Într-o lume în care ritmul alert al vieții ne pune tot mai des în situația de a jongla între responsabilități profesionale și personale, grija pentru cei dragi – părinți, bunici sau persoane aflate în dificultate – devine o provocare reală. De multe ori, dorința de a fi aproape și de a oferi sprijin constant se lovește de lipsa timpului sau de complexitatea nevoilor medicale. În aceste momente, soluțiile profesionale de îngrijire la domiciliu devin nu doar utile, ci esențiale.

Vias Vias vine în întâmpinarea acestor nevoi cu servicii dedicate de îngrijire la domiciliu, construite în jurul unui principiu simplu, dar profund: „Acasă cu demnitate”, care reprezintă angajamentul echipei de a oferi nu doar ajutor practic, ci și respect, empatie și o atenție reală față de fiecare beneficiar.

Serviciile sunt adresate în special persoanelor vârstnice, celor cu dizabilități sau celor care, temporar sau permanent, nu se pot îngriji singure. Fie că este vorba despre recuperare după o intervenție medicală, sprijin în cazul unor afecțiuni cronice sau pur și simplu nevoia de companie și ajutor zilnic, echipa Vias Vias oferă soluții personalizate, adaptate fiecărei situații în parte.

Printre serviciile oferite se numără îngrijirea personală (igienă, îmbrăcare, alimentație), ajutorul în activitățile zilnice, mobilizarea și însoțirea beneficiarilor, dar și sprijinul emoțional – un aspect adesea subestimat, dar extrem de important. Interacțiunea umană, comunicarea și prezența unui îngrijitor dedicate, pot face o diferență majoră în calitatea vieții unei persoane vulnerabile.

Un element esențial prin care se diferențiază Vias Vias este integrarea serviciilor de asistență medicală la domiciliu. Astfel, beneficiarii pot primi îngrijiri medicale de specialitate fără a fi nevoiți să părăsească confortul propriei locuințe. Personalul calificat asigură monitorizarea stării de sănătate, administrarea tratamentelor și intervențiile necesare, contribuind la prevenirea complicațiilor și la menținerea unei vieti echilibrate si santoase .

Îngrijirea la domiciliu nu înseamnă doar confort fizic, ci și echilibru emoțional. Mediul familiar reduce stresul, anxietatea și sentimentul de izolare, iar posibilitatea de a rămâne „acasă” oferă un sentiment de siguranță și stabilitate. În același timp, familiile beneficiază de liniștea că persoanele dragi sunt în mâini sigure, îngrijite cu profesionalism și respect.

Cu sediul în municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș, Vias Vias își propune să devină un reper de încredere în domeniul îngrijirii la domiciliu. Printr-o abordare centrată pe om, prin seriozitate și implicare, compania răspunde unei nevoi tot mai evidente în societatea actuală: aceea de a avea grijă de cei vulnerabili într-un mod demn și responsabil.

Alegerea unui astfel de serviciu nu este doar o decizie practică, ci una care reflectă grija, respectul și iubirea față de cei apropiați. Vias Vias înțelege acest lucru și transformă fiecare intervenție într-un act de sprijin autentic.

Date de contact:
Telefon: 0723 665 163
E-mail: viasvias2025.com
Website: viasvias.ro
Instagram: @viasvias2026
Facebook: Vias Vias

În fotografie (făcută în 1917) este Kőszegi Maria (născută în 1905 la Hust – Ucraina).
A urmat școlile (primară și normală – învățători) la Vinogradov unde a fost învățătoare, apoi în Budapesta a făcut specializarea profesor de sport.
A fost profesor de sport la Sighetu Marmației la sfârșitul anilor ’40 începutul anilor ’50.
Fotografia ne-a oferit-o pentru publicare Kati Gacsalyi (nepoata d-nei Kőszegi Maria). Mulțumim, Kati!

Salut, Sighet!

Există un moment precis, o clipire suspendată între porfirul din Trentino și oțelul reflectorizant, când simțurile sunt supuse unui adevărat sabotaj biologic. Se întâmplă atunci când treci pragul serei tropicale MUSE. Afară, profilul ascuțit al Dolomiților străbate un cer adesea senin, unde aerul ustură și miroase a rășină. Înăuntru, în spațiul delimitat de un milimetru de sticlă termică, atmosfera își schimbă starea fizică: devine solidă, densă, aproape masticabilă. Termometrul indică constant 26 de grade, umiditatea învăluie hainele ca o mănușă invizibilă, iar parfumul feros al pământului umed șterge instantaneu identitatea alpină a orașului.

Nu este o grădină de iarnă și nu este o ciudățenie estetică. Nu este vorba doar de o expoziție, ci de un ecosistem viu care reproduce o fâșie de pădure tropicală din Munții Udzungwa din Tanzania, un punct fierbinte al biodiversității, unde muzeul din Trentino desfășoară cercetări de ani de zile, o bucată din Tanzania transplantată în inima Europei, un miracol al bioingineriei care spune povestea modului în care un oraș cu o sută de mii de locuitori a devenit, aproape fără să ne dăm seama, una dintre capitalele biodiversității mondiale. Dar pentru a înțelege acest paradox, trebuie să privim dincolo de frunzele de mahon și să ne întoarcem la viziunea persoanei care și-a imaginat acest spațiu: Renzo Piano.

I. Catedrala de Sticlă: Nava Spațială a lui Renzo Piano

Cartierul „Le Albere”, unde MUZEUL se înalță precum o navă spațială recent aterizată, este rezultatul uneia dintre cele mai îndrăznețe reamenajări urbane ale Italiei postbelice. Aici, unde gazele de eșapament de la fabrica Michelin marcau odinioară granița dintre oraș și râul Adige, astăzi o structură vibrează, imitând natura pentru a o explica.

Renzo Piano a conceput muzeul ca o extensie a munților. Acoperișurile înclinate asimetric interacționează cu crestele Muntelui Bondone. Dar sera este inima care bate, amplasată strategic în colțul sudic al clădirii. Funcționează ca un acumulator termic pasiv: un plămân transparent care respiră odată cu orașul. În diminețile de iarnă, când Trento se trezește sub o pătură înghețată, sera captează razele soarelui, încălzind întregul complex. Arhitectura devine un organism, o punte între rigiditatea pietrei și fluiditatea climatului global.

II. Udzungwa: Galapagosul local al Africii

De ce Tanzania? Răspunsul se află în douăzeci de ani de cooperare internațională. MUSE nu a „cumpărat” pur și simplu plante exotice; a construit o legătură indestructibilă cu Munții Udzungwa, un masiv montan izolat pe care oamenii de știință îl numesc „Galapagosul Africii”. În acele păduri suspendate printre nori, evoluția a urmat căi solitare, producând specii care nu există nicăieri altundeva pe Pământ.

A intra în seră este ca și cum ai merge printr-o replică științifică exactă a acelei lumi. Cascada de șapte metri care se prelinge printre ferigile arborescente servește mai mult decât o simplă încântare pentru urechi: oferă și umiditatea necesară pentru a menține în viață adevărații protagoniști. Aici, printre vița-de-vie care urcă spre lumină, cercetătorii muzeului studiază adaptarea speciilor la schimbările climatice. Observarea unei broaște mici și colorate sau a mișcării lente a unui cameleon în spatele unei frunze de ficus nu este o activitate de la grădina zoologică, ci un act de conștientizare: ne amintește că echilibrul Văii Adige este legat, prin fire invizibile, dar de oțel, de supraviețuirea pădurilor tropicale.

III. Palazzo delle Albere: Renașterea privind spre viitor

Ieșind din jungla tehnologică a MUSE, privirea noastră lovește un zid de cărămidă roșie și turnuri de colț. Este Palazzo delle Albere, o vilă-fortăreață din secolul al XVI-lea a Prinților-Episcopi Madruzzo. Acesta este punctul în care cronologia orașului Trento se pliază asupra ei înseși.

Dialogul dintre Palat și Muzeu este un scurtcircuit estetic al unei puteri rare. Pe de o parte, șanțul antic și frescele care celebrează puterea Bisericii; pe de altă parte, vitraliile arhitectului Renzo Piano celebrează puterea Cunoașterii. Este o predare a ștafetei: palatul a fost centrul lumii în timpul Conciliului de la Trento, când cardinalii și diplomații redesenau granițele spirituale ale Europei; astăzi, MUSE este centrul lumii pentru cei care caută să redefinească relația dintre umanitate și biosferă. A merge pe pajiștea care le separă este ca și cum ai trasa cinci sute de ani de ambiție umană în mai puțin de o sută de pași.

IV. Via Belenzani și Piazza Duomo: Estetica Puterii și a Credinței

Lăsând în urmă cartierul modern, intrăm în centrul orașului vechi. Via Belenzani este, pentru mulți critici de artă, una dintre cele mai frumoase străzi din Europa. Nu este o stradă comercială, ci o galerie de artă în aer liber. Clădirile cu fresce – precum Palazzo Geremia și Palazzo Thun – spun povestea unui Trento care nu a fost doar un oraș de tranzit în drum spre Pasul Brenner, ci o capitală culturală unde umanismul a întâlnit rigoarea germanică.

În Piazza Duomo, inima de piatră a orașului, narațiunea se schimbă din nou. Fântâna lui Neptun pare aproape o referință la apa MUSE-ului, dar aici apa este un simbol al civilizației și al guvernării. Catedrala San Vigilio, cu corpul său romano-gotic, este locul unde s-a făcut Historia cu „H” mare. Dacă muzeul-seră, MUSE ne vorbește despre biodiversitate genetică, Duomo ne vorbește despre biodiversitate culturală: aici, sufletele Europei moderne s-au ciocnit și s-au întâlnit.

V. Urcarea spre vârf: Telecabina și perspectiva globală

Trebuie să urci. Telecabina către Sardagna este un cordon ombilical suspendat deasupra Adige-ului. În câteva minute, zgomotul traficului dispare.

De acolo de sus, Trento apare pentru ceea ce este: un ecosistem complex. MUSE, văzut de sus, seamănă cu un cristal așezat în verdeață. Se poate vedea clar cum clădirea lui Renzo Piano „îndreptată” spre râu, caută o reconciliere cu apa care a fost refuzată timp de decenii de industrie. De la această înălțime, sera tropicală este doar o mică scânteie de lumină, dar este dovada că, chiar și într-o vale cuibărită între Alpi, se poate și trebuie să se respire aerul întregii lumi.

A vizita sera tropicală de la muzeul MUSE înseamnă, așadar, să abordezi o dublă călătorie: o explorare științifică a secretelor tropicelor și o descoperire urbană într-unul dintre cele mai locuibile orașe ale Italiei, unde viitorul cercetării și memoria trecutului coexistă într-un echilibru perfect.

Julia-Sandra Virsta
Trento, aprilie 2026

O plăcută coincidență!… azi, de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor (Copyright),  semnalăm apariția volumului „Fanfara cu solist vocal” (479 pagini, A4), autor dr. Cristina-Mioara IOAN, Editura Valea Verde Sighetu Marmației, (editor – Ion Mariș, prefață – prof. univ. dr. habil Ioan Oarcea, tipar – Rotipo Press).

Volumul „Fanfara cu solist vocal” reprezintă de fapt excelenta teză de doctorat a sopranei Cristina-Mioara IOAN, profesoară la Colegiul de Arte și solistă a Fanfarei Municipale din Baia Mare.

* * *

„Volumul de față – Fanfara cu solist vocal – elaborat de dna profesor Cristina-Mioara Ioan, abordează un domeniu insuficient valorificat în muzicologia românească, propunând o cercetare riguroasă, interdisciplinară și aplicată asupra fenomenului fanfarei militare în contemporaneitate. Lucrarea se distinge printr-o perspectivă diacronică și aplicată, care integrează dimensiunile artistică, pedagogică, tehnologică și instituțională, firește, ale acestui tip de formație.
Originalitatea cercetării constă în concentrarea investigației asupra relației dintre fanfară și solistul vocal, analizată în contextul transformărilor produse de amplificarea sonoră în secolul XXI. Prin această abordare, fanfara este reconceptualizată nu doar ca ansamblu de ceremonii militare, ci ca partener muzical flexibil, capabil să susțină discursuri vocale complexe și să genereze noi tipologii repertoriale. Poziționarea autoarei ca practician activ conferă demersului autenticitate sporită, vizibilă în analizele de repertoriu dedicate creațiilor originale, aranjamentelor și prelucrărilor ce provin din repertoriul Muzicii Reprezentative a Armatei, prima orchestră de suflători a țării.”

Prof. univ. dr. Gheorghita Nicolae
Universitatea Națională de Muzică București

 * * *

„Cercetarea și sursele de documentare care au avut ca scop prezentarea evoluției muzicii militare până în zilele noastre dar și metodele de cercetare aplicate de către muziciana Cristina Ioan,  reprezintă o contribuție deosebit de importantă.  Prin diversitatea datelor de arhivă incluse, volumul reprezintă rezultatul unei cercetări în premieră ce contribuie cu maximă relevanță la completarea și cunoașterea istoriei muzicii românești – parte distinctă a patrimomului nostru muzical.”

Prof. univ. dr. habil. Lucian Emil Roșca
Etno-Muzicolog

Salut, Sighet!

Vineri, 24 aprile 2026, de la ora 14:00, la Centrul Cultural din Sighet (str. P-ța Libertății, nr. 24A) va avea loc lansarea volumului „GÎNDURI… printre RÎNDURI” (Editura Limes, 2026), autor, Nicolae RĂDOI.

Profesorul Nicolae RĂDOI este la al șaptelea volum de autor (cinci volume de proză: Scrâncioburi – 2021, Clepsidra – 2023, Popasul – 2024, Pustnicul – 2025, Gînduri… printre Rînduri – 2026; un volum de traduceri din poezia americană plus poemele autorului: Cenușa zilei – 2023; un volum de poeme: Poezii de Nes(u)pus – 2025).

Deși stabilit la Orăștie (Hunedoara), scriitorul – karatist Nicolae Rădoi revine cu drag la Sighet pentru că se consideră… sighetean.

Salut, Sighet!

Nu e doar o plimbare!
Este energia noastră, comunitatea noastră, vocea noastră!
Vineri, 24 aprilie 2026, străzile nu vor mai fi doar pentru mașini – vor fi pentru oameni, pentru zâmbete, pentru libertate.

Prin Critical Mass aducem:
* mai multă mișcare
* mai puțin stres
* mai multă culoare în oraș

Este momentul în care arătăm că existăm!
Că suntem mulți!
Că vrem un oraș în care bicicleta, trotineta sau chiar rolele nu sunt un risc, ci o normalitate.
Hai cu noi: Curtea Veche, ora 19:00 (pornire 19:30)!
Vino cu bicicleta, role, trotineta,  prietenii și starea aia bună care apare după câteva minute de pedalat.
Cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai greu de ignorat!

Transmite mai departe informația și adu încă pe cineva cu tine. Invită-ți prietenii!
Sighetul are nevoie de noi!
#Sighet700

Organizatorii!

Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet implementează un proiect Erasmus+ în domeniul Educație Școlară, cod proiect 2025-1-RO01-KA121-SCH-000328506 dedicat mobilităților de grup ale elevilor în scopul învățării. Proiectul se desfășoară în perioada 01.01.2026 – 31.08.2026.

Proiectul include două fluxuri de mobilitate pentru elevii colegiului. În fiecare flux vor participa câte 12 elevi, selectați pentru implicare, rezultate școlare și interes față de activitățile internaționale.

Activitățile se vor desfășura la Liceul Athénée Royal Rochefort-Jemelle din orașul Rochefort – Belgia. Fiecare mobilitate va avea durata de 5 zile și va include activități educaționale, ateliere tematice, lucru în echipe internaționale și schimburi de bune practici.

Pentru primul flux de elevi perioada de implementare a activităților este 18 – 25 aprilie 2026 iar al doilea flux se va deplasa în Belgia în perioada 30 mai – 6 iunie 2026.

Prin acest proiect, elevii își vor dezvolta competențele lingvistice, digitale și sociale. Ei vor învăța într-un mediu european și vor colabora direct cu elevi din alt sistem educațional.

Coordonatorul proiectului este prof. Crina Marilena Voinaghi (directorul CNDV Sighet).

Prof. Brîndușa Oanță

Sub „brandul” Festivalul Satelor Maramureșene, la Sighetu Marmației, luni, 13 aprilie 2026 va avea loc evenimentul „PAȘTI ÎN MARAMUREȘ”, organizat de Primăria și Consiliul Local Sighet, Centrul Cultural Sighet și Muzeul Maramureșan Sighet.

Programul începe la Muzeul Satului Maramureșean „Mihai Dăncuș” din Sighet, la ora 13:00 cu un moment religios.
De la ora 13:30 satele din Maramureș vor prezenta tot ce au mai de preț: tradiții, obiceiuri și preparate culinare. Totul se încheie cu… folclor susținut de grupuri vocal instrumentale, ansambluri folclorice ale satelor participante, Ansamblul „Mugurelul” și Grupul vocal instrumental al Școlii de Artă „Gheorghe Chivu”.

În Parcul Central din Sighet, de la ora 17:00, va avea loc un „regal folcloric” care îi are invitați pe câțiva dintre cei mai importanți interpreți ai folclorului românesc.

În a doua zi a Sărbătorilor Pascale Satele Maramureșului vor anima cu tradiții și folclor… Orașul Sighet!

Salut, Sighet!

Numărul pe martie al revistei de cultură Nord Literar a ieșit de la tipar și oferă iubitorilor de literatură o alternativă de lectură rafinată.

Amintindu-și că, în 21 martie, se împlinesc 74 de ani de la nașterea lui Ioan Moldovan, Gheorghe Pârja mărturisește prietenia sa cu poetul. Tot Gheorghe Pârja spune: „Am citit cu plăcere o carte rară a unui caligraf al clipei, fascinat de seducția libertății”, după ce esențializează, într-un material emoționant, cele unsprezece volume din Jurnalul unei epoci. 1969-2022 al lui Leo Butnaru.

Un interesant eseu despre Credință și încredere propune Irina Petreaș. Ion Papuc, în Alteritatea definitivă punctează câteva repere biografice ale lui Paul Celan.

Gheorghe Glodeanu prezintă o lucrare cu o temă extrem de actuală: Des mystifications littéraires a lui Jacques Finné.

Cu delicatețea-i cunoscută, Delia Muntean vorbește despre „un demers cărturăresc comun inițiat de două voci distincte ale literaturii noastre: Monica Pillat și Radu Ciobanu”, concretizat în volumul Dincolo de așteptare.

Daniela Sitar-Tăut propune o avancronică la volumul Întrupare în cuvânt semnat de Lotica Vaida.

Dana Buzura-Gagniuc publică o pagină de proză din volumul în pregătire Întoarcerea în Blestem, precum și pagina destinată actualității culturale.

La „Orfeu” se pot citi versuri din creația lui Dinu Flămând, alături de parodia lui Lucian Perța.

La pagina „Cuvinte din exil”, Mihaela Albu evocă personalitatea savantului N. I. Herescu.

O punte între Brâncuși și Mihai Olos construiește Ana Olos în articolul „Între Maramureș și Brâncuși” – Colocviul Internațional din 1967 și Centenarul din 1976.

Aproape nimic sigur este volumul de versuri al lui Robert Șerban, interpretat critic de către Florian Copcea.

„Lirica Alexandrei Mureșan are forță, are capacitatea de a ține cititorul într-o stare de vigilentă curiozitate” spune Raluca Hășmășan despre volumul de curând lansat la Baia Mare Copiii din casa de dinainte.

Gavril Ciuban readuce în atenția cititorului profilul liric al lui Ion Bogdan, iar Flaviu Mihali provoacă la lectura poeziei lui Daniel Montoly, autor al volumului bilingv româno-spaniol Simfonie păgână.

Emanuela Bușoi, Mircea Pop și Liviu Coroiu sunt poeții ale căror versuri pot fi citite la pagina dedicată creației lirice.

Cartea Elisabetei Boțan, Zbor între două lumi, este recenzată de Ion Cristofor, iar Ana Ludușan vorbește despre volumul Graziei Deledda, Biserica singurătății.

Un eseu dedicat lui Giovanni Papini propune Viorel Igna.

Alice Valeria Micu realizează un portret al artistului plastic Flavius Lucăcel.

Versuri din creația poetului belgian Eric Allard, traduse de Elina Adam, pot fi citite la pagina dedicată traducerilor.

Poemul lunii este semnat de Ion Petrovai. Acest număr este ilustrat cu lucrări din creația Suzanei Fântânariu.

Comunicat de presă

Sighetenilor – de acasă și din diaspora – și tuturor celor care sărbătoresc azi Paștele, echipa noastră de redacție le urează/ Szerkesztőségünk a szigetieknek – itthonról és a nagyvilágból – és mindazoknak, akik ma húsvétot ünnepelnek/ A quelli di Sighet – da casa e dalla diaspora – ma anche a tutti coloro che oggi celebrano la Pasqua, la nostra redazione augura/ Aux habitants de Sighet – de chez eux et de la diaspora – et à tous ceux qui célèbrent Pâques aujourd’hui, notre rédaction leur souhaite/ Den Menschen in Sighet – aus der Heimat und aus der Diaspora – und allen, die heute Ostern feiern, wünscht unsere Redaktion/ To the Sighet citizens – from home and from the diaspora – and to all those who celebrate Easter today, our editorial team wishes/ A la gente de Sighet – de casa y de la diaspora – y a todos los que celebran hoy la Pascua, nuestro equipo editorial les desea/ Aos residentes de Sighet – de casa e da diáspora – e a todos os que hoje celebram a Páscoa, a nossa equipa editorial deseja-lhes/ Mieszkańcom Sighet – z domu iz diaspory – oraz wszystkim obchodzącym dziś Wielkanoc nasza redakcja życzy:
Paște Fericit!
Kellemes Húsvéti Ünnepeket!
Buona Pasqua!
Joyeuses Pâques!
Frohe Ostern!
Happy Easter!
Felices Pascuas!
Feliz Páscoa!
Wesołych Świąt Wielkanocnych!

Salut, Sighet!

Duminică, 05 aprilie 2026, de la ora 15:00, la Muzeul Satului Maramureșean „Mihai Dăncuș” din Sighetu Marmației are loc întâlnirea de… FLORII.

Vor participa: coruri bisericești, interpreți de cântece religioase și școlile din Maramureș și… alte surprize.

Salut, Sighet!

Se împlinesc 70 de ani de la aderarea României la UNESCO, iar aniversarea este sărbătorită în 2026 printr-o serie de evenimente, organizate în cadrul Programului UNESCO 70 România – celebrăm trecutul clădind împreună viitorul.

Pe 30 martie 2026, la sediul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO din București, a avut loc evenimentul inaugural al acestui program: vernisajul expoziției Stone Made Objects (Obiecte făcute din piatră). Organizatorii sunt Rețeaua Geoparcurilor din România (RGR) și CNR UNESCO, cu susținerea BRD – Groupe Société générale, iar conceptul și coordonarea sunt semnate de Alexandru Andrășanu (expert UNESCO, Universitatea din București).

Expoziția invită la o călătorie în istoria, geologia, natura, cultura și meșteșugurile din variate Geoparcuri Internaționale UNESCO ale Europei, precum și din Geoparcurile Internaționale UNESCO de pe teritoriul României (recunoscute, aspirante sau în fază de proiect). Prin intermediul exponatelor, se realizează o interpretare artistică a legăturii dintre Om și Pământ, dintre geologie și cultură, dintre roci, minerale și obiecte făurite prin prelucrarea acestora.

Proiectul Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș a fost prezent în expoziție cu aur, argilă, andezit, cu imagini ilustrative pentru patrimoniul natural și cultural al Munților Gutâi, texte informative și mai ales, cu poveștile locurilor spuse de dr. geolog Marinel Kovacs, care ne-a reprezentat la eveniment.

„Am adus în capitală câteva dintre materialele care definesc identitatea geologică a zonei noastre: aur, argilă și andezit, modelate ca să devină obiecte concrete. Andezitul se regăsește în piatra cubică provenită din cariera Blidari și în placa realizată cu ocazia aniversării a 50 de ani de activitate muzeală a Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare. Argila locală prinde formă în piesele de ceramică din colecțiile meșterilor olari Kőszegi István și Vasile Chira, cărora le mulțumim pentru sprijinul oferit acestui demers. Fragmentul de filon aurifer din zăcământul Săsar a fost transformat simbolic într-o imitație de lingou, sugerând drumul de la resursă naturală de prim rang la valoare economică.” (Marinel Kovacs, coordonator proiect)

A fost, iată, încă o ocazie prin care am putut arăta lumii conexiunea dintre oameni, tradiții și geologia din Munții Gutâi, „munții care ne unesc”, acesta fiind, de altfel și sloganul sub care proiectul nostru este prezent în Stone Made Objects.

Expoziția va fi deschisă publicului până pe 30 aprilie 2026.

Echipa Proiectului Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș
Email: [email protected]
www.facebook.com/geoparcMM
www.instagram.com/geoparcmaramures

Pesah sau Pesach, (în ebraică פֶּסַח, Pesaḥ, Paștile ebraic), este sărbătoarea religioasă a poporului evreu și a iudaismului care simbolizează eliberarea din robia egipteană și ieșirea din Egipt a fiilor lui Israel – conduși de Moise – și cei 40 de ani de peregrinare prin deșert. Este o sărbătoare fixă din calendarul religios ebraic, care se desfășoară anual în perioada 15-21 a lunii nisan, lună ce marca în antichitate începutul anului ecleziastic ebraic. În timpul acestei sărbători nu se consumă pâine și nici produse dospite.

Pastele evreiesc (Pesah) în anul 5786 (2026) a început miercuri seara, 1 aprilie, la asfințit, și se încheie joi seara, 9 aprilie. Sărbătoarea durează opt zile, prima masă de Seder având loc în prima seară.

Urmăriți înregistrarea VIDEO a primei seri de Pesah:

Foto & Video: dr. Sorin Markus