„Muruiala” tradițională (autor, Ileana Pisuc)

Pentru cei mai „noi-născuți”, termenul de „muruială”, sună necunoscut, ca din altă limbă, dar pentru cei mai „vechi”, el semnifică, e drept, un cuvînt din „limba bătrînă”, dispărut, deoarece, a fost înlocuit pe parcurs, cu alte înțelesuri; spoială, văruială etc.
Numai că acestea din urmă, au totuși niște pretenții.
Pentru a vărui, a spoi, trebuie parcurse niște faze de pregătire a obiectivului; îndreptare, refacere a arhitecturii existente, consultare cu beneficiarii, în cazul nostru Primăria, pentru aplicarea stratului final și al culorii, în funcție de mediul ambiant!
În cazul de față este vorba IAR despre „cîrpirea” orașului, a clădirilor istorice de pe centru, după cum îl taie capul pe unul sau altul, care se trezesc proprietari!
Eu am ales să denumesc această cîrpeală , marea „muruială”!
Pe timpuri, era un adevărat ritual, mai ales la țară, ca fiecare gospodină să-și primenească casa, s-o înnoiască, după posibilități. Lutul amestecat cu apă, dădea o tină tocmai bună de uns (muruit) pereții și aria (partea de pămînt bătut) de pe jos. Lucrarea ținea cam de la Paști pînă la Crăciun.
Timpuri vechi, metode arhaice!
Dar acum, în secolul în care ne conduce IA, cum să te întorci în timp și să faci lucrări de mîntuială într-un oraș municipiu? (Vezi clădirea de peste drum de Pompieri, galbenă ca gutuia!).
Ciclic, în oraș are loc cîte o primenire în culorile curcubeului  a clădirilor din centrul orașului, mai ales a celor cu magazine la parter. Nimeni nu vede, nimeni nu sesizează la ceea ce se întîmplă în jur!? Nimeni nu impune niște reguli standard  la nivel european, care trebuie respectate?
Vrem un oraș curcubeu? Se dă cu verde pe uscat!
Un oraș cu o așa arhitectură moștenită de care ar fi mîndră și Viena, să fie banalizat de niște necunoscători? Ce ne-a mai rămas din Sighet?
Industria aproape a dispărut, comerțul (in afară de cel cu sumne, pînzături, țigări și „altele”), e pe chituci, localurile cu tradiție și pretenții se închid pe capete!
Singura sală de spectacole „Viorel Costin” zace în paragină de 30 de ani…
A rămas singur ORAȘUL, care moare sub ochii noștri înecat într-o mare de indiferență și KITSCH!
Ne-am putea salva prin reanimarea lui, să-l transformăm fie și într-un oraș- muzeu (de artă) făcut de niște profesioniști nu din cîrpeli de doi bani, din care să se profite din plin!
Cu un cui și cîteva tonete zgomotoase amplasate în inima Memorialului, nu ne ridicăm!
Nu pot să fiu ipocrită și să nu recunosc marea asfalteală de pe centru.
Uitam, dacă o situație comică care putea fi chiar tragica nu-mi atrăgea atenția recent.
S-a marcat pista pentru biciclete pe partea stîngă!?… care se termină exact la intersecția din sensul giratoriu de la Pompieri.
O doamnă, pe bicicletă, s-a trezit exact la mijloc în fața mașinilor, neștiind încotro s-o ia, disperată a cotit-o la dreapta, unde e o urmă de linie albă care te conduce direct la Smurd!
Așa că problema e rezolvată, în caz de pericol!
Comic, nu?
S-au ridicat bordurile, implicit și trotuarele, indicatoarele rămînînd la aceleași dimensiuni. Cei mai scunzi nu le prind, dar cei mai „răsăriți” le iau din plin, la o mică neatenție.
Se invocă niște sfinți, mulți cunoscuți, alții botezați pe loc, care mai apoi sunt dedicați celor răsunzători cu „trebile” orașului.

Ileana Pisuc

P.S.
Era să uit!
S-a trecut (în sfîrșit) la reabilitarea Casei Pălărierului, o clădire reprezentativă pentru oraș, dar după cum e strangulată de clădirile din jur, de-abia i se vede pălăria!
Hotelul Coroana de cîteva luni a intrat și el în reabilitare și periodic își ridică trena de pe fațada centrală ca să ne arate cîte un pic din spoială.
O ultimă întrebare aș mai avea, ca simplu cetățean: Sighetul are un arhitect care să-l înțeleagă și să-i redea o față pe care o merită atît el cît și cei care-l locuiesc și îl iubesc!?




Salve, Iulius!

Iertare
Invit un amic la o cafea. El că nu și nu… Până la urmă cedează: „Hai, să fac o concesie!…”

Meniul zilei
Un domn la bar:
– De mere?…
– …?
– …Ciorbă de mere?
– De mere, de mere – dă el „suta” peste cap.
(Estimp, la o masă, o nană privește atent în farfurie și chiorâș la client.)

Meniu de Duminică
– Crăiță de ghindă!…
– Ce v-aduc?
– Ceai!
– N-avem ceai aicea! Numa’ la spital.
-… T’i-i interna și-i be’ destul!

Meniul zilei
– Meniul zilei, vă rog – cere febril clientul casei.
– Felul I….?
– Nu. Complet!

Voie bună
Duminică, iunie. Coborâm de la Pod fără grăbire.
– Da’ voi n-aveți zi liberă? – ne salută un riveran din poarta casei sale.

Strada (1)
Iunie, bujori și trandafiri înfloriți. „Cum poți să treci așa, măi? …Oprește-te, inspiră un minut…”

Strada (2)
Ies la poartă să aștept pe cineva …Și aștept… „Nézd meg az öregembert… abban a házban…” – trece o bibiclistă în pantaloni albi, cu un telefon. Nu mai ies veci-sohan.

În grai MM
La „Pizza-Rai”, o mamă și fetița ei în ținută sport, mari bicicliste, înfulecă.
– Faceți sport?
– …A flămânzât.

Bac. 2026
De atâta lumină, i-au pus, conform tradiței, să stea singuri în mormânt, în vestmânt funerar, de plumb, cu aripi definitive din același material. Apoi, le-au dat o zi liberă. Să se mai și diCstreze…!

Natura
După atâta caniculă, ni s-a dat o zi cu ploaie și răcoare. De la o florărie, tocmai au scăpat în stradă miresme de trandafiri – din chinga chimicalelor sufocante. Își cunosc propria natură de floare de-acum. Mai bine mai târziu…

Săraca

Nu gășești nicăieri o supă de roșii, în plină vară, numai cremă. Pe vremuri era semn de sărăcie.
Dovadă: La întâlnirea de 10 ani, 2 colege de generală se îmbrățișează. Slăbuța către grăsulie:
– Hei, tu, am auzit că ai făcut facultatea. …Lasă, nu te mai ține așa măreață! Ce, nu știu eu cum ți-ai făcut-o cu zamă de porodoaică?

Indesc.
Amiază de iunie. aproape arșiță. Plec de la Pod. În vârful Solovanului rămâne Luna – pe jumătate, ștearsă, uitată.


World Cup 2026
(„cel mai gigantic Mondial!”)

…Entuziasmul policolor dezlănțuit al microbistelor braziliene; fâșâitul miilor de prosopele din bumbac („uchiwa”), scuturate de suporterițele japoneze, cu fața lor de porțelan pictat; zumzăitul și țiuitul înspăimântător al vuvuzelelor sud-africane; imnurile lui AC Milan și FC Liverpool – „Sarà perché ti amo”, „You’ll never walk alone”; la noi: petarde, înjurături scandate…

Marin Slujeru
(după fb)

 

Foto: Ion  Mariș




Ș.a.m.d. (autor, Marin Slujeru)

Pe sub dig

Mă trezesc târziu. Asta înseamnă o zi fără concertul matinal din lunca Izei. Da, la Sighet avem concert în fiecare dimineață. Îl poți audia mergând pe sub dig: 50-100 orchestranți – solo sau dialog sau polifonic.

Cin’zeacă la Sighet:
– Hai, năroc!
– Minden jó!

Sală de așteptare
„…Tinerilor din ziua de astăzi nu le place munca. Lucrăm noi, bătrânii. Așa suntem învățați. …Și care nu pot, se uită…”

Radio Actualități
Un tânăr intervievat: „La un moment dat am dobândit anumite skill-uri la un anumit nivel.”

Banca de rezerve
„La 19 ani ne chemau la control. La 20 ne duceau în armată. Câți ar lua astăzi vizitația, noa?”

În povești…
– Da’ copii n-aveți?
– Avem…
– Ș-apoi cu cine șideți?
– Cu Dumnezău.

Desert loco
„Gomboț’!. Cu prezli, dacă se poate. Ori, de nu, niște arany galuska!.”

Comentatorii de foLbal…
„(Jucătorul) primește mingea, dar nu nimerește balonul.”
„(Jucătorul) aduce multe lucruri bune în jocul echipei, dar nu este suficient de clinic în fața porții.”
„(Jucătorul) este acolo unde trebuie, …este acolo, mă!”

Indesc.
*
Un drum lung, un drumeț nemișcat. Într-o baltă se bălăcesc/ stropesc niște ciori. Apoi, țopăie, sclipind.
*
La intrarea în parc, un dulău negru tolănit între doi plopi. Ori umbrele lor reunite?…
*
Mai. Cucul, clar în deal – păsările în luncă încetișor (pian-piano).

Marin SLUJERU

 

Foto: I. Mariș




Membrii partidelor aflate la guvernare sunt părăsite de alegători! Sute de cetățeni își depun adeziunile la Partidul Renașterii și Dezvoltării Maramureșului!

Noul sediu al Partidului Renașterii și Dezvoltării Maramureșului (PRDM) din Sighet, partid înființat în anul 2024, a fost luat cu asalt de către cetățenii dezamăgiți de partidele „tradiționale” și aleg să își ofere sprijinul acest partid proaspăt – grupat în jurul unei echipe credibile – atrași de valorile și proiectele sale. Această creștere a popularității partidului este un indicator clar al dorinței de schimbare și de implicare politică creativă a cetățenilor.

Unul dintre proiectele importante al PRDM-ului – cu șanse mari de reușită dacă Țara ne susține –  este transferul capitalei județului Maramureș de la Baia Mare la Sighet.

Alte câteva proiecte importante susținute de PRDM:
1. Profitul caselor de jocuri de noroc se va vira integral la stat,
2. Interzicerea migrației către partidele „uzate”;
3. Confiscarea „de îndată” a tuturor averilor care depășesc un milion de dolari (o conexiune cu butada „nimeni nu întreabă cum ai făcut primul milion de dolari”, dar te întreabă musai la diferență).

Toate proiectele partidului nostru vor fi supervizate de Comitetul Național al Inteligențelor Naturale (CONIN).
Datorită valului de noi membri care se alătură partidului și pentru a facilita trimiterea adeziunilor în regim de urgență vă invităm să ne contactați la adresa de e-mail: [email protected].

Ras_Publica




Alte punctări, observări

Lume, dor…

*
Un penzieș comandă un „meniul zilei” la pachet: „Cât??…. Atunci o ciorbă a zilei la pachet!” Apoi, către un mesean de alături: „N-am știut ce să fac cu pensia!”
*
Căruțaș la o bere: „Mie îmi spui unde și când și eu și zin. Amu ietucă zin!”
*
Post. Două mătuși înfulecă „meniul zilei”. Plătind, îi mulțumesc ospătăriței: „Foaarte delicios!”.
*
La supermarket. Un tip la casă văzând florile perfect artificiale:
– Da’ vindeți și flori?… O, da, mâine-i 8 Martie, gen… Alea, alea…, Na!..
*
La supermarket. Două vecine întâlnindu-se la rafturi:
– Nem veszek semmit. Csak nézem.
*
Doi zugravi la cafea. Principalul conchide despre niște măsurători ce le-a făcut; „Nu perfect. Foarte perfect!”
*
În telefon
„Noa, noa… Nu-i zic Irinii.”

Comentarii sportive
*
„Ce preluare imaculată, lipit de balon!”
*
„Ce picioare telescopice are!”
*
Vacarm de fluieraturi din senin pe stadion.
„- Dar de ce fluieră publicul?
– Chiar, de ce? Din principiu.”
*
„Barcelona se prăbușește spre poarta adversă.”
*
Eu: Vinicius jr. este format din fotbal. Nu mai dați în el!

Hет культуры
Zilele trecute, la „Matinal”, la Radio Romania Actualitati, se spunea: „O întâmplare simplă, cum zicea Nicu Alifantis – o idee și un cântec originale”. Pe youtube, dacă scrii „Decembrie”, apare exclusiv Nicu Alifantis. Ce Blaga? Ce Bacovia?
La concertele folk, majoritatea cantautorilor își atribuie, prin omisiune, poeziile-suport și chiar melodiile preluate. Ce drepturi de autor?! Care decență, onestitate?
(Dar și la case mai mari se întâmplă același lucru. Tot pe youtube, dacă vrei „E lucevan le stele”, sub videoclip găsești scris: „melodie de Luciano Pavarotti”.)

O imperfecție
Yanina cu Neri sunt una din perechile scânteietoare de milonga. Vedeți „Milonga de Buenos Aires”, de pildă. La un moment dat, încercând să meargă numai pe tocuri, fetei i se strâmbă tocul stâng. Zâmbește abia și reia figura perfect, cu ușurință. La final, publicul izbucnește într-un talaz de aplauze. Cred că și datorită acelei slăbiciuni. „Nu, nu suntem invulnerabili…” – par a spune ei. Poate de aia sunt atât de …perfecți și iubiți.

Obscure

*
Seniori la râu, cu mâinile în soare – dând Primăvara…
*
Râu în apus. Ieșiți la plimbare, soțul își ține consoarta de mână. Împreună de-a pururi. O intimitate adjudecată.

Marin Slujeru




Punctări de Fe-Martie

Albul dintâi

Pete de zăpadă prin grădini. Pritre ele, au apărut ghiocei plăpânzi, reci.
Scrie la carte că ghioceii au o floare-clopot cu 3 petale exterioare albe ca laptele (Galantus) și 3 petale interioare mai mici, marcate (pătate) cu verde închis. Rezistența le-o asigură bulbul din pământ și cele 2 frunze liniare verzi, cărnoase.

Ghiocelul mă uimește de fiecare dată prin vulnerabilitatea și invulnerabilitatea sa (sic!). Vulnerabil, datorită delicateții și fragilității – „de neatins”, datorită albului imaculat, în contrast violent cu verdele de pe petalele interioare.
Un alb diferit de cel al narciselor, al margaretelor, al crinilor – suprem, dintâi,

Eveniment
De obicei, veverițele din parc fug speriate sau se cațără în copaci, sus de tot, când mă apropii de zona lor. Astăzi, însă, cum treceam, una s-a oprit chiar la nivelul priviriii mele. Mă privea fix, fără expresie, aproape încremenise – nu pleca. Am plecat eu, să mă uit într-o oglindă, să văz dacă nu mi s-a ascuțit chipul. Să știu la ce se uită oamenii.

O nouă boală
La cafenea, dimineață de dimineață, un grup de seniori așteaptă chelnerița. – Suferă de „Chelnerită”.

Societas
O „zebră” lungă-lungă. Când trec toate vehicolele opresc. Ridic mâna a mulțumire, înclinându-mă. O iau în nume personal.

Olog pe trotuar
– Ai grij’ , că te-a lovi…
– Cine? Călicu’ acela?!
– Nuu, mașina!…

Fără număr…
„Cum nu știi? Casa ce’e mare, colț cu „Eminescu”. N-ai văzut câte mașini îs? Are tot ce treb’e: Interne, Chirurgie, …X, Y!”

Meniul zilei

*
Mă așez la o masă. Aștept și aștept cuminte. La bar așteaptă și așteaptă noua ospătăriță. Șefa de sală mă vede și o întreabă:
– Domnul servește ceva?
– Numa’ stă – răspunde nouașa.
*
– …supă de cartofi și de perișoare, păstăi cu usturoi și tăieței cu varză. Ce v-aduc?
– …Cârnaț cu pireu!

Banca de rezerve

– …și școala de maiștri, …și liceu’, …și școala metalurgică, …de toate am făcut, …și 5 copii cu ultima nevastă – se laudă Paraditul.
– Puțini – punctează Invalidul.
– Ceă? – asurzește brusc primul.

Pe drum mergând
– …Năroc, Mări’! Ghe’orghe’e unde-i?
– Acasă… Umblă la ruși.

Ziceri MM

*
Cum este correct: horincă fiartă cu t’iper ori cu t’iperi?
*
„Am plecat fără umbrelă de acasă Am gândit că n-o să ploaie. Când ies, ploauă!”
*
(Mere la tarabă.)
-…Nu-i place cum i le-am pus. Că „nu-s bine aranjate”… Că ducă-și-le puă ea!
*
„…Auzi, I’lea’! Cum aflu ceva gen, te-anunț…”

Obscure
*
(Comunicare)
La intrarea în parc, dimineață de dimineață, mi se alătură câinele locului. Mă însoțește în ritmul meu o vreme, potrivindu-și respirația cu respirația mea.

*
Vreme de dezgheț. Urc în sfârșit digul la râu. Iza îmi luminează-mângâie obrazul.
*
Sfârșit de iarnă. Pe străzi câinii zburdă a primăvară.

Marin SLUJERU

 

Foto: Brîndușa Oanță




Sorcova 4 Mascați

Sorcovă de pe acasă,
Să trăiți cu frâna trasă,
Să munciți, să tot plătiți,
Pe datorii să zâmbiți.
Taxele să vă rodească,
Statul să vă mulțumească,
Salariul să stea pe loc,
Prețurile să nu ia foc.
Frigider plin pe hârtie,
Realitatea-i aurie,
Facturi grele, contul gol,
Dar discursu-i protocol,
Școli cu vise ideale,
Spitale cu nosocomiale,
Pensii cât mai speciale.
La mulți ani, cu ton moral:
Strângeți cureaua… egal!
Ia mai mânați măi flăcăi,
Dar să nu uitați de… ei!

ARS PUBLICA




CONSEMNĂRI (autor, Marin Slujeru)

Din mers
*
„…Noa, mnie așe’ mi s-o depărut că-i el!”

*
„’Cânta, ‘cânta…” zice bunica trecând pe lângă o ogradă, cu nepoțica de mână. (Doi trufași cucoșei, multe cârâieli.)

*
Întâlnesc o cunoștință, fostă dăscăliță. Nu ne-am mai văzut de mult. Schimbăm vorbele de rigoare. La plecare mă studiază: „O bună-perioadă vă doresc! Doamne ajută!” Îi răspund cu „Doamne…!” și eu.

*
Gata-gata să iau în brațe domnița manechin  scoasă pe trotuar, în fața magazinului de „second-hand”. Rochița îi flutură în vântul verii. He, he, he!…

*
Același magazin, același trotuar. Domniță manechin tooată ziua în rochie de seară, până-n pământ.

*
Și, tot acolo un manechin adolescentă: pantaloni scurți, tricou, șapică, ochelari jmecheri. Ci asta nu stă, se desprinde, vorbind cu telefonul.

*
Colectorul de fier vechi trece cu mârțoaga lui anunțându-și prezența cu glasul ruginit.

*
Duminică. O băbucă adeverește unui senior misterul Genezei „…Că pe noi așe ne-o creat Puterea asta divină. Îninte nu ști’ nimeni ce am fost.”

Meniul  zilei

„…cu cartofi părgăluiți, vă rog!… Și un 50 de Jidveu!”

Estivală

(Vifor, Taifun, Uragan…)
Sighetul se remarcă, pe lângă cuiul de badog exhibat în plin centru, prin 3 râuri: Iza, Tisa, Ronișoara. Toate 3 au nici un ștrand, decât vreun căruțaș, sau consoarta lui, cu 1 cal, responsabili cu îngrășarea  naturală a ierbii și nisipului.
Pe vremuri, vara, puștimea locului alergam din sus de Puskapor, să înotăm la Lóhusztató , unde erau spălați caii. Abia apoi s-a amenajat fostul ștrand de la Grădina Morii, care numa’ nu-i.

Obscure

*
Un pod, râu în asfințit: maluri largi,  soare-n adânc. – Altă lume: țârâit, zbor, plescăieli…

*
O nouă dimineață. Mă simt ca nou. Îmi pare nouă (fresh)  și supărarea,  urmată de slujnica ei, speranța. Așa, uitându-mă la noi 3, constat că suntem un caz – și încă unul interesant.

Marin SLUJERU

 

 

Foto: I. Mariș




Consemnări (autor, Marin SLUJERU)

MAI
Vremea aricilor și a urzicilor. Secera și harisnya și la lucru!

CAVEIU’
Șantier, dimineața. Lucrătorul în vârstă către cel tânăr: „Hai la pauză!… Ce, n-ai lucrat ieri?… Nu te-ai hodini?…”

LA MEDICI
* Amiază. Așteptăm. O bunică iese din tăcerea ei și își părăsește locul precipitat: „Jaj! Ki kell szedjem a gyereket az iskolábol”
* Ne plângem cu toții de toxicitatea legumelor și a fructelor. O mătușă conchide: „Eu am pus morcozi, ceapă, salată… Ce culegi din grădinuță de la tine acela-i adevărul. Atât.”
* O băbucă aplecată: „Atâta ședere-i acuma! …Două sape la straturi, cu mătura prin casă – aiesta-i lucru? Că mă strâc de cap!”

Sexagenari:
– Ce dantură faină ai, ce dinți mărunți, albi!… E-a ta?
– A mea…, că am plătit-o!

5 Iunie
Ziua Învățătorului. Lumini la Iza, bujori fremătând adormiți prin grădini. Mai încolo, e Luna trandafirilor.

FRENCH OPEN 2025

*
Finala, simplu, feminin. S-a născut un nou îndemn: „DAVAI, COCO!”
*
Finala de simplu masculin a fost presărată cu dulgherisme: „…Ar face bine să intre mai des în teren, din spate nu produce atât demij…/ Hai, lasă-mă! Extrem de curajos și mânaci!…”
Și a mai fost ca o Carte de învățături într-ale tenisului :
– cum se poate câștiga cu 3-2 de la 0-2 la seturi,
– cum se dereglează un mecanism perfect,
– cum pot juca doi oameni 5 ore juma’te de tenis non-stop captivant,
– cum pot fi salvate 3 mingi de meci (sau cum pot fi pierdute)…
Și … „pentru că toate trebuia să poarte un nume” (scuze, Sorescu, Eminescu, Janik, Darren!) li s-a spus: CARLITOS.

Marin SLUJERU

N. R.: Azi fiind ziua autorului Marin Slujeru, membru în echipa noastră de redacție, îi dorim ani mulți fericiți și o neîntreruptă și apreciată  colaborare cu publicația noastră. LA MULȚI ANI!

 

Foto: I. Mariș




PROFU’ ZĂPĂCIT a sosit și a plecat de la Sighet pe calea… aerului! |VIDEO|

„Profu’ zăpăcit” (alias actorul Șerban Borda) a susținut sâmbătă, 31 mai 2025, în „pregătirea” Zilei Copilului (1 iunie), o lecție deschisă (în aer liber, în Parcul Grădina Morii) la invitația Clubului Rotary Sighet (parteneriat cu Primăria Sighet).
Primit cu entuziasm de iubitorii școlii… „altfel”, copiii și părinții prezenți au savurat argumentele împărtășite de „Profu’ zăpăcit” – numerosului public – pro… științele exacte.

Vremea frumoasă, zumzetul copiilor interesați de fizica și chimia experimentelor „zăpăcite”, prestația adecvată a profesorului – actor Șerban Borda – prezent contracronometru pe „scena” verde a Sighetului – au fost „ingredientele” unei formule magice (The Magic of Rotary) care (sperăm) vor determina o apropiere tacită a copiilor (și chiar a părinților!) de lumea… spectacolului/ teatrului.

Urmăriți un scurt video cu plecarea din Sighet, la fel de spectaculoasă, pe calea aerului, a celui mai iubit… profesor:

Foto & video: I. Mariș




Consemnări (autor, Marin Slujeru)

NOA, NUMA’ AM ZÎS…

VINEREA MARE
(La Meniul zilei)
El:
– Ce faci, hei?
Ea, la fel de căruntă:
– Îmbătrânim….
– Noa! Amu ăsta-i sezonu’!
Ea:
– Da’ tu?
– Am fost după niște piper. Apoi, mă duc după sarmale, la Ioană, vopsim pomnii și cât’e… Ca-n Sărbători!

ȘCOALA TOT LA FEL
O clasă de gimnaziști la o pizzerie. Dirigu’ non stop: „Vedeți dac-o persevere’t? Bravo lui!”

ÎNVĂȚĂTORI, ÎNVĂȚĂTOARE…
Întreb o fetiță de-a III-a ce materii îi predă o cunoștință de-a mea, profesoară la „primar”. Îmi răspunde dând din umeri: „Cu doamna? Nimic. Doamna-i Doamna.”

DIN MERS
Un domn biciclist trece de mine în mare viteză: „Vă salut fooarte mult!”

PE ULTIMA SUTĂ…
Aprilie își dă toată silința. Sub scara digului, la Iza, copiii au desenat un șotron cu 100 de căsuțe. M-am uitat atent și am găsit căsuța 71. Spațiu de joacă suficient. Până acum ce-a fost mai greu…!

DE JUVENTUTEM
Doi vâji la o terasă:
– …Cocoana ce’e ce mândră-i! – arată unul după o trecătoare.
– …Oo, putut-o hi! – răspunde cel îngândurat.

COMESENI, TÂRZIU
– …Da știi’, cu pământu’ cela ce l-ai vândut lu’ văru-meu n-o fost cât ai zis… – începe musafirul.
– Ceă?! Nici azi nu mi l-o plătit! – se aprinde gazda.
– Noa, numa’ am zîs… – încearcă să-l potolească amicul. Hai, năroc și la mulți ani!

TIMPUL fb
Ies de la votare. Din spate, mă strigă un amic pe care nu l-am văzut aievea de mult:
– Domnu’, domnu’ !
– Saluut!… N-am știut că te-ai ‘cărunțit așa! Pe facebook nu arată…
– Oo, de când…!…

Marin SLUJERU




Gioconda cu dinții sparți! (autor, Ileana PISUC)

Trebuie să dai dovadă de multă ipocrizie și să nu recunoști că totuși ceva, ceva se mișcă și în orașul nostru, pentru că în peisajul anost și prăfuit s-a petrecut o schimbare, e drept mai timidă, cam unică, dar totuși e altceva!
E o adevărată apariție! Din oricare parte te-ai uita, din orice unghi, place ochiului!
Ziua prinde o culoare străvezie iar noaptea, luminează pur și simplu totul în jur.
Era și timpul să mai aibă și sighetenii cu ce să-și mai scalde ochii!
Oricum, în jur, nici nu prea ai avea cu ce s-o compari.
Aliura ei aristocrată, cu elemente care să-i scoata silueta impozantă și în același timp zveltă în panoplia orașului.E drept că demult lumea vocifera se scandaliza că dacă nu se iau măsuri urgente, va fi prea tîrziu și orașul va fi vitregit de o frumusețe centrală.

Dar iată că minunea s-a întîmplat!

Din spuma mării (era să zic a varului), iată că s-a desprins ea, frumoasa burgului, dichisită nevoie mare, cosmetizată, aranjată de să-ți ia ochii nu alta! Nu poți să treci pe centru fără să nu recunoști (excluzînd invidioșii și cîrtitorii) că s-a petrecut o metamorfoză chiar în buricul tîrgului!
Din Cenușăreasa centrului acum a devenit ditamai „doamna”!
Tronează mîndră, cu toate frontispiciile în soare, sub vălul ei vinețiu de spoială, clădirea Cinematografului și a Muzeului Maramureșean, căci despre aceasta este vorba. Despre una dintre clădirile emblematice ale Sighetului aflate de zeci de ani în suferință și uitare…

Oi fi eu o cîrcotașă prin vocație, dar trebuie ca cineva să mai iasă la rampă și să pledeze și pentru oraș cînd ceva nu merge sau se împotmolește la mal.
Poate mă abțineam (și eu), dar am cam intrat în prelungiri, tot așteptînd să văd că s-a dus la bun sfîrșit cosmetizarea acestei clădiri, atît cît s-a putut. Că de reabilitare profesionistă, nici nu se pune problema. Doar suntem țara lui „las că merge și așa”!
Cît să coste (mai coste!) să repari și intrările laterale (acelea din dos), cu scările aferente și trotuarele, pentru ca în final să poți vedea ceva finit!

Făcînd o paralelă cu titlul pe care l-am dat, nimic nu e întîmplător. Sunt sigură că opera lui Leonardo da Vinci a durat ceva mai mult timp decît văruirea edificiului dar, de atunci lumea venită s-o privească cade în admirație în fața ei! Scopul e același, atunci cînd realizezi sau reabilitezi o operă de artă de orice gen ar fi. V-ați închipui o Giocondă  zîmbitoare și cu dinții sparți?

Cam așa arată clădirea  neterminată! Cu dinții sparți!
Se știe că eleganța la o femeie începe de la pantofi. Cum ar fi ca la o ținută impecabilă să vezi niște pantofi scîlciați, cu tocurile tocite?
Așa și la o construcție, eleganța începe de la fundație.
Dacă aceasta e șubredă, urîțește întreaga imagine de ansamblu!

Haideți domnilor edili, continuați-vă „opera”, e drept cam timidă, și încîntați-ne privirea cu lucrări de calitate, care să și dureze, nu să ne luați doar ochii (și banii) pe spoieli lăsate în coadă de pește!

La cît mai multe realizări!

Ileana PISUC

 

Foto: Tomi Hoffer




MINIATURI DE MARTIE (autor, Marin Slujeru)

Terapii

Zi de zi ne abatem la Iza, să trecem cu ea o vreme, neabătut. Cu pocnetele dezghețului, cu șopotul/ susurul apei, cu poveștile de la Banca de rezerve.

Tocana, zupa, zama 

– Atâta-i de bună, că doamne-feri cât îi de bună!
– Ioai, feri-doamne cât îi de bună!

Tristeți de plastic

La jocuri, în parc. Copiii aleargă și aleargă. Îngerașul unuia se așează pe o bancă. Obosit, roz.
(E plastic turnat în forme. Aripile închipuie două băncuțe pentru doi copilași – of course… Cu cât mai frumos, cu atâta mai hâd. Tot așa, primăverile trecute lucrătorii de prin localuri puneau într-o mică vază, la fiecare masă, câte o floare minunată – de plastic, desigur….)

MM

– Când dai jos căciula, Ioa’?
– Dacă aud roata de la tileguța plugului. (& M. L.)

Lecția

Supermarket. Doi copilandri romi tocmai pleacă dezamăgiți de la raionul „Mezeluri”:
– Noa, nu aveți micii…
– Niște micii…, doi micii…!
Intervin:
– Nu vă supărați, copii…. Se zice „mici”, cu un „i”, pentru că…
– Știm, nenea! Am glumiit…
…Ați reușit.                                       

Consemnări, Marin Slujeru

 

Foto: I. Mariș