Păstrând performance-ul de pictură în absența vederii în formula originală, proiectul se va adresa pentru prima dată direct publicului nevăzător, dorind implicarea cât mai mare a acestuia, atât prin participare ca spectatori, cât și în interiorul activităților întreprinse, special adaptate nevoilor acestora. În acest sens, în timpul performance-ului de pictură, pe lângă muzica live improvizată de actorul și muzicianul Marin Grigore, persoanele nevăzătoare vor avea la dispoziție căști prin care va fi narat într-un limbaj sinestezic procesul materializării lucrării pe pânză.

Pentru prima oară în seria de evenimente Blind, proiectul se va realiza în colaborare cu Asociația Nevăzătorilor din România, iar performance-ul va fi complementat de o expoziție în București compusă din lucrări adresate și celorlalte simțuri în afară de cel vizual, selecționate în urma aceluiași apel deschis. Curatoarea expoziției va fi o persoană nevăzătoare, Adriana Borună, implicată în selecția lucrărilor, pentru ca acestea să aibă relevanță și pentru persoanele fără vedere. Proiectul va include și un atelier în care Adriana Borună, Andreea-Eliza Petrov și alte două persoane nevăzătoare vor dialoga deschis cu artiștii și publicul despre felul în care persoanele nevăzătoare se raportează la lumea de zi cu zi, la artă și, cu precădere, la arta vizuală. Nu în ultimul rând, va urma un al doilea atelier, în care publicul va afla mai multe despre ce este un performance, istoria acestui tip de manifestare artistică, având totodată ocazia să picteze chiar el însuși privat de văz. Activitățile se vor desfășura pe parcursul unei singure zile, pe 15 octombrie, cu ocazia Zilei Mondiale a Nevăzătorilor. Expoziția va rămâne deschisă pentru public încă 2-3 săptămâni în urma vernisajului.

Artiștii din toată țara interesați să participe la această serie de evenimente și să propună lucrări pentru această expoziție neconvențională trebuie să propună trei schițe pentru viitoarele lor lucrări (tema este liberă), care vor îmbina simțurile vizual, tactil, auditiv și/sau olfactiv și/sau gustativ. Fiecare din cele trei lucrări propuse în cadrul Blind Seven va trebui să fie însoțită de un concept scris: o descriere plastică, sinestezică, oferind o experiență imersivă pentru persoanele nevăzătoare și ajutându-le să înțeleagă tema lucrării și să poată pătrunde în starea pe care aceasta încearcă să o genereze. Provocarea constă așadar în traducerea unui obiect de artă vizuală folosind descrieri și metafore ancorate în celelalte simțuri. Propunerile candidaților la Blind vor trebui să conțină și crochiuri ale textelor de concept. După anunțarea celor șapte câștigători ai apelului deschis, aceștia vor avea la dispoziție până pe 1 octombrie să realizeze și finalizeze cele trei lucrări, împreună cu textele descriptive respective. Înscrierea este gratuită, iar artiștii selecționați vor fi remunerați.

Mai multe detalii despre concept și eveniment sunt disponibile pe site-ul ARCUB, iar doritorii se pot înscrie folosind acest formular.

Celula de Artă este un proiect cultural independent condus de artișt, care se manifestă în multiple spații de artă contemporană permanente sau temporare. Proiectul s-a născut din dorința de a promova creatorii emergenți în arta contemporană. Majoritatea artiștilor expuși și încurajați sunt studenți, masteranzi sau proaspăt absolvenți. Celula are în portofoliu peste 200 de evenimente organizate sau realizate în colaborare, acoperind aproape toate mediile artistice: pictură, grafică, sculptură, mix media, instalație, asamblaj, new media, design vestimentar, performance, concerte și lansări de reviste.

Proiectul Blind Seven este co-finanțat de către Primăria Capitalei, prin ARCUB, în cadrul Programului „București 565 Conexiuni Urbane” 2024. Conținutul acestui proiect nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Primăriei Municipiului București sau ARCUB.

Blind Seven este realizat de Celula de Artă în parteneriat cu Asociația Nevăzătorilor din România.

Parteneri media: Radio România Cultural, Radio București FM, Spotmedia, IQads, Zile și Nopți, B365.ro, Happ.ro, Cărturești, Curatorial, Propagarta, Revista Golan, Ziarul Metropolis, Observator Cultural, The Institute, Zeppelin, Modernism, PRwave, 4arte, Empower Artists, Munteanu.

Comunicat de presă

După 16 ani de temniță comunistă și suferințe îngrozitoare, la 31 iulie 1964 Aurel Vișovan este eliberat din închisoarea Aiud. Încotro s-o apuce? Spre casă, spre Sighet! Dar va mai găsi oare pe cineva acasă?… Îl lăsăm să depene firul amintirilor la persoana I… (Marius Vișovan)

Eliberarea din Aiud

În ziua de 31 iulie 1964 mi s-au înmânat biletele de tren şi – bineînţeles – biletul de eliberare din închisoarea Aiud.
Privind nemişcat hârtia atât de mult râvnită, l-am citit de mai multe ori . . . deodată mi-am dat seama că data eliberării coincidea cu o sărbătoare din calendarul catolic: 31 iulie, ziua Sfântului Ignaţiu de Loyola, fondatorul ordinului călugărilor iezuiți. Cu ani în urmă, după Piteşti, am făcut o devoţiune pentru acest sfânt, căruia îi închinasem ziua de joi.
De altfel, în fiecare zi din săptămână aveam – în acest sens – o devoţiune specială : Luni – zi închinată Sf. Tereza de Lisieux; Marţi – Sf. Anton de Padova; Miercuri – Sf. Iosif; Joi – Sf. Ignaţiu de Loyola; Vineri – Preasfânta Inimă a lui Isus; Sâmbătă – Inima Neprihănită a Mariei; Duminica – lui Dumnezeu Tatăl.
Cu toţi aceşti sfinţi mi-am dus greul închisorii. Ei sunt cei care m-au întărit şi de atunci am fost convins că Dumnezeu nu m-a părăsit. Era comoara mea de spiritualitate, de trăire intimă cu cei ce mă protejau, peste privirile gardienilor și anchetatorilor, în pofida timpului atât de lung petrecut în închisoare. Şi iată că ziua de 31 iulie, ziua Sf. Ignaţiu de Loyola, un mare sfânt, născut în Spania dar cu o misiune universală, era ziua punerii mele în libertate.

Libertate amară

Ieşirea s-a făcut pe grupuri. Mie mi-a venit rândul cam pe la ora 11 noaptea. O atmosferă stranie ne cuprinsese pe toţi. Nici o exuberanţă, nici o explozie de bucurie, deşi era firesc, când te vedeai liber după atâta amar de ani petrecuţi după gratii. La intrare eram tineri. Doamne, ce tineri eram! Alţii erau atunci în floarea vârstei. Acum părăseam închisoarea cu o oboseală generală care ne era adânc săpată pe faţă.
Fiecare avea semnele lui de întrebare: -Oare mai găsesc pe cineva din familie? Mă voi putea adapta la noua viaţă? Voi găsi de lucru? Voi putea munci?
Ani de-a rândul ne gândeam că dacă va exista o zi a eliberării va fi o explozie de bucurie. Chiar ne temeam că nu vom fi în stare să o depăşim. Dar n-a fost aşa. Unul din motive mai era şi sentimentul că ne eliberam în acelaşi regim în care am fost arestaţi.
De pe poarta închisorii am ieşit cu ultimul grup. Ne-am dus direct la gară. Puteam privi nestingheriţi înainte, înapoi, la stânga, la dreapta, dar mai ales cerul.
Aveam tren abia peste trei ore. Am început să mă plimb singur de-a lungul liniei ferate din gara Aiud. Mai erau călători în gară ce aşteptau acelaşi tren. Mă uitam la chipurile oamenilor ce treceau pe lângă mine şi care nu ştiau de unde vin. Unii mai perspicace vor fi ghicit imediat – prea mult cenuşiu se adunase în privirea noastră. Încercam să îmi imaginez ce preocupări poate avea un om ce n-a cunoscut închisoarea, ba mai mult, cum îşi reprezintă cei liberi noţiunea de „închisoare”.
Ca la orice plecare din ultimii ani m-am întrebat: -„Încotro ?” . . . şi tot eu mi-am răspuns: -„Acasă ! ACASĂ !”

Drumul spre Sighet

Cei din compartiment – obosiţi – nu bănuiau şi nu-i interesa că printre ei se afla unul care, doar cu câteva ore mai înainte, era între zidurile închisorii. Am încercat să aţipesc. Imposibil. A doua zi dimineaţa, ajuns la Beclean, a trebuit să aştept mai multe ore.
În trenul ce mergea de la Beclean la Sighet, lângă mine s-a aşezat un cetăţean care – spre surprinderea şi neliniştea mea – mi-a zis :-„Dumneata eşti Vişovan şi vii de la închisoare ?”- „De unde ştiţi ?”- „Vă ştiu de mult . . .”
M-am ferit să discut prea multe cu el, dar spre a nu observa că-l suspectez (era oare de la Securitate ?) am pus şi eu câteva întrebări de circumstanţă: -„Ce mai este prin Sighet?. . . Ce schimbări s-au mai făcut?. . .” După care retrăgându-mă în sinea mea m-am prefăcut că dorm. Trenul mergea încet, foarte încet, gândurile o luau cu mult înaintea trenului, ajungând acasă, apoi iar se întorceau la Aiudul din care abia am ieşit.
În a doua noapte de călătorie, să fi fost ora 1 sau 2 după miezul nopţii, am citit pe frontispiciul gării: SIGHETU MARMAȚIEI. Era o noapte răcoroasă de Maramureş şi asta mă convingea că sunt în oraşul meu. –„Ei, şi acum ce fac? Să merg direct acasă?”.

În brațele mamei

Mă neliniştea gândul că, dacă mama mai trăia, s-ar fi putut speria prea tare dacă o trezeam din somn. Bătrână şi plăpândă cum era după atâta amar de suferinţă, mă temeam să nu facă vreun şoc. M-am aşezat pe o bancă în sala de aşteptare, dar a fost peste putinţă să aţipesc. Era atâta clocot în mintea şi inima mea încât mă miram că nu-l aud şi cei din jur. . .
Odată cu zorii, am ieşit pe peron, m-am înviorat cu apă rece, apoi cu sacu-n spate am pornit încet-încet spre casă. Nu păream şi nu eram ca un om scăpat din închisoare şi care acum e liber. . . Eram bântuit de nelinişte. Oare ce voi găsi acasă? Treceam pe lângă oameni fără să-i văd şi fără să le atrag atenţia. […]
Aproape fără să-mi dau seama am ajuns în faţa casei. Deschizând poarta o văd în curte, harnică de dimineaţă. Nu ştiu cum a zburat în braţele mele. . . apoi sora mea la fel. Plângeam în hohote toţi trei. Timpul şi-a oprit tic-tacul. Încet, încet lacrimile s-au mai potolit făcând loc surâsului şi fericirii.
-„Dragul mamei, drag . . .”
-„Să-ţi rostesc, mamă, o scrisoare pe care ţi-am scris-o în gând cu câtva timp în urmă, pentru momentul pe care-l trăim acuma:
. . .
„Pentru tot ce-a fost odată
cântec, basm şi leagăn dus pe aripe de fluturi,
mamă, azi poem de flori să scuturi
ţi-am adus din zarea-nsângerată.
Vin de departe, mamă, din ţara de departe,
din greu de ani, de viscole şi moarte.

Nu plânge . . .
Florile nu-s flori de sânge,
ci flori de măr, îngemănate-n rouă ;
sunt pentru mâinile tale amândouă
ce-au ridicat odată un prunc spre aurori.
Sunt pentru ochii tăi, ce luminau culori
când îmi vorbeai de Maica Preacurată.
Vin de departe, mamă, din zarea-nsângerată
să-ţi străjuiesc cărările cu flori!”.

Aurel Vișovan
(Sighet, 7 martie 2000)

Sâmbătă, 27 iulie 2024, Sighetul a fost locul la întâlnire a coșarilor din România, Germania, Serbia, Estonia și Lituania.

Parada a plecat la ora 10:00 de la Hotel „Grădina Morii” pe traseul: strada Eroilor, str. Avram Iancu, str. Ioan Mihalyi de Apșa, str. Bogdan Vodă până la sensul giratoriu de la Pompieri, Parcul central.

Foto & video, dr. Sorin MARKUS

Asociația Hornarilor, Constructorilor de Coșuri de Fum și Șeminee, în parteneriat cu Primăria Sighetu Marmației și Detașamentul de Pompieri, organizează în 27 iulie 2024, pentru prima dată în România, Parada Internațională a Coșarilor.

Parada va pleca la ora 10:00 de la Hotel „Grădina Morii” pe traseul: strada Eroilor, str. Avram Iancu, str. Ioan Mihalyi de Apșa, str. Bogdan Vodă până la sensul giratoriu de la Pompieri, Parcul central.

La sfârșitul paradei, mașinile de coșari și tehnicile de curățare a coșurilor de fum vor face obiectul unei prezentări speciale, în parcul din centrul orașului.

Parada Coșarilor ASFOCH va aduna la Sighetu Marmației coșari din România, Germania, Serbia, Estonia și Lituania.

Organizatorii

Pentru al șaselea an consecutiv, Fest-în-Vale se întâmplă într-un loc idilic, la Breb, Maramureș, promițând participanților, pe lângă muzică bună și activități pentru oameni mici și mari, un weekend de completă deconectare de la cotidianul urban. Misiunea lui, încă de la începuturi, este de a dezvolta cultural și social mediul rural, de a atrage cât mai mulți turiști în zona Maramureșului, dar are și o latură caritabilă prin vânzarea de picturi la licitația organizată în cadrul festivalului, sumele strânse mergând integral către cauza pe care o susțin: Centrul de zi Micul Prinț din Sighetu-Marmației.
Inițiat de Roxana și Florin Vale – doi clujeni mutați la sat în urmă cu 7 ani pentru a restaura și renova mai multe case tradiționale din Breb, Maramureș – festivalul are, în acest an, câteva nume importante, printre care Subcarpați, Moonlight Breakfast , Corina Sîrghi și Taraful Jean Americanu`.

Subcarpați readuc de 14 ani în atenție tot ce înseamnă tradițional românesc, la granița dintre folclor și ritmuri moderne, promovând (re)conectarea la propriile origini. Proiect inițiat de MC Bean, solistul trupei Șuie Paparude, Subcarpați reinterpretează folclorul într-o manieră proprie și propune mai mult decât o muzică familiară publicului și totodată diferită de tot ce se cântă astăzi în România; la fiecare concert creează o stare de spirit și o comunitate care crede în patriotism și dragostea pentru valorile tradiționale.

Moonlight Breakfast este un duo de excepție înființat în 2011 ce propune publicului un nou sound pe care îl descriu ca electro îmbrăcat în nuanţe de soul şi funk „retroelectro”. Mixând într-o manieră sofisticată elemente de Electro, Beat, Nu-Jazz si Swing în performance-urile lor completate de proiecții complexe, Bazooka (tobe şi clarinet) şi Christie (voce) se bucură de un succes imens în toată Europa, fiind trupa care a urcat pe scenă în deschiderea concertelor Jamiroquai din România și Parov Stelar Trio, De – Phazz și Hurts din Viena.

Corina Sîrghi reînvie romanțele și folclorul cu o perspectivă totodată nostalgică și acutuală și completează cu vocea ei atemporală piesajul muzical urban. Alături de Sean Williams, botezat Jean Americanu’ de către lăutarii cu care a lucrat, muzician și cercetător din Ohio ce s-a stabilit în București în 2016, găsește povești din trecutul multietnic al României și aduce publicului interpretări ale cântecelor popularizate de Maria Tanase, Ioana Radu, Gabi Luncă, Romica Puceanu și alții.

De asemenea, evenimentul are și o componentă de discuții cu invitați diverși din lumea culturală și de entertainment din România, moderați de Bogdan ”Bob” Rădulescu.
Aceștia sunt: Alex Dima, jurnalist ce face parte din echipa bine-cunoscutei emisiuni de reportaje „România, te iubesc”, Oltea Zambori, un profesionist cu peste 14 ani de expertiză în PR, specializat în comunicare culturală (inclusiv pentru festivaluri precum Plai, JazzTM, FITS, etc), creatoare a conferinței Linked Culture și Director de Comunicare Timișoara 2023, Antonio Meze, fondator al Meze Audio, companie audio high-end cu sediul în Baia Mare, România, a cărei gamă de produse constă din căști și căști audiofile și Larisa Perde, fondatoare a Șaraimanic, o agenție care readuce în prim plan muzica lăutărească autentică și care creează concepte, evenimente și ocazii prin care prezintă publicului nu doar artiști, ci culturi întregi.

În cadrul evenimentului vor mai avea loc spectacole de teatru de improvizație, un târg de artizani și creatori de produs, ateliere de coaching și ateliere creative pentru copii, sesiuni de yoga și de sport, atelier de cioplit in lemn si altele.
Bilete la Fest-în-Vale sunt disponibile pe Iabilet si livetickets.ro.

Comunicat de presă

Puntea noastră dragă… Puntea care a reușit să lege două teritorii absolut fascinante, cu iz de patrie și optimism. Puntea la baza căreia a dat rod pomul prieteniei noastre.

Tabăra de excelență – PUNTE educațională 2024, Maramureș – Republica Moldova (Hîncești-Strășeni-Ungheni), a reprezentat un prilej de a cunoaște și de a ne familiariza cu alți copii olimpici și o cultură vastă. Această unică experiență nu ar fi putut să fie realizată fără sprijinul venit din partea Consiliului Județean Maramureș și a Inspectoratului Școlar Județean.

Conexiunile puternice s-au elaborat pe parcursul a opt zile (28 iunie- 5 iulie), persistând totodată și creând o continuitate a acestei tabere itinerante.

Programul a fost unul bine pus la punct, complex, creionând o legătură strânsă între elevi și cultură, mizând pe aspecte legate de tradiții, unitate și dezvoltare. Am poposit pe domeniul unei fabrici de cașcaval, am pășit în tihna Mânăstirii Căpriana și am descoperit diverse atracții turistice ce m-au surprins plăcut. Strunele au „plâns” în fiecare seară, dar cu atât mai mult, în ziua în care niciunul dintre noi nu a fost pregătit să își ia rămas bun. Mare mi-a fost plăcerea de a mă revedea cu prietenii mei, pe care nu îi mai văzusem din primăvară, acea bucurie de a împărtăși experiențe, de a cânta până în zori și de a ne îmbrățișa, atât de strâns, atât de cald, cum doar punțile au mai reușit să o facă. Plăcerea aceea nevinovată de a cunoaște persoane noi, cu un umor aparte, de a gusta din mâncarea specifică celor din nord-estul Balcanilor, de a da mână cu mână, privind dincolo de ochii lor sticloși, jăratici. Am unit punți și vom făuri în continuare, punți în inimile noastre.

Gadget-urile și accesoriile primite au facilitat activitățile ce au avut loc, oferindu-ne oportunitatea de a comunica și de a ne dezvolta, nu doar pe planul academic, dar și pe cel moral și emoțional. Astfel, tabăra PUNTE a reușit să îmbrace diverse domenii și să dea curaj, nu doar elevilor ci și profesorilor, de a iubi dincolo de orice steag, rid sau port și de a fi cea mai bună versiune a lor. Sunt recunoscătoare pentru această experiență unică și îmi doresc nespus să am parte de ea și în anul următor. Încurajez elevii să își urmeze visurile, nu doar să spere, dar să și acționeze, căci orice ușă le este deschisă. „Dar ce facem dacă nu avem uși, sau ferestre?” – Construim o punte și ne îndeplinim dorința!

P- PRIETENIE
U- UMOR
N- NEAM
T- TALENTE
E- EMOȚII

Din municipiul Sighetu-Marmației, doar trei elevi au avut ocazia să ia parte la acest voiaj, toți CNDV-iști: Orza Mira (calificată la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română), Grigor Carina (calificată Olimpiada Națională Lectură ca abilitate de viață) și Boroica Ioan (premiant la Olimpiada Județeană de Istorie).

„O experiență care mi-a marcat sufletul, ar fi traducerea taberei „PUNTE” în limbajul meu . Voi rămâne cu amintirile minunate pe care le-am dobândit în acest loc plin de minți geniale, ca o răsplată pentru toată munca depusă pe parcursul anului școlar. Mi s-a dovedit cât e de frumos să îți urmezi pasiunile, deoarece ele te vor ghida într-un colectiv plin de oameni superbi cu aceleași interese. Mulțumesc din inimă tuturor celor care au făcut acest proiect posibil!” (Grigor Carina)

Mira ORZA

redactor-șef al Revistei AxA (revista CNDV)
președinte Interact (2024-2025)

Prieteni motocicliști și iubitori de 2 roți, ne revine marea onoare de a vă invita la a III-a ediție a întrunirii Maramureș Moto Fest!
În zilele de 5-7 Iulie 2024 noi îți vom deschide cu drag poarta maramureșană de la Pensiunea Poiana Cornet, din localitatea Rona de Sus și îți vom potoli setea și arșița cu o horincă rece.

Răcoarea pădurii te va pofti să-ți instalezi cortul după plac, ne vom distra la concursuri, concerte și alte surprize, vom servi bucate alese și gustoase, vom cânta și vom depăna povești până în zori.

Vor concerta:
VINERI – 5 IULIE 2024:
MOMENT SURPRIZĂ (folclor)
CD RETRO
GĂVRILĂ
STAR CRYSTAL (Ucraina)
DISCOTECĂ ÎN AER LIBER

SÂMBĂTĂ – 6 IULIE 2024:
ADELINA BĂLBĂRĂU
MPYRE
MYST
MASTERPIECE
NUANȚE

Prețul unui bilet este 70 lei.
Motociclistele pe propriul motor beneficiază de intrare gratuită. Intrarea în incinta evenimentului se face pe bază de brățară.
Vă așteptăm cu mare drag!
Precizăm că informațiile conținute în descrierea evenimentului, în afișul acestuia și în postările aferente pot suferi modificări din motive obiective. Clubul nostru le va aduce la cunoștință în cel mai scurt timp posibil, în situația în care vor exista.

Organizatorii

„Toate visurile noastre pot deveni realitate dacă avem curajul să le urmăm.’’- Walt Disney

Cu toții știm că avem pe parcursul vieții momente fel de fel. Există momente în care te simți special, clipe când te pierzi pe drum, momente în care nu știi direcții și scurtături.
Cu toții știm că există momente în care suntem convinși că toate eforturile merită, că ești pe pista cea bună, că-ți va reuși.
Și dincolo de toate există momente în care vezi răsăritul și îți dai seama că viața e atât de frumoasă pe cât ți-o faci tu. Astăzi este despre împlinire, binecuvântare și mai presus de toate: mulțumire.

Dimineața a început devreme, cu soarele strălucind puternic, parcă știind cât de importantă este această zi. M-am trezit plină de emoție și anticipare. Am ales cu grijă hainele pe care le voi purta sub roba de absolvent și am verificat de mai multe ori ca toca să fie așezată corect. Ziua de absolvire este una dintre cele mai așteptate și importante zile din viața unui student. Este momentul în care toți anii de studiu, eforturile și sacrificiile sunt recunoscute și celebrate. Astăzi, vreau să împărtășesc experiența mea personală și emoțiile trăite în această zi de neuitat. M-am trezit cu gândul că astăzi este ziua în care voi purta cu mândrie roba de absolvent și voi primi diploma care simbolizează toată munca mea. Astăzi, ca absolvent, mă uit înapoi la anii de studiu și reflectez asupra călătoriei mele academice. Vreau să vă spun că nu a fost deloc ușor, a fost un drum destul de dificil, dar întotdeauna am văzut luminița de la capătul tunelului. Astăzi spun cu mândrie că mă simt norocoasă și binecuvântată pentru tot ce mi-a oferit FSEGA Sighetu-Marmatiei. M-a învățat multe lucruri valoroase. Atât din punct de vedere academic cât și personal. Am descoperit oameni care-mi vor rămâne mereu în suflet, am legat prietenii și am învățat că eșecurile sunt oportunități de a crește și de a deveni mai puternic.

Astăzi o nouă generație de contabili este pregătită să își ia zborul spre ceea ce noi numim: Viitor. Este momentul să celebrăm toată munca și tot efortul depus în cei 3 ani ca și studenti ai Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune la Sighetu-Marmației. Absolvirea este un prag, dar nu sfârșitul călătoriei. Este începutul unei noi etape pline de oportunități și provocări. Cu diploma în mână, am încredere că suntem echipați cu toate cunoștințele și abilitățile necesare pentru a face față oricărei provocări.

Cu recunoștință, mulțumesc acelor oameni care și-au croit drum în viața mea dar și celor care m-au primit cu brațele deschise și mi-au arătat definiția prieteniei sincere. Acei oameni care mi-au dat avânt și un imbold la faptul că viața e frumoasă și plină de lucuri încă nedescoperite. Mulțumesc profesorilor, care au fost  sprijin și înțelegere, atunci când am avut nevoie. Mulțumesc!

Închei cu un sentiment de mândrie și recunoștință. Fiecare sfârșit este un nou început, iar astăzi, ca absolvent, privesc cu încredere spre ceea ce urmează.

Fie ca fiecare dintre noi să își urmeze visele cu determinare și pasiune, să își valorifice potențialul și să contribuie pozitiv la lume. Felicitări tuturor colegilor mei și mult succes în toate viitoarele voastre oportunități.

Monica Nyiri Bud

Ideea de a scrie împreună un articol cu această temă ne-a venit după concertul de muzică klezmer de la sinagogă (vezi AICI), când i-am povestit lui István Aranyosi cât de dificil mi-a fost să le explic elevilor de-a XII-a, veniți la școală la consultațiile pentru bacalaureat, gestul studentului Jan Palach, cel care și-a dat foc pe 16 ianuarie 1969 în Piața Wenceslas din Praga, în semn de protest față de regimul comunist. Mai ușor a fost să răspund la întrebarea adolescentului oarecum plictisit, care, cu o lejeritate aproape debordantă, m-a întrebat: De ce să faci asta? Ceea ce pentru generația noastră pare un gest menit să trezească societatea din resemnarea instalată după ocupația trupelor Pactului de la Varșovia din august 1968, pentru generația Z, pare de neconceput – gestul sacrificiului suprem. Aceasta este rațiunea pentru care i-am cerut lui István Aranyosi să aștearnă câteva gânduri filosofice pe marginea expoziției în memoria lui Jan Palach (expoziția cuprinde, în cele 23 de exponate, contextul istoric și societatea cehoslovacă a anilor ´60 ai secolului XX, mișcarea studențească, imolarea ca formă de protest politic, reacția celor de la putere, dar și a societății, ecourile din străinătate, dar și „torțele vii” din blocul comunist etc.).

1. Dincolo de aspectele descriptive ale analizei cazurilor de protest prin autoincendiere – cele propuse de psihologie, antropologie și științele politice – aspectul normativ, adus în vizor de filosofia politică, este cât se poate de pertinent. Abordarea filosofică în acest context este special prin faptul că nu se centrează pe descriere de fapte, urmată de generalizare, așa cum fac științele, ci încearcă să formuleze principii de maximă generalitate, care pot fi aplicate apoi la cazuri concrete, astfel că ele dobândesc calități pe care nu le aveau atâta timp cât erau tratate drept fapte ca fapte, și anume calități precum binele, justificabilitatea morală, coerența practică („practica” în sens aristotelic, de deliberare în vederea acțiunii, și nu de dragul teoriei).
2. Suicidul protestatar pare să ridice probleme greu de surmontat pentru cele mai cunoscute filosofii ale libertății. În primul rând, el pare să-și creeze o nișă interpretativă care punctează ceva ce se află dincolo de distincția între libertatea negativă și cea pozitivă. Această distincție a fost explicit introdusă de filosoful liberal Isaiah Berlin în anul 1958, însă ea există implicit în mai toate operele de filosofie modernă, bazate pe o formă sau alta de teorie a contractului social (o familie de teorii menite să justifice moral existența și autoritatea statului). Libertatea negativă este libertatea inividului în raport cu orice forță non-naturală, cum ar fi statul sau alți indivizi, înțeleasă ca non-interferență din partea acestora din urmă în viața individului. De pildă, liberalismul clasic al lui John Locke este construit pe acest tip de libertate, care reprezintă o axiomă în teoria sa asupra contractului social. Pe de altă parte, libertatea pozitivă este capacitatea concretă a individului de a se dezvolta și de a-și realiza scopurile și menirea în viață. Această libertate pozitivă este congenitală filosofiilor politice de stânga, cum ar fi contractualismul colectivist al lui Rousseau. Distincția este bine captată în engleză de diferența dintre freedom from (negativă) și freedom to (pozitivă). Cum am putea oferi coerență morală unui gest precum cel al lui Jan Palach prin prisma acestei distincții, sau, chiar mai general, prin prisma dihotomiilor stânga-dreapta, socialism-liberalism, colectivism-individualism. Gestul este atât de extrem și cu o funcție mai ales comunicațională, și nu de practicitate imediată și utilitară, încât este greu de integrat în aceste scheme dihotomice. Putem oare să simplificăm situația afirmând că gestul de autoincendiere era o soluție la o problemă de lipsă de libertate negativă sau la una de libertate pozitivă? Mă îndoiesc. Pretențiile și tendințele totalitare, precum cele față de care Jan Palachșialții s-au revoltat, par să aducă în colimatorul nostrum analytic sisteme la care gânditorii clasici nu s-au gândit. Nu trebuie blamați. Totalitarismul este o creație a societății industrial târzii.

O a doua filosofie cunoscută a libertății care mi se pare depășită de o situație precum cea a protestului prin autoincendiere este existențialismul. Camus poate avea dreptate să afirme, în deschiderea eseului său Mitul lui Sisif, că suicidul este singura problema filosofică serioasă, însă soluția sa, din nou, pare a păli în fața unei situații morale precum cea discutată aici. Soluția lui Camus este bazată pe absurditate, filosofia potrivit căreia lumea în sine nu oferă absolut nimic în privința unui sens al vieții sau al existenței, contrar a ceea ce religia propovăduiește (o lume creată de divinitate, cu un sens și o esență prestabilite). Dacă așa stau lucrurile, atunci suicidal este la fel de absurd precum căutarea obsesivă a unui sens acolo unde nu există. Dimpotrivă, individual devine cu adevărat liber atunci când recunoaște absurdul și facticitatea și își creează propria esență și menire. Este o filosofie ultra-individualistă. Camus nu-și pune problema că ar putea exista cazuri în care suicidul, de exemplu cel în semn de protest, ar putea el însuși constitui acea autorealizare, tocmai pentru că scopul se plasează dincolo de bunăstarea individului, dincolo de un egocentrism asumat implicit. Autorealizarea individului prin autoimolare. Sună paradoxal, dar nu este absurd!

Dacă doriți să aprofundați problematica temei, vă îndemnăm, mai ales pe cei tineri, să vizionați expoziția din cadrul Memorialului. În loc de încheiere, o invitație la reflecție pe marginea întrebărilor lansate de pastorul evanghelic Jakub S. Trojan, în predica sa la înmormântarea lui Jan Palach, în cimitirul Olšany: „În acest secol cinic, în care adesea ceilalți ne îngrozesc pe noi, iar noi îi îngrozim pe ei, un secol în care de multe ori ne speriem de nimicnicia noastră lăuntrică, el ne-a determinat să ne punem întrebarea care ne poate transforma în oameni cu caracter puternic: ce am făcut eu pentru alții, ce suflet am, care este scopul meu și care este principala valoare în viața mea?”

István Aranyosi
Marius Voinaghi

Organizația de Management al Destinației Județene Maramureș a reprezentat județul nostru la unul din cele mai importante târguri de turism în format B2B, ITB China 2024, organizat la Shanghai în perioada 27-29 mai 2024, târg la care au participat peste 600 de expozanți din mai mult de 80 de țări și regiuni de pe mapamond.
De-a lungul celor 3 zile, standul nostru a fost vizitat de numeroși potențiali clienți și parteneri, toți interesați de oferta noastră.

Vizibilitatea Maramureșului a fost optimizată și prin cele trei interviuri date presei chineze, prin prezentarea ofertei turistice a județului (dublată de o degustare de produse tradiționale aduse de acasă) în cadrul manifestării de succes „Romania: The Gateway to Eastern Europe – Networking & Business Opportunities”, precum și printr-o întâlnire separată cu media și cu anumiți influenceri chinezi.

Standul României, organizat de către Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, a beneficiat de prezența și suportul E.S. Horia-Dan Maxim, ambasador al României în Republica Populară Chineză, E.S. Radu Fodoreanu, Consul General al României la Shanghai şi a domnului Andrei Panait, consilier economic în cadrul Biroului de Promovare Comercial-Economică Shanghai.

Atenția acordată evenimentului a fost majoră, având în vedere numărul enorm de chinezi din clasa medie și superioară care plănuiesc să viziteze Europa și fiind cunoscută predispoziția acestora pentru cheltuieli generoase.

Delegația română a fost alcătuită din reprezentanți ai M.E.A.T. (mulțumiri echipei ministerului, care a făcut ca totul să iasă bine), al O.M.D. Maramureș, plus alți cinci expozanți autohtoni, la care s-a adăugat naistul Gabriel Costin Furtună, care a asigurat partea muzicală pe durata manifestării.

Toate premizele duc la concluzia că prezența noastră în premieră la Shanghai a fost una benefică, care urmează să se materializeze prin creșterea numărului de turiști chinezi ce vor introduce județul Maramureș pe lista locurilor de vizitat.

Comunicat de presă

Evreii îi spuneau localității Mosif. Primii evrei au sosit la începutul secolului XVII din Galiția. În anul 1920 au trăit cei mai mulți evrei în localitate, 1356 de suflete. La ultimul recensământ, cel din anul 1941, s-au declarat evrei 1067 de persoane. Toți evreii au declarat limba idiș ca limba maternă.

Marea majoritate a evreilor din Moisei erau agricultori, tăietori de lemne și muncitori la fabricile de cherestea. Însă, existau și câțiva comercianți de lemne sau fructe de pădure.

Comunitatea evreiească a luat ființă la începutul secolului XIX, când a fost construită și o sinagogă din lemn. Majoritatea evreilor erau hasizi de Vijnița. În sat existau mai multe asociații de studiere a Torei și altele cu caracter social.

Comunitatea a avut în perioada interbelică un rabin propriu în persoana lui Mose Meir Wiedmann. Ultimul rabin a fost Ițak Back, acesta a fost ucis în Holocaust.

La sfârșitul lunii aprilie din anul 1944, autoritățile maghiare (aflate sub ocupație nazistă) și cele naziste au închis evreii din Moisei în ghetoul din Vișeu de Sus. Țăranii de pe vale, din compasiune, și-au pus la dispoziție căruțele pentru a transporta copiii, femeile și bătrânii.
Evreii din Moisei au fost deportați în tabăra de exterminare Auschwitz-Birkenau în 19 și 25 mai. Majoritatea au fost uciși acolo. După război s-au întors aproximativ 180 de supraviețuitori, însă au emigrat cu toții până la începutul anilor 1980.

Azi în Moisei nu mai trăiesc evrei.

Cotos Robert – președinte Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures county, Romania