Ziua tipografului

La 13 decembrie, în România se sărbătoreşte Ziua Tipografului în amintirea evenimentelor din Bucureşti când, la 13 decembrie 1918, tipografii atelierelor grafice „Sfetea” şi „Minerva” au intrat în grevă solicitând măsuri socio-economice precum ziua de lucru de opt ore şi mărirea salariilor. La manifestație s-au alaturat și alți muncitori, însă a fost reprimată violent prin intervenția în forță a vânătorilor de munte, poliţiştilor şi jandarmilor, care au deschis focul asupra manifestanților.

Dincolo de acest eveniment, pentru tipografii din Sighet, luna decembrie a acestui an înseamnă aniversarea a 210 ani de la deschiderea primei tipografii. În 1806, tipograful Anton Gottlieb – originar din Sighet – trimite în oraş o maşină de imprimat. Aceasta este primită în custodie de protopopul romano-catolic Simonchicz Incze, preot care a oferit şi spaţiu pentru amenajarea tiparniţei, într-o clădire mică, cu două camere, aflată în locul farmaciei „Manna” de azi. Nu avem date privind ziua în care a fost imprimată prima pagină, istoria reţinând doar luna. În perioada următoare, în Sighet au fost deschise alte zeci de tipografii care, de-a lungul anilor, au publicat mii de cărţi, ziare şi reviste în limbile maghiară, idiş, ebraică şi română. Merită amintit că multe dintre publicaţiile sighetene erau citite în întreaga Europă şi chiar pe coasta de est a SUA.

(foto: gravură de epocă în care se vede prima tipografie)

Autor, Ioan J. Popescu

A murit Borsányi Julián (Sighet, 1 octombrie 1903 – München, 12 decembrie 1992), inginer, ofiţer, istoric, ziarist. Studii superioare la Academia Militară din Budapesta. Până în anul 1945 , la Ministerul Apărării Naţionale Maghiare conduce secţiile de cercetare ale apărării aeriene şi predă la mai multe facultăţi tehnice. Publică în presa vremii. Din 1945 se mută la München. Între 1951-1954 lucrează în cercetare, între 1955-1969 este redactor la Radio Europa Liberă (sub numele de Bell). Lucrări: “Das Rätsel des Bombenangriffs auf Kaschau, 26. Juni 1941”, “Wie wurde Ungarn in den II. Weltkrieg hineingerissen?” (München 1978); “A magyar tragédia kassai nyitánya” (München, 1985).

Autor, Ioan J. Popescu

Pe 11 decembrie 1839 s-a născut la Sighet Buzáth Márton, farmacist (decedat pe 7 aprilie 1898). Acesta  devine în anul 1865 proprietarul farmaciei Şarpele („Kígyó”), fondată încă în 1778 (azi „Minerva”), cea mai veche farmacie din oraş aflată permanent în funcţiune.

Pe 11 decembrie 1924 se află la Sighet scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Cincinat Pavelescu, Gheorghe Brăescu, Alfred Moşoiu, George Gregorian, N. Davidescu şi I. A. Bassarabescu.

În 11 decembrie 1925, s-a născut la Sighet Vasile Popşa, luptător anticomunist (gruparea „Fraţii Popşa” din munţii Ţibleş), ucis în luptă de către trupele de securitate pe 4 mai 1949.

La 11 decembrie 1927 s-a născut la Lunca la Tisa Nicolae Pavliuc, profesor de limbi şi literaturi slave la Universitatea din Toronto-Canada.

Autor, Teofil Ivanciuc

A încetat din viaţă Dolezalek Friederich (Sighet, 5 februarie 1873 – Berlin, 10 decembrie 1920), fizician, chimist, savant.

Faptul că la automobile folosim acumulatoare, că avem telefonie prin cablu, că facem „raze” la spital şi multe alte lucruri intrate în firescul cotidian se datorează în mare parte unui savant sighetean. Friederich (Ferenc) Dolezalek s-a născut acum 143 de ani, la 5 februarie 1873 la Sighet, într-o familie de ingineri de mină şi farmacişti de la care de mic a deprins tainele meseriei. După terminarea studiilor medii în oraşul natal, la vârsta de 20 de ani se înscrie la Technische Hochschule din Hannover apoi la Universitatea din Göttingen, Germania, unde-l va avea profesor, apoi coleg şi colaborator pe Walther Nernst, laureat al Premiului Nobel pentru chimie. Interesat deopotrivă de chimie şi de fizică (teza de doctorat susţinută la vârsta de numai 25 de ani este legată de termodinamica amestecurilor omogene), în anul 1896 brevetează o invenţie care va fi folosită de Wihelm Conrad Roentgen în dezvotarea aparatului care-i poartă şi azi numele şi este folosit în toate spitalele din lume. Aparatul inventat de Friedrich Dolezalek este un electrometru-cuadrant utrasensibil, folosit printre altele la verificarea legilor lui Ohm şi la determinarea constanţei dielectrice. Succesul invenţiei îi sporeşte elanul creativ şi în anul următor elaborează teoria acumulatoarelor cu plumb. Din anul 1900 este invitat să lucreze în cercetare la Institutul de Fizică şi Chimie din Berlin ca apoi, celebra firmă Siemens & Halske să-l angajeze pentru a dezvolta utilizarea telefoniei prin cablu la mare distanţă şi utilizarea curentului alternativ. Începând din anul 1904 îl găsim profesor la diferite universităţi din Germania şi director al Institutelor de Fizică din Göttingen şi Charlottenburg din Berlin unde pune bazele teoriei amestecurilor binare şi a soluţiior saturate. Intensa activitate de cercetare a savantului sighetean nu este întreruptă nici de Primul Război Mondial, folosind perioada şi investiţiile militare pentru a pune bazele Institutuui de Cercetări de Chimie, Fizică şi Electrochimie din Göttingen care-şi va deschide porţile în toamna anului 1919. Din păcate, marele savant Friedrich Doezaek nu s-a putut bucura prea mult de succesele institutului pentru că a murit la Berlin la 10 decembrie 1920, exact în ziua în care fostului profesor, coleg, colaborator şi prieten apropiat Walther Nernst i se decernează Premiul Nobel pentru chimie. Apreciat şi respectat în cercurile ştiinţifice, lucrările lui Friedrich Dolezalek sunt studiate de studenţii facultăţilor de fizică şi chimie iar invenţiie lui se află la loc de cinste în muzeele din Germania, Sardinia, Marea Britanie şi SUA, numele de Friedrich Dolezalek figurând alături de cel al localităţii natale, Sighetu Marmaţiei, în enciclopediile de specialitate din întreaga lume.

Autor, Ioan J. Popescu

Dr. Rose Bilbool (Perl Rózsika) s-a născut la Sighet la 9 decembrie 1909 într-o familie de evrei pioşi (tatăl este descendent a rabinului Itzhak Taub de Kalever) cu opt copii: patru fete, printre care şi celebrul ginecolog Gisella Perl, şi patru băieţi. Cu toată stricteţea ortodoxismului iudaic, părinţii şi-au încurajat copiii să continue studiile astfel că trei dintre băieţi şi toate fetele au urmat studii superioare dintre care Rózsika, în anul 1933 se înscrie la Facultatea de Farmacie de la Bucureşti. Datorită intensificării activităţilor antisemite ale Gărzii de Fier, după terminarea studiilor, în 1939 emigrează în Palestina unde se alătură mişcării Haganah („Apărarea”, mişcare paramilitară sub Mandatul Britanic) şi se înscrie la Universitatea Ebraică din Ierusalim. O întâmplare din vara anului 1940 îi va schimba viaţa: cu ocazia unei excursii efectuate cu un grup de prieteni la Jericho, zăreşte pe taraba unui negustor arab un fruct – papaya – pe care nu-l mai văzuse înainte. Rose cumpără un exemplar pentru a-l duce profesorului ei de botanică dar, pe drumul de întoarcere, grupul întâlneşte un ofiţer britanic rănit care pierdea sânge. Cum grupul nu avea medicamente sau altceva cu care să oprească hemoragia care risca să fie fatală, Rose taie papaya în două şi aplică jumătatea pe rană. Spre surpriza tuturor, pe drumul spre spitalul militar, sângerarea încetează. Miraculosul efect al fructului de papaya trezeşte interesul Rosei care-l supune unei serii de cercetări şi analize care au ca rezultat un unguent hemostatic („Normacream”) folosit de atunci în multe dintre clinicile lumii precum şi o serie de preparate cosmetice. Rose Perl s-a căsătorit cu cu un om de afaceri evreu din Irak cu care se mută la Beirut în Liban unde dă naştere la doi copii, un fiu Francis şi o fiică Norma. Datorită situaţiei politice din Orientul Mijlociu din anii ’60, familia pleacă în SUA de unde ulterior se întoarce, stabilindu-se definitiv în Israel. Fire aventuroasă şi luptătoare neobosită pentru pace, Rose Bilbool a cucerit inimile şi încrederea atât a israelienilor cât şi a palestinenilor care o alintă cu numele de Rose of Jericho (Trandafirul din Jericho) sau Papaya Lady (Doamna Papaya). A publicat un volumul autobiografic intitulat „Personally Speaking: Deeds Recounted from Siget to Jerusalem” („Puncte de vedere: Fapte narate din Sighet la Ierusalim”).

Autor, Ioan J. Popescu

Ștefan Hrușcă s-a născut la Ieud (Țara Maramureșului), în 08 decembrie 1957, fiind unul dintre cei mai importanți cantautori, vocea distinctă a colindelor maramureșene. S-a stabilit din 1991 în Canada, dar revine an de an acasă, în România, pentru tradiționalele concerte de colinde pe care le susține în marile orașe din țară.

sursă foto: facebook

Ember Elek (Sighet, 1862 – Budapesta, 6 decembrie 1943), farmacist, jurnalist. După ce a lucrat ca ucenic la farmacia familiei din oraşul natal, în anul 1882 obţine diplomă de farmacist la Facultatea de Medicină din Budapesta. Se reîntoarce la Sighet, ca apoi, după trei ani să cumpere farmacia „Aranysas” („Vulturul de aur”) din Baia Mare, iar mai apoi, din anul 1922, farmacia „Szervita” din Budapesta. Începând din anul 1903 a fost redactor al revistei oficiale ale farmaciştilor „Gyógyszerészi Közlemény” („Buletin farmaceutic”) şi secretar al Asociaţiei Farmaciştilor din Ungaria.

Autor, Ioan J. Popescu

sursă foto: internet