Mozaic (autor, Marin Slujeru)

CANTINA SOCIALĂ
*
(Tandresse)
Un client dă să comande ceva la bar.
– Ce faci? – îl întrebă barmana.
– Supraviețuiesc.
– Vezi, Doamne! Ce s-o întâmplat?!
*
(Management)
„Am plătit toate ostilitățile, în afară de curent!”
*
(Meniul zilei)
Nouă inovație culinară: supă de tăieței cu pâine.
*
(Organizare)
„Să consumi baia la femei, că-i strâcată la bărbați!”

BANCA DE REZERVE
*
„Acela ce-o fost badâgâș, unu’ mic cu o pălărie mare și o nevastă urâtă, l-o pus să aibă grijă de acordeoane, să nu le strice pruncii.”
*
„Cum apărea acasă, spre seară, maică-sa îl și lua la întrebări:
-– Pe unde-ai umblat tătă zâua, măi ulicăule?”
*
– Da’ nu mai ești cu oile?
– Ce, mai pot eu a bărăta atâta?!
*
„Alo! Astăzi nu mai vin pe la voi. Am văzut poștașul – avea un metru de recalculări cu el, îi atârnau din portbagaj – și m-am întors acasă. Poate îmi aduce și mie.”
*
(Lecția)
„Un taximetrist senior către altul mai tânăr: ”… Ce știi tu, măă? Când eu conduceam „Molotov” și „Steagu’ Roșu”, tu făceai hamuri la mâț!”

LA HUȚUȚE
*
Surioara mai mare către mezină: „Ni, ce câine mare! Dacă te prinde, te …ciugule’ de numa’, numa’!”

INDESC…
*
Septembrie, la amiază. Intru în casă. „Iar am lăsat aprinsă lumina la baie!” – După glasswand, aprins, soarele.
*
Septembrie, Soarele dimineții. Trei fetișcane – una blondissimă – șed pe o bancă la râu; râd și glumesc întruna. Nu-s de la noi – folosesc prea mulți „r”.

Marin SLUJERU




ULTIMA ORĂ – II (autor, Nicolae Rădoi)

Conducătorul auto opri, luînd fata care aștepta singură la „ia-mă nene”.
„Nu te teme. Am fost preot pînă de curînd, dar m-a părăsit nevasta, așa că am fost caterisit. Acum sînt diac”.

După care a „convins-o” pe tînără să accepte „violul liber consimțit”… Se pare (după noile… „te-ndinți”!) că fapta nu se mai pedepsește dacă minorul de 10 ani a acceptat sau i-a plăcut…(!!!)

Poate fi condamnat pentru mai multe capete de acuzare: 1) uzurpare de calități oficiale; 2) mărturie mincinoasă; 3) sperjur; 4) „blasfemeie” (!) și 5) invocarea incorectă a preceptelor biblice care induc promovarea în societate a violenței: BATE ȘI ȚI SE VA DESCHIDE… Se va vedea, la proces.

Acolo unde va fi repartizat, va avea timp de „reculegere” (de pe jos) și de „îngenuncheri” sfioșelnice în fața colegilor de celulă, invocînd iertarea divină. Se știe că „acolo”, enoriașii de la fața locului au un simț al dreptății de speriat. Care, aplicată de „păcătoșii celularului”, te poate pătrunde adînc și iremediabil pînă în „străfundurile” ființei, alungînd păcatul ca luat cu mîna…

  • (H)ORA (H)UNICĂ

„Antrenorul de genii” a fost arestat pe nedrept. Academia Română îi  decernase un premiu de excelență; pentru merite deosebite! Absolvise doar 8 clase dar arăta că și în România oricine poate fi orice. Doar să aibă tupeul de a se declara ca atare. (Se pare că „puericultura” este bine aspectată astral în sectorul 3 capitalist, spun cunoscătorii în domeniu…)

Pe numele său LAJOS (pronunță LAIOȘ), și-a luat treaba în serios, avînd rezultate uimitoare. Comentatoare t.v. îi spune LAHOS. De patru ori! Mă duce cu gîndul la cartelurile de droguri din Villavahos, unde banii se albesc prin spălare cu Vanish, în timp ce în Villarihos încă se mai spală… Am aflat „că crainica” (!) urmărea odinioară cu asiduitate episoadele sfîșietoare în care Allejandro (pronunță „AlleHandro”) suferea din dragoste.

Fiind cititori responsabili și luptînd  contra discriminării de orice fel, LAJOS fiind (după nume) un conațional de etnie maghiară, căzut în păcat prin „complicitatea autorităților complice”, cerem o pedeapsă exemplară pentru crainică: să recite în fiecare dimineață o poezie scrisă de Marko Bella în tinerețe. Obligatoriu în limba autorului! Timp de o lună! Zilnic, alta!…

Poate așa se va lăsa de „crăinicie”…

  • Numai mamă să nu fii…

Aflați la cheful în care „nu servim alcool minorilor”, chef petrecîndu-se la restaurantul frecventat adesea de „oamenii legii” (unii care nu știau că urmau să ancheteze cazul), cei „trei frați pătați” de sînge pe mîini au scos șișul din dotare înjunghiind repetat victima care horcăia agresiv și refuza decesul chiar după cele 30 de lovituri aplicate meșteșugit în timp ce era întinsă pe masa de lucru manual. „Copilașii” au încetat numai cînd victima s-a hotărît să se calmeze. Lac de sudoare de la efort, văzînd că nu mai mișcă, micuții s-au declarat mulțumiți de rezultat.

Inițial arestați abuziv, au fost eliberați nu după multă vreme, fiind puși sub control judiciar în cele mai grele condiții: la domiciliu! Familia a pornit cheful fără întînziere, încingînd grătarele la roșu sîngeriu în răgetele din gît ale maneliștilor împreună cu „tovarășii de proximitate”, bucuroși că dreptatea a învins „deplin și definitiv, la orașe și sate”…

Probabil vor cere despăgubiri „morale și materiale”. Au învățat de la „clasicii marxismului de cumetrie” că „materia determină conștiința”.

Au curs șiroaie de lacrimi de la „șfara-n țară” provenită de la grătare, mici și friptane părpălite pe manele date la maximum pînă către zori.

Tristese oblige…

  • Viață de procuror-judecător-jucător

„Copilașii mei e nevinovați! Ei doar s-a apărat!”, a declarat îndurerată mama „copilașilor”. „Că să nu invoc eu numele morților!”, a amenințat ea cu năduf.

Judecătorii au eliberat imediat „copi-lașii”, propunînd abominabila pedeapsă a arestului la domiciliu, fără brățări de limitare a deplasării. „Că au destule lanțuri grele la gît. Toate de aur masiv, de au făcut cifoză de la ele. Și nu prezintă pericol social”, au concluzionat ei, ca motivare a sentinței.

Dar ce, ne mai împiedicăm de amănunte?

(Au aflat ei de blestemul cu impotența, care te lasă fără amantă cînd îți este lumea mai dragă, de ajungi de rîsul lumii mai rău decît „HANNIBAL ante portas!…”)

Vocile cîrtitoare cer înființarea DEPARTAMENTULUI DE  MOTIVARE A MOTIVĂRILOR JUDECĂTOREȘTI, ca să nu existe „conflict de interese”…

Noi argumentăm documentat că nu există așa ceva, motivînd simplu și fără echivoc: TOATE INTERESELE AU FOST SATISFĂCUTE PE DEPLIN! De aceea propunem triplarea salariilor din justiție…

Că văzurăm la ce riscuri se supun…

Nicolae RĂDOI

Foto: Rami Sion




Căldură mare, mozaic mic (autor, Marin Slujeru)

La doctori
După ore de așteptare; „Lasă că ‘oi vin’i eu o dată aici, numa’ să mă uit!”

La strada
Dintr-o camionetă „…castraveți, fasoale avem!, … fasoale avem!”

Cofetărie
Domniță cu un fluture pe gambă: „Încă o demacchiată, te rog!… Un tort mic și… și o artffice!…  Nu-i bai! O sută să fiuă!”

„Meniul zilei” la Sighet
Ciorbă de burtă cu ardei iute la „extrapreț”, ciorbă de fasole fără ceapă, cărniță fără castraveciori murați…  Așa ceva nu se există. „Fincă” sunt constitutive mâncărurilor respective, boreselor….

Nostalgie
„Nu știu ce bai îi cu vremea asta! Pe vremea lui Ceaușescu umblam la coasă în țară. Băteam coasa în soare, curgea pe mine. Amu numa’ te arde, te frige!… În două zâle eram ca d’ibolii!…”

Obscură
O briză de vale puternică pe dig. Sub plopi, îmi șuieră borurile de la pălărie. Fug sub castani – prea ușor sunt, prea mult soare.

                                                        Marin Slujeru

 




ULTIMA ORĂ (autor, Nicolae Rădoi)

  • recidivistul a fost eliberat înainte de termen. Pentru „bună purtare”…

Bucuros, a încins cheful. Nașu’ cu finu’, după modelul „Eu cu LIVIU, LIVIU cu mine!” De bucurie, mama recidivistului a decedat iar nașul a dispărut inopinat. A fost găsit după ceva vreme, gata tranșat și îngropat la mică adîncime. Ca să nu se sufoce!… Explicația oferită de organele de anchetă fiind: „Recidivistul a lucrat la abatorul penitenciarului, unde tăia frunze la cîinii… polițiști!”

Aceasta este „prima tanșă” de știri. Văzînd ce se întîmplă prin țară, mulți români au intrat „în transă” refuzînd împrumuturile bancare care, au aflat ei, trebuie returnate „în tranșe lunare”…

  • a început festivalul intitulat ȘCOALA ȘI VIOLUL LIBER CONSIMȚIT.

La start s-au prezentat doar trei profesori. Juriul a constatat că aceștia au îndeplinit condițiile, fiind bine pregătiți profesional!… Au fost lăsați să predea în continuare, motivîndu-se astfel: „Comportament ireproșabil”.

Fiind prima ediție, nu s-a putut stabili ierarhia valorică dar, pentru activitatea prestată, li s-au oferit  diplome de participare și felicitări din partea direcțiunilor și a inspectoratului școlar. Sponsorizările au început să curgă cu nemiluita pentru organizarea de  tabere de profil pe timpul verii, menite să-i mențină în formă pentru concursul din anul următor.

Se preconizează organizarea competiției la nivel de sat, comună, oraș,  municipiu, național. Ca odinioară DACIADA. După discuții aprinse, acest concurs va purta numele VIOLIADA. S-a propus organizarea primului Congres Național, sub lozinca: „Violatori din toate țările, uniți-vă!”

  • „am folosit unguent cu venin”, a declarat mortul înainte de deces. „După ce unguentul a fost absorbit de piele, am simțit o căldură care mi s-a răpîndit prin tot corpul. După care a venit o răcoreală, transformată în răceală totalăăăăăăă…”, a mai șoptit fericitul cumpărător.

Analizînd cu atenție  și competență   decesul survenit subit, organele de anchetă au tras următoarea concluzie: „Venin de cobră regală!”

  • au apărut „triadele românești”, avînd ca scop aruncarea în aer a tuturor punctelor de producere a energiei electrice.

Deși sîntem cea mai mare țară producătoare de așa ceva din Europa, la noi prețul e de 7 ori mai mare ca în Spania. Un conducător de triadă, năucit total, ne-a declarat, sub rezerva anonimatului: „Nemaiproducînd deloc, dar cumpărînd în neștire, vom scădea consumul, putînd  vinde  altor fraieri, tot ca noi,  cînd prețul va crește…”

  • specialiștii englezi au aflat originea cuvîntului „transcender” (sau TRANSGENDER?) Ea se află în Carpații României, odinioară „păduroși”, dar acum epilați cu stil de drujba STIHL.

Totul provine din „transhumanță”, îndeletnicire milenară a oierilor. Azi ei folosesc „transporterul” pentru a ajunge mai repede la pășuni. Fiind moarte de foame, oile „barberesc” pajiștea, sfîșiind cu o ferocitate de nedescris lupii imprudenți care se aventurează în proximitate. Aceștia,  ascunși prin văgăuni, urlă neputincioși la lună.

Așa au apărut LUPII TRANSCENDERI, adică aceia îmbrăcați în piei de oaie, adică una „tunsă, mulsă și belită”…

Cum sînt toți acei care nu bagă niciodată la cap…

Nicolae Rădoi

Foto: Rami Sion




Mozaic (autor, Marin Slujeru)

Banca de rezerve

*
– Poți să te-nvălești ca un trandafir!… Dacă ești un om rău, nu te bagă-n samă nimeni. Deageaba-i!…
*
…La întoarcere, omul vede mâțu’ vecinului întins la uscat.
– Ț’am zis să ai grijă cum îl speli, că li-i omorî!
– N-o perit când l-am spălat. …După aia, când l-am stors!
*
Zi amorțită de vară. Prin parc mai trece câte un om. Doi amici, pe o bancă:
– Măi, o trecut p-aici pre’t’e’nu’ tău ce ai zis c-o murit!
*
Pe drum mergând
– Vai, dragă, ce nu-mi place! Eu o văd ca o percepție de laudă…
*
– Am fost la Mall. Dracu’ m-o pus! …Iară-am împușcat un milion juma’te!
*
Până cosește, omul își lasă calul cu căruța lângă niște corciuri, la umbră. Apoi:
– …tu-i marea ei de iapă! Mi-o rupt ruda la car!
Drept pentru care, a doua zi, bagă motocositoarea în miezul pajiștii. Ioai!

*
Lumea MM
Nu mă fa’ de râs si de comedie în lume, puiu’ mamii!… Mn’ira-s-ar lumea! / Mn’ire-să lumea! …Uă, feri doamne!… Până-i lume n-oi muri, Că-s în sat cu oamenii! …Lăsați lumea cum îi ie’ / N-o faceți din bună re’! …Hai, lumucă, dorule! …Lume, dor!

Marin SLUJERU




Mozaic (autor, Marin Slujeru)

DOAMNA CU CĂȚELUL
Privește prin geamul ușii și iese rapid din magazin. Își atenționează cățelul, tocmai îmbrățișat de un copil: „Ne báncsa a gyermek!” Apoi, reintră, liniștind-o pe mama copilului: „…Nu, nu!”

SCURTISSIMĂ
Neveste povestind: „…’ș’apoi i-o dat!…” ( E. B.)

GRIJĂ
„…I-n pușcărie acum! Care, noa… Ăla ce-avea numa’ o grijă, s-arate totdeauna aspect.”

AZI-NOAPTE
– …De ce-o venit la mine? Cum m-o văzut?
– Că ai scuipici la furcă. …Cu cine să povestească și el? (V.S.)

LA LUCRU
Între orele 7 și 8, se umple strada de seniori. Cu cât îmbătrânim, cu atâta mai de dimineață ne trezim.

DELAY
Moșucul face gimnastică zi de zi la Iza sau citește psalmi. Este cam surd. Dacă îl saluți, nu răspunde, până ajunge la punct.

TREMURICI
Grafomanii. Când li se năzare că ar fi ceva de scris, îi apucă tremuratul dreptei de nerăbdare. Se apucă pe loc, fericiți, de lucru. Visul lor: să se afle în treabă.

EVENIMENT
O zi oarecare. Sighetean frezat, parfumat, călcat, periat, la costum, cămașă albă, pantofi lustruiți oglindă. Așa-i învățat de mic, dacă iese în oraș, să se îmbrace frumos, „din respect pentru oameni”.
– Unde mergi așa de elegant? Era să nu te recunosc.
– …ÎNMORMÂNTARE!

„ROLAND GARROS” OPEN 2024
* Olga Danilovic, demnă urmașă a Anei Ivanović, a executat-o pe marea lunetistă Danielle Collins… Apoi a luat-o în cătare pe croata Donna Vekic. Țintit, lovit!!
* Meci intens, arzător, Swiantek vs Osaka. Câștigă poloneza. Un evantai pentru Iga, vă rog! (Naomi trebuie că are la ea.)
* Anastasia Potapova este dăruită de Iga cu un dublu 6-0 (bagel). Poate și pentru că în ziua anterioară au stat camerele mai mult pe ea, decât pe meciul la care asista din lojă – au deocheat-o. Efectele frumuseții…
* Nole cade pe burtă pe zgură și începe să înoate /să zboare…
* Mira Andreva – o ruscuță de 17 ani, cu ochi mărunți, de culoarea cicorii. La interviul de pe teren, după victoria asupra favoritei publicului (Gracheva), mărturisește că nu i-a fost prea ușor să joace când toată arena scanda: „Varvara, Varvara!”. La care, francezii de pe „Suzanne Lenglen” răspund: „Mira!, Mira!”
* Iga era bună de profesoară. După ce expediază câte o lovitură în forță, fulgerătoare, adversarele își duc mâna la frunte, în postură meditativă.

ALTE SPORTURI
* Real Madrid – Bayern Munchen 2-1. Concluzione: „Ce să te faci cu muntele ăla de Joselu în careu!?” (traducere liberă din germană)
* AC Milan este condusă cu 0-1, 1-2 și apoi egalată la de Genoa la 3, acasă. Din tribune se aude „il rumore del silenzio”. Nici o cântare la urmă.
* Formula 1, Monte Carlo. Crainic tv: „Încă 11 tururi până la finalul acestei procesiuni.”

OBSCURE
* Azi Iza este despre devenirea întru încremenire.
* Vremea salcâmilor. Iza cu„”piscina călduță” și „coloana vertebrală”.
* 12 Mai 2024, ceasul amiezii. Fotografiez cerul. Numa’ să să ști’!…
* Zi de vară. Un puști contemplând râul, cu veșnicia.

Marin SLUJERU

Foto: Brîndușa Oanța




Localitatea tuturor posibilităţilor. Rele (autor, Horia Picu)

…adică Sighetu Marmaţiei. Doar la noi se poate turna un asfalt format din pietricele unite temporar cu smoală şi cine mai ştie ce „ingredinte”, pe câte o jumătate de stradă (de-a lungul ei), lucrare care arată deja că la anul autorităţile cele noi, care pot fi tot cele vechi, vor trece iar în buget cheltuieli cu reabilitarea unor străzi pe care asfaltul, pur şi simplu, refuză an de an să stea lipit de drum. Se tot foieşte, se ondulează, se dispersează în părţile componente, adică pietricelele (acţiune vizibilă de pe acum), până când revine la starea initială de drum periculos pentru cauciucurile maşinilor.

Drumuri proaste am avut ş-om ave, noi păcăliţi cu promisiuni am fo ş-om si, dar măcar să fim găzdoaie bune, cum se zice pe la noi. Ne lăudăm că maramureşeanul e ospitalier, gospodar şi turiştii se simt cel mai bine pe-aici, inclusiv în Sighetu Marmaţiei. Trec peste aspectul trotuarelor şi străzilor şi să ne imaginăm că vine turistul din te miri unde să vadă ce e de văzut prin Sighet.

Vine, vizitează, dar i se face şi foame. Eu nu sunt turist în Sighetu Marmaţiei, dar ceea ce mi s-a întâmplat mie în seara de 10 mai 2024, se poate întâmpla oricui, iar întâmplarea arată că aici e „Localitatea tuturor posibilităţilor. Rele”.

Azi, mie şi unei foarte bune prietene, ni s-a făcut poftă de o ciorbă la restaurant. La ora 18:00 eram deja acolo. Nu spun unde, dar locul cu pricina are şi terasă, vremea era prielnică pentru o mâncare bună şi o discuţie amicală. Ne-am dus acolo şi după 12 minute, timp în care n-a venit nimeni să ne întrebe ce vrem, după ce m-am dus să întreb dacă ne bagă cineva în seamă, a apărut în sfărşit cineva din personalul de servire.

Era ora 18:00, oră la care să mănânci o ciorbă acolo e înterzis! Încă de la ora 17:00! Scrie în cartea de meniuri. Ne-a arătat asta „găzdoaia”! Până acum, în anii trecuţi, de foarte multe ori mi s-a întâmplat să fiu rugat de turişti, în toiul verii, să le recomand un loc bun unde se poate mânca bine. Eu, invariabil, le spuneam unde să meargă, dându-le şi repere de orientare, adică acolo unde azi am aflat că e interzis la ciorbă după ora 17:00.

Dacă la vară voi fi întrebat, voi recomanda insisitent unde să NU meargă lumea, adică acolo unde de la ora 17:00 nu mai poţi mânca ciorbă, că aşa scrie în cartea de meniuri. Prietena cu care am fost zicea că recomandările ar putea continua, de exemplu să nu se mai servească peşte la lăsarea întunericului că poate rămane un os în gâtul clientului.

Am plecat de-acolo şi m-am gândit cine dracu i-a învăţat pe ăştia să nu dea omului o ciorbă, care nu trebuia atunci de făcut, ci doar de încălzit.

Am mers în altă parte, la un alt local, tot în aer liber. Aici serveau ciorbe, n-aveau probleme că timpul cirorbei trecuse. În schimb, cine ne-a luat comanda părea un client care venise acolo la socializare. N-avea nici un fel de element de îmbrăcăminte care să arate că e persoana căreia i te poţi adresa. Era îmbrăcată (era o domnişoară) ca şi cum ar fi mers la plimbare. De altfel, stătea la masă cu alte domnişoare, râdeau şi povesteau. Greu era să distingă cineva venit acolo cu gând de a mânca ceva cui trebuie să se adreseze. Lângă masa noastră, era altă pereche, care aştepta deja de 30 minute să vină pizza, care nu mai venea. Ba, a venit când domnul a făcut puţină vâlvă, întrebând cât mai trebuie să aştepte. Interesant, miraculos aş zice, dupa faza asta, pizza a apărut imediat.

Perechea de lângă noi n-a avut şerveţele la masă. Tot domnul s-a dus să ceară şi s-a rezolvat. Nici noi n-am avut şerveţele, dar am avut batiste şi am rezolvat problema.

Mă întreb, oare localurile astea primesc aviz de funcţionare oricum, nu merge nimeni în vizită de serviciu dintre cei care dau acordul, prefăcându-se în clienţi doritori de ciorbe după ora 18:00, sau de clienţi nemaipomenit de simandicoşi care vor şerveţele la masă?

Turistul, când ajunge undeva, vrea să vadă ce-i de văzut acolo şi să mănânce ceva din ce-i trecut în cartea de meniuri. Lucruri mărunte, cea mai bună invitaţie de a reveni.

La noi, loc al tuturor posibilităţilor rele (n-am terminat-o, lista e mai lungă…), cred că turistul pleacă bucuros de pe-aici.

Bucuros, şi cu pofta-n cui! În el, încap multe pofte. Cuiu-i mare. Ştie o ţară întreagă cum arată…

Horia Picu

 




Mozaic (autor, Marin Slujeru)

Rugăminte
… – Buni, nu-mi place sucul ăsta!
– Da’ din care-ți place?
– Din ăsta! (Nepoțica fuge la vitrina cu sucuri și arată.)
– Da’ nu am bani!
– Atunci, fără bani! Te roog!

Băbucăle…
*
La Ponicleinică. Cercetează inscripționările de pe ușile de cabinet, una câte una, ca în biserică icoanele.
*
La Judecătorie. Se crucesc la procesele „in progress” – în primele rânduri, numărând mătăniile.
*
Așteptând doctorii. Ațipesc, suspinând ori râzând în somn – tihnit, ca lângă cupt’ior (lipsă motanul).

Telezavistie
Taxi, conferință prin stație. „În tăceți! Ce-ar fi dacă am face toți numai ce trebuie?”

Lexicală
Sighet, ziua în amiaza mare. O damă trece agale, mestecând gumă, la volanul unui „Mercedes” secunda (tertia?) manus. Are geamurile trase, boxele date la maximum, sufocând maneaua de rigoare (biata). Încât, se zguduie strada. …Știe cineva femininul de la „cocălar”?

Benzina baronului
„…Lasă să se scumpească! Și o sută de lei litru! Să să vadă cine-i gazdă și cine colduș… ”

La „Meniul zilei”
„Popă de roșu!, Crăiță de verde!, Tronf!…” – răsună cantina socială. Clubul brihanilor duduie: „hehehe, hăhăhă!”

OBSCURE
„Grădina Morii”. Icoanele umblă prin parc. Duminică, primăvară. * Senin de April – dulceag-amărui izul florii de cireș. * Sighet, Aprilie-Mai, boare de mălin. Ar trebui să trimitem câte o fiolă și celor duși în străini. * Aprilie-Mai. Tremur de floare la casa bătrânilor „sângurați”. * Zi de zi pe falezele Izei. Simt cum crește iarba.

Marin SLUJERU




Mozaic (autor, Marin Slujeru)

LUME, DOR…
*
Neveste: „…Mi-am făcut analizele. Îs bune tăt’e hucucior. Numa’ la diabet îi un pic mai…, noa!”
*
– Alio, alio!…
– Ceă, o sunat iară? Tăt ie’?
– Nuu, amu io. Cum am dat înapoi…
*
„Are fete deștepte, cu facultate. A tria-i advocată!…”
*
„- Năroc! Ceă faci, bă?”
*
La tarabe. Nevastă către un vâj curtezan: „Miha’, dă-mi pace-amu! Că-i Post…”
*
„…Un măr de vară, un păr roșu și cinci pruni… Am șaptezăci!…”
*
Cu primăvara, invalizii străzii nu se mai satură de afară, de lume, de oameni. Convorbesc îndelung, îmbrățișați cu telefoanele…
*
Culoar la doctori, plin: „Tăt intră și iesă câte unu’. Tăt aștept….Fac ce vre’u! Calculatoarele nu mărg… ”
*
Plouă la Iza. Două femei fug în mașinuța lor, ștergându-și picioarele de sár. (& G. C.)

***

Avertisment
Sighet, 10 ceasuri a.m., Martie. La ferestrele „Pedagogicii”, lângă „Studio”, prin ferestrele larg deschise, glasuri și țipete de copii. Se-aud până la biserica reformată, mai austeră ca niciodată în acest anotimp. O fetiță strigă clar, după o alta: „Te urmăresc pe Instagram!”

OBSCURE
…La sera. Miroase iarba, pomii înfloriți consfințesc tâmpla caselor. * Casă în ploaie. Un câmp plin de brândușe se așterne după portiță. Numai după o portiță… * Martie, spații. În parc, psalmodiază continuu un veteran, gimnastul locului… * Martie, hăul din cutia poștală. Un păr alb înflorit la cer.

Marin SLUJERU

 




Înainte de alegeri, CJ Maramureș virează 50 milioane de euro Primăriei Sighet!

Azi, Consiliul Județean Maramureș a decis să facă un gest compensator pentru a marca nu doar trecerea la ora de vară, respectiv vara alegerilor, dar și un gest de reverență față de municipiul cel mai penalizat financiar, ca urmare a parteneriatului de subzistență PNL – PSD din actualul mandat.

Din câte se pare, suma de 50 milioane de euro, alocată din fondul de rezervă al CJ Maramureș, a fost condiționată de trecerea in corpore a Organizației PSD Sighet la PNL. Se pare că majoritatea organizației a votat – disciplinată – pentru trecerea în tabăra PNL (urmând ca în viitorul apropiat să se procedeze… viceversa)  cu o singură condiție, 20% din sumă să fie virată – bonus – ONG –urilor pol-active din Sighet.

Pe surse am aflat că – în sfârșit – s-a realizat consensul (primar, viceprimar, Consiliul Local Sighet), iar suma rămasă (dacă va mai rămâne ceva pentru următorul mandat) va fi împărțită în mod egal tuturor sighetenilor (un fel de indemnizație specială pentru cei care au mai rămas în oraș).

Din alte surse am aflat că AUR-ul va contesta în instanță logica repartizării sumei alocate de CJ, ei dorind în mod imperios să nu se cheltuie nimic înainte de alegeri din cele 50 milioane de euro, urmând ca după comasate, din toată suma plus fonduri europene strategice, să încerce să demareze lucrările la tunelul pe sub Gutin (pentru că acolo este aur) care se va conecta cu Barajul Runcu. Prin urmare Tunelul cu Barajul Runcu vor putea fi folosite alternativ atât pentru transport rutier cât și pentru transport acvatic (urmând ca Sighetul să redevină port).

Aceasta este prima veste bună înainte de alegeri, în următoarele săptămâni se pregătesc și alte surprize financiare pentru sigheteni, pe care toți le vor simți după 09 iunie a.c.

Π Bun_e

 

NR: Trăiască 1 aprilie, ziua oamenilor – de bună voie – păcăliți!




Mozaic (autor, Marin Slujeru)

ZECE
Iarnă umedă, blocul turn din micul orășel. La „II”, o bătrânică ieșită la geam numai privește. 10 etaje deasupra ei, ultimele goale.

Domnișorii…

Duminică dimineață. Ninge. Niște prieteni aleargă printr-un sătuc în pantă, de lângă oraș. Unul o zbughește înainte. „Noa, amu ați rămas de căruță, domnișori!” – zice o băbucă știrbă, întâlnind plutonul. „Îi cam la un kilometru înainte.” „El îi mai bătrân…”- îi răspund mai-tinerii rămași în urmă, gâfâind. ( & M. V.)

MENIUL ZILEI CLUB
* La intrare, un jucător de cărți („…t’iuz, botă, crăiță!”) privește sala de mese plină: „Aieștia n-au ce mânca…”
* Niște brihani așteaptă la rând. În sfârșit, unii se ridică și se așează și ei. Se schimbă formațiunea de joc.
* Un mâncător privind jucătorii: „Mai niște hori treb’e!”
* În vreme ce hoaverii amestecă (megkeverik – n..n) cărțile, două neveste povestesc la un kever („Bloody Marry”?): „Nu te teme că-l dezblochez eu!”

ÎN GRAI LEJER
* Cucoane simandicoase se conversează: „Auzi tu, și m-am dus la doctoră…”
* „Iau de toate: și pântru ficat și pântru colon și pântru floarea intestinală ori cum îi zice…”
* Cuza Vodă. O bunicuță cu nepotul ei: „Nu. Me’rem în piață ș’apoi la Lider. Că nu-ntorn de la Lider încoace!”
* „Aloo! Unde sunteți, hei?” „La China shop. Haidați și voi!”

AO 2024 la Eurosport TV
( jargoniada)

* „Jucătorul a progresat în toate privințele și este foarte compus în teren.”
* „Z nu mai are picioarele fresh. Serviciul la T l-a scos din belele..”
* „Dar, ținând cont de cât de smart este…”
* „D. este foarte experimental în grand slam-uri.”
* „Acest jucător de numai 20 ani are deja 2 grand-slam-uri …a crescut foa’…, ridicol de mult.”
* „Nu mai vede liniile. E ceva off cu mingile lui.”
* „Publicul este în delir.”
* „Americanul livrează cea mai bună replică. Are un break în buzunar și încearcă să-l rostogolească până la sârșitul setului.”
* „E în joc o dimensiune psihologică peste medie.”
* „Îl ajută copios serviciul.”
* „Are jocul tot mai … flow, ideile îi vin una după alta.”

OBSCURE
* Casa bătrânilor duși. Pomi înzăpeziți grațioși. Și după.
* Rutina iernii. Iza cu oglinzile în neclintire. Reci.
* Liniște, iarnă. Proprietărese gureșe la porți.
* Ninge la spital. Poeți la geamuri la Psihiatrie, sus.
* O stradă iarna. Femei măturând neaua, în neliniște.
* Parc înzăpezit. Un copil se leagănă, „suus și joos…”, în vis.
* Trecut-au anii. Trebuie să dăm la o parte păianjenii, ca să ne vedem, să vorbim tare, răspicat, ca să ne înțelegem.

Marin SLUJERU




MIC MOZAIC (autor, Marin Slujeru)

Jogging

O stradă spre râu. O nevastă se plimbă la braț cu bărbatul ei; respiră greu. Deodată le apare în cale și îi depășește Alergătorul – pantaloni scurți, pedometru, cronometru, alea, alea pe ambele mâini, pași alerți, susținuți. Nu vede pe nimeni – clar că nu îi e ușor. Ea: „Mai meargă și pă jos! Nu numa’ alerge.”

La „Meniul zilei-Club”

*
Doi hoaveri la o masă
– Doamnă, ce-aveți de mâncare p-aci?
– Cioante opărite dați-i la acela! – intervine colegul.
*
Niște brihani în vârstă din cartier ocupă mai nou, ore întregi, 2 mese chiar la intrare. Joacă „66”. Unul explică de ce calculează atât de ușor: „Io am învățat să număr pe fușteii de la scară, mă!”

Daruri

La Podul Marmației se împart pachete de Sărbători. Mame și copii coboară panta cu cadourile în brațe.
– Mami, de ce el are un cadou așa de mare? – își întreabă o fetiță mama, privind un un alt copil.
– Io știu? Cine știe ce i-o fi scrisă…

Comment…

Un bade, despre gunoaiele depozitate pe malul râului: „Astăzi oamenii-s de sărăcie! Nu judecă ce fac.” (& M.V.)

Obscure

* Soare de iarnă. Cât de orbitor argintul trecătorului…
* Vrăbii asurzitor prin livezile goale și fără zăpadă.
* Ninge liniștit. Viața a luat-o înainte – orb, întâmplător. De aia plimbările îndelungi.

Merge și așa

– Pe unde ești, hei?
– Petre Memorialul durerii. Tu?
– La Festivalul datinilor laice. Haidați și voi!”

Marin Slujeru

Foto: Teo Ivanciuc




„Revoluționarul” politruc Marcel Ciolacu (autor, George Petrovai)

Mai înainte de-a vedea cum stă treaba cu politrucul premier Marcel Ciolacu (pesemne forma actualizată a arhaicului Ciolănaru sau Ciolănacu), se impun două precizări:
1) Făcătorii de politică din toate timpurile și de peste tot, dar mai ales de pe aceste meleaguri binecuvântate de Creator și groaznic necinstite de profitorii cu și fără rol decizional, se împart în patru categorii: cârmuitorii providențiali (ăștia, chiar în istoria omenirii, se numără pe degetele de la o mână), bărbații de stat, politicienii veritabili (născuți, iar nu făcuți peste noapte) și politrucii. Dacă în extrem de agitata și distorsionata noastră istorie oficială, doar Iancu de Hunedoara și Mihai Viteazul – zic eu – tind asimptotic la statutul de providențiali prin amplitudinea spațio-temporală a acțiunilor pe care au avut inspirația și curajul să le întreprindă în plin Ev Mediu, căci până și Alexandru Macedon (cel mai strălucit exponent al providențialismului eminamente politico-militar) nu se poate compara cu acela moral-spiritual al lui Buddha, Confucius, Iisus sau Mohamed, totuși, suferinda noastră istorie nu duce lipsă nici de remarcabili oameni de stat (în trecut: Decebal, Basarab, Bogdan I, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și Petru Rareș, în vremurile moderne și contemporane: Al. Ioan Cuza, regele Carol I, regele Ferdinand Întregitorul, mareșalul Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu, despre care Petre Țuțea spunea că a fost un mare patriot, scoțând România din feudalism) și nici de înzestrați oameni politici (precum, în perioada premergătoare Marii Uniri și în cea interbelică, regina Maria, Take Ionescu, Brătienii, Iuliu Maniu, Ion Mihalache ș.a.).
Firește, politrucii (aleșii, activiștii, trepădușii etc.) formează marea masă a pretinșilor făcători de politici, care – îndeosebi în campaniile electorale – se dau peste cap ca să-și impresioneze șefii (cică ei creează cadrul democratic al păcălelilor poreclite alegeri corecte!) și din rândul cărora (mai nou al celor mai mari lingușitori și nesimțiți, ba chiar al infractorilor sadea) se recrutează cadrele de nădejde ale formațiunilor politice, viitoarele „componente” ale mașinilor de vot din Parlament și absolut toate consiliile: județene, municipale, orășenești, comunale.
2) Cu excepția seniorilor Ion Rațiu, Radu Câmpeanu și Corneliu Coposu, tustrei formați în perioada interbelică (primii doi revenind în țară din Occident, după lovitura de stat, cel de-al treilea – fostul secretar și discipol al lui Iuliu Maniu – punând la iuțeală pe roate doctrina și partidul țărănist), cei peste 30 de ani de postdecembrism n-au produs nici măcar un politician autentic, ci doar au mărit până la sufocare numărul aflătorilor în treabă, care își fac mendrele (mint și fură pe rupte) cu legea în mână. Mă grăbesc să adaug că, în această uriașă și amorfă masă politrucianistă, mai există aleși (dacă nu foarte înzestrați și curajoși, măcar cu bun-simț) dornici să facă un dram de bine în folosul celor mulți și aduși la sapă de lemn chiar de ei și ortacii lor. Din păcate nu pot să facă mai nimic (în toată perioada postdecembristă, cârmuirile dâmbovițene nu s-au luptat cu cauzele răului, ci cu efectele lui suprătoare!), atât din pricina mașinii de vot de care aminteam mai sus, cât și din teamă să nu fie luați la ochi că nu respectă linia și disciplina partidului, caz în care riscă să fie marginalizați, ba chiar excluși, adică la viitoarele alegeri vor fi nevoiți să migreze la altă formațiune politică (ăsta-i netăiatul nod gordian al traseismului la vârf), deoarece ca independenți n-au nicio șansă.

N.B.: Fără un program de guvernare și având în frunte un fost ultraș, de la care învață cum să fie cât mai grobieni (să insulte, să înjure, să amenințe, să bruscheze), e limpede că în categoria aleșilor cu bun-simț intră doar câțiva auriști mai cizelați…
Din cele arătate, lesne se poate trage concluzia că Marcel Ciolacu este prototipul politrucilor postdecembriști, care prin bonomie, șiretlicuri și abureli, a izbutit – după căderea lui Liviu Dragnea și izgonirea sărmanei Viorica Dăncilă – să devină nemintosul președinte al pesediștilor, apoi președintele Camerei Deputaților (al treilea om de paie în statul nostru eșuat) și, cu câteva luni în urmă, să ocupe – potrivit rotativei – fotoliul de premier, fotoliu părăsit de exghinărarul plagiator pentru acela de președinte al Senatului, astfel ajungând la țanc neomul numărul doi în statul nostru de pomină.
În articolul Credinciosul și revoluționarul Ciolacu – un șarlatan în fruntea guvernului? (cred că măcar revoluționarul trebuia pus între ghilimele!), Cornel Nistorescu are numai cuvinte de nelaudă la adresa premierului: „Școală puțină, comportament de descurcăreț și mereu în față, speculând momentele, ierarhiile, valorile, performanțele. Undeva pe aproape de psihologia bișnițarului de altădată, care schimba valută pe bulevarde și vindea țigări Kent pe la colțuri și discoteci”. Puțin mai jos completează portretul „cameleonului politic cu apucături de șarlatan”: „Marcel Ciolacu este un hop Mitică. Jonglează și păcălește la greu. Cu promisiuni, cu taxe, cu vizite și declarații, cu ce nu-ți trece prin cap”.

Întrucât M. Ciolacu a cerut statutul de „Luptător cu rol determinant în Revoluție”, iar Secretariatul de Stat pentru Revoluționari (pe-atunci condus de Mihai Dodu), pe baza investigației făcută de Recorder și a adreselor trimise de Parchetul Militar, a respins cererea premierului cu patru voturi la unu, acesta n-a ezitat să acționeze în judecată propriul Cabinet (mai exact Secretariatul cu pricina) și să-l mazilească pe intransigentul Dodu.
Care, mă rog, este miza acestei ambiții ciolăcare, el susținând sus și tare că nu urmărește beneficii? Aceea, ne informează reporterii de la Recorder, că dacă premierul reclamant câștigă procesul, va încasa retroactiv de la stat suma de aproximativ 40.000 euro!
Astfel stând lucrurile cu bravul „revoluționar”, cred că Nistorescu era perfect îndreptățit să întrebe la sfârșitul articolului: „Nu cumva este vorba de un șarlatan de duzină, care se zbate să devină președintele României?!”

George PETROVAI

Foto: captura ecran emisiune TV.