Asociația „Frați Minori Capucini” din Sighetu Marmației organizează cea de-a IX-a ediție a “Sărbătorii Voluntariatului”. Evenimentul va avea loc duminică, 11 iunie 2017, începând cu ora 14.00, în Parcul Grădina Morii (în caz de vreme nefavorabilă, în sala festivă a C.N. „Dragoș Vodă”).

Scopul acestui eveniment este promovarea voluntariatului în cadrul comunității sighetene prin generarea de valoare socială, respectiv promovarea competențelor și abilităților sociale, cum ar fi pacea, toleranța, spiritul civic, responsabilitatea, implicarea, angajamentul și solidaritate socială.

În aceast an asociația Frați Minori Capucini, organizatorul principal al evenimentului a ales ca temă a acestei ediții, una dintre fericirile rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe munte: “Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”.

Pacea este mai mult decât un concept, mai mult decât o stare de spirit, ar trebui să fie starea naturală a lumii, condiția esențială pentru ca orice comunitate să funcționeze, precum afirma Ludwig Von Mises: „Societatea s-a ridicat prin opera păcii, esenţa societăţii este să facă pace”.

Pacea întemeiată pe adevăr, dreptate și dragoste este cel mai mare bun social. Ea ușurează ridicarea condițiilor de viață ale fiecărui om și înalță popoarele, aducându-le prosperitate și fericire. Această pace între oameni și popoare, după care nazuiește orice societate, izvorăște din învățătura creștină, din pacea omului cu Dumnezeu și din pacea omului cu sine însuși, de care se bucură numai cei ce săvărșesc binele. Despre această pace deplină vorbește Iisus când spune discipililor Săi: “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27).

Făcătorii de pace sunt toți cei care nu numai că iartă pe cei care caută învrăjbire, dar prin săvărșirea acțiunilor de mediere și soluționare a conflictelor, servesc drept modele de viață, înlăturând neînțelegerile dintre oameni, făcându-i din inamici, prieteni.

Făcătorii de pace sunt cei ce stabilesc armonie între voința trupului lor și voința sufletului, aducând acea împacare a omului cu sine însuși. Făcători de pace sunt toți cei care prin sfaturile, strădaniile și faptele lor împiedică războaiele între oameni.

Facătorii de pace îndeplinesc o lucrare asemănătoare celei săvârșite de Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume să împace pe omul păcătos cu Dumnezeu. De aceea, aceștia primesc numele haric de “fii ai lui Dumnezeu”, însoțit de fericirea vrednică de acest nume.

Porunca de a face pace se adresează tuturor, prin îndemnul: „Căutați pacea cu toții și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”.

Scriitor și activist pentru drepturile omului, supranumit „mesager pentru omerire” și distins cu Premiul Nobel pentru Pace, rămas în istorie grație modului în care a prezentat experiența trăită în lagărele de concentrare naziste, dar și datorită îndemnurilor făcute la conciliere și omenie, nimeni altul decât sigheteanul nostru Elie Wiesel afirma: „Pacea este cadoul pe care ni-l oferim unii altora”.

Din păcate, astăzi trăim într-o societate în care pacea este atacată aproape în orice zi, în orice moment, în orice colț al lumii, iar datoria noastră a tuturor celor care ne aflăm aici în mijlocul acestei lumi este să prețium pacea, să o promovăm, să o dăm mai departe, fiindcă tot ceea ce avem bun și nealterat se află în inimile noastre. Așadar, invităm sighetenii să își deschidă inimile înspre dăruire și pace.

Printre surprizele acestei ediții amintim: jocuri, face painting, muzică, baloane modelate, tombolă și alte distracții. Invitați speciali: copii și tineri talentați din Maramureș.

Sunteți așteptați cu drag!
Asociația Frați Minori Capucini

În săptămâna 29 mai-2 iunie orașul nostru a găzduit un grup de liceeni italieni de la „Istituti Redentore” din orașul Mantova. Grupul, format din 29 de elevi însoțiți de profesori, a răspuns afirmativ la provocarea formativă a lui don Valerio, un preot profesor mantovan, vechi prieten al Sighetului.

În perioada petrecută aici, tinerii au avut ocazia să cunoască aspecte privind cultura românească, să socializeze cu tineri de vârsta lor, dar, mai ales, să participe la o mulțime de activități cu caracter social.

Particularitatea acestei experiențe este dată de faptul că acești tineri se „rup” pentru o săptămână de viața relativ comodă pe care o duc acasă și își deschid brațele și sufletul în fața unor copii cu care soarta a fost mai puțin darnică.

Dacă în viața de zi cu zi ei sunt elevii unui liceu catolic privat, cu pretenții destul de ridicate, aici în România s-au bucurat de ospitalitatea Surorilor Benedictine, s-au împrietenit cu tinerii voluntari din Grupul „Speranța” coordonat de Frații Capucini și au desfășurat activități de animație în câteva dintre școlile din oraș, la Centrul de Zi „Micul Prinț”, și la Casa Familială Madre Colomba.

Printre provocările la care au răspuns s-au numărat o zi de aventură (împărțiți în 3 grupuri au trebuit să treacă o serie de probe buclucașe în satul Ieud), s-au orientat să găsească singuri cele trei școli unde trebuiau să desfășoare activități și, bineînțeles, au învățat și dansuri tradiționale întrecându-se în a-și dovedi priceperea.

De apreciat ar fi precizia elvețiană cu care don Valerio a pregătit programul pentru acești tineri, în dorința lui admirabilă de a le oferi ocazia să se apropie de Dumnezeu prin caritate, dăruire și iubire.

Don Valerio, un bun prieten al Sighetului, deși se află la o vârstă… onorabilă, încearcă să vină anual și sprijină cu ajutorul comunității mantovane multe din realitățile sociale din Sighet și, în același timp, încearcă să fie un bun catehet care îi cucerește pe tineri prin inventivitate, perseverență și un suflet special.

Camelia Pesek

Un lucru banal și caraghios totodată a declanșat în mintea mea o adevărată furtună de întrebări; să vă povestesc și vouă: pe stâlpul de beton de pe colțul străzii Arieșului cu strada Lucian Blaga filează un bec din luna februarie, ceea ce pune la grea încercare nervii și somnul locuitorilor din vecinătatea lui. Nimeni nu se sesizează, nimeni nu face nimic. În fiecare seară becul se stinge și se aprinde în încercarea lui disperată de a funcționa normal. Efectul de club în aer liber ar fi nemaipomenit dacă, după nopți în care nu am dormit, am putea merge odihniți la muncă. Dar așa, mergem cu clipocitul acela sub pleoape și ajungem buimaci la serviciu.

Cine să vină? Cei de la Electrica S.A.? Greșit, mon cher! Ei nu se deplasează numai dacă sunt plătiți pentru asta și pentru a citi cu sârguință contoarele locuitorilor, că doar de acolo vin banii lor! Dacă ai o problemă, la „Serviciu clienți”, stai mai bine de o oră pe la uși, iar după ce ai intrat în sfârșit în birou, te mai țin o jumate de oră în picioare în fața biroului, pentru că domnul care stă la computer este fascinat de ceea ce vede acolo. Pe cine interesează că tu ai ieșit de la serviciu, că mai ai o groază de lucruri de făcut decât să stai pe la ușile lor, că poate ești flămând sau bolnav! Mofturi!

Tot cu Electrica S.A. din Sighetu -Marmației – știți voi, e orașul acela cu cuiul primarului înfipt în mijlocul centrului spre încântarea câinilor maidanezi! – am mai făcut o „rundă” de reclamații acum câțiva ani când a trebuit să vină televiziunea să filmeze cum stâlpul (altul decât cel de acum) se îndrepta încet dar sigur spre casa mea și riscam să mă pomenesc cu el în dormitor. Problema s-a rezolvat după vreo doi ani. Oare acum, ca să schimbe becul, câți ani le va trebui? Pentru că mă gândesc să fac o discotecă aici: efectele le am, îmi trebuie numai muzica și astfel mai fac și eu un ban cinstit!

În ce lume trăim? Suntem cumva după război, că numai atunci trăiau oamenii ca vai de ei? Acum nu mai stăm la cozi la pâine, zahăr, ulei sau ouă, dar ne pierdem timpul prin birourile de la Primărie, ANAF, Evidența Populației și multe alte locuri năstrușnice inventate de orânduirea burghezo-democratică a lumii de după 1989.

Țin să vă spun că, pentru a plăti 300 de lei la Finanțe, am stat trei ore, timp în care m-au plimbat de la un ghișeu la atul pentru că ba nu era funcționarul, ba s-a terminat tușul în tonner, ba s-a terminat hârtia, ba și-a pierdut funcționarul pe undeva pixul (nu știu la ce-i trebuia dacă tot avea computer), și, în final, când am ajuns să plătesc la casă, doamna care trebuia să îmi ia banii se ceartă cu șefa că nu i-a pus bine concediul de odihnă! Voi înțelegeți ceva? Că eu nu înțeleg nimic! Dimineața plec năuca din cauza becului, în timpul zilei amețesc stând să îmi rezolv problemele pe la birouri, iar când ajung acasă, găsesc inundație în curte din cauza unui izvor apărut pe neașteptate în urma schimbării rețelei de canalizare a VITAL- ului! Se poate trăi așa? Se poate, că doar ce zice românul: „Mai rău să nu fie!”

Voi reveni cu aventuri de prin Spitalul municipal! Deocamdată mă pregătesc pentru discotecă! Se face seară și se aprinde – se stinge becul de pe stâlp! Pe curând!

Mariana Ona

Asistenții Centrului de Îngrijire la Domiciliu „Sf. Carol” pun accent pe calitatea serviciilor medicale, dar și pe asigurarea unei palete largi de servicii sociale.

Centrul de Îngrijire la Domiciliu „Sf. Carol” din Sighetu Marmației, instituție care funcționează sub egida Organizației Caritas a Diecezei Satu Mare a fost înființat în anul 2000. De-a lungul anilor serviciile de îngrijire oferite au fost extinse și pe raza localităților Coștiui și Vișeu de Sus.

„Centrul asigură îngrijire la domiciliu pentru 67 de vârstnici”, spune Laura Polyak, coordonatoarea instituției. Pe lângă serviciile de îngrijire medicală, asistenții centrului asigură și servicii sociale pentru a ușura zilele și a împuțina grijile vârstnicilor: oferă ajutor în treburile gospodărești, achită facturile la utilități, achiziționează medicamentele de la farmacii și duc bolnavul la medic, dacă este necesar.

Membrii clubului de vârstnici şi angajaţii centrului de îngrijire colaborează de mulţi ani
Centrul de zi pentru vârstnici din Sighetu Marmației al Caritas și-a asumat un rol foarte important. Clubul, inaugurat cu 16 ani în urmă, este legat de centrul de îngrijire nu doar prin curtea comună, ci mai ales prin spiritul comun, dorința de a ajuta semenii aflați în dificultate. Înainte de Paști, de exemplu, asistenții centrului, alături de câțiva membri ai clubului de vârstnici s-au întrunit pentru a face curățenie de primăvară la o doamnă de 94 de ani din localitate, beneficiară a serviciilor de îngrijire ale centrului.

Tot înainte de Sărbătorile Pascale, datorită unor donații bănești din partea a trei persoane fizice mărinimoase din Sighet, angajații centrului de îngrijire au achiziționat și au distribuit pachete cu alimente pentru vârstnicii aflați în evidența centrului la Sighetu Marmației și la Coștiui. În cadrul acțiunii, 30 de vârstnici, care, din cauză că se mișcă greu sau deloc, sau a situației financiare precare, nu au avut posibilitatea să facă cumpărături sau să își prepare singuri meniul de Paște, au beneficiat de aceste pachete pline cu bunătăți cum ar fi: pască, produse alimentare neperisabile, produse de carne și lapte, respectiv fursecuri.

„Mulți bolnavi ne sunt ca niște membri de familie.”– afirmă Imola Gallov, asistenta centrului din Sighet. Laura și Imola ne-au arătat cu mândrie albumul de fotografii al centrului, care conține poze cu cei mai dragi bolnavi, dar și cu membrii clubului de la centrul de zi.

Când am întrebat-o pe Laura ce o motivează zi de zi, ne-a răspuns: „Atunci când seara mă gândesc la ce am făcut în ziua respectivă, și trag o linie, simt o bucurie și o liniște sufletească pe care mi-o oferă doar îngrijirea bolnavilor și experiențele pozitive legate de această activitate. Asta mă motivează, da.”

Orice ajutor este binevenit!

Redirecționarea a 2% din impozitul pe venit este un ajutor important pentru funcționarea Centrului de Îngrijire la Domiciliu „Sf. Carol” din Sighetu Marmației. În vederea redirecționării se completează formularul 230 cu datele Organizaţiei Caritas a Diecezei Satu Mare şi se depune până pe data de 25 mai la sediul Administrației Finanţelor Publice sau la biroul Caritas din Sighetu Marmației. Datele organizației sunt: Asociația Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare, CF 4960929, cont bancar: RO80 RNCB 0221011282140001.

Lorand Gallov

Ne-am obişnuit în ultima vreme ca, în preajma sărbătorilor, oamenii să fie mai darnici şi mai atenți la nevoile semenilor lor! E adevărat, vorbim despre acei cetățeni responsabili şi totodată potenți financiar. Dar nu e o regulă! De multe ori, din puținul celor mulți se îmbunătățesc multe situații grele ale concetățenilor noştri mai puțin norocoşi!

Am ales astăzi să scriu despre un proiect foarte drag mie: am deosebita onoare să cunosc un frumos grup de senioare (stimabile doamne pensionare care frecventează Clubul de Seniori al Centrului de Zi „Micul Prinț”), cu un deosebit spirit civic. Printre multele activități de socializare la care participă au găsit timp, energie şi resurse să țină cont şi de semenii lor cu o soartă vitregă.

De doi ani de zile, au reuşit, atât de Sfintele Sărbători de Paşte cât şi de Crăciun să strângă din resurse proprii alimente pentru zece familii nevoiaşe din oraş. Partea cu adevărat frumoasă este că dumnealor nu se limitează doar la a oferi sprijin material, ci încearcă să sprijine şi moral cazurile identificate. Fiind vorba şi de persoane în vârstă care nu se pot deplasa, vizita senioarelor aduce multă alinare şi speranță acestor persoane singure. Le dorim multă sănătate şi le felicităm pentru un exemplu frumos, demn de urmat de cât mai multe persoane!

Camelia Pesek

„Tinerii de astăzi nu vor să mai lucreze!” este o vorbă pe care o auzim tot mai frecvent și de pe buzele tuturor: părinți, bunici, instituții publice și private, dar și înalți demnitari. Motivele sunt diferite și nu e momentul să le analizăm. Vă spun doar, că foarte mulți sunt talentați și caută modalități prin care să obțină și câștiguri financiare de pe urma talentului.

Este vorba de cel puțin 14 persoane din zona noastră despre care puțini știm că fac minuni folosindu-și îndemânarea și mintea. De azi la Sighet se deschide un butic, o consignație așa cum era pe vremea lui Moromete, în care puteți găsi lucruri deosebite, la prețuri rezonabile și, poate, uneori prea mici pentru migala, timpul și gândurile împletite ale celor ce le-au creat.

Daniela Petcof este sigheteanca ce s-a gândit să vină în ajutorul tuturor celor pasionați de handmade. Cu 5 ani în urmă și-a început afacerea personală. A descoperit că știe să facă eșarfe și bentițe pentru copii, iar aceste lucruri au prins, astfel că și-a format în timp propria clientelă.

„Cu trei copii pe care să îi crești și care au în permanență nevoie de tine, trebuie să faci ceva ca să câștigi un bănuț în plus pentru a te descurca”, spune Daniela.

Făcându-si simțită prezența în rândurile celor pasionați de lucruri handmade a pus la cale un plan de afacere: un magazin în care să vândă doar produse handmade. Astfel, a adunat în jurul ei până în prezent 14 oameni din zona noastră plus mulți alții din alte colțuri ale țării care și-au adus produsele. De la aranjamente de Paște, sticle împletite, lumânări parfumate, săculeți cu lavandă, hăinuțe pentru copii, bentițe și căciulițe, la tablouri, platouri și cufere realizate prin tehnica decoupage-ului, pahare pentru miri, mărturii de botez și aranjamente florale, în micul butic poți găsi cu siguranță ceva pe placul tău.

Din cei care și-au adus produsele, cel mai mic are doar 9 ani și e o domnișoară în devenire care face zgărdane și brățări tradiționale deosebite. Mai poți găsi brățări și alte accesorii, la prețuri cu mult sub piață, mai ales dacă te gândești la timpul, răbdarea si devotamentul pentru frumos si original.

Așadar, poate că unii tineri de azi nu vor să lucreze pentru că pur și simplu sunt prea buni într-un alt domeniu foarte apreciat peste hotare dar plătit prea slab la noi: handmade-ul.

Daniela și ceilalți iubitori de frumos va așteaptă de luni până vineri, între orele 9.00-17.00, și sâmbăta de la 9.00 la 14.00, în clădirea din centrul orașului, la „Patrissia Boutique”. Nu ezitați sa pășiti pragul și să cumpărați câte ceva sprijinind economia locală. În plus, Daniela așteaptă și produsele altor persoane pentru a-i ajuta să își promoveze munca și talentul.

Diana Apopi

Vrei să te implici activ în viața comunităţii sighetene? Îți place să îi ajuți pe cei din jurul tău? Îți surâde ideea de a face parte dintr-o echipă de adolescenți deschiși și sufletiști? Dacă răspunsul e DA la oricare dintre întrebările de mai sus, hai la noi!

Asociația SZMISZ se adresează tuturor tinerilor care doresc să facă voluntariat într-un mediu acreditat și bine organizat. Activitaţile pe care le desfășurăm sunt diverse, de la strângeri de fonduri și până la campanii de informare în școli și licee. Totuși, cea mai mare parte a timpului o dedicăm copiilor defavorizați, ajutându-i să țină pasul cu școala, oferindu-le timp, răbdare și înțelegere. În același timp, ne oferim nouă, voluntarilor, ocazia să redescoperim bucuria de a oferi puțin din puținul nostru.

Mai mult, ca membri ai asociației, voluntarilor noștri li se deschide ușa către nenumărate proiecte interculturale. În cadrul acestora, ei intră în contact cu oameni de diverse naționalități, leagă prietenii, încrederea lor în sine crescând considerabil, iar timiditatea fiind înfrântă.

Voluntariatul are nenumărate beneficii în viaţa unui adolescent, ajutându-l să renunţe la prejudecăţi, să dea frâu liber imaginaţiei, să fie încrezător în propriile forţe, mai sociabil şi mai deschis la idei noi.

Din păcate, prea puţini sunt cei care ştiu de această oportunitate pe care o au chiar în oraşul lor. De aceea, timp de două săptămani, desfăşurăm o campanie de recrutare, încurajând ținerii sigheteni să se alăture în demersul nostru de a sprijini și îmbunătăţi viața celor defavorizaţi. Dacă te-am convins, tot ce trebuie să faci este să trimiți un email la adresa [email protected], iar unul dintre membri echipei te va contacta în scurt timp. Te așteptăm!

Alexandra Nistor,
coordonator comunicare

DRAGĂ VITALULE,

Nu degeaba ți-ai luat acest nume, pentru că, iată ce-am găsit scris în dicționar în dreptul numelui tău: 1) care este caracteristic sau esențial pentru viață, în care rezidă viața; 2) foarte important, fundamental, indispensabil vieții. Lichidul pe care ni-l vinzi tu este, deci, indispensabil pentru traiul de zi cu zi. Știind și tu acest lucru, ce te-ai gândit? Ia să mă îmbogățesc și eu puțin, cum fac și alții, în țara asta care pare a fi „un sat fără câini”. Eu sunt sigur că, dacă Sighetul s-ar afla în Sahara, am plăti mai puțin pentru un metru cub de apă. La jumătatea fiecărei luni, aștept cu înfrigurare și emoție factura. Nu atât pentru cei 7 metri cubi de apă, cât pentru „suplimentul” pe care ni-l adaugi în fiecare lună. Mi s-a întunecat vederea. Cum adică? Încă 3,90 metri cubi repartizați la capitolul „pierderi”? Se mai aude prin târg despre cât de echitabil repartizezi tu așa-zisele pierderi. Celui care consumă mult (a se vedea, cel care nu fură) i se vor adăuga mai mulți metri cubi pierderi (în cazul meu, la 7 metri consumați, încă 3,90 metri cubi), iar aceluia cu un consum mic de 2 metri cubi i se vor adăuga 0,5 metri cubi „pierderi”. În concluzie, cel care fură primește o cantitate infimă la capitolul pierderi, pe când cel cinstit va primi drept „răsplată” încă 3,90 metri cubi „pierderi”. Mai vorbește lumea că ești prieten bun cu cei de la primărie și că, fără acordul acestei instituții, n-ai putea majora de cel puțin 2 ori tarifele la „lichidul VITAL”.

P.S. Mulțumim din inimă partidului că ne-a majorat pensiile și salariile! Cu majorarea ta ne putem plăti facturile. Să nu uităm că de la 1 martie și „grecoteiul” Herodot a majorat tarifele. Îi mulțumim. Te „îmbrățișează” cu multă afecțiune, un mare consumator al „LICHIDULUI VITAL”.

Vasile Pop

Azi am făcut o călătorie și am ajuns în Desești, la Parasca Pop, o bătrânică în vârstă de 87 de ani care, de aproximativ 15 ani, locuiește într-o colibă acoperită cu pungi de plastic, lacrimi și nevoi. Ei, sărmanii, bătrânii noștri, trăiesc sub teama morții, bucurându-se de orice cuvânt, însă noi suntem prea ocupați să-i mai observăm. Demult ne-am pierdut răbdarea și nici nu ne mai obosim să-i ridicăm de jos, ignorând astfel efortul lor de străbunici, bunici și părinți. Oare chiar nu am mai avea niciun minut pentru EI ?! În ticăitul alert ce- l simt, apăsați de teama următorului minut, de ce nu am putea fi frumoși, încurcând acel ticăit al senectuții? scria, pe pagina sa de facebook, pe la sfârșitul lunii februarie, Nelica Hotea.

”Tic-tac contra Tac” – este primul volum (de poezie) al Nelicăi Hotea, avocat de profesie, apărut la Editura „Ecou Transilvan” din Cluj Napoca, cu aportul financiar al familiei Adriana şi Mihai Curmei, cu o copertă realizată de artistul plastic Ştefania Adela Pop din Sighetu Marmaţiei, prefaţa, semnată de actorul de film şi teatru Claudiu Bleonţ din Bucureşti.

Autoarea a hotărât ca banii obținuți din vânzarea acestui volum să-i fie donați Parascăi Pop din Desești (imagine), bătrâna care împlineşte în această lună 87 de ani, şi care a trăit timp de 15 ani într-o colibă de nailon şi cârpe, mizerie şi singurătate, frig şi întuneric.

Lansarea volumului va avea loc sâmbătă, 11 martie 2017, de la ora 16:00, la Restaurantul „Nova” din Sighetu Marmaţiei.

”Timpul ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre noi. Timpul este partenerul principal al vieţii noastre”. (Nelica Hotea)

sursă: Ștefania Adela Pop

Pentru că a sosit primăvara, iar sosirea ei trebuie sărbătorită cum se cuvine… ne-am gândit să facem asta prin lansarea unui nou proiect Erasmus+….

Proiectul Safe & Smart  se va implementa într- o perioadă de 10 luni şi, pe lângă activitățile de pregătire, evaluare și diseminare, include o activitate principală de mobilitate a lucrătorilor de tineret, care se va derula pe parcursul a 8 zile, în perioada 24.07.2017-31.07.2017 la Sighetu Marmației, România.

Activitățile proiectului se vor implementa cu sprijinul partenerilor din Italia, Ungaria, Grecia, Spania, Lituania şi a promotorului din România. Fiecare partener va implica un număr de 5 participanţi pe grup, astfel având 30 de tineri participanţi la acest proiect. Pe lângă ei vom avea un facilitator care va coordona și facilita toate activitățile din timpul proiectului.

Scopul este de a dezvolta un plan de acțiune pentru a asigura protecția și siguranța participanților în proiecte Erasmus+, astfel încât tinerii să fie implicați activ în toate activitățile de educație și formare în cadrul programului Erasmus+, și ca aceștia să beneficieze pe deplin de aceste activități să fie potențiali multiplicatori pentru alți tineri din comunitățile lor, în general, și pentru tinerii cu dizabilități, în special.

Activitatea principală de diseminare va fi crearea unui ghid de bune practici Safe & Smart, care va cuprinde metode de lucru și instrumente specifice actvităților cu tineri și un set de măsuri de protecție și siguranță a participanților la proiectele Erasmus +.

Acest proiect este implementat de Asociația SZMISZ și finanțat de Comisia Europeană prin programul Erasmus+, implementat în România de Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale.

Pentru mai multe detalii despre acest proiect, despre alte proicte ale asociației noastre cât și despre activitatea noastră, ne puteți contacta la adresa de e-mail [email protected] sau la numărul de telefon 0764. 900.800 .

Comunicat Asociația SZMISZ

Puiul de om aleargă după mama lui, prinsă cu serviciul. Stă într-un colț de masă și-și face temele, răspunde dacă îl întrebi, în rest e serios. Nu prea îi place mâncarea, numai dulciurile. E iarnă afară, dar el are obrajii ireal de albi, e ager, iar ochii mari te urmăresc în tăcere. Noi, adulții ăștia serioși, îl mai băgăm în seamă din când în când. Și-atunci râde și are chef de povestit. E bucuros că vine vacanța de iarnă și Moșul și zăpada. E băiat mare și e la școală, are responsabilități.

Vacanța e pe sfârșite, dar, din păcate, puiul de om despre care tocmai scriu, nu merge iar la școală sau mai exact nu la cea cu care este el obișnuit, nu se întâlnește cu doamna învățătoare și cu colegii pentru a povesti și el câte a făcut în vacanță și câte i-a adus lui Moșu. De ce? Pentru că nu se știe ce ursitoare rea a decis altfel, iar oamenii aceia mari, îmbrăcați în halate albe, i-au găsit o boală, leucemie. Cum așa, dintr-o dată? El era doar puțin obosit și mai mult semăna totul cu o răceală. Dar uite că el ia drumul Clujului, la o altfel de școală, mai dură, mai aprigă, în care calificativul nu mai e bine, foarte bine, satisfăcător ci e balanța între a fi și a nu fi. E școala în care nici un părinte nu ar dori să-și înscrie vreodată copilul, dar care, din păcate, e plină mereu și, în care, fiecare își joacă șansa. Uite că pentru el vacanța nu e gata, cu toate că îl așteaptă toate cărțile și caietele și doamna învățătoare.

Puiul de om nu înțelege de ce până ieri putea să alerge vesel afară și acum are voie doar între patru pereți. De ce este amorțit și i se fac tot felul de analize, de ce mama plânge pe ascuns și de ce tati a rămas acasă. De ce nu mai poate să meargă la mami la serviciu să o aștepte? De ce nu mai poate șă-și facă temele, să meargă la școală? Uite, acum trebuie să-și radă și părul, pentru a-i crește altul mai puternic, dar asta doar după ce oamenii cei mari, în halate albe, o să-i termine ședințele de chimioterapie. Uite că și mama se joacă. Și-a pus mască atunci când stă cu el. Și e tristă. Și el trebuie să mănânce și lucruri ce nu- i plac lui. El vrea să alerge, dar nu poate.

Povestea aceasta nu e inventată, e povestea unui băiețel care s-a trezit, peste noapte în spital și care vrea să se facă bine, chiar dacă acest lucru nu se poate peste noapte. Alături de el sunt părinții lui, suntem noi, adulții cei serioși, care ne mai făceam timp să povestim cu el, sunt medicii de la Oncologie Pediatrică din Cluj și Asociația Beatrix Buhrer pentru Sprijinirea Copiilor Afectați de Cancer, sunt dascălii și colegii de la școala unde învață.

Alături de el puteți fi dumneavostră, cititorii acestor rânduri, dacă veți dori să redirecționați cei 2 % din impozitul anual către Asociația Beatrix Buhrer pentru Sprijinirea Copiilor Afectați de Cancer, prin completarea și depunerea declarației 230 la ANAF (finanțe). Codul de identificare fiscală a asociației este 18355650 iar contul RO86BTRL01301205874316XX.

Roxana Pontoș

sursă foto: internet

Inaugurat în anul 2010, Centrul medico-social de la Sighet nu a devenit încă funcțional. Centrul are o capacitae de 40 de locuri. Dotările au fost realizate cu ajutor primit din Italia, Olanda, Elveția. Principalul impediment în deschiderea Centrului îl reprezintă asigurarea salariilor unei categorii de personal, infirmiere, personal auxiliar etc.

Este o situație neplăcută în contextul în care din ce în ce mai multe persoane au nevoie de asistență de specialitate care se acordă în cadrul unor asemenea instituții. Mulți sigheteni, ajunși la bătrânețe, suferinzi, așteaptă cu înfrigurare să obțină un loc într-un centru medico-social. ‘’Într-adevăr este o situație neplăcută. La nivelul Sighetului nu există un Centru Rezidențial pentru Persoane Vârstnice cu Probleme de Sănătate. Ce avem noi, acel Centru de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap (Căminul de bătrâni) nu mai poate interna persoane. Clădirea care găzduiește Centrul medico-social este aptă de a deveni operațională. Ar însemna un beneficiu major pentru categoriile de persoane care fac obiectul unei asistențe medicale de specialitate’’, a spus Cornel Petrovai, asistent social la Direcția de Asistență Socială, din cadrul Primăriei Sighet.

“Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în cadrul derulării a diferite acțiuni caritabile, au ieșit la iveală cazuri dramatice ale unor personae în vărstă, bolnave, lipsite de ajutor, adesea abandonate. Cadrul legislativ prevede explicit acordarea asistenței sociale persoanelor în vârstă. Având acest drept, este o obligație a autorităților să se implice pentru a se asigura acest drept. Există acest Centru medico-social și consider că este momentul să ne îndreptăm atenția asupra modalităților prin care Centrul să funcționeze. În acest sens, în cadrul ultimei ședințe a Consiliului Local Sighet, am ridicat acest aspect și am primit asigurări că se depun eforturi pentru rezolvarea problemei’’, a spus av. Vasile Moldovan, consilier local.

“Am demarat un proiect în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului prin care intenționăm să facem operațional acest Centru medico-social. Sperăm ca într-un interval de timp cât mai redus să reușim acest lucru’’, a spus Horia Scubli, primarul Sighetului.

Așteptăm și noi ca acest lucru să se realizeze. În Maramureșul istoric mai funcționează un Centru medico-social la Dragomirești, dar este ocupat la maxim. “Bunicul meu are 80 de ani. Este țintuit la pat. Eu sunt angajată ca asistent personal. Oricât mă străduiesc să-i ofer alinare nu o pot face într-un mod adecvat deoarece nu am pregătire de specialitate. Dacă Centrul medico-social ar funcționa bunicul meu ar putea beneficia de o asistență oferită de cadre medicale calificate’’, a spus Maria Pop.

Liviu Șiman

„Patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi.” Romain Rolland

27 de ani de la căderea comunismului. 27 de ani de așteptare. 27 de ani de agonie și bătaie de joc. De la tragedia Colectiv încoace, ceva din inimile noastre a tuturor s-a aprins: speranța că împreună putem schimba ceva iar legea grațierii a fost picătura care a umplut paharul.

În ultimii ani am fost martorii dezolării, descurajării și nepăsării, martori tăcuți și resemnați. Majoritatea dintre noi am trăit cu gândul că țara noastră nu are un viitor, că persoanele pe care le-am ales să ne conducă ne sorb până și ultima picătură de sânge.

Pe oricine oprești și întrebi cine e de vină fiindcă s-a ajuns aici auzi același răspuns: sistemul. Dar oare cine sau ce anume este acest sistem? Noi, oamenii de rând, îl putem modela, putem să oferim un contur care să ne asigure bunăstare și un trai decent.

Datoria noastră este să punem punct agoniei. Ies în stradă oameni de toate vârstele care sunt nemulțumiți, care s-au săturat de tot ce nu funcționează sau funcționează prost în țară, care vor să trăiască normal, într-o țară care se presupune că face parte din rândul statelor europene.

Sistemul suntem toți: dacă privim societatea ca un organism, iar individul în calitate de celulă socială, putem înțelege importanța și responsabilitatea pe care fiecare dintre noi o avem nu doar pentru țara ci și pentru lumea în care trăim. Nu există nevinovați, ci diferite grade de responsabiliate.

Cred că orice român știe în adâncul sufletului lui că nu se mai poate, că avem nevoie de schimbare iar aceasta trebuie să fie în primul rând una a mentalității, după această schimbare tânjește țara noastră. Sunt total de acord cu afirmația lui Osho: „Omul trebuie să se creeze singur. El nu este un produs finit. Și omul se poate crea doar singur- nimeni nu o poate face în locul lui. Fiecare trebuie să lucreze singur asupra sa”.

 Sistemul nu îl putem schimba dacă nu ne schimbăm mai întâi pe noi înșine și câtă vreme mai avem reminescențe din vechiul sistem, sunt șanse mici de reușită. Întâi, trebuie să schimbăm mentalitatea, să aducem valorile înapoi unde le este locul, în conștiința noastră indiviuală și colectivă.

Mă întreb oare de ce fiecare sistem care a venit la putere n-a făcut decât să înăbușe acest glas, acest strigăt. Nu s-au gândit că odată cu fiecare generație, vocea va fi mai puternică?

Întrebarea pe care mi-o pun, v-o adresez și vouă: ce fel de țară dorim să lăsăm moștenire posterității?

Antonia Luiza Dubovici

sursă foto: internet