„Două lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine″. (sursa: https://ro.wikiquote.org/wiki/Immanuel_Kant)

Trăim vremuri(le) în care cerul devine din înstelat din ce în ce mai în…dronat. Dronele folosite în activităţile paşnice ale speciei războinice numită om au dimensiuni reduse, pot fi puse în valiză şi duse cu maşina până la un loc tocmai bun de fotografiat, cu peisaje demne de tras în poze, sau pot bâzâi bondăreşte printre blocuri, pentru a imortaliza un moment festiv.

Dronele războiului vedem că sunt mult mai mari. Nu sunt foarte sigur, dar presupun că ar putea duce în zbor o motoretă „Carpaţi″. Sunt foarte sigur însă că ar putea purta cu ele bombe.

Mai zilele trecute s-a plimbat şi pe cerul apărat de umbrela de vreme bună a NATO o dronă. Norocul nostru că „A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor″ (G. Topârceanu), a stat desupra patriei noastre apărată straşnic de forţele internaţionale ale binelui, apoi a plecat, curioasă, să vadă şi pe la alţii dacă au ieşit ghioceii şi lansatoarele de rachete.

Ce s-ar fi întâmplat dacă drona n-ar fi venit cu intenţii paşnice? Putea ea oare să se uşureze de ceva care face „BUM!″ deasupra locului care se zice că e cel mai bine apărat acum de orice inamic, venit indiferent pe ce cale, chiar şi pe sus?

Unde a fost sistemul de apărare mult lăudat? Sau funcţionează doar dacă zburătoarea inamică are dimensiunea unui OZN ? Dacă-i mai mică, dacă-i dronă războinică, nu poate fi detectată?

Poate că, neavând ce face pe-aici, drona s-a dus, dornică totuşi să nu vină „cu mâna goală″ (a se citi fără informaţii), pe la vecini. Acolo a stat mai mult. Când stai cu umbrela deschisă, nu poţi vedea cerul. Poate de-aia n-a fost interceptată. S-a aflat despre ea când, obosită şi rămasă fără combustibil, s-a dus în a treia ţară, unde a picat eroic, dar cu conştiinţa ei de maşinărie perfectibilă că şi-a îndeplinit misiunea.

Kant era încântat că vede cerul înstelat de deasupră-i. Acum cerul devine din ce în ce mai în…dronat, iar legea morală din omul războinic e din ce în ce mai Putină.

Pe mine „Mă cuprinde o tristeţe / Iremediabilă…″ (citat tot din G. Topârceanu) când văd că o biată zburătoare identificată care a căzut eroic în altă ţară, atunci când putea să zboare, n-a fost deranjată, arestată şi luată la întrebări în ţara mea, apărată straşnic de toate relele pe care vrăjmaşul le-ar putea scorni la adresa ei.

Horia Picu

Încă de la debutul invaziei Federației Ruse în Ucraina, Vicariatul Ortodox Ucrainean din România, a demarat o amplă campanie de ajutorare. Astfel, la inițiativa părintelui Vicar Nicolae Lauruc, toate parohiile care aparțin de Vicariat, din Maramureș și din Banat, au început o colectă continuă de strângere de ajutoare atât pentru refugiați, cât și pentru a fi trimise în Ucraina. La sediul Vicariatului, în Sighetu Marmației s-a deschis centrul de colectare, care dispune de 3 spații de depozitare. Până acum, Vicariatul a trimis în Ucraina aproximativ 40 de tone de ajutoare (alimente, medicamente, obiecte de igienă personală, pături, scutece și lapte praf pentru copii).

Vicariatul menține în permanență un grup de voluntari (preoți și mireni) la punctul de trecere al frontierei Sighetu Marmației, sub coordonarea protopopului ucrainean de Sighetu Marmației, pr. Petru Rahovan. Prezența lor acolo este vitală, întrucât doar voluntarii vorbitori de ucraineană pot să îndrume refugiații spre locuri de cazare sau transporturi organizate către alte părți ale Europei. Voluntarii Vicariatului oferă tuturor celor care trec granița atât hrană caldă, cât și pachete cu gustări reci.

Mai apoi, din centrul de colectare al Vicariatului, coordonat de către pr. Marius Lauruc, sunt distribuite ajutoare (în special alimente) către locurile în care sunt cazați refugiați ucraineni. Chiar dacă marea majoritate doar tranzitează Maramureșul, sunt și unii care aleg să petreacă o perioadă mai lungă de timp în Sighetu Marmației sau în împrejurimi, așteptând încheierea conflictului. Cei care rămân sunt redirecționați către familii de încredere, vorbitoare de ucraineană. Mănăstirile Ruscova și Rona de Sus găzduiesc un număr mai mare de refugiați. De asemenea, părintele Petru Rosoca, protopopul ucrainean de Lugoj, pe lângă ajutoarele trimise la centrul de colectare, pune la dispoziție zeci de locuri de cazare pentru refugiații ucraineni, pe termen nelimitat.

Preoții ucraineni din Maramureș oferă asistență duhovnicească tuturor refugiaților ucraineni, și celor internați în spitalele din zonă. Au fost vizitate chiar mame cu copii internate în secțiile Covid, pentru a le încuraja și îndruma.

Voluntarii Vicariatului, fără de care întreaga campanie nu ar fi putea fi susținută, încearcă mereu să găsească ajutor pentru a transporta refugiați fie la granița cu Ungaria, unde sunt preluați de rude, fie mai departe, în țările din vestul Europei.

Parohia ortodoxă ucraineană Sighetu Marmației a pus la dispoziție un spațiu în care se desfășoară activități educative la care participă copiii refugiaților ucraineni, în timp ce părinții lor cer cursuri de limba română și limba engleză. De aceste activități se ocupă un grup de profesori voluntari din Sighet, vorbitori de limbă ucraineană. Mulțumim din suflet Patriarhiei Române, prin pr. cons. Ciprian Ioniță, pentru sprijinul substanțial acordat acestei acțiuni.

Centrul de colectare al Vicariatului ține în permanență legătura, prin pr. Marius Lauruc, cu diverse ONG-uri, asociații și parohii din țară (Timișoara, București, Sibiu, Oradea, Cluj) și străinătate (Franța, Germania, Spania, SUA, Canada) care sprijină constant campania Vicariatului.

Dintre susținătorii principali se evidențiază: Patriarhia Română, Parohia Ortodoxă Ucraineană Sf. Andrei, Silver Spring, Maryland, SUA (prin pr. Marius Steliac și d-na preoteasă Marta Steliac, originari din Sighet, respectiv Remeți), Kiwanis România, Moto Aikon (Timișoara), Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Clubul Rotary Sighet. Acestora li se adaugă sutele de binefăcători din țară și străinătate.

Din banii strânși în cadrul acestei colecte sunt cumpărate produse necesare atât în Ucraina (în special medicamente) cât și refugiaților (medicamente, hrană preparată, îmbrăcăminte etc.).

Toate aceste gesturi de binefacere sunt făcut publice nu pentru laudă. Voluntarii din cadrul tuturor organizațiilor din România, care sprijină refugiații și trimit ajutoare în Ucraina, de la translatori la șoferi, ar da chiar un regat (dacă l-ar avea) pentru o zi de odihnă. Acesta va fi premiul voluntarilor, atunci când totul se va încheia. Dar până atunci legăturile și cercurile de încredere închegate în aceste săptămâni, indispensabile în vederea susținerii acestei campanii, sunt menținute prin afișarea publică a activității. Doar așa crește încrederea. Cât despre „eroi și personalități”, sunt la fel de importanți și cei care contribuie cu un leu, și cei care oferă ajutoare consistente. Mobilizarea e, oricum, exemplară. Despre aceasta vom tot povesti în anii care vin, le vom vorbi și generațiilor viitoare cum tot ce e mai rău în unii scoate la iveală tot ce e mai bun în alții.

preot Marius N. Lauruc

Foto: Ion Mariș

Comunitatea de români-americani cu origini ucrainene s-a alăturat comunității ucrainenilor- americani din orașul Auburn NY în manifestația societății civile de sprijinire a Ucrainei.
Acest eveniment a fost  organizat de Biserica greco-catolică ucraineană Sf. Petru și Pavel (reprezentată de preotul Vasile Colopelnic) din orașul Auburn NY în fața primăriei (Memorial City Hall).

Evenimentul s-a desfășurat în fața primăriei Auburn (NY), duminică, 13 martie 2022, de la ora 12:00. Au fost prezenți sute de participanți. Moderatorul evenimentului a fost preotul paroh Vasile Colopelnic.

Antonia Dubovici
(corespondență din Auburn – New York)

„Cred că n-am orbit, cred că suntem orbi. Orbi care văd. Orbi care, văzȃnd, nu văd.” (José Saramago – Eseu despre orbire).

Acum vedem că văzȃnd, n-am văzut. Adică n-am ȋnţeles, n-am anticipat ce va să vină dinspre est… N-am ȋnţeles şi n-am anticipat noi, care nu ne facem griji geopolitice şi ne limităm la normalizarea relaţiilor cu vecinii din bloc sau de pe stradă, cu colegii de la locurile de muncă, cu rudele. Dar „strategii” lumii???

Privită la nivel global, lumea e mai complexă şi mai „neastȃmpărată” decȃt au crezut-o oameni ca noi care, văzȃndu-şi de viaţa lor, nu s-au gȃndit că secolul XXI ne va aduce, ȋn prima lui parte, o invazie cu consecinţele prea bine cunoscute acum: vieţi curmate, oraşe distruse, oameni plecaţi ȋn pribegie, durere şi ȋngrijorare fără margini pentru toţi oamenii, mai puţin unul.

În 2009 a apărut cartea „Următorii 100 de ani” scrisă de George Friedman. Citez de pe coperta cărţii: „George Friedman, politolog american, este fondatorul şi directorul general al STRATFOR, agenţie privată de analiză geopolitică”.

2022 este anul ȋn care previziunea autorului pentru omenirea cea credulă, făcută acum 13 ani, se adevereşte „cu vȃrf şi ȋndesat”. După 1991, zice autorul, „Rusia a ieşit din această perioadă cu o nouă ȋncredere ȋn sine. Dacă ea nu va reuşi să-şi creeze o sferă de influenţă, Federaţia Rusă ȋnsăşi s-ar putea fragmenta. Pe de altă parte, crearea unei astfel de sfere de influenţă poate genera conflicte cu Statele Unite şi cu Europa”. (pag 64)

Să ne apropiem de tragedia infinită care se desfăşoară acum în neȋnfricata Ucraina şi cu bravul ei popor. G.F. zice că după „Revoluţia portocalie” din 2004-2005, ruşii au privit tot ce s-a ȋntȃmplat acolo ca pe o „tentativă a Statelor Unite de a atrage Ucraina ȋn NATO şi de a pregăti astfel scena pentru dezintegrarea Rusiei”. „Ca să fim sinceri, presupunerea aceasta nu a fost prea departe de adevăr”. (pag 69)

Din nefericire, aşezarea geografică a unor ţări, mărimea lor, numărul de locuitori şi puterea militară le obligă să fie mai diplomate decȃt altele, să ştie arta compromisului, adică politicienii trebuie să facă o politică adaptată la geografia locului. Degeaba vrei ceva, dacă nu se poate. E o realitate crudă. Trebuie ţinut cont de unii vecini mai arţăgoşi.

Dacă Rusia a simţit că integrarea Ucrainei ȋn NATO şi UE ȋnseamnă un mare pericol, a acţionat. Pentru că, de secole, aşa gȃndeşte ea. Ea, nu Putin. Sau mai corect spus, ea prin Putin.

Autorul sublinia ȋn 2009 ceea ce vedem acum şi noi care, văzȃnd, n-am văzut… (Încerc să adaptez citatul lui Saramago la articolul de faţă). „Marea retragere a puterii ruse s-a ȋncheiat ȋn Ucraina”. Influenţa Rusiei va creşte şi spre vest, spre ţările baltice şi Europa de Est. (pag 70)

Friedman a prevăzut că ȋn zilele pe care le trăim acum, Rusia va intra ȋn conflict cu Europa, „frontiera ruso-ucraineană rămȃne una dintre falii”. (pag 71)

Capitolul şase al cărţii „Următorii 100 de ani – Previziuni pentru secolul XXI″ se numeşte „Rusia 2020 – Meciul revanşă″. Reamintesc, George Friedman a publicat cartea în 2009, iar pe vremea aceea Rusia părea adormită. „…când e pasivă şi ignorată, se profită de ea. Dar, la momentul potrivit, cei care o subestimează plătesc pentru greşeala lor″.

Autorul se întreabă care vor fi, pe viitor, graniţele Rusiei (nu de mult am scris că Rusia are graniţe elastice) şi care vor fi relaţiile acestei ţări cu vecinii săi. „Această întrebare va reprezenta următoarea fază majoră din istoria lumii – 2020 şi anii de dinainte″.

Singura nepotrivire aici este că întrebarea aceasta cu iz de coşmar internaţional a apărut după anul 2020, luat ca referinţă de Friedman.

Desigur, exporturile de petrol şi gaz metan ale Rusiei „sunt precum heroina. Odată folosite, dau ţărilor dependenţă″. Acum importurile din Rusia sunt interzise. Să vedem cum se va descurca Europa cea dependentă…

Eu zic că se va descurca. Sunt deja semne.

În zilele tragice prin care trece dârzul popor ucrainean, toate gândurile negative se îndreaptă spre un singur om, locatar al Kremlinului. George Friedman vede altfel situaţia. „Ceea ce Rusia nu poate tolera sunt graniţele stricte, fără zone tampon şi ţările învecinate unite împotriva sa. De aceea, viitoarele acţiuni ale Rusiei vor părea agresive, ele fiind, în realitate defensive″.

Asta-i părerea autorului. Sincer, nu ştiu cine mai vede acţiunile de azi ale Rusiei ca fiind defensive. Probabil că indiferent cine ar fi fost azi preşedintele Rusiei, am fi ajuns în aceeaşi situaţie ca cea în care suntem astăzi. Aş face observaţia că Rusia, sau URSS, a fost agresivă şi cu tendinţe acaparatoare atunci când numele şefului statului s-a terminat în „in″: Lenin, Stalin, Putin… Excepţia s-a numit Elţin.
Am fost printre cei care au crezut că Rusia s-a schimbat, că participă alături de aproape toate ţările lumii la marea horă a păcii. Am crezut asta pentru că m-am uitat la poporul care iese, asumându-şi un mare risc, pe stradă să manifesteze împotriva atacării Ucrainei.

De fapt, văzând poporul, care-i dornic de pace, ca toate popoarele lumii, n-am băgat în seamă cerul care prin Rusia e cu atât mai întunecat cu cât te uiţi mai sus…

Horia Picu

Ucraina e asediată şi bombardată fără să aibă altă vină decât aia că-i vecină mai mult cu cine nu trebuie decât cu cine trebuie. Sau poate are „vina″ că visează la libertate de exprimare în public, la democraţie, la alegeri libere. Într-un cuvânt, la normalitate. Primeşte în schimbul visului bombe, obuze, rachete şi gloanţe.

În ianuarie 2015 am scris pe www.sighet-online.ro articolul „Iris Hotel″, în care spuneam (mă citez): „Acum, când mersul evenimentelor este cât se poate de clar, precizez că ruşii îşi vor lua partea de est a Ucrainei înapoi, cu tot cu bazinele miniere uriaşe ale zonei Donbas… Abia atunci nu vor mai muri oameni bombardaţi, mitraliaţi, sau mai ştiu eu prin ce alte metode specifice războiului″.

Am avut şi n-am avut dreptate. Zona Donbas e acum a ruşilor, dar se pare că ei nu se vor mulţumi doar cu atât…

Am făcut un exerciţiu de imaginaţie şi mi-am imaginat că în Mariupol în afară de ploaie şi cine ştie cât de rar, fulgi de zăpadă, pe-acolo nu sunt omorâţi oameni neînarmaţi de armate care n-ar avea niciun motiv să fie pe-acolo. Acum şapte ani spuneam că mi-am găsit o cazare bună la „Iris Hotel″.

„Prezentarea hotelului, cu pozele cele mai atrăgătoare pentru turişti m-a convins: frumos, curat, liniştit, obuzele au orarul lor de funcţionare, ştiut doar de cei care apasă pe butoane, sau, altfel spus, de cei care ştiu pentru cine apasă pe butoanele aducătoare de moarte şi durere. Trebuie să ştii când să intri în pământ (adică în adăpost). Intri ori ca să-ti aperi propria viaţă, ori de ruşine pentru ce ţin să facă unii oameni împotriva altor oameni…″.

Suntem in 2022 şi situaţia e acum mult mai (g)rea. Cum pot trece indiferent peste imaginea unei mame care-şi mângâie împietrită de durere copilul de 18 luni ucis de bombardamente în Mariupol?

Mă uit la nişte fotografii ale oraşului făcute pe vremea când era un oraş turistic. Ce frumos era… Mă uit acum. La ruine, la gropi lăsate de bombe, la cenuşiul apăsător care-i acum peste tot.

Şi înţeleg că intratul în pământ de ruşine e ineficient şi insuficient pentru om când o mamă îşi mângâie copilul ucis de o bombă!!!

Horia Picu

A trecut la cele veșnice, la  venerabila vârstă de 94 ani,  deținutul politic maramureșean Grigore Șofron, stabilit după detenție  la Cluj.

Născut la Sighet în 1928, absolvent al liceului „Dragoș Vodă”, unde activează (alături de fratele său Mihai) în organizația anticomunistă condusă de Aurel Vișovan, Grigore Șofron intră la Facultatea de Agronomie din Cluj în 1947, unde continuă lupta anticomunistă sub conducerea maramureșeanului Ion Bohotici, în lotul căruia este arestat în 1948 și condamnat la 7 ani închisoare, pedeapsă redusă ulterior la 5 ani, pe care i-a pătimit în temnițele Cluj, Pitești, Canal, Văcărești, Jilava, Gherla. În urma unor bătăi îngrozitoare și a regimului de exterminare a fost la un pas de moarte fiind practic paralizat 6 luni; și-a revenit însă și a continuat detenția până în 1953. A reușit mai târziu să termine Facultatea de Agronomie, s-a  căsătorit  și a avut un băiat, 2 nepoți și 2 strănepoți Dumnezeu dăruindu-i frumoasa și nesperata împlinire familială.

Odată cu plecarea sa la Domnul mai sunt în viață 8 maramureșeni luptători anticomuniști, supraviețuitori ai temnițelor.
Grigore Șofron – Prezent!

Prof. preot Marius Vișovan

PS: Înmormântarea seniorului Grigore Șofron va avea loc sâmbătă, 12 martie 2022, la Cluj, la capela greco-catolică a cimitirului din str. Crișan (Gruia).

Ziua de 9 martie – sărbătoarea celor 40 de mucenici – este prin tradiție și ziua de pomenire a martirilor și mărturisitorilor creștini din temnițele comuniste. Mai recent s-a introdus prin lege ziua de 14 mai ca zi oficială de comemorare a victimelor comunismului, inițiativă pe care o salutăm fără rezerve, ca un act de normalitate din partea statului român. Cele două ocazii de respectuoasă aducere aminte nu se concurează ci se completează, prima având mai mult caracter spiritual, cea de a doua un caracter civic, ca două fațete ale aceleiași realități, rezistența anticomunistă având în România o dimensiune profund creștină.

Dezvelirea și sfințirea la 21 februarie a plăcii memoriale de la Colegiul Național „Dragoș Voda”, eveniment fericit, inițiat și patronat de Asociația sigheteană „Firul Vieții” (dar la care au contribuit mulți oameni de suflet, de la factori de decizie instituțională pâna la opinia publică activă a municipiului Sighetu Marmatiei) constituie un „moment astral” al orașului nostru (pentru a folosi expresia lui Stefan Zweig). Eroii luptei anticomuniste, asasinați și îngropați în morminte fără cruci sau ferecați în lanțuri și hrube întunecate zeci de ani apoi terorizați și obligați la tăcere alte zeci de ani, ieșiți la lumină cu tâmplele albe după 1989 dar fără recunoștința națiunii ale cărei noi autorități, centrale și locale îi ignorau sau îi disprețuiau, căutand motive să le umbrească idealul și jertfa curată, acești eroi – elita intelectuală și morală a tineretului maramureșean în frunte cu dascălii de excepție, luminători cu cuvântul și cu fapta – s-au întors în sfârșit acasă!

Numele lor înalță prestigiul liceului „Dragoș Vodă”, dimensiunii științifice și culturale remarcabile a acestei citadele a învățământului sighetean adăugându-i-se titlul de noblețe de focar al rezistenței anticomuniste (pe locul doi pe țară, fiind depășit numeric doar de liceul „Radu Negru” din Făgăraș), rezistența care a salvat demnitatea poporului român în fața lui Dumnezeu și a istoriei!

Fiecare nume de pe placă are propria rezonanță și transmite un mesaj pentru generația de azi. Cinstind figurile lui Ioan Bilțiu Dăncuș sau Grigore Rițiu ne regăsim în lupta pentru unitate națională românească, omagiind pe Vasile și Ion Popșa, Gheorghe Rednic, Găvrilă Coman sau Ioan Virag ne identificăm cu sacrificiul suprem pentru libertate în fragedă tinerețe, meditând la suferința lui Constatin Rad, Ion Motrea, Vasile Dunca sau Gheorghe Bulacu înțelegem drama familiilor persecutate, prin Nistor Man și Găvrilă Iusco admirăm dârzenia de a înfrunta răul, prin Gheorghe Andreica, Aurel Vlad și Ioan Ilban omagiem efortul constant de a face cunoscut adevărul, prin Ioan Dunca și Gheorghe Bărcan apreciem pe lângă jertfa personală și talentul literar în slujba memoriei,… iar Aurel Vișovan, cel care în cei 16 ani a parcurs aproape tot traseul sinistru al pușcăriilor comuniste, va rămâne în memoria națională mai ales prin tulburătoarea mărturie a iadului de la Pitești, depășit doar prin miracol dumnezeiesc. Și lista poate continua… biografiile dureroase dar fascinante așteaptă să fie descoperite de tinerii de azi, în primul rând de actualii elevi ai CNDV, responsabilizați de frumoasa moștenire pe care o au de dus mai departe.

Prin jertfele sale nobile și luminoase, Sighetul se regăsește pe el însuși!

preot prof. Marius Vișovan

Jurnalistul italian Paolo Mossetti, și-a propus să ajungă în Ucraina, mai precis la Lvov.
A auzit de afluxul de refugiați de la Sighet, la granița cu Ucraina, a citit unele informații din publicația „Salut, Sighet” și a decis să includă în itinerariul său, pentru o scurtă oprire, orașul nostru.
Duminică, 06 martie 2022 s-a îndreptat spre Lvov – Ucraina. Își dorea foarte mult să vadă cu ochii lui ce se întâmplă în orașul din vestul Ucrainei, unde are prieteni, dar a zăbovit anterior, pentru o zi, și în Sighet.
Cred că a fost impresionat de scurta vizită la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, a fost interesat de noua Sinagogă din Sighet – construită recent – și a admirat câteva clădiri din patrimoniul imobiliar al Sighetului (inclusiv Liceul Taras Șevcenko).

Cu spijinul unui prieten de-al nostru din Solotvino (Vasile Ona – Jotu) Paolo a reușit să „prindă” trenul de Lvov și, când a ajuns acolo, la ieșirea din gară, a surprins câteva imagini pe care mi le-a trimis; sunt scene înfricoșătoare de război (a se vedea imaginea principală).

Azi am primit un mesaj de la Paolo, este încă în Lvov și este bine.
Mulțumesc, Paolo! Sper să ne auzim cât mai curând și, de ce nu, să ne revedem!

Ion Mariș

ONG-uri locale și-au unit forțele pentru a veni în sprijinul cetățenilor ucraineni care au fost nevoiți să-și părăsească țara din cauza războiului.

Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare, în parteneriat cu Asociația Cunoaște-i Nu Discrimina a deschisi luni, 7 martie 2022, un centru de asistență pentru refugiați în Sighetu Marmației. În amenajarea și dotarea unității și-au asumat un rol important Telios Care și, prin Confederația Caritas România, Catholic Relief Services din Statele Unite.
Centrul de asistență situat pe strada I. M. de Apșa nr. 17, Sighet, la o distanță de numai 15 minute de vamă, oferă servicii de informare, asigură mediere către o cazare sigură și îndrumare către autoritățile competente, precum și servicii de copiere și scanare acte. Unitatea a fost dotată cu 8 laptopuri și tablete pentru ca beneficiarii să poată păstra legătura prin videochat cu membrii lor de familie rămași acasă. De asemenea, centrul asigură spălarea și uscarea hainelor și a amenajat un spațiu pentru copii, sprijinind astfel mămicile și familiile care au sosit cu copii mici. Programul de funcționare este între orele 10:00 și 18:00, atât în zile lucrătoare, cât și în zile de sâmbătă și duminică. La momentul actual, activitatea este asigurată de personalul Centrului de îngrijire la domiciliu „Sfântul Carol” al Caritas, care are sediul în aceeași curte cu centrul de asistență, respectiv voluntari ai Asociației Cunoaște-i Nu Discrimina și voluntari ai Caritas. Pentru a facilita comunicarea cu beneficiarii, unitatea dispune de traducător.

Informații legate de serviciile centrului se pot obține la numărul de telefon: 0732-164425 – în limba română și la numărul 0786-250363 – în limba ucraineană.

Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare și Asociația Cunoaște-i Nu Discrimina sunt deschise să diversifice serviciile centrului și să extindă programul de funcționare în cazul în care creșterea numărului de beneficiari o va impune.

Palincas Erika
specialist PR, responsabil GDPR

Asociația Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare
440061 Satu Mare, Str. Lükő Béla Nr. 15

Amploarea spijinului pe care românii în general dar și instituțiile, ONG-urile, firmele private, autoritățile de la toate nivelurile l-au acordat refugiaților din Ucraina este impresionant. De aproape două săptămâni în țară este o mobilizare fără precedent, solidaritatea românilor este incredibilă, la cote nemaiîntâlnite de foarte mulți ani.

„Dincolo de solidaritatea umană firească și de emoția întregului oraș Sighet, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței se simte alături de victimele războiului din Ucraina și de refugiații care ajung la noi prin sensul profund al suferinței lor, ca la niște victime ale istoriei post-comuniste. Suntem alături de femeile și copiii alungați din țara lor, nu numai ca niște vecini și ca niște prieteni, ci și ca urmași ai părinților noștri refugiați din calea aceleiași cotropiri.” (Ana Blandiana)

Mii de refugiați din Ucraina au ajuns în Sighetu Marmației în ultimele zile. Societatea civilă, ONG -urile, autoritățile locale și județene s-au mobilizat pentru a-i ajuta pe refugiați.

Fundația Academia Civică – Memorialul Sighet a oferit donații în bani, în sumă totală de 20000 lei, pentru  Congregația Surorilor Maicii Domnului, Mănăstirea „Maica Îndurerată” din Sighetu Marmației; Asociația Dăruim și Ne Dăruim – Sighet; Parohia Ortodoxă Ucraineană Sighet; Asociația Onisim Betel din Sighet, organizații implicate direct în ajutorarea refugiaților din Ucraina.

În aceste zile avem demonstrația indiscutabilă că putem acționa împreună!

Salut, Sighet!

 Foto: Ion Mariș

În această perioadă cuprinsă de mrejele războiului, ne dorim să aducem o licărire de bine în sufletul fiecăruia, să aducem împreună oameni iubitori de frumos alături de care să încercăm să ne deconectăm, chiar dacă pentru puțin timp, de ororile și haosul creat de noua situație.
Prin expoziția de port popular intitulată „Veșminte bănățene” dorim să aducem un omagiu femeii, cea mai nobilă ființă, cea care reprezintă și creează frumusețea, cea care inspiră artă.

Portul popular, ca element creator de identitate, reprezintă premisa acestei expoziții propusă de colecționarul bănățean Marius Matei, un tânăr pasionat, un tânăr perseverent, cu inițiativă și dragoste pentru frumos.
Costumele tradiționale din subzonele etnografice ale Banatului (Lugoj, Buziaș, Timișoara, Deta – Ciacova, Sânnicolau Mare), păstrate cu grijă de tânărul colecționar, ne dezvăluie o poveste frumoasă despre multiculturalitatea unei regiuni, despre generații de bănățeni, despre eleganță și frumos, despre talent și geniu creator, despre nemurirea satului românesc.
Colecția etnografică de excepție, prezentă în muzee numeroase din România, dar și din străinătate, surprinde prin caracterul științific și dimensiunea artistică, ne invită într-o călătorie destinată cunoașterii valorilor tradiționale moștenite în spiritul respectului pentru autenticitate și, totodată, ne îndeamnă la respect și considerație față de trecut, în speranța unui viitor mai bun.

Vă invităm marți, 8 Martie 2022, ora 15:00, la vernisajul expoziției „Veșminte bănățene”, o expoziție de port popular și podoabe bănățene, semnată Marius Matei.
Vă așteptăm cu drag, pe toți cei iubitori de frumos și de tradiție!

Dr. Barz Mirela Ana
Manager interimar Muzeul Maramureșan

Situația traficului prin PTF Sighetu Marmației:

În data de 06 martie 2022, în intervalul orar 00:00-23:59, au intrat în România, prin PTF Sighetu Marmației, 1.740 de persoane cu 289 autoturisme.
Din cele 1.740 de persoane, 1.504 sunt cetățeni ucraineni. De asemenea, tot în data de 6.03.2022, în același interval orar, au solicitat azil în PTF Sighetul Marmației, 28 de persoane.

Traffic situation through PTF Sighetu Marmației:

On March 6 of 2022, between 00:00-23:59, 1,740 people with 289 cars entered Romania through PTF Sighetu Marmației.
Of the 1,740 people, 1,504 are Ukrainian citizens. Also, on March 6 of 2022, in the same time slot, 28 people applied for asylum in PTF Sighetu Marmației.

Транспортна ситуація через ПТФ  Sighetu Marmației:

6 березень 2022 з 00:00 до 23:59 через PTF Sighetu Marmației до Румунії в’їхали 1740 осіб на 289 автомобілях.
З 1740 осіб 1504 є громадянами України. Крім того, 6.03.2022, у той самий проміжок часу, 28 осіб подали заяву про надання притулку в PTF Sighetu Marmației.

(Iulia Stan – purtător de cuvânt PTF; PTF spokesperson; Ппк Речник)

Foto: Ion Mariș

Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice Sighetu Marmației împreună cu profesorii dedicați interpretării muzicale vă invită la un concert caritabil.

Un concert de muzică clasică cu o amplă variație stilistică și compoziții proprii. Este forma noastră, a artiștilor, de a sări în ajutor pentru cei care și-au părăsit casele și încearcă să-și găsească în această perioadă noi tipuri existențiale. Sperăm ca reverberațiile sonore alese pentru această seară să readucă fericirea, împlinirea sufletească și pacea pe pământ, spun organizatorii.

Din program:
• H. Wieniawski – „Legenda”: Aurel Parocescu – vioară, Uliana Yurkuts – pian;
• D. Shostakovich – „5 dansuri pentru 2 viori și pian”: Ana Maria Crainic – vioara I, Daniel Mihali – vioara II, Raisa Semeniuc – pian;
• G. Dinicu – „Hora mărțișorului”: Nicolae Iurcuț – vioară, Uliana Yurkuts – pian;
• Fenici Rafael (compoziții proprii) – „Călător” și „Stropi de ploaie”: Rafael Fenici – chitară;
• W. A. Mozart – „Duo nr. 1 pentru vioară și violă”: Raluca Laszlo-Michnea – vioară, Arnold Laszlo – violă;
• Johannes Brahms – „Vals” și Dmitri Șostakovici – ”Vals”: Ioan Szekely – clarinet, Cinthya Iosif – pian.

Concertul are loc marți, 8 martie, de la ora 18:00, în sala „Monica Chifor”. La final vor putea fi făcute donații pentru a ajuta refugiații din Ucraina.

Comunicat de Presă