Unii șțiți, alții poate nu, fratele tatălui meu, Dr. Daniel Bărcan, ne-a părăsit. A fost un om extraordinar, un om bun, pentru care familia a fost totdeauna pe locul întâi. Dragostea nemărginită pentru copii s-a manifestat atât în profesie – a adus pe lume mii de copii, dar și în dragostea totală pentru copiii și nepoții lui. Suntem copleșiți de
mărturiile voastre, cei de pe fb, venind fiecare cu un cuvânt, o amitire, un gând despre cum i-a ajutat și le-a impactat viețile. Pentru mine personal a fost un prieten drag, chiar așa de departe. Ochii și față i se luminau de câte or vorbeam și de câte ori îl auzea pe Samuel sunându-l pe unchiu Dan. Adaug câteva poze, se pare că majoritatea celor pe care le am sunt poze cu copii … marea lui dragoste. Inima ne doare și ne dorim să îi mai putem vedea zâmbetul, auzi vocea, dragului nostrum Unchiu’ Dan.
Domnul să va ducă odihnească și să va primească în împărăția sa. Vă iubim și ne este foarte dor de Dumneavoastră. (Rodica Bărcan)
* * *
Cu durere în inima și suflet, anunțăm că cel mai tânăr dintre cei patru copii ai famiei Măranului, Dumitru și Marișca, din Săliștea de Sus, Dr. Barcan Daniel, ne-a părăsit, în noaptea de 4 spre 5 mai 2022, după o grea suferință, trecând în veșnicia și grija Domnului. Dumnezeu să-l ierte și să-l ducă în în Grădina Să. În vârstă de aproape 80 de ani, a încetat din viață după un frate și o soră, mai mari, iar eu, cu 11 ani mai mare decât el, am rămas acuma singurul din cei 4 frați. I-am fost oarecum dădacă, în timpul când ceilalți mergeau la lucru sau la școală.
Era un copil foarte isteț și ascultător și atunci când eu și tata eram urmăriți de securitate, pe el l-am ținut acasă, deși avea vârstă școlară, pentru a-l feri de suferințe, ticăloșii chinuind și copiii mai mici, pentu mărturisiri. Dar l-am pregătit eu și când noi ne-am prezentat la Securitate, el a mers la școală și, după o examinare, a intrat direct în clasa a treia, unde-i era locul. A fost un elev foarte bun și bun sportiv, a trecut cu brio bacalaureatul, apoi examenul la Fac. de Medicină, la biologie luând notă 10 cu distincție (Doamna Profesoară Balea). Tot timpul bursier, a încheiat Facultatea printer fruntașii anului și a urmat specializarea în ginecologie, luându-și repede și atestatul de medic primar. Destul de repede după terminarea Facultății, s-a instalat ca medic la Spitalul Borșa, care funcționa în câteva cazărmi militare disponibile. În acest timp s-a și căsătorit, soția lui, Pereș Mărioara, fiind tot medic.
Era nemulțumit cu împrăștierea cabinetelor medicale în diferite locuri, care creau disconfort, neavând această destinație. A fost numit director adjunct și a avut inspirația construcției unui spital orășenesc modern.
Într-un timp relativ scurt a realizat un spital mare și frumos, de nivel județean, cu cabinete pentru toate specialitățile, în care funcționau medici specialișți, având toate condițiile necesare. Au fost înzestrate cabinetele cu aparatură modernă, obținută prin multe drumuri la București, bătând la toate ușile. Lucrările le-a făcut și dezvoltat în trepte, pe măsură ce obținea bani, inzestrand spitalul și cu două frumoase și utile Baze de Recuperare, una lângă Spital, a două într-un
imobil de la Complex, la care a adus și mofete. A organizat pe lângă spital și o creșă pentru copii. Toate acestea le-a realizat cu mult efort,, fiind sprijinit material și de către Societatea Minieră Baia Borșa, Spitalul fiind dat în folosință în 1985.
A muncit și s-a bucurat mult de această realizare, renumită, foarte utilă Maramureșului și nu numai. Și acuma e în stare foarte bună de funcționare. A fost numit director al spitalului timpuriu, funcție deținută până la pensionare. Un medic cu foarte bune rezultate profesionale și administrative, rezolvând multe cazuri de sterilitate, ajutând multe familii disperate în îndeplinirea visului de a fi părinți.
Era mult solicitat și din alte zone. Personalul auxiliar a fost numit din Borșa, Salistea de Sus și localitățile din jur. A ajutat mult pe sălișteni în probleme de sănătate și de pe ambele Vai maramureșene, Iza, Vișeu, sau de pe unde veneau.
A fost foarte grijuliu pe linie medicală, cu familia de la Săliște, fratele Ion avea probleme cardiace, iar eu aveam aceeași afecțiune în stare foarte gravă, fiind internat de o mulțime de ori la Borșa, sub supravegherea lui, la Baia Mare și la Cluj, unde ne-am și mutat. Când am fost detașat în Maroc, am lăsat în primul an pe copilașul de 2 ani, Victor, la fratele din Borșa, în grijă lui și a mamei noastre, el fiind slăbuț și nu știam ce condiții sunt unde mergem. Am luat cu noi numai fetița, Rodica, de 4 ani și pe el l-am dus în anii următori.
I-a binecuvântat Domnul cu doi copii, conștiincioși cu studiile, în prezent amândoi fiind medici, unul funcționând ca medic ginecolog la Bistrița, Mihai, al doilea, Dănuț, la Bucureșți, funcționează într-o combinație medicină-informatică. Au bucuria a două nepoțele și un nepoțel, cuminți și foarte buni la învățătură, fiind în clase mai mici.
Pot spune că am „copilărit” împreună, un frate mai mic și unul mai mare și nici atunci, nici mai apoi, nu-mi amitesc să ne fi certat vreodată. Când am devenit salariați ne-am sincronizat bine pentru întreținerea și îngrijirea familiei de la Săliște, el și pe partea medicală. Suntem foarte întristați și plângem necăjiți, că cei mai apropiați ai lui nu i-am putut fi alături în aceste momente grele, la ultima despărțire, de pe traseele acestei lumi. Ne pare nespus de rău că nu putem merge – din păcate nu suntem în starea fizică necesară pentru a călători. O să fim prezenți cu inima, cu sufletul și lacrimile, privind atunci sau mai apoi la acest trist eveniment, din depărtări. Eu s-ar putea să-l întâlnesc peste puțin timp, oricum nu îndepărtat, în alte lumi, unde să ne amintim de copilărie, de joacă, de studii, de framilii și serviciu, și de atâtea necazuri pe care această lume ți le oferă, încât aproape te bucuri când o părăsești.
Drum bun printre stele, spre alte lumi, în veșnicia lor, cu iertarile și binecuvântările Domnului, în grădinile Lui!
(Famila Bărcan, din care de puțin timp făceai și tu parte, de acuma urmând să ținem legătură prin amintiri, vise și așteptări.)
Familia Bărcan
(Minneapolis, Minnesota, SUA)
N. R: Sincere Condoleanțe familiei îndoliate Bărcan, din Minneapolis, Minnesota, SUA, la trecerea în veșnicie a dr. Daniel Bărcan.
În acest an, expoziția a ajuns la cea de a III-a ediție, așadar, lucrările a 17 fotografi din întreaga țară și nu numai, se vor întâlni în locul în care se agață harta în cui.
Sâmbătă, 14 mai 2022, la Sighet a avut loc un impresionant pelerinaj – care devine tradiție și se desfășoară întotdeauna în a doua sâmbătă a lunii mai – la care au participat în primul rând credincioși greco – catolici și romano – catolici (a fost prezentă și o delegație de la Iași) din Maramureș dar și din întreaga țară.
Am fost informat că prietenii francezi sunt la a treia deplasare spre Ucraina, cu diverse ajutoare umanitare, de fiecare dată oprindu-se și în orașul nostru. În precedentele transporturi au expediat aproximativ 80 de tone de alimente și alte produse de strictă necesitate în diverse zone din Ucraina; ieri au sosit cu un camion (TIR) de 20 tone plus alte trei camionete de aprox. 4 tone fiecare. Acest ultim transport merge spre Uman (oraș situat în centrul Ucrainei) fiind însoțit până la destinație de întreaga delegație franceză.
1. cer înstelat la orizont în expoziția interactivă „Constelații tradiționale românești” (Muzeul Etnografic al Maramureșului);
