De Dragobete, Rotaract servește!

Așa cum s-au obișnuit de trei ani încoace, sighetenii sunt invitați să petreacă seara de Dragobete, în restaurantul „Grădina Morii”, în preajma rotaractienilor care se vor transforma peste noapte în… ospătari. Acest proiect înseamnă o seară cu bucate pe alese, spectacol organizat de artiști sigheteni, tombolă si premii surpriză, dar și bacșis. Accentul e pus de tinerii din Rotaract pe tips fiindcă acești bani vor fi folosiți pentru un alt proiect din luna martie  intitulat De Ziua Femeilor Uitate. Împreuna cu colegii din Rotary Club Sighet, vor pregăti pachete cu fructe și alte lucruri necesare pe care le vor dona doamnelor din Căminul de Bătrâni Sighet. Toți cei aflați în cămin vor lua parte la un spectacol, iar câteva doamne vor beneficia de servicii de îngrijire estetică. Proiectul ”De Dragobete, Rotaract Servește!” a însemnat in toate edițiile sale un prilej de bucurie, bună dispoziție, sărbătorirea iubirii și ajutor îndreptat spre cei nevoiași.

Așadar, nu uitați, pe 24 Februarie, ora 18.00, sunteți serviți de Rotaract cu iubire și bucate speciale !

Diana Apopi (președinte Rotaract, 2016-2017)




Centrul medico-social de la Sighet stă nefolosit (autor, Liviu Șiman)

Inaugurat în anul 2010, Centrul medico-social de la Sighet nu a devenit încă funcțional. Centrul are o capacitae de 40 de locuri. Dotările au fost realizate cu ajutor primit din Italia, Olanda, Elveția. Principalul impediment în deschiderea Centrului îl reprezintă asigurarea salariilor unei categorii de personal, infirmiere, personal auxiliar etc.

Este o situație neplăcută în contextul în care din ce în ce mai multe persoane au nevoie de asistență de specialitate care se acordă în cadrul unor asemenea instituții. Mulți sigheteni, ajunși la bătrânețe, suferinzi, așteaptă cu înfrigurare să obțină un loc într-un centru medico-social. ‘’Într-adevăr este o situație neplăcută. La nivelul Sighetului nu există un Centru Rezidențial pentru Persoane Vârstnice cu Probleme de Sănătate. Ce avem noi, acel Centru de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap (Căminul de bătrâni) nu mai poate interna persoane. Clădirea care găzduiește Centrul medico-social este aptă de a deveni operațională. Ar însemna un beneficiu major pentru categoriile de persoane care fac obiectul unei asistențe medicale de specialitate’’, a spus Cornel Petrovai, asistent social la Direcția de Asistență Socială, din cadrul Primăriei Sighet.

“Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în cadrul derulării a diferite acțiuni caritabile, au ieșit la iveală cazuri dramatice ale unor personae în vărstă, bolnave, lipsite de ajutor, adesea abandonate. Cadrul legislativ prevede explicit acordarea asistenței sociale persoanelor în vârstă. Având acest drept, este o obligație a autorităților să se implice pentru a se asigura acest drept. Există acest Centru medico-social și consider că este momentul să ne îndreptăm atenția asupra modalităților prin care Centrul să funcționeze. În acest sens, în cadrul ultimei ședințe a Consiliului Local Sighet, am ridicat acest aspect și am primit asigurări că se depun eforturi pentru rezolvarea problemei’’, a spus av. Vasile Moldovan, consilier local.

“Am demarat un proiect în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului prin care intenționăm să facem operațional acest Centru medico-social. Sperăm ca într-un interval de timp cât mai redus să reușim acest lucru’’, a spus Horia Scubli, primarul Sighetului.

Așteptăm și noi ca acest lucru să se realizeze. În Maramureșul istoric mai funcționează un Centru medico-social la Dragomirești, dar este ocupat la maxim. “Bunicul meu are 80 de ani. Este țintuit la pat. Eu sunt angajată ca asistent personal. Oricât mă străduiesc să-i ofer alinare nu o pot face într-un mod adecvat deoarece nu am pregătire de specialitate. Dacă Centrul medico-social ar funcționa bunicul meu ar putea beneficia de o asistență oferită de cadre medicale calificate’’, a spus Maria Pop.

Liviu Șiman




„Moara de foc” din centrul Sighetului stă să cadă (autor, Liviu Șiman)

O clădire situată în zona pieței de cereale, aflată într-un stadiu avansat de degradare, stă să cadă.

Clădirea cunoscută ca „Moara de foc”, situată în zona pieței de cereale, stă să cadă de la o zi la alta. Ajunsă într-o stare avansată de degradare datorită intemperiilor, dar și în urma unui incendiu devastator, oferă o imagine care nu cadrează cu o urbe ce se vrea a fi una europeană. Clădirea prezintă și un risc pentru siguranța cetățenilor, zona fiind una dens circulată. De-a lungul timpului în interiorul clădirii și-au găsit ocazional adăpost oameni ai străzii. Clădirea aparține unei fundații din București, care a neglijat-o mult timp.

“Locuiesc în cartierul apropiat. Imaginea oferită de această clădire în ruine nu este una plăcută. Am văzut câteodată cum mai vin și se joacă copii în interiorul clădirii, nesesizând pericolul la care se expun. Eu i-am alungat de câteva ori, dar copiii sunt copii și nu prea ascultă. Sper ca cei de la Primăria Sighet să ia grabnic măsuri de demolare a clădirii ca să nu mai reprezinte un pericol”, a spus Mihai P., pensionar.

Cei de la Primăria Sighet cunosc situația clădirii și promit rezolvarea problemei. “Am luat legătura cu proprietarul clădirii. Recent, în cadrul unei discuții purtate cu acesta mi-a promis că va găsi o soluție. În acest sens a fost contactat un architect care urmează să facă un plan de demolare a clădirii. Sper ca acest lucru să se realizeze cât mai curând posibil’’, a spus Horia Scubli, primarul Sighetului.

Liviu Șiman




Sighet – Album de protestatar [FOTO] [VIDEO] (autor, Bogdan Lucian)

Participant la protestele (1 februarie 2017 – 4 februarie 2017) de la Sighet, tânărul Bogdan Lucian, elev la Colegiul Național „Dragoș- Vodă”, ne oferă o succesiune de instantanee (foto, video) ce surprind pulsul sighetenilor.

3 februarie 2017

4 februarie 2017

Autor, Bogdan Lucian

(elev, clasa a IX-a G, Colegiul Național „Dragoș Vodă”)

 

 




Vocea străzii (mesaje de la proteste)

Românul s-a născut poet, asta o ştim deja. Nu prea are ocazia să o arate, viaţa fiindu-i împărţită între job, familie şi prieteni. Dar odată ajuns în stradă, jignit şi terfelit pe toate părţile, făcut nemernic, putoare, dezinformat, prost, ş.a.m.d., românul regăseşte poezia plină de năduf pe care o poartă în el.

Pancartele au mesaje multiple care, în totalitatea lor, sunt unul singur: nu suntem proşti, ştim că nu poate fi ceva bun într-o ordonanţă de urgenţă dată la 10 seara şi publicată în Monitorul Oficial la 1 noaptea. Orice lucruri nobile ar putea conţine ea. E anormal. Unele sunt dure, limbajul e libertin, ca un uf!, nu mai pot!, trebuie să spun! Oamenii şi-au adus aminte de „Voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fi de acord cu mine” a lui Ion Raţiu sau de „ Negociem orice, dar nu negociem principii” a lui Corneliu Coposu. Au reluat o idee mai veche „Tot ceea ce e nevoie pentru ca răul să câştige este ca oamenii buni să nu facă nimic” şi au inventat altele noi, majoritatea caricaturale, pline de umor amar şi năduf. Iată câteva adunate de pe internet, facebook, live la protest :

« Îi atâta de grav că o ieşit şi introvertiţii. »
« Dragnea, nu uita, aşteptăm şi cartea ta! »
« Consumul excesiv de putere dăunează grav libertăţii. »
« Aţi dat de dracu : se încălzeşte vremea! »
« Altă întrebare! Suntem destui??? »
« Banii, viața sau mustaţa. »
« N-aveţi tupeu voi, cât suflet avem noi! »
« Dacă politicienii români au devenit atât de interesaţi de situaţia închisorilor imediat după ce au început să le viziteze, vă daţi seama ce învăţământ aveam dacă ar fi trecut şi prin şcoală ? »
« Dragnea connecting people. »
« Dragnea, m-ai făcut să ascult Voltaj, tufu-ţi mustaţa. »
« Eu sunt Gruia şi rezist. » (pe un cărucior în care dormea un copil de maxim 6 luni)
« Îmi vine să urlu. » (la gâtul unui câine)

Sunt doar o mică parte a inventivităţii românului, a simţului de dreptate, a libertăţii câştigate atât de recent şi cu atât de multă trudă.

Crina Voinaghi

sursă foto: facebook (Romana Puiulet)




Și azi inima SIGHETENILOR bate în stradă! [FOTO] [VIDEO]

Este a treia zi de proteste la Sighetu Marmației (3 februarie, 2017), plouă, dar vremea urâtă nu a împiedicat aproximativ 300 de sigheteni să se adune în semn de solidaritate cu celelalte orașe din țară pentru a protesta împotriva ordonanței emise de Ministerul Justiției privind grațierea unor fapte și modificarea Codului Penal.

În seara aceasta am văzut sute de inimi care, bătând la unison, au construit o inimă colectivă, iar câteva dintre mesajele sighetenilor scrise pe pancarte și rostite cu voce clară și răspicată au fost: „Eu încă mai cred în țara mea”; „Vrem justiție, nu corupție”; „Vă rugăm să ne scuzați, nu producem cât furați”; „Amnistie pentru voi, doar în viața de apoi”; „Uniți salvăm toată România”; „DNA suntem de partea ta!”; „Jandarmeria, jos pălăria”.

În această seară, versurile imnului țării acum ori niciodată croiește-ți altă soartă” sau “uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri au răsunat în inima fiecărui sighetean prezent la protest, afară, în frig, pentru viitorul acestei țări.

Antonia Luiza Dubovici

 




Experiență traumatizantă pentru un sighetean (autor, Liviu Șiman)

Experiență traumatizantă pentru un sighetean după ce a căzut într-o gură de canal lăsată descoperită și nesemnalizată corespunzător
 
De o experiență traumatizantă a avut parte la finele anului trecut sigheteanul Mihai T. Deplasându-se pe strada Avram Iancu a dorit să traverseze de pe o parte pe cealaltă a străzii. La un moment dat a căzut într-o gură de canal situată între carosabil și trotuar, care avea deasupra așezat un placaj subțire ascuns privirii de stratul de zăpadă. Adâncimea canalului este de 2 m.

“Neobservând gura de canal am căzut în ea. Am rămas imobilizat și am fost scos de către prietenii care mă însoțeau. În urma căzăturii am suferit leziuni grave la piciorul stâng, tibie,  peroneu și gambă. Am fost dus la UPU Sighet unde mi s-a acordat asistența de specialitate. Într-un final a fost nevoie să fiu supus unei intervenții chirurgicale. Am luat legătura ce cei de la Vital care mi-au spus că vom găsi o cale de a mi se acorda daune reparatorii, lucru care nu s-a întâmplat nici pânâ în prezent. Gura de canal a fost astupată abia la o lună după ce am căzut în ea. Gura de canal nu era semnalizată cu țăruși sau bandă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în locul meu cădea un copil sau o persoană mai în etate. În trecut în aceeași gură de canal a intrat un autoturism care a fost avariat. I-am acționat în judecată pe cei de la Vital și aștept să mi se facă dreptate. Sper ca nimeni să nu treacă prin asemenea experiențe nedorite, generate de indolența și inconștiența unora, a spus Mihai T.
 
 Liviu Șiman



Shalom, Sighet! – Salut, Sighet! (autor, Alina Marincean)

Shalom, Sighet! Ar fi traducerea în ebraică a acestui Salut, Sighet! pentru cititorii sigheteni de la prietenii noștri israelieni, veniți la Sighet într-un program de schimb de tineri -,,Tineri pentru muzică”.

Am avut încă o dată privilegiul să fac parte dintr-un astfel de proiect și am fost surprinsă ca de fiecare dată de fragilitatea, dar și de puterea acestui timp de viață-adolescența. Veseli sau serioși, visători sau pragmatici, boemi sau conservatori, leneși sau ambițioși, adolescenții sunt la fel peste tot.

Au fost emoții la început de schimb ca de fiecare dată și din nou surpriza și firescul interacțiunii. Teme comune, glume înțelese deși spuse cu accente diferite, în limbi și maniere diferite. Ține mimica adolescentină, limbajul jocurilor pe calculator și al ,,app”, care m-au lăsat pe dinafara grupului. În rest povestind toți aveam câini și pisici frați și surori – grași sau slabi, mici, mari, urâți, frumoși, mame cicălitoare, probleme la școală, apetit bogat sau blazare permanentă, totul suna familiar până la urmă. Pare foarte firească această prietenie nouă cu atât mai firească, aș zice eu, pentru noi, sighetenii. Dacă mergi în Israel și spui Sighet, Maramureș sau doar România vei fi copleșit cu entuziasm. Și pot confirma personal.

Lucrurile potrivite de Univers acum câțiva ani s-au legat într-o înfrățire cu Kiryat Yam-ul, un orășel minunat din Israel, la câțiva kilometri de Haifa, cu o plajă superbă și o comunitate caldă, caldăăă. Am fost și noi acolo au venit și ei; de data aceasta să ne cânte, să ne încânte, să cântăm împreună. Ce limbaj mai potrivit pentru prietenie? Așadar, 10 tineri israelieni, elevi ai Conservatorului, împreună cu directorul și unul dintre profesori, au venit la zăpadă, ne spun povestea lor în aceeași măsură în care și tinerii noștri, tot 10, au multe de spus despre ei, despre noi sighetenii în general. Vor merge și ei la vară să fac tot ski, dar nautic.

Am încercat să facem un program, ne ținem cât putem de el, dar cu adolescenții nu te pui. Suntem flexibili și încercăm în primul rând să cântăm, să facem oameni de zăpadă, să vizităm muzee, licee, biblioteci, expoziții, dar în primul rând să ne cunoaștem, să ne descoperim cât suntem de minunați în diversitatea noastră.
Așadar, după o săptămână de socializare, culturalizare și sport, vă invităm să ne cunoașteți, să ne ascultați, luni 6 februarie la Sala „George Enescu”, de la ora 18:00 în concertul ,,Tineri pentru muzică”.

A!.. și mai este un concert fain, tot cu tinerii de la Conservator, duminică 5 februarie, la o ,,fabrică de cafea” vis a vis de primărie, ora 17:00.

Salut, Sighet! de la Kisuf, Lenuța, Ran, Andrei, Ionuț, Carmen, Alex, Ami, Ron, Alexandru, Shely, Daniela, Andreea, Oren, Hodor, Shon, Alina, Andreea, Shachaf, Aurel, Angel, Eden, Roman, Dani, Crina. Suntem saxofoniști, violoniști, pianiști, chitariști, soliști vocali sau pur și simplu tineri!

*Program realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Sighetu Marmației în parteneriat cu Liceul Tehnologic Forestier, Liceul Tehnologic Marmația, Liceul Regele Ferdinand, Colegiul Național Dragoș Vodă, Școala de Muzică George Enescu, Clubul Copiilor și Muzeul Maramureșului. Mulțumim!

Alina Marincean




Sărbătoare în comunitatea romano-catolică de la Sighet

Tempus Fugit, Amor Manet!

Moment emoționant în comunitatea Romano-Catolică din Sighetu-Marmației cu ocazia împlinirii a 25 de ani de preoție a părintelui arhidecan Mihály Reszler. La liturghia de la biserica Sfântul Carol Borromeu au concelebrat peste 50 de confrați preoți precum și episcopii diecezei de Satu-Mare și Oradea.

Frigul de afară a fost în contrast cu căldura simțită de cei prezenți, veniți să împărtășească bucuria unei vieți dedicate slujirii Lui Dumnezeu și a aproapelui. Vizibil emoționat, părintele Reszler a mulțumit tuturor celor prezenți mărturisind totodată că viața trebuie trăită cu și în Dumnezeu.

La mulți și binecuvântați ani, părinte!

Autor, Camelia Pesek

sursă foto: Sorin Hotea




Protest și acolo unde se agață harta în cui [FOTO]

Sighetul s-a aliniat cu restul orașelor din țară miercuri seară când un număr de aproximativ 80 de protestatari (ora 20:00) s-au adunat în zona Aleii Pietonale pentru a-și exprima revolta față de deciziile privind ordonanța de urgență emisă de guvern.

Oamenii au protestat pașnic, siguranța fiind asigurată și de echipaje ale Jandarmeriei și Poliției.

Cei prezenți au avut parte și de un moment cu tentă oarecum comică în momentul în care unul dintre protestatari a lipit pe faimosul ”Cui” o pancartă pe care scria : ” Jos OUG 01/02/2017”.

Autor, Camelia Pesek




Hotelul „Ardealul” ieri și… azi (autor, Diana Apopi)

Diana ApopiA fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, un hotel ardelenesc, aproape de gară.

Hotelul Ardealul funcţiona în apropierea gării Sighet oferind servicii hoteliere, pentru ca mai apoi, în anii 90, să funcţioneze doar pe partea de restaurant şi ulterior ca magazin alimentar. Cu ani în urmă, când transportul în comun era la modă, gara era unul din cele mai importante locuri. Aici se înfiripau iubiri, inimi erau frânte, unii plecau pentru a nu se mai întoarce decât ani mai târziu, în timp ce alţii soseau pentru a rămâne.

Astăzi gara adăposteşte câteva sute de călători pe zi, în straie noi. Nu demult s-au finalizat lucrările de întreţinere şi putem spune că e asemenea unei bătrâne cochete care încă îşi poartă trupul cu mândrie.

Odată însă ce ai ieşit din gară, în locul frumosului hotel, a apărut o mică pădurice. În groapa lăsată după dărâmarea hotelului, zeci de câini vagabonzi si-au făcut de-a lungul timpului câte o familie. Şi astăzi o doamnă căţea se plimba nestingherită printre copaci și bucăţi de beton rămase, împreună cu cei 5 căţei fătaţi de câteva săptămâni. În ultimii ani, oraşul a suferit o serie de transformări pentru a se moderniza, pentru a arăta mai bine şi a ne ridica la standardele altor oraşe. Zona centrală a primit toată atenţia, însă în zona gării, trec doar maşinile de gunoi şi cei care curăţă dimineaţa drumurile. Zi de zi însă, locuitorii din zonă, precum şi călătorii sunt martori ai unei gropi de gunoi în creştere, să nu mai zicem de groaza cu care oamenii trec pe stradă spre seară, de teama câinilor care stau să atace.


Sighet vechiSe spune că demult, totul era mai frumos. Oamenii erau mai buni, valorile contau şi viaţa era mai uşoară. Astăzi, ne trezim împovăraţi de griji, alergăm la o slujbă la care nu câştigăm suficient pentru a fi mulţumiţi şi pe lângă asta, suntem mai nepăsători de ceea ce e în jurul nostru, de natură, de clădiri, de locuri, de oameni şi de istoria noastră. Faceţi-vă timp să discutaţi cu bâtrânii oraşului şi să îî ascultaţi. Și zona gării e una din zonele Sighetului unde putem face comparaţie tristă între Sighetul de altădată şi Sighetul de azi.

Cum putem readuce oraşului faima şi frumuseţea de altădată?

Autor, Diana Mariana Apopi




Turneu de fotbal în scop caritabil derulat la Sighet

 Sâmbătă, 28 ianuarie, Sala Polivalentă din Sighet a găzduit turneul de fotbal ‘’Caritatea”.  Turneul a avut obiectiv principal ajutorarea unei tinere eleve țintuită într-un scaun cu rotile. Ca de fiecare data fotbaliștii amatori sigheteni au dat dovadă de generozitate. În urma meciurilor disputate a rezultat următorul clasament :
Locul 1- “Gold Boys”;
Locul 2- “Acapulco’’;
Locul 3- ‘’Inter 07’’;
Locul 4-‘’F.C.’’Amicii’’;
Locul 5-‘’Borocard’’;
Locul 6-‘’Sănătatea’’.
 
Golgeterul competiției a fost Cosmin Marincean, jucătorul turneului a fost desemnat Cosmin Coșa, cel mai experimentat jucător a fost Dumitru Turda, cel mai tânăr jucător Andrei Hreniuc, cel mai bun portar Vasile Moldovan, cel mai bun arbitru Mihai Pașca. Cupa “Fair Play” i-a revenit echipei ‘’Sănătatea’’.
 “Vreau să le mulțumesc tuturor celor care ne-au fost alături în acest demers caritabil. Am fost impresionat de drama acestei tinere care, în pofida handicapului sever de care suferă, are rezultate foarte bune la învățătură și este un exemplu de determinare și tenacitate’’, a spus Vasile Moldovan, inițiatorul competiției fotbalistice.   
 
Liviu Șiman     



„Mă doare în cot de festivalul meu, față de miza uriașă”… PETER HURLEY, scrisoare deschisă!

Sigla

Asociația Interculturală de Tradiții


31 ianuarie 2017, Sighetu Marmației

 

 

Scrisoare deschisă

Peter HurleyUrmărind parcursul celor șapte ani ai proiectului “Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”, impresia generală poate să fie – Peter Hurley este un om bogat care își permite să fie voluntar 7 ani și să folosească peste 200.000 de euro din banii lui personali pentru un act cultural. Foarte bine că poate. E strict alegerea lui, nu i-a cerut nimeni!

Această concluzie poate să fie firească, însă situația cere o explicație. Îmi doresc să lămuresc. Nu sunt motivat de câștigul material, însă nu sunt nici filantrop. Ca formare sunt om de afaceri. Am 25 de ani de experiență în marketing, pe teren, punând în joc resursele mele, cu mâinile mele, de regulă în cele mai dure condiții. De 23 de ani nu sunt salariat, ci antreprenor. În ultimii 7 ani sunt un “one-man” agenție de publicitate neplătită, pentru Maramureș, chiar și pentru România, cu mica mea contribuție, cât am putut.

De ce?

Pentru că România are ceva aparte care merită valorificat și nu aruncat la coșul de gunoi, cum s-a întâmplat în toate celelalte țări vestice, inclusiv Irlanda.

Aurul României este tradiția ei rurală. Reprezintă o monedă unică într-o lume din ce în ce mai falită moral. Acesta este motivul pentru care am investit tot timpul, toată energia și toți banii care mi-au trecut pragul casei, în acest demers.

Acest concept – România rurală – este într-o criză din ce în ce mai adâncă. Din punct de vedere economic, dacă era o persoană, ar fi acum la reanimare, în comă. Abia dacă îi mai bate inima.

Vin în fața dumneavoastră acum cu o cerere. Nu pentru mine sau pentru acțiunile mele. Sincer, mă doare în cot de festivalul meu, față de miza uriașă care ne stă în față: soarta ultimei civilizații rurale autentice a Europei, o civilizație a cărei perlă a coroanei se numește Maramureș.

Cuvinte mari. Nu sunt ale mele. Japonezul Miya Kosei consideră Maramureșul ca fiind “centrul ancestral al lumii”! Numai un nebun inconștient ar zice că asta nu are valoare. Socială, culturală, spirituală, dar mai ales, economică.

Pentru mine, nu este important să fiți prezenți în ziua de 9 februarie.

Dar dacă nu ne adunăm, cum vom ajunge la un consens?

Nu vreau banii voștri. Problemele Maramureșului nu pot fi rezolvate cu toți banii din Maramureș. Dar cu binecuvântarea voastră, cu ideile voastre, putem să găsim resursele necesare. În primul rând e vorba de voință. Vrem? Restul, Dumnezeu ne va ajuta.

Cu deosebit respect și considerație,

Peter Hurley

Asociația Interculturală de Tradiții

0744.649.687 / 0766.311.353

peterhurley68@gmail.com

www.traditia.ro; www.drumullung.ro

www.facebook.com/DLCV.festival

n.r. În data de 9 februarie 2017, la Sighet (ora 17.00, Sala Transist, Primărie) va avea loc o conferință susținută de Peter Hurley la care sunt invitați reprezentanții factorilor decidenți și ai mediului de afaceri local pentru a identifica posibilități comune de sprijinire a proiectului Drumul Lung spre Cimitirul Vesel.

 

sursă foto: 1. Festival Săpânța – Andreea Anca
sursă foto: 2. Peter Hurley – Raluca Brodner