Zilele războiului din Ucraina au adus numeroase provocări pe malul sighetean al Tisei!
De la primul semnal (24 februarie 2022), de la primele informații care menționau declanșarea războiului în țara vecină, concitadinii noștri au reacționat prompt. A fost momentul în care s-au făcut pași extrem de rapizi și voluntarii s-au prezentat încă din prima zi la… „datorie”. Nimeni nu le-a impus nimic, nimeni nu a „comandat”, nimeni nu a exagerat cu ceva, a fost un răspuns ad-hoc al sighetenilor. Am „văzut” mobilizarea încă din prima zi, am ascultat și înregistrat tot ce se întâmpla, nu mi s-a părut nimic defectuos, nimic fals.

Imediat după mobilizarea ONG – urilor locale – repet, din prima zi – am asistat la asumarea unui parteneriat tacit, normal, cu administrația publică; angajați de la primăria Sighet și din instituțiile din subordine dar și conducătorii autorităților locale au fost și ei prezenți pentru a da o mână de ajutor, pentru a se implica.
Totul funcționa, poate nu perfect, dar nimeni nu s-a plâns (în afară de chibiții de profesie); n-au fost sincope care să necesite intervenții „speciale”.

Sighetenii noștri – cei care s-au alăturat acțiunilor de ajutorare – erau și sunt extraordinari. S-a trecut peste toate animozitățile mai mult sau mai puțin reale, a fost amorsat un mecanism ce producea rezultate imediate și chiar cu efecte bune. S-au ridicat rapid corturile ONG – iste, au apărut proviziile, pe toate canalele s-au trimis informații de colaborare/ implicare spre prietenii din județ și din țară, s-au creat grupurile de acțiune pe rețelele sociale, telefoanele mobile sunau continuu… totul îmi amintea – cu mici nuanțe – de acel decembrie 1989 când populația s-a coalizat pentru un scop comun, unitar.

Primele zile de foc, până când s-au ajustat din mers și „procedurile” de lucru, mi-au amintit că oamenii susțin in corpore cauzele importante, scopurile nobile. Am reușit să vorbesc și eu cu foarte mulți voluntari prezenți, cu angajați din sectorul public, cu politicieni pașnici și să constat că zecile, sutele de refugiați erau primiți cu multă căldură și emoție; ONG -iștii și chiar (uneori criticații) reprezentanții „autorității”, delegați în zona punctului de trecere al frontierei, erau… empatici. Sighetul era în centrul atenției prin oamenii lui, prin faptele localnicilor: se dăruia fără echivoc, fără mercantilism. Au fost primele zile „romantice” ale colabărării „actorilor” locali.

N-aș vrea să supăr pe nimeni, nu vreau să ierarhizez, nu vreau să emit judecăți de valoare dar, (doar) câteva ONG -uri au fost din prima zi acolo: pe „frontul” de est al Sighetului. (Voi reveni cu povestea ONG-urilor prezente într-un articol viitor.) Toate erau „made” în Sighet.
Și-apoi… au început să funcționeze… orgoliile și… (se poate presupune!) luptele pe vizibilitate și pe… „brand”-uri.
După cinci zile în care sighetenii s-au descurcat chiar bine (nota bene: nu ne luăm după povești și fake-uri) a venit „ordin” ca o mare organizație mondială (v-ați dat seama, este vorba de Unicef) să preia „conducerea”. Probabil că așa era… procedura. Că așa este bine, să existe o comandă unică, nu este greșit dar… s-a făcut toul prea țâfnos… s-au dat ordine… nefirești…. să se retragă ONG-iștii (?!), localnicii, etc…. spulberând tendențios munca celor care din primele zile s-au dedicat voluntariatului. Să fie vorba și de bani aici, de fonduri importante pentru situațiile de urgență?!… de angajați „fixiști”.  Hmmm! Am avut și eu parte de o interferență cu o angajată care invoca regulamentul lor intern și care… trăia în altă lume, se manifesta „militărește”, probabil exact pe profilul postului pe care îl ocupa. Nu detailez, nu merită! Acum sunt detalii… colaterale.
Pentru mine este clar, nu cred (întotdeauna) în marile structuri birocratice, nu cred în mecanismele și „instrumentele” teoretice. Cred în Oameni (sunt foarte mulți), în oamenii simpli, dedicați, ei pot – când se coalizează – învinge orice obstacol.

Să nu uităm că fără localnici, fără ONG-urile noastre nu prea se pot descurca… birocrații de niciunde. Noi ne cunoaștem teritoriul, psihologia „dăruirii”, avem conexiuni regionale de urgență pe care le activăm în cazurile extreme, simțim mult mai bine pulsul evenimentelor locale.
Pot să spun, fără ezitare, că am văzut sigheteanul corect, dezinteresat în grupul celor care și-au asumat rolul de voluntar pe baricadele suferinței, în opoziție cu „voluntarii” de profesie.

Pentru cei care au fost și sunt – azi mai izolați și un pic marginalizați de către numele „mari” – aici, la frontieră, zi și noapte, vreau să le transmit că am simțit că există societatea civilă, o comunitate sigheteană puternică, de care sunt mândru.

Foto & text: Ion Mariș

PTF: Punctul de Trecere a Frontierei – Border Crossing Point – Пункт перетину кордону

Situația traficului prin PTF Sighetu Marmației:

În data de 3.03.2022, în intervalul orar 00:00-23:59, au intrat în România, prin PTF Sighetu Marmației, 2.168 de persoane cu 320 de autoturisme.
Din cele 2.168 de persoane, 1.851 sunt cetățeni ucraineni.

***

Traffic situation through PTF Sighetu Marmației:

On March 3 of 2022, between 00:00-23:59, 2,168 people with 320 cars entered Romania through PTF Sighetu Marmației.
Out of the total 2,168 people, 1,851 are Ukrainian citizens.

***

Транспортна ситуація через PTF Sighetu Marmatiei:

03 березень 2022, з 00:00 до 23:59, 2168 осіб на 320 автомобілях в’їхали в Румунію через PTF Sighetu Marmației.
З  2168 осіб 1851 є громадянами України.

(Iulia Stan – purtător de cuvânt PTF; PTF spokesperson; Ппк Речник)

Foto: Ion Mariș

Citesc pe https://www.cristoiublog.ro: „Fonfleul Găina care a născut pui vii, din Evenimentul zilei, nu mai e pe locul întîi. A fost detronat de fonfleul Arma 3 de la Sinteza zilei″.

Pe scurt, un joc video numit „Arma 3″ a fost confundat de cei care prezintă emisiunea „Sinteza zilei″ cu lupta reală care se dă de o săptămână în Ucraina atacată mişeleşte. Ion Cristoiu spune pe blogul său că „…sîmbătă, 26 februarie 2022, cînd Antena 3, post cununat de CNN cu sine însuși, a difuzat în prime time, la prestigioasa emisiune Sinteza zilei, un reportaj video, prezentat și comentat ca surprinzînd momentul în care o antiaeriană ucraineană a prins în fasciculul proiectilelor inteligente un avion de vînătoare supertehnologizat al Armatei ruse. Înzestrat cu un bețigaș-didactic, pe post de invitat special, Radu Tudor, care se autodefinește drept analist militar, a explicat la rugămintea lui Mihai Gâdea că acest moment e o mărturie a eroismului de care dă dovadă brava armată ucraineană în confruntarea cu agresorul Vladimir Putin, […]″.

Sigur că ce se întâmplă acum în Ucraina impresionează pe toată lumea. Pot înţelege entuziasmul prezentatorilor emisiunii că un avion rus a fost doborât de antiaeriana ucraineană. Pot să înţeleg că prezentatorii emisiunii, oricât ar fi ei de aşa-zişi „analişti militari″ confundă lumea reală cu lumea virtuală, a jocurilor video.

Trist, enervant şi mai cu seamă îngrijorător este că un general al armatei române, îmbrăcat la „la patru ace″ îşi dă cu părerea despre doborârea avionului rusesc ca şi cum ar fi vorba despre un fapt real!!!

Ce mai scrie despre atitudinea înaltului reprezentant al Armiei Române Ion Cristoiu pe blogul său: „Unui alt ofițer o asemenea gafă i-ar fi dat coșmaruri. Și dacă el, lipsit de un elementar simț al onoarei militare nu demisiona din înalta funcție, șefii lui i-ar fi cerut s-o facă. Constantin Spânu n-a pățit nimic pentru gafa care a făcut pe mulți să se întrebe cît de competenți sînt generalii români dacă un general de brigadă, specialist în rachete antiaeriene, confundă în direct și la oră de vîrf o antiaeriană de jucărie cu una adevărată″.

Pe https://www.activenews.ro/stiri/ANTENA-3-a-tras-cu-ARMA-3-in-Direct scrie că „Purtătorul de cuvânt al MApN, Constantin Spînu, susține că știa că imaginile nu sunt reale. Întrebat de Libertatea de ce nu le-a atras atenția prezentatorilor în timpul emisiunii, militarul a spus că „nu am avut timp, pentru că până mi-am dat seama, le-au scos de pe ecran”.″

Tocmai acest răspuns îmi dă fiori… Generalul zice că până să-şi dea seama, gata! Imaginile jocului video prezentate ca luptă adevărată au fost scoase de pe ecran. Asta ar putea fi o explicaţie pentru civili ca mine sau pentru alţii ca mine cărora confuzia le este permisă, fiindcă nu ne-am mişcat în viaţa noastră printre avioane duşmane şi antiaeriene care le doboară neîndoios!

Văzând şi citind despre atitudinea unui tânăr general al armatei române, un civil nu poate decât să devină sceptic despre capacitatea de reacţie rapidă a mai marilor armatei noastre în cazul unui atac al duşmanului. Generalul Spînu trebuia să-şi dea seama din prima secundă că se uită la un joc, nu la o luptă reală!!! El trebuie să aibă viteză de reacţie, nu Ion Cristoiu sau realizatorii emisiunii „Sinteza zilei″!

Pe https://www.facebook.com/SintezaZileiOficial/videos/493825895780159/ poate fi urmărită înregistrarea emisiunii. Pe la minutul 47, Radu Tudor dă exemplu Finlanda care a luptat eroic împotiva sovieticilor. Generalul Constantin Spînu completează „Da, în 1941, în PRIMUL RĂZBOI MONDIAL″.

Alo! 1941 nu e din primul, e din al doilea război mondial!!! Un general care-i specialist în antiaeriene (sau poate-i doar de purtat cuvântul?) trebuie să gândească repede şi bine. Nu se poate gândi la una şi să dea ordin pentru alta.

Chiar aseară era o discuţie la tv depre faptul că întâi România trebuie să se apere singură în cazul unui atac din partea duşmanului. Apoi vine sprijinul NATO.

Cu asemenea viteză de reacţie demonstrată în direct de un reprezentant înstelat al armatei române, e de rău, dacă-i aşa.

Merge şi invers, dar e la fel de îngrijorător: dacă-i aşa, e de rău!…

Horia Picu

Vineri, 04 Martie 2022, de la ora 15:00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului „Francisc Nistor” din Sighetu Marmației va avea loc lansarea cărții „CĂMEȘA DIN SUBZONA MARA – COSĂU” (Editura Valea Verde), scrisă de Maria Șerba, Ileana Șandor și Măriuca Verdeș.

Evenimentul lansării va fi completat de un grupaj de cântece, poezii și o expoziție cu desene ale elevilor sigheteni, dedicate mamei.

Salut, Sighet!

E război!
Aici!
Atât de aproape că îl simțim până în adâncul sufletului nostru!

Nu ar ajunge paginile pentru a explica nici un procent din ceea ce trăiesc zilele acestea ca și voluntar în găzduirea oaspeților refugiați și la fel ca mine sunt mii, sute și aș zice milioane! Toți cei care sunt alături de Ucraina în acest război atât de nedrept.

Azi e despre ei, despre copiii M. și E.: M. e din Ucraina și are șase ani. Stă de la începutul războiului împreună cu mama și bunicii în „casa din România”. E. e român, are 4 ani. Ieri pentru două ore M. a uitat de război, a stat cu noul său prieten român în cel mai frumos parc din Sighet, la Grădina Morii. S-au jucat, au alergat și în final s-au încălzit cu un ceai și o felie de pizza. Nu le era foame dar au fost… mă tem parcă să zic… Fericiți!

M. este fiecare copil, tânăr, mamă, tată, bunică sau bunic care Vrea Acasă!

Atât vor… Pace și să meargă Acasă!

Camelia Pesek

Imaginile tulburătoare – profund impresionante pentru orice om cu o minimă sensibilitate – a refugiaților din Ucraina, majoritatea femei și copii, care trec granița noastră, la Sighet și în alte părți, în speranța salvării de războiul ucigător care îi ajunge din urmă… trezesc în memorie experiențe din viața zbuciumată a familiilor noastre și a Maramureșului nostru frământat.

Și eu sunt fiu de refugiați….și părinții mei au cunoscut, la vârsta copilăriei, panica plecării intempestive pentru a scăpa de persecuție, tristețea dezrădăcinării, ani de cruntă sărăcie, dificultățile adaptării în locuri necunoscute (dar totuși în aceeași țară, cu aceeași limbă, ceea ce nu e puțin lucru), alte pericole și spaime care nu pot fi uitate…

În septembrie 1940, la scurtă vreme dupa cedarea Ardealului de nord, atât familia tatălui meu Aurel Vișovan (atunci în vârstă de 14 ani) cât și a mamei mele Aurelia Chindriș (atunci în vârstă de 7 ani) au părăsit Sighetul practic cu mâinile goale, pentru a relua viața de la zero – la Timișoara și respectiv Arad – asemenea altor sute de mii de ardeleni, basarabeni, bucovineni, herțeni și sud – dobrogeni în acel cataclismic an 1940, când România Mare s-a prăbușit…Situația familiei Chindriș era și mai gravă, având 3 copii mici și bunica gravidă cu al patrulea, iar bunicul – urmarit să fie arestat de noile autorități – s-a ascuns 2 săptămâni pe Solovan până în ziua plecării. În cazul familiei Vișovan, situația părea mai suportabilă, dar în gară la Sighet în așteptarea plecării trenului sora tatălui meu Viorica (atunci în vârstă de 18 ani) a fost arestată de paramilitari unguri fiindcă strigase ceva “incorect politic” în gară…A fost eliberată câteva ore mai târziu prin intervenția domnului Szekely de la Locul Târgului (un moșier maghiar foarte cumsecade care avea relații bune cu vecinii români) dar trenul plecase și Viorica și-a regăsit familia la Timișoara doar câteva zile mai târziu.

Odată ajunse la destinații, după câteva săptămâni de solutii provizorii, cele două familii au intrat destul de repede într-o relativă normalitate. Primirea, organizarea, repartizarea și ajutorarea refugiaților precum și găsirea rapidă a unor locuri de muncă pentru aceștia s-au desfășurat acceptabil, autoritățile române de atunci descurcându- se destul de bine într-un context foarte dificil (după abdicarea regelui Carol al doilea se formase recent un guvern de orientare naționalistă, Subsecretar de Stat pentru problemele refugiaților fiind Corneliu Georgescu). Și așa au trecut 4 ani…cele două familii împărtășind, cu un accent în plus, suferința întregului popor român pe timp de război.

Dar familia Chindriș avea să cunoască și al doilea refugiu, în septembrie 1944, când contraofensiva germano – maghiară a ocupat Aradul, iar bunica cu cei 4 copii s-au refugiat pe Valea Jiului unde se afla bunicul cu unitatea militară, la Vulcan. Atunci fuga s-a desfășurat în condiții apolicaliptice, artileria bătea zis și noapte, căruțele cu răniți treceau prin fața casei (tinerii elevi ofițeri de Ineu și apoi cei de la Radna au dat atunci niște jertfe impresionante), copiii nu au putut fi urcați în tren decât pe geam, ciorchini de călători disperați atârnau pe treptele trenului, au fost surprinși și de un bombardament aerian, dar din fericire bombele au căzut mai departe…
În 1945 războiul s-a terminat, refugiul s-a terminat, cele două familii s-au întors la Sighet, pentru a o lua din nou de la zero, dar cu speranța unei vieți normale acasă. Ceea ce urma însă era… comunismul! Nu mai puțin de șapte membri ai familiei mele au cunoscut ororile temnițelor comuniste: Vișovan Aurel (tatăl meu), Chindriș Ioan (bunicul matern), preot Bărdaș Ioan (soțul mătușii Viorica), Pop Arvinte (fratele bunicii paterne) și fiul său Pop Ioan Arvinte, precum și Iusco Dumitru și Iusco Simion (frații bunicii materne).

Să dea Dumnezeu pace în lume și să-i apere pe cei aflați în suferință!

preot prof. Marius Vișovan

A treia zi a războiului din Ucraina nu a generat încă un număr mare de refugiați la Punctul de Trecere al Frontierei din Sighet, dar în această noapte și în zilele următoare se așteaptă ca afluxul să crească. Întreaga zi, în Vama Sighet au fost prezente autoritățile, foarte multe ONG-uri (Crucea Roșie, Suntem Vocea Lor, Serviciul de Ajutor Maltez etc.), voluntari care, contrar unor afirmații ale unei televiziuni naționale, au oferit mâncare, hrană caldă, apă etc, în cantități suficiente. Pur și simplu, oferta gratuită de hrană din partea sighetenilor a fost constantă și fără niciun fel de probleme.

În așteptarea refugiaților, cuminți, pe margine, stăteau și tineri din alte orașe care își ofereau ajutorul umanitar.

Am văzut cum fiecare refugiat care ajungea în zona noastră era întâmpinat de către voluntari, cunoscători de limba ucraineană pentru cei care stăpâneau doar aaceastă limbă și erau îndrumați prompt spre locurile de cazare din Sighet sau împrejurimi.

Ca în zilele precedente au trecut frontiera în special femei însoțite de copii dar, surprinzător, mult mai puține persoane  comparativ cu zilele precedente. Ce se întâmplă dincolo, nu știm! Sunt zvonuri – sperăm neadevărate – care asociază aceste întârzieri cu binecuoscuta… „tradiție”.

De azi au început să fie livrate și diverse produse pentru cetățenii din Ucraina, care au solicitat în primul rând alimente, dar, în curând, se vor livra și medicamente, precum și alte produse care au început să fie solicitate de către cei aflați în mijlocul războiului.

S-au primit, pe diverse canale, oferte de sprijin și de la românii din diaspora, din Irlanda, Italia, Germania etc.

Subliniem că există suficiente spații de cazare la dispoziția celor care le solicită, din toată țara sunt trimise alimente neperisabile și ajutoare care sunt depozitate la Sala Polivalentă din Sighet sau duse direct la Frontieră. Deocamdată, nu sunt probleme în acest sens.

Reluăm numerele de urgență puse la dispoziție de către Primăria Sighet, disponibile 24 de ore din 24: 0262-312964, 0748-197771.

Pentru cei care sunt interesați, vă informăm că în vama Sighet sunt primiți toți cetățenii din Ucraina, chiar dacă unii dintre ei nu posedă documente. Nimeni nu este refuzat, important este să ajungă pe teritoriul românesc, în Sighet. Cei care nu posedă documente – într-adevăr – urmează alte proceduri.

Mai jos sunt câteva fragmente video, poate nu foarte „profesionist” filmate, care „surprind ” totuși tensiunea care se simte în zona noastră adusă de refugiații speriați de drama Ucrainei. În inima noastră, ucrainenii și-au făcut un loc special.

Ion Mariș & Brîndușa Oanță

Educația juridică este una dintre cele mai importante discipline care ar trebui să fie introdusă în sistemul educațional românesc. Mulțumim conducerii liceului nostru pentru că a făcut posibilă întâlnirea noastră (de vineri, 25.02.2022) cu una dintre cele mai impunătoare personalități din domeniul juridic, Cristi Danileț.

Am absorbit fiecare cuvânt pe care l-a spus, cu atât de mult interes încât am uitat că există noțiunea de „timp”. Am fost captivați de felul în care reușea să transpună într-un limbaj simplu și pe înțelesul nostru, lucruri care sunt relatate în cărțile de specialitate. Prin carisma și transparența sa ne-a făcut să înțelegem cât de important este spiritul critic și să realizăm că viața noastră este o responsabilitate pentru noi. Am învățat că avem drepturi încă din perioada prenatală și că începând cu vârsta de 14 ani răspundem în fața legii pentru faptele pe care le comitem, indiferent că suntem cunoscători ai legii sau nu. Și eu îmi doresc să urmez facultatea de drept, iar întâlnirea cu un judecător chiar în cadrul liceului meu mi-a alimentat și mai mult această aspirație, făcându-mă să realizez cât de fascinantă este această meserie; este uluitor felul în care judecătorul trebuie să mențină echilibrul între umanitate și neutralitate, și cât de mult efort împletit cu pasiune necesită această profesie.

„Impresionant” este cuvântul care ar descrie cel mai bine această întâlnire, care a fost foarte marcantă atât pentru mine cât și pentru colegii mei. M-a întristat momentul în care clopoțelul a sunat de pauză, pentru că voiam să capturez cât mai multe informații atât despre educația juridică cât și din experiența vastă a judecătorului. Au fost clipe în care ludicul s-a ținut de mână cu maturitatea, aducându-ne zâmbetele pe buze și antrenându-ne mereu în conversații și problematizări. Cea mai importantă concluzie, pe care fiecare cetățean trebuie să o cunoască și pe care judecătorul Cristi Danileț ne-a transmis-o de multe ori pe parcursul schimbului de replici, este că „legile sunt făcute pentru a ne proteja”.

„Am participat la o activitate organizată de domnul directorul Sechel Ovidiu unde a participat domnul judecător Cristi Danileț. Întâlnirea cu elevii de gimnaziu mi s-a părut una extrem de interesantă și benefică ,deoarece unii dintre noi nu au surse sigure sau pe cineva de încredere ca să întrebe de consecințele unor fapte săvârșite de ei. Dânsul a vorbit foarte deschis cu noi și ne-a adus la cunoștință mai multe informații legate de Codul Penal, Constituția României și Statutul Elevului. Ne-a dat și exemple de cazuri săvârșite de alți copii care au avut urmări grave. Am aflat că putem răspunde penal după vârsta de 14 ani ,părinții răspund de greșelile noastre și orice fapta nepotrivită poate fi sancționată. Din punctul meu de vedere astfel de întâlniri ar trebui sa aibă mai des loc în școlile din România deoarece sunt o grămadă de copii care poate  habar nu au de consecințele faptelor lor.” (Roatiș Roxana, a VIII-a A)

„Părerea mea este ca evenimentul ne-a învățat lucruri utile in viața, de care, probabil, mulți dintre noi, nu am știut: care sunt responsabilitățile noastre, de ce trebuie sa ne ferim, ce reguli sa respectam. Judecătorul, Cristi Danileț, a fost foarte prietenos cu noi, a vorbit pe întelesul tuturor, acest lucru făcându-l sa fie mult mai ascultat de copiii care au participat la activitate. Mie mi-a plăcut foarte mult și sper sa mai am ocazia sa îl ascult.” (Mara Simion, a VIII-a A)

„Ieri am participat la un eveniment cu judecătorul Cristi Danileț, care a avut loc în școala noastră. Consider că această întâlnire a fost benefică pentru mulți elevi deoarece am aflat multe informații importante, precum faptul că de la vârsta de 14 putem răspunde penal pentru acțiunile noastre. Judecătorul Danileț ne-a informat și despre Statutul Elevului și Constituția României, vorbind deschis cu noi și aducând exemple din viața reală pentru a înțelege mai bine cum decurg lucrurile.” (Natalia Ferenț, a VIII-a A)

„Am avut două întâlniri la Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, organizate de directorul Ovidiu Sechel. Întâi m-am întâlnit cu liceenii, apoi cu cei de la gimnaziu. Discuția a fost mai mult decât interesantă, am adus exemple din cazurile soluționate în Tribunale, am expus regulile ce trebuie respectate, am discutat despre sancțiuni și pedepse, despre rolul important al copiilor în societate. Celor mai mari le-am spus că în 2024 ne așteptăm să demonstreze că le pasă de viitor și vor ieși să voteze pe toate cele 8 buletine de vot de atunci. Câțiva elevi m-au abordat în privat să se lămurească mai bine.”, scrie judecătorul Cristi Danileț pe pagina sa de Facebook.

Diana TRIFOI,
clasa a XII-a B
CNP „Regele Ferdinand”

Sighetul a ajuns în centrul atenției, din păcate pe fondul războiului declanșat de Rusia în vecinătatea noastră, în Ucraina. Ieri, la punctul de trecere al frontierei din municipiul nostru a fost foarte multă agitație. Prima zi de război din Ucraina a generat un aflux important de cetățeni dinspre Ucraina. Au trecut – după unele cifre pe care le-am primit – aprox. 2000 de oameni. În miezul nopții trecute Ucraina a interzis plecarea cetățenilor săi, bărbați, cu vârsta până la 60 de ani. Din acel moment tranzitul frontierei a scăzut.

Azi, a doua zi de război din Ucraina, a fost una de neliniște la Sighet deși starea generală a fost mai puțin tensionată decât în ziua precedentă. Am trecut de două ori pe la vama noastră, am observat că nu era un tranzit foarte intens, era o acalmie nefirească. Pășeau pe pământul românesc – unii pentru prima oară – în primul rând femei (chiar foarte tinere) și mulți copii. M-am întâlnit cu reprezentanții autorităților, se puneau la punct planuri integrate de sprijin, se avansau modalități de ajutorare a celor care fugeau din calea războiului.
Lucru extraordinar, am văzut foarte mulți membri ai ONG-urilor importante din zonă, preoți, jurnaliști (români și străini), cetățeni care ofereau mâncare, apă, informații. Am discutat cu politicieni care aveau acum preocupări umanitare, civice, erau mai empatici. Am simțit o coeziune pe care n-am mai întâlnit-o de mult timp.
Azi, pe toți cei care au ajuns în Sighet, am observat că-i așteptau cunoștințe, rude, urcau în diverse mașini (multe cu numere din alte județe) și se îndepărtau rapid de punctul de trecere al frontierei. O doză de neliniște și teamă era insinuată în sufletele lor.
Am discutat cu preoți care mi-au spus că oferă cazare în diverse locații pe care le gestionează, că oferă sute de meniuri, am observat că primăria încerca să organizeze un flux coerent de informații. Toți cei prezenți își doreau să ajute, sincer, dezinteresat.
Foarte important, primăria are deja două numere de telefon – pentru urgențe – la care va răspunde non-stop cineva (0262-312964, 0748-197771). Orice nelămurire, oferte de ajutor, orice tip de sprijin, diverse informații le puteți semnala/ obține sunând la telefoanele anterior menționate.
Oricum, în orele și zilele următoare se așteaptă o creștere a numărului de refugiați.

Mai menționez un „detaliu” impresionant, am primit zeci de telefoane de la diverse persoane care întrebau cum pot ajuta, ce pot să facă pentru cei loviți de război. Zilele următoare – sunt sigur – acțiunile comune se vor fluidiza și organiza mult mai coerent, cred că va fi mai pregătită comunitatea pentru a sprijini nevoile celor care vor ajunge – împinși de spectrul războiului – în țara noastră.
Unica speranță – pentru a nu se extinde criza declanșată – este într-o încetare a ocupației țării vecine, o încetare a agresiunii.

Mai jos sunt câteva fragmente video din zona de frontieră (prima parte – filmată de d-ra Maria H., este din teritoriul ucrainean, unde șirul de mașini care așteaptă să treacă frontiera spre Sighet este impresionant).

Foto & video: Ion Mariș

Consiliul UNIUNII UCRAINENILOR DIN ROMÂNIA (U.U.R.), singura organizație parlamentară care îi reprezintă pe etnicii ucraineni în Consiliul Minorităților Naționale din România, în fața celorlalte autorități ale statului, precum și în cadrul Congresului Mondial al Ucrainenilor, Congresului European al Ucrainenilor, Consiliului Mondial de Coordonare a Ucrainenilor, întrunit astăzi, 24 februarie 2022, în urma dezbaterii ultimelor evoluții de la frontiera Ucrainei și din regiune, a decis următoarele:

– își exprimă solidaritatea cu poporul ucrainean și condamnă cu fermitate agresiunea armată a Federației Ruse împotriva Ucrainei, după recunoașterea independenței regiunilor separatiste ucrainene Luhansk și Donețk, acte care sunt încălcări flagrante ale suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, a dreptului internațional și, inclusiv a securității și stabilitații regionale, europeane și euroatlantice;

– face apel la oprirea imediată a agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei și încetarea oricăror operațiuni militare îndreptate asupra statului ucrainean, subliniind că disputele și conflictele trebuie rezolvate exclusiv pe calea dialogului;

– adresează un apel la responsabilitate, la evitarea de pierderi de vieți omenești și solicită comunității internaționale democratice să facă tot ce îi stă în putință pentru a opri agresiunea armată a Federației Ruse împotriva Ucrainei;

– salută reafirmarea angajamentului ferm și constant al României, UE și NATO pentru suveranitatea și integritatea teritorială ale Ucrainei și disponibilitatea de a oferi asistență umanitară Ucrainei;

– își exprimă disponibilitatea de a sprijini autoritățile române și ucrainene, în cazul agravării situației în Ucraina, (eventualitatea unui aflux de refugiați din Ucraina), oferind ajutorul unor echipe puternice și dedicate, capabile să asigure suportul logistic și lingvistic necesar, punând la dispoziția autorităților românești, spațiile din sediile Uniunii Ucrainenilor din România.

– adresează un apel către reprezentanții Vicariatului Ortodox Ucrainean din România, Vicariatului Greco-Catolic Ucrainean din România, Bisericii Penticostale, Bisericii Baptiste, Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și celorlalte culte religioase din România, să vină în sprijinul populației din Ucraina, atât în plan spiritual, prin rostire de rugăciuni pentru Ucraina și pentru pacea din această parte a lumii, în cadrul slujbelor religioase, cât și în cel material, cu tot ceea ce este nevoie în astfel de situații.

– aprobă deschiderea unui fond, denumit ,,Pentru pacea în Ucraina și solidaritate cu poporul ucrainean”, în vederea acordării de sprijin umanitar cetățenilor ucraineni din zonele afectate de conflict, la care pot contribui etnicii ucraineni din România, și nu numai.

Consiliul U.U.R.
24.02.2022

*  *  *

Рада СОЮЗУ УКРАЇНЦІВ РУМУНІЇ (СУР), єдиної парламентської організації, що представляє етнічних українців у Раді національних меншин Румунії, у відносинах з іншими органами державної влади, а також у Світовому конґресі українців, Європейському конгресі українців, Українській всесвітній координаційній раді, на засіданні, що відбулося 24 лютого 2022 року, в результаті обговорення останніх подій на кордонах України й у регіоні, вирішила наступне:

– висловлює свою солідарність з українським народом та рішуче засуджує збройну агресію Російської Федерації проти України після визнання незалежності українських сепаратистських регіонів Луганська та Донецька, що є грубим порушенням суверенітету та територіальної цілісності України, міжнародного права й регіональної, європейської та євроатлантичної безпеки й стабільності;

– закликає до негайного припинення російської військової агресії проти України та всіх військових операцій проти української держави, наголошуючи, що суперечки та конфлікти мають вирішуватися виключно шляхом діалогу;

– закликає до відповідальності, уникнення людських жертв та вимагає від міжнародного демократичного суспільства зробити все можливе, щоб зупинити збройну агресію Російської Федерації проти України;

– вітає підтвердження непохитної та постійної позиції Румунії, ЄС та НАТО щодо суверенітету й територіальній цілісності України та готовності надавати гуманітарну допомогу Україні;

– висловлює готовність підтримати румунську та українську влади в разі погіршення ситуації в Україні (у випадку напливу біженців з України), пропонуючи допомогу сильної та відданої команди, здатної надати необхідну логістичну та мовну підтримку, і надаючи до розпорядження румунської влади приміщення осередків Союзу українців Румунії;

– закликає представників Українського православного вікаріату Румунії, Українського греко-католицького вікаріату Румунії, П’ятидесятницької церкви, Баптистської церкви, Церкви адвентистів сьомого дня та інших релігійних конфесій Румунії прийти на допомогу українському народу як духовно, молитвами за Україну й мир у цій частині світу під час богослужінь, так і матеріально;

– схвалює відкриття фонду під назвою «За мир в Україні та солідарність з українським народом» для надання гуманітарної підтримки громадянам України в постраждалих від конфлікту зонах, до якого можуть залучитися етнічні українці Румунії й не тільки.

Рада СУР
24.02.2022

Grele vremuri trăim: din 1944 încoace, războiul nu a mai fost atât de aproape de noi…
În jurul orei 8 AM, aeroportul din Ivano-Frankivsk din Ucraina, aflat la distanța de 125 km față de Sighetu Marmației, a fost lovit de cel puțin o rachetă de croazieră  rusească, alte lovituri fiind raportate în regiunile vestice Vijnița, Volynia, dar și la Odessa:
Video, aici: https://twitter.com/i/status/1496734064593674240

Să ne păstrăm calmul, din câte se știe, în imediata apropiere a Maramureșului nu există obiective militare sau strategice care să atragă încoace „câinii războiului”, iar umbrelele NATO și UE ne vor oferi protecția necesară.

Teofil Ivanciuc

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, va finanța proiectul „Reabilitare, modernizare și dotare secții chirurgicale în incinta Spitalului Municipal Sighetu Marmației, județul Maramureș”.

„Un proiect de circa 12 ani al spitalului nostru pentru care nu s-a găsit finanțare, azi prinde viață.
În urma cu circa 3 ani echipa spitalului a refăcut documentațiile tehnice și a întocmit cererea de finanțare pentru a fi depusă de Primăria Sighet la Compania Națională de Investiții.
Marți, 22 feburarie 2022 Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a înștiințat oficial că a aprobat la finanțare proiectul „Reabilitare,moderinizare și dotare secții chirurgicale din incinta Spitalului Municipal Sighetu Marmației”.
În urma acestei investiții clădirea în care a funcționat Spitalul pentru copii cu dizabilități, va fi amenajata pentru a găzdui Compartimentul de Primiri Urgențe (CPU), Secția Chirurgie Generală, Compartimentul Ortopedie, Secția Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) și un bloc operator cu 4 săli de operație.
Investiția în valoare de aproximativ 40 milioane lei cuprinde și dotarea acestor secții cu tot ce este necesar pentru desfășurarea activității.
Realizarea acestei investiții va duce la o îmbunătățire a calității serviciilor medicale în cadrul spitalului nostru.
Sperăm ca și proiectele viitoare să prindă contur.” (Comunicat Spitalul Municipal Sighet)

„Marți, 22 februarie 2022, printr-un comunicat al ministrului Cseke Attila, am fost înștiințați oficial că unul dintre cele mai importante proiecte din ultimii ani, la nivelul municipiului Sighetu Marmației, a fost aprobat spre finanțare, urmând a aduce astfel o îmbunătățire extraordinară serviciilor medicale oferite în cadrul Spitalului Sighet.
În data de 25 ianuarie 2022 am avut o întâlnire de lucru cu oficialii Ministerului, pentru a verifica stadiul evaluării proiectului, iar astăzi – 22 februarie 2022 – a fost confirmată alocarea sumei de 40 milioane lei pentru reabilitarea complexului de clădiri de pe strada Avram Iancu, în care până în anul 2003 au fost cazați copii cu dizabilități. […]
Este un semn important de intrare în normalitate. […] Mai sunt multe de făcut, dar sunt convins că determinarea și perseverența, în pofida tuturor obstacolelor, dau roade nesperate.” (Vasile Moldovan – primar Sighetu Marmației)

Salut, Sighet!

Luni, 21 februarie 2022, la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” a avut loc o scurtă ceremonie care a marcat un moment trist din istoria de peste un secol (mai exact 103 ani) a acestei instituții de marcă din orașul nostru. La inițiativa Asociației „Firul Vieții” a fost dezvelită o placă din marmură pe care au fost inscripționate numele profesorilor și elevilor Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet, întemnițați de regimul comunist în perioada 1948 – 1964.

Amplasată la parterul CNDV, placa este un minim semn de respect, recunoaștere și cinstire a sacrificiului și dârzeniei pe care cei 44 de elevi și 3 profesori și l-au asumat, luptând împotriva unui sistem represiv, nedemocratic.
La ceremonie au participat prof. Crina Voinaghi (director CNDV), prof. Gabriela Ilieș (director adjunct CNDV), Ioan Ardeleanu – Pruncu (președintele Asociației „Firul Vieții”), preot prof. Marius Vișovan (președinte AFDP Maramureș), Liviu Tamaș (reprezentantul primarului Sighetului), consilieri locali (Adriana Curmei, Artur Fellner), rude și urmași ai foștilor deținuți politici, profesori, membri ai Asociației „Firul Vieții”, jurnaliști.

Un participant de onoare a fost dl. Petru Codrea (în fotografie în partea dreaptă), sighetean, unul dintre puținii supraviețuitori din grupul luptătorilor anticomuniști comemorat, seniorul care – frumoasă și premeditată coincidență – a împlinit 91 de ani în ziua de 21 februarie 2022. La Mulți Ani, domnule Petru Codrea!!

După cele câteva alocuțiuni rostite pe parcursul sobrei ceremonii, la final, a avut loc și sfințirea plăcii.

A fost menționat și aportul d-lui Alex Tivadar, executantul și sponsorul plăcii.

Mai jos puteți urmări un scurt material video de la eveniment:

Salut, Sighet!

Video: Artur Fellner
Foto: Ion Mariș