Pe drum mergând…

*
Zi de zi cu râul, cu dealul… – relaxare, distanțare, depărtare, izolare, preumblare, aerare… „Mă aflu în treabă”, cum ar veni. Dar, cel puțin, nu mă las târât de „voința oarbă”, iau o pauză…
*
Pescarii mereu prezenți ”„la datorie”. Unii am rămas de voie-de nevoie în urbea natală și ne bucurăm zi de zi de Iza, de Solovan. Nu-i așa de rău, cu așa niște bijuterii în brațe.
*
Podul suspendat în trepidare, nu glumă… Cât e de bolovan câinelașul ce tocmai trecu!…
*
Bine trecut de 11. Zi noroasă, iluminată public din plin. De pe Podul Marmației, un vâj din Deal aruncă sticlă după sticlă în Iza, astfel încât să facă zgomot și să se spargă cât mai tare. După fiecare uiagă, privește în apă curios. Degeaba îl admonestează pescarii, se răstește la ei: „Ce, sunteți de la Valea Verde? Dați-mi amendă! Mi-o mai dat!” – Ș-apoi, cruci și…!
*
La noi, cireașa de pe tort la ospețe și în Sărbători sunt…sarmalele! I.e.: pumni, piroște, holopț’, curet’i împlut, porumbd’i, gălușt’i, haluște, brozbuță… („Made in Maramu’ ”)
*
Pâclă de dimineața. Pare că plouă – să nu zică unii „ce urât și nici măcar nu plouă!”. Sub cerul noros stă Dealul – plin de ramuri goale, crescute aiurea, Fără oglindire. Arboretul din parcul fără oameni nu știe odată ce să se facă.
*
„Noa, este ceva?” – trece pescarul mobrist pe lângă pescarii bicicliști aliniați la râu.
*
„Gyere, te, lustaságos!” – își alintă o doamnă ieșită la plimbare cățelușa, după ce aceasta trece, cu mari emoții, de casele cu câini.
*
31 decembrie. Cu un amic la râu. Povestim povești: cum era la Iza odinioară – la ștrand, la terasa cu sifon și limonadă… „Măi, plouă?!” Nici n-am prins de veste. Suntem tari la nostalgie… Hai cu prezentul! Hai cu viitorul!
*
„În supermarket-uri o fost lumea și țara. I-o lăsat să intre pe toți deodată, întruna, să cumpere cât mai multă marfă. Nice o restricție n-o fost! Ceă, virusu’ acela să n-aivă Sărbători?” (Target-ul)
*
2 Ianuarie, soare! În parc, la râu, apar, în sfârșit, oamenii. Ca de nicăieri. Se vede clar că-l vor disloca pe Nimeni.
*
De-a lungul râului, pescari în rugăciunea lor… „Ai văzut ce lună-o fost azi-noapte?”
*
Pe dig. Un nene biciclist, cu dinți falși, de argint, îmi râde în față: „Da’ în afară de aer, ceă-ți dorești?”
*
„De ce fotografiezi aceleași lucruri zi de zi: copacii, dealul, râul…?” „Pentru că-s aici. Și azi, acum. Să se vadă, să se știe!”
*
Vremuri grele. Prin oraș, o lume îngrijorată, tracasată, cenușie. Deodată, un chip senin: cercei verzi, mărunți, ruj, sprâncene creionate, păr cârlionțat – șatenă, măi!… Ține să fie frumoasă, să bucure. Are curaj. Chapeau bas!
*
Ianuarie, în plină zi. Starea luminii precară. Iza tot pe fugă, sub un soare gata-gata să ne dispară, să se stingă, toată ziua… Numai pre-vederi…
*
Frig ca lumea! La Grădina Morii, doi frățiori (fetiță și băiețaș) aleargă deodată în toate direcțiile, unul după altul, în raza tăticului lor. Au ochii strălucitori și obrajii numai buni pentru o bulgăreală sănătoasă.
*
Ies la râu. Am uitat mobil-ul acasă. Totul curge, totul stă. Astea nu-s instantanee… Timpul contemplării, integralitatea lui – o problemă tot mai delicată pentru o samă de oameni… Între mine și bradul întunecat fulgi albi, rari.
*
La râu, întâlnesc un congener: „!Frumos îi…!” – îl salut. „Da, da, musai a face plimbare, ha, ha!” – îmi răspunde el, trecând mai departe.
*
Vederi cu Izuca iarna. Închipuită și pudărită toată. „Thuamne, feri, gândești că-i raiu’! (Timi)
*
15 Ianuarie. La Grădina Morii, bustul Poetului avea ca o căciulă albă, de tarabostes (pileus).
*
Neaua a acoperit totul. Încât, după o scurtă raită prin peisaj, lucrătorii de la firma de curățenie a orașului se retrag abătuți, cu pungile lor negre goale.
*
Înzăpezite lumini. O domniță ‘naltă, semeață se grăbește spre Iza, să-și prezinte scurteica îmblănită.

***
Imagine…
E frig și ninge. Iza, altminteri „repede curgătoare”, are porțiuni înghețate albe, cu strat de nea pe stratul de gheață. Copiii, care de care mai mici, au ieșit la săniuș cu mămicile. Culori intense, o animație și o veselie nemaipomenit! Tot felul de păsărele ciripesc primăvăratic la râu. Câinelașii familiali străbat dintr-odată tot parcul alb și alb.

Eurosport (1) tv, nu se presupuie…
*„Fundașul X al gazdelor are probleme cu atacantul Y de pe partea sa, extrem de dezechilibrant.”
* „Clubul din Aston a trimis în teren niște puști, de la echipele de sub 23, sub 19, sub 18 ani… Acum știu să se bucure cel mai bine… Unul nu se bărbierește… Cormoranii i-au tocat mărunt – sunt obosiți, vor dormi neîntorși la noapte.”
* „Să vedem dacă echipa X merge în turul III. Deocamdată este în discursul calificării.”

text & foto, Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (jurnal de dig)

Noiembrie în toată legea
* Tocmai am săpat de-o plimbare în Noiembrie cel dens, întunecat. Pe dig, la Iza, nu era nimeni decât… Să stai lângă lucrurile pe lângă care treci.
* Clar de Noiembrie. După ziua ploioasă și întunecată de ieri, în grădina unei case scânteiază o mașină roșie, cu un lătrat gros alături. Mestecenii își zornăie aurul spre cer, iedera urmează ornamentele gardului de fier forjat. Ale cărui picături de ploaie, de la mărunte la babane, au căzut toate ieri…
* Duminică, brumă, soare… La râu răsună clar convorbirile pescarilor, mie obscure, precum buletinele meteo… „Vigyázzatok, gyerekek, siklik!”
* Schimbându-și poziția, mobilul meu lansează niște țignale ca la manevre, în gară…
* De la o zi la alta, diferențele în peisaj sunt insezisabile. Noutatea de azi ar fi că la mal râul s-a făcut ruginiu, de la sălcii și că pe Solovan au început să pună țigle… Or numai acum mă voi fi uitat într-acolo.
* Frig de frig seara. Luna prezentă de pe la 4 p.m., întruna. Pe deal, niște „motorbcicliști” cu eșapament de „Zidul curajului”. Se îngemănează lătratul dulăilor de pe cuprins.
* Brumă, soare, fel de fel de configurări spre/la râu. Le fotografiez – un succedaneu al formulărilor, al scrisului. Caut imaginile comune cu …privitorul, „punțile”.
* Ore de lucru. Pe dig, câțiva sigheteni, probabil noi pensionari, și-au pus paltoanele de demult. Îngrijitorii parcului tocmai au oprit vântul și pun frunzișul căzut în ordine și disciplină.
* Baterie epuizată! Mă văd în oglinda mobilului – o adevărată călătorie, reconfortantă, în vremea oglindirilor. Mult înainte de „epoca selfie-urilor”.
* Cu lunița în întunecime… Într-o astfel de seară de Noiembrie se va fi născut expresia „Ioai, frig mi-i!”, undeva la Maramoroșu…
* Ceață, locul nu stă locului. Copacii de pe deal abia se văd, tot mai vag, pare că sunt duși, fără voia lor – cer ajutor cu ramurile, ne văd cum abia îi vedem…
* Podul în ceață – inutil, doar o formă frumoasă, o creionare în gol, râul nefiind…

Vorbe pe dig
* … „Hai mai încoa’, A’nu’!” ”…Ceă?” „Să treacă domnu’!”
* „…, c-am crescut acuma!…” – îl privește ea, într-un paltonaș scurt, de la înălțimea umerilor lui.” (– deveniri)
* „…pe lângă că, ăăă, când o ajuns acasă, gen unchiu-meu l-o văzut cu pachetu’ de țigări!…” (– povești verișorești)
* „…’I bătrân…, i-am zis să mă lese-n pace… Ni, aieștia joacă fotbal! Și eu vree’u, hai să strigăm!” (– cocoane )

Decembrie de Noiembrie
* Peste tăcerea din magazine s-a așternut liniștea străzilor, a râului, cu un cuvânt iarna. Pescarii, luați pe nepregătire, și-au adunat catrafusele și au întins-o pe „țoaclele” lor. O formațiune de prunci ia la bulgăreală pe te miri cine…„Să vă puneți fulgarinele!” (– Timi)
* Lumini de Decembrrrie. Sclipirile râului, gheții, zăpada… Am făcut la poze albastre!… Același albastru insistent spre seară. Vreo 5-6 fotbaliști la stadion, 1-2 alergători pe dig, un (1) copil dându-se pe gheață în parc – în rest, pustietate vraiște.
* Spre seară, gheața a înaintat cuprinzând Iza „în toată forma”. Un băiat îmbrăcat subțire trece pe dig. Un necunoscut zâmbește mulțumit de unghiul de fotografiere găsit. O tânără cu un pahar de plastic și o țigară se așează pe o bancă înzăpezită. Frig, întuneric, aglomerație maare!
* Vânt cald aseară și azi iarna dispăru… Un foc în deal, se taie niște căzături. Nimeni la stadion – zi fără fotbal, fără înjurături. Incredibil ce liniște!
* Înserare de Decembrie fără poze: 1. cum se agață întunericul de crengile arinilor goi, cenușii, de pe malul Izei, 2. în parc, la Grădina Mor(o)ii, înghesuiala arborilor e în toi.
* Dimineață, brumă și îngheț. Pe pod, un băiat în capul gol privește râul. Are frizura neclintită, ci nu de la vreun gel. Pescarii nou veniți umblă în josul și în susul apei, inspectează râul, poartă discuții individuale cu cei deja instalați („…la 7 si 20 am fost aici… ”), fumează o țigară, țin o ședință de lucru. Până vine soarele, să le dezghețe apa la mal. Amână bucuria. Contemplator razant cu golul din minte.
* Înainte de „12 ceasuri”. Decembrie, fără zăpadă, fără soare. La ceață și fum câinii latră mult mai tare.
* Ce am avea de spus nu-i mare lucru, de regulă. Dar dacă formulezi, dacă pui fiecare cuvânt la locul lui, ansamblul capătă importanță.
* O nouă seară de Decembrie sub Solovan. De nefotografiat această liniște dinainte să ningă. Poate după, când va ninge deja alene, un blitz îndărăt… Va fi început fără veste, chit că toți așteptau, se tot anunțase. Ca intrarea pianului în știu eu care Concert de Mozart…
* Ceasul amiezii, pe Pod. Aici stau: în amonte încremenirea, oglindirea, în aval curgerea, neodihna.
* Atâta liniște la râu, încât pescarii vorbesc de pe un mal pe altul, fără să ridice tonul : „Auzi, Ioska….?”
* Clopote deasupra urbei pregătită de ninsoare. 12 trecute fix.

Imposibile…
Îmi doresc eliminarea veniturilor și a privilegiilor indecente ale parlamentarilor noștri, o comunicare directă a autorităților locale cu noi, privind situația „Covid – 19” în orașul cucuiat, fotbal fără înjurături și intrări la rupere (citește „geoale”) și alte câteva asemenea lucrușoare, care să dea mai încet absurdul zilelor astea – nu mai mult.

Marin SLUJERU




Sighetul la zi(d): Decembrie în pandemie!

În Sighet viața-i neschimbată
Doar că mai nou ne distanțăm,
Pe străzi nu e ce-a fost odată
Doar din priviri ne răsfățăm.

Nu-i simplă viața-n pandemie
Pentru noi toți, și om și câine.
Doamne, mai rău să nu ne fie.
S-avem și sănătate dar și… pâine!

Ras publica

Foto: Yson Amir




Pe drum mergând…

Peisaj
Dimineaţă de toamnă. Pe strada cu birouri trece o domniţă cu un dosar. Are un mers atât de voluntar, încât i se clatină fardurile pe faţă.

Pe înserate…
Este un interval de timp, cam o oră, în care seara, după precipitarea iniţială, stă. Atunci se adună foarte multe lucruri, o desime…

Altă împărăție…
Octombrie, rece. Oameni ieșiți la măturat de frunze. Semnalul mobilului își drege glasul.

Începuturi…
* La râu, sub tei, teleconferință… Ele, în paltonașe color, îl ascultă grav pe el, din i-phone: „…alții nu se îndrăgostesc trei, patru, cinci luni de zile…”
* La Grădina Morii, dubla a II-a: „Aruncați încă o dată frunzele în sus, copii, că vă filmeez!

Hieratisme…
Hai, că nu-i chiar așa de îngrozitor Noiembrie ăsta!… Chiar dacă seara constat plin de îngrijorare că nu mai există cicori la râu și că omul din depărtare este de fapt un copac, mă bucur de verdele terenului de fotbal, cu micii sportivi în tricouri intens colorate, de siluetele bisericilor din fundal…

Corso
„…Cu averi cu tăt…, virusul ăsta ne omoară! … Mulțumesc că stați cu mine!”

Cool generation…
*„- Unde te-ai răcit așa?! “/“- Așa am eu, dimineața, probleme de genu’… “
* „Alo! Azi sunt pozitiv… Mai lasă-mă cu norii, cu cultura!…

La vitrina chizinească…
– Tati, uite, vreau să-mi cumperi asta …și asta… și asta!
– Bine, uită-te, tati, uită-te…
– Când aveți bani, vreau să-mi cumperi…

Emancipare…
O altă seară mirifică la râu.. Chiar dacă, pe terenul de sport din parc, niște puberți (fete și băieți), sunt în toiul unui concurs de vorbe fără perdea și înjurături. Strigă tot mai tare, pe măsură ce se întețește întunericul. Ce-o fi la inimioara lor?…

Sală de așteptare
*
„- Da’ nu te-ai înghețat, băbuța?” – întreabă cu drag o doamnă în halat alb o bătrânică. / „- ’Ei, ha!… Ne îmbrăcăm mai gros!…” – răspunde aceasta. / „- Da’ nu-i așa de frig, încă…“ – intervine o tanti biciclistă, dând jos din jersee… ” / „ Nu, nu… Am flori în ocol… În fiecare dimineață mă uit să văd de s-o stricat… Nuu-s stricate…” – îi dă dreptate băbuca. / „…Și noi suntem flori” – conchide biciclista în de sine, împachetându-și jerseele.
*
“„..- Depinde ce noroc ai, și la moarte…, unii mor ușor… ” „- Toți știm că murim, da’ nimeni n-ar vre’, pă când s-apropie Măricuța…”

Lume plecată…
„Numa’ vezi că nu se mișcă nimic la geam, nu se aprinde lumina seara…”

Consemnări, Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (expresii, exprimări)

* La un „Second Hand”, raionul de încălţăminte, un blonduc probează nişte mini-adidaşi, cu maică-sa de faţă: „…Şi de-aici mergem laa….” „La pantaoni!” – răspunde corect micul cumpărător.

* Flotila formată din 5 copililiţe aleargă lansat pe terenul cu zgură, din primul minut al antrenamentului. „Ce bine-i fără băieți!” – ţipă una. Ci vine şi el, pe lângă gard, ajunge în cele din urmă…

* Pe corso. „Alo! Da’ eu unde să-l aştept? …Cobor în jos, noa!”

* „Uă, de tătă minunea-i coconu’ ăsta a lu’…!” – îl înşfacă mă-sa de jos, de pe asfalt, unde copilul se trântise.

* Corso. „…dar ideea ca atare, hahaha!” – iese un tip din drogherie, încălecându-şi biţoacla.

* Vânzător ambulant de dulciuri, hăt în vârstă: „…Bine faceţi, copii! Nici io nu port mască. Nu mi-i frică de nici un Covid. Cine are de murit moare şi asta îi…!”

* Domnișoare pe’nserat: „…ştii, dar are o modalitate de a te face să…!”

* Nevastă la mobil: „Cum ţi-i pozitiv, tu?! …Noa vezi? Ţi-i negativ, eşti bine!… Mânca-te-ar nărocu’!” ( – spăimântătură)

* Pe dig. Niste puştoaice provoacă un băiet să urce într-un nuc. El nu vrea. Una îl trimite la origini. „M-aş duce, dacă aş şti unde!” – îi răspunde galant colegul de Casă familială.

* „Aseară, la Tisa, era plin de fluturi, ca primăvara!!” – îmi mărturiseşte un taximetrist pescar, la momentul „About ţhe Weather” „La Iza nu au fost, dar era cald digul”- îi raspund.

* Fotografiez uimit niște trandafiri sălbatici din parc. „Ce filmezi, patroane?” – mă cuprinde în trecere, din spate, un tânar manelist de-al locului.

* Pe dig. „..Da-i adevărat!?” – îşi întreabă mica biciclistă mama, la apropierea unor alergători cu un câine.

* Octombrie. Oraşul întraurit, înecat în pensionari şi elevi şi eleve… În zona „Pieţei ruşilor” şi a căruţelor cu lemne de foc, staţionează un găligan cu două chişchiriţe contemplându-l. „Bine, frate!… La licieu îs… ” – răspunde el la i-phone, plicitisit. (& M. V.)

* Mai mulți bărbaţi la o masă, într-un sereleu. Apare Ion, un ins mai slăbuţ, agitat:
– Măi, Vasali, aceia vre’u să mă bată! – arată el liderului de gup nişte zdrahoni care se apropiau.
– Io ţ-am spus, când eşti cu mine, nu te temi de nime’! Care? Da’ amu fugi, că-i lua-o!… (& I. A.-P.)

* Trei blonducă de înălţimi diferite, cu părul lung lăsat pe spate, vin de la şcoală prin oraş. Au hanorace identice, în culori de asemenea diferite. Discută:
– …Ele-s singure la părinţi, ele nu ştiu…
– Bine, nu știu… Da’ măcar să se pună-n pielea… (Neştiinţă)

***

TV Sport
(tenis)
* „Un limbaj corporal marcat de optimism… Serviciul 2 nu are acţiune, este vulnerabil… Este surprinsă în mijlocul terenului, în no woman’s land… Are paşii agitaţi, multă activitate nervoasă la nivelul picioarelor… Acel intangibil care susţine informaţia genetică… Ce sentiment bun în rachetă!…”

(fotbal)
* „… a marcat în minutul 17, când, ca sa citez din clasici, golul plutea în aer… Are faţa schimonosită, parcă, de o angoasă existenţială… I-am vazut (antrenorului) mimica nervoasă, prăbuşită pe un scaun… Am avut alternanță și am câștigat amplitudinea terenului.”

* „…Este executat… Plonjează pentru fotograf… Plasament total greşit… Se trezeşte cu mingea în braţe… Înaintaşul şutează în portar… îl ia la țintă. (- când crainicului i se pune pata pe goalkeeper)

A consemnat Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

ÎN POZĂ
* Stăm la pod asfințit de asfinţit, să ne vedem viața de sus: Mustață și Pescaru’ și Motorbicilistu’ și Politicu’ și Pronosportistu’…
* …Pe malul râului. Au greblat rapid iarba, au făcut clăi, se anunța ploaie. N-a mai plouat, dar ce bine că au terminat lucrul! Ce i-aș mai fi fotografiat cum se grăbeau toți, o familie întreagă! M-am temut, însă, să nu se supere, să nu-i supăr. Unii se supără…
* … şi oamenii adunând roade prin grădinile de la dig, mirosul tot mai înţepător al nucilor, gesturile pescarilor departe, pe pod… Apoi, pe străzi, tătăişele năpădind straturile de flori, florile soarelui iţindu-se peste garduri…
* Mă duc la pod, la râu, să văd dacă, după atâtea zile însorite peste zile însorite, n-a ajuns apa jos, pe pietre. – Încă nu – oglindire intactă.
* Își fac poze în drum. Aștept un pic, apoi trec. Prin zâmbetul jucăuș, rămas…
* Sâmbătă, sărbătoare, zona Casa Mihalyi. La magazinul de pânzături, prin ușa întredeschisă, se vede o nevastă pe un scaun, cu pânzătura desfăcută, mâinile împreunate. Slujba la îndemână, difuzoarele – dăi să margă…!
* Pe „Pietonală”, cinci copii cerșetori pe o bancă, în pauză de lucru. La intrare, o lume (f)estivalieră se închipuie cu Nimicul. O alta, mai ievouluată, servește cafea la gamelă, pe terasele anexate Memorialului. Pe zidul căruia, însorit, trece umbra unei domnișoare în rochie albă, talie înaltă.
* Sâmbătă, sărbătoare. La gardul pieţei lume plin, la şezut. Tarabele goale, de betoon, au fost transformate în mese de terasă. Pe culoarul ticsit, comerţul ambulant ne oferă toate bunătăţile direct de pe asfalt. Plus „țigări-țigări” şi Covid-Covid… Picioare rezemate de zidurile Liceului Ucrainean. Brațe groase ținându-se de copăceii din față.
* Fete pline de bucurie. Pe terasă, alți băieți se ocupă cu eternitatea, nici nu le văd cum trec…
* Pe străzile ferite se confruntă mirosul frunzelor fărâmicioase cu cel al trandafirilor genuini asaltând gardurile din fier forjat.
* O lume inconștientă, preocupată întâi și-ntâi de concedii, de dicstracție și lenevire; prudența – o preocupare secundară.
* Ultimă zi de August cade lată, după ce s-a lărgit și înălțat pentru ultima oară în toată slava, bineînțeles…
* Pe trotuarele jegoase din centru’ îți poți rupe gâtul călcând în gol în denivelările din pavaj. Propagandiștii helectorali nu pățesc nimic cât țopăie cu afișele şi pliantele lor, agățând trecătorii.
* Casa de pariuri de pe strada „Avram Iancu”, din jos de UBB – Extensia Sighet, se numește „Sighet Babes”, nu se presupuie.
* Seara, pe soare, toamna… Greu de evitat ambrozia toxică ce umple malurile Izei și răsfățul gunoaielor la, în și pe râu.
* Scriind simplu. Uneori e complicat să nu fii sofisticat…

ZICERI
* „…Alo, i-n comă, tu…, alaltăieri m-am întâlnit cu el, la Ocnă…, ţi-am povestit, ceva de genul…”
* „…El o plecat la facultă’…”„Serios?!…N-am realizat…”
* „Uită-te, uită-te, zice c-o creat nu știu ce sait pentru mine!…”
* Mămică de proaspăt școlar: „Să sperăm că n-o să facă online! Școala noastră-i declarată galbenă…”
* Educatoare: „…Ei nu-s de online! Grupa n-are răbdare să stea în fața calculatorului și…”
* „De ce nu mai veniți pă la noi? Ne-ați uitat numele, hehe?!”
* Trece val-vârtej o ceată de bicicliști, în gura mare, fără pantaloni. Gospodine, din poartă: „Hogyan beszélnek ezek a fiatalok! Tiszta cigány’’!
* După vreo 20 de minute de anticuvinte pe muzică vânătă, șt’ioapă („Tu ești văloarea mea…”, „Fără tine eu nu pot trăi, / Tu ești rățiunea mea de-a fiii!” ş. a.m.d.), aud: „…face liniște cu frumusețea ei”!
* „E bună doamna cu voi, mami?” „Foarte bună! Tot mi se rupea creionul de ăla galben şi ea…” (Private Grădi’)
* „…și aici, și aici, unde avem norocul prima dată!” (la poniclenică, o pacientă așteaptă plimbându-se între cele 2 sau 3 uși ale cabinetului)
* „Uită-te la mine! Hai, te rog… Merci!” ( fotograf, către o pisicuţă tărcată toată)
* „Cimitirul Vesel? Albastru?! Io când am mers era gri. Eram învăluit cu școala, am picat orașul și ne-am dus să vedem. Și ploua. Am stat mai mult în mașină….”
* „ …Şi de-aici mergem laa….” „La pantaoni!” – răpunde corect micul cumpărător maică-si, probând nişte mini-adidaşi, la un Second Hand.

ORBIRE
Am făcut o selecție din florile de pe Munte postate de un prieten al meu drumeț și fotograf (rangul Teacher). Apoi, întâlnindu-ne, îmi atrage atenția că am omis-o pe cea care crește la cea mai mare altitudine. I-am răspuns cu vorbe multe, cum faci când te știi vinovat: „Le-am ales pe cele mai …vederoase. Nu i-am știut povestea. Cea mai faină nu-i neapărat și cea mai atractivă. Și frumusețea se învață.” Etc. etc. Ca și cum nu aș fi ales tot ce am ales, dacă știam… Îl rog pe drumeț să mi-o indice. Văzând-o din nou, mi-e clar că am fost un chior.

MICROBISME
Am observat că, de câte ori are loc un meci cu echipe evident inegale, unii crainici tv de-ai noștri trec cu arme și bagaje în tabăra celor mai buni, lăudându-i în amănunțime, mobilizând tone de superlative, inventând fel de fel de circumstanțe atenuante când mai greşesc și, desigur, persiflând maliţios sau chiar batjocurind echipa mai slabă. Ai zice că sunt fani devotați ai echipei superioare, că este echipa lor, că-i și meritul lor, dom’le!… În consecinţă, dacă în meciul următor se întâmplă ca echipa respectivă să joace prost, aceiaşi crainici îi critică de le sar fulgii şi trec rapid de partea altora…

TRADUCERE LIBERĂ
„Nu vă uitați.” – anunță biciclista căruntă, venind pe artera principală, pe tânărul biciclist aproape intrând în ea, dinspre strada laterală. „Dar n-am avut viteză!” – nu se lasă el. „Nici eu” – îl anunță a doua oară doamna. Nu-l mai ascult, doar îmi traduc obiecția lui: „Care-i problema? Ce prioritate?!”

O, TEMPORA…!
Priviți roșiile de grădină adevărate și veți vedea de ce le ziceam în copilărie porodici („paradicsom”). Și de ce fetele bucălate erau poreclite „Porodica” (he, he!)… (Precizare: pâinea cu unsoare și porodici, de toamna, nu era egalată decât de pâinea cu unsoare, ridichi și hagyma, ceapă verde, de primăvara.)

REVEDERE…
Zi de previzualizare la grădiniță. Ţinându-se de mâna mămicii, o fetiță se desparte de doamna educatoare. Brusc se desprinde şi aleargă la colegul ținut de mână de educatoare, îmbrăţişându-l. „Scumpa de ea!” – zice educatoarea. Ci, adaugă repede: „Nu se poate îmbrățișările astea!”

STÂNGĂCIE
La ieșire din magazin, septuagenarul apasă greșit pompița dezinfectantului de mâini și jetul ajunge pe jos. „Au! N-am țilit bine!” – își resusciteză el glosarul din copilărie, precipitându-se în stradă.

STRĂZI VECHI, DE DEPARTE…
* Dacă te oprești să-ți tragi respirația, să admiri priveliştea ori vreo pisică, de îndată iese cineva la poartă sau la fereastra joasă, aproape de nivelul trotuarului, și-ți spune o poveste: „…Am avut o pisică și mai frumoasă, una grie, da’ ne-o furat-o… Știu cine-o fost, am fost și la poliție, da’ nu vre’ recunoaște!”
* Acolo, capotul nou, înflorat, al vecinei venite în povești este senzațía serii.
* Acolo mai vezi, târziu după-amiaza, gimnaziști venind agale de la școală, de pildă vreo ea, cu un ghiozdănaș sport pe umăr, cu ochii în pământ, cu junele biciclist din vecini evoluând alături: „…Tudod mien vagyok…, szégyellem…”- Luume, dor!… (P.S. Spre seară, în zona fostului ştrand, am văzut o altă domnișoară, cu lungi plete, făcându-și selfie din profil cu Râul, cum totul curge…)

DORUL DOR…
Apropo de pozele în format digital. Tinerii plecaţi în lume au observat că bătrânii rămaşi acasă nu sunt mulţumiţi de pozele cu nepoţii de pe what’s up şi, de aceea, le trimit la un fotograf profesionist, să le transpună pe hârtie fotografică şi să le înmâneaze bătrânilor, când aceştia vin în oraş – să vadă, să le pipăie, să le arate la toată lumea… Cu cât poza este mai bine făcută, creşte bucuria fotografului – o poate face în format A4 sau chiar A3, spre bucuria clienţilor din sat…

Marin SLUJERU




Sumna și cureaua lată! (propunere de imn electoral pentru partidele „tradiționale”)

Sumna și cureaua lată,
Sigheteni măreți odată,
Haideți să muncim vârtos
S-avem un oraș bengos!

Că Orașul nostru sfânt
Care-i în mare avânt
De-nnoire și speranță,
De succes și eleganță,

Salva-ne-va prin tradiții
Nu prin lași și erudiții,
Doar prin muncă regulată,
Sumna și cureaua lată!

Ras Publica




Pe drum mergând…

(consemnări, notații)

DIVERSE
„Puskapor nap” – „zi de împuşcat praful” traduc eu liber ziua petrecută la podul respectiv. Rapid m-au corectatără unii. Nici o problemă, abia am așteptat!…* Duminică, spre amiază. Front de nori jos, plouă. Cu cât privesc mai în susul râului, lumina sporeşte – ca-n amintire, unde-i tot mai mare cu întinerirea. * Hai, cu înserarea!… Pescarii – statui sezoniere la râu. „Cât îi ceasu’? Dă-mi să dau de două ori, c-o zis tata la 8 să fiu acasă!” * Era să consemnez frânturi din idiomul unei doamne vorbind la telefon, dar m-am gândit să vă feresc de kever-ul de parfumuri, spray-uri, alifii… * 12.45′, o stradă departe. Trei bătăi slabe de clopot, dinspre centru. * O stradă. Dintr-un birou, o doamnă lasă jaluzele, dispare. Are o mască albastră. * Cu mască, unele personalități marcante ale locului nu mai riscă să li se furișeze chipul pe față, când se privesc în oglinzi, vitrine, ochi.

INCURABILII…
Un tânăr din prestări servicii: „Eu nuu! Eu n-am nici o grijă! Eu n-am văzut nici un bolnav. Şi de care se zice c-au murit, au murit de alte boli. Guvernul vrea să ne sperie!”

HELECTORALĂ…
Seniori necăjiţi, acolo unde se-nfige harta-n ţe’d’e: „În tăt’e suntem ultimi!”

TERASĂ
Vânzător de „Graiul…”, „Glasul…” oferindu-le pe la mese. O nevastă ieşită de la avocaţi: „Nu ne treb’e ştiri! Ştim destule ştiri…”

CONSOLARE
August, spre amiază. Două femei în floarea vârstei, de pe sate, se intersectează pe centru. Fără să se oprească din alergătură:
– …Ce să fac? Lucru şi lucru. Când n-ai viaţa ta, eşti o maşină de făcut bani. Robot!…
– Lasă, că şi când ai om, tăt maşână eşti!…

LA SFAT…
Spre seară, la dig, trei băiețași în jur de 10 anișori. Bicicletele claie peste grămadă, ei uzi, cum făcuseră baie în Iza și cu julituri, vânătăi, de la drifturi…
Băiatul 1, frământat: Ce-o să zică părinții noștri?
Băiatul 2, scâncind: Io nu, io nu am vrut, …voi!
Băiatul 3, limpede: Măi! Dați vina pe mine! Ziceți că-s eu vinovatul!

EDUCAȚIONAL
*
O liceană boboc vine acasă neagră de supărare. Auzise la școală cum înjură colegii și colegele ei. Tace și tace, dar, până la urmă, se destăinuie: „Pe mine m-ați ținut ca într-un borcan!”
*
Un fecioraş către altul, în goana bicicletei: „…Era să nu-mi deie bani de îngheţată! …Că să nu mă doară gâtul… He, he! Da’ când mi-o luat piş’ină, n-o avut grijă…!”

LA NOI
Ar fi neimportant dacă toți cantautorii noștri de vârf ar preciza clar, de fiecare dată, autorii melodiilor și ai textelor interpretate, compozitori și poeți? Am observat că de la an la an se tace tot mai mult despre aceștia. Ori avem atâția „Dylani” și „Coheni” și n-am știut?

ÎN PARC, PE CORSO…
„Io nu mă duc până ce scoate carantina!:…” „ D-apoi, noa, că, Aurora, acuma vin de-acolo…! Că doară… Pă toți ne-o băgat!…” „ „Dă-mi bună pace cu școala ei!…” *„Fabiaan, hai la mama!… Faby, să nu pici!” „Da’ eu nu m-aș duce? Da-i bai că de pe 15 bagă pă carantină… O zis la televizor… Atunci, nu mai trec!”

MEDIA SPORT
* „Ce păcat! Jucătorul s-a demarcat, dar nimeni nu l-a sprintat.” (Unul din cei mai sprinteni jucători din Serie A si chiama Immobile… )
* „Arbitrul nu dă nimic, o dovadă că este onest. Jumătate din arbitrii români ar fi dat, la aceată fază, fault pentru gazde.” (Peste câteva minute același conducător de joc inventează un penalti pentru gazde.)
* Se aud în clar înjurăturile jucătorului P. Crainicul tv: „Hehe…! P. ar trebui să ştie că există microfoane de fond.”
* „Se confirmă faptul că „Gaz Metan” este o echipă ce se încălzeşte greu, un fel de Diesel al Ligii I.”
* „Patru goluri anulate de VAR, în aceeaşi partidă, aceleaşi echipe, pentru aceeaşi tară: poziţie de ofsaid!”
* Încă una…: „Cuadrado calcă pe minge, dar opreşte balonul.”
* „Gool! Şutul lui… reuşeşte să înşele vigilenţa portarului Balauru!”
* „Dinamo învinge pe FC…. O gură de aer pentru câini.”

Marin SLUJERU




Modelul canin de progres implementat la Sighet!

Vai vouă, oameni fără de respect,
Noi am ajuns al vostru viu model.
Priviți-ne, comportament corect,
Păstrăm distanța: vrem primar cățel!

Am fost lăsați mai mult de ornament,
Pe străzi suntem mai liberi și frumoși
Trăim în lumea voastră de ciment
Și nu suntem deloc prea fioroși.

Vom merge mai departe printre voi,
Suntem de-acum, pe bune, parteneri,
Avem aceleași ținte și nevoi,
Noi vrem progres și noi afilieri!

Prin pactul ce-l dorim, comunitar,
Ne mai dorim să vă vedem la muncă,
Să nu ne mai discriminați rudimentar:
Ce vom „lătra” la Sighet, fie-vă poruncă!

Ras Publica




Pe drum mergând…

* Plouă şi plouă, fără sfârşire… Estimp, pe o bancă, la intrarea pardosită cu petale roşii din bloc, nişte bărbaţi tineri îşi strigă curajul în abstract, iar în centru, o gaşcă de fete râd gălăgios în soarele din vitrina magazinului de lenjerie intimă…
* Trei turiste vopsite blond se plimbă spre Grădina Morii: „…Jaj, de szép ház!… Nézd meg milyen egy rózsat!… Itt volt egy régi ház, amikor nem voltak bolţari… Az ablakok kicsik… Semmi baj, kevesebb lesz látható!…
* Cei care par, zilele astea, mai tineri cu mască decât fără, înseamnă că au suflet bun. Pentru că ochii-s oglinda…
* O mămică pe bicicletă. Fetiţa de pe scăunelul din faţă se smiorcăie: „C-am vrut să te iubeesc!” Cea din spate habar n-are…
* Baschet, ciclism, alergări, role, taste, chitare, plimbări, în parc, pe dig, la râu… – tineri mai mici şi mai mari. Printre ei, o samă de imberbi tolăniţi cu orele în hamace întinse între castani râd întruna, de orice şi… Între timp, colegele lor, singure, nu mai înving cu selfie-urile…
* A trecut şi „Evaluarea” şi „Bacul”… La cârciumioara din colţul străzii adolescenţi uşor întârziaţi la bere. Deja îşi amintesc, în gura mare, anii de liceu, de generală…
* Învăţător trecând pe lângă biserică. Se opreşte oleacă şi îşi prezintă creştetul argintat Logosului întrupat.
* Gata cu Iunie! Un bătrân urcă spre podul de la La Grădina Morii chitilin, relaxat… „Uite, mami, nenea merge beat!”
* „Să stăm şi la colţul acela!” – îşi târăşte o nespălată copilul spre „Tisa”, de-a lungul Centrului. Şi mai poartă unul, la sân.
* O stradă în oraş. Cineva bate şi bate coasa în adâncul unei livezi – de cât dor a adunat, până să i se strice maşina de tuns iarba.
* „Ce frumoase-s! Ioai, frumoase-s!” – ciuperci la vânzare.

*****

(Nomenclator de sezon)
„Ciupercile îs: de stâjar, maro, grăsucă, albe pe dedesubt; bureţi albi sau „usturoi”, că ustură un pic, să pot face ca şniţelu’ sau fripţi cu usturoi, îi bine să arunci un pic de lapte pe ele; bureţi galbeni sau „crestăţăi”; la cele crescute mai adânc, în pământ, le zâce „vineţele”, să mănâncă aşe’ cum îs; hribe de fag – tot maronii, da’ galbene pă dos; de mesteacăn – tăt aşe, da’ mai micuţe; de tufă – mai negrii, mai moi, mai slăbuţă. Ce’ mai bună îi ce’e de stejar, după aceea de mesteacăn, apoi de fag şi tufa-i ultima, că-i mai slăbuţă şi neagră, ca mine… Ce poţi fa’ din ele: fripte de tocăniţă, servite cu tocană, cu maioneză, cu smântână; ori zacuscă ori pusă la uscat pentru la iarnă, de tocăniţă sau sarmale de post,…” (& M.T., 60 de ani).

(Ocoşii)
Badea nu poartă masca de protecţie: „Lasăă!… Io ştiu mai bine… Ştiim noi de unde vine!…”

(Politică)
– „Muzeul Memorial”, „Memorialul” – aşa se numeşte pe scurt, doamnă. Nu mai ziceţi „Memorialul durerii”! Aia o fost o emisiune…
– Pă noi nu ne interesează! Noi aşe’ ştim: Memorialul Durerii. Noi nu facem politică!

(Sfat medical)
„…Ei ce grijă să aibă? Ce specialist? Nuu te trimit nică’ri! Tu tre’be să te ce’i!… Îţi scriu nişte bumbd’i acolo… „Lasă să-i do’aie!”- aşe zic. “

(Bărbaţii…)
– Nu mai stropi casa, ţi-am spus de-o mie de ori! Vezi că-ţi dau două!… – se-aude după ploaie, de după un gard.
– Da’ nu dai două, tati! – vine răspunsul.

(Replici…)
Clientul, mulţumit: „OK!”
Chelneriţa: „Dacă e OK, atunci e bine!”

(Cauză)
– Ce braţe muşchiuloase ai, uau! Da’ burtica asta – cee-i cu ea, de ce??
– …De bucurie!

(Consult)
– …Da’ câţi ani ai, uncheşu’?
– Hia unu din 80, domn’ doctor!
– Noa! – Ş-atunci…!?
– Daa…, da’ uite, vecinu’ are 81 şi zice că poate…
– Zi şi dumneata!! (& I. A-P)

(Crăinicia tv Sport)
*„Un şut periculoos!…cu condiția să găsească poarta. Jucătorul s-a lăsat un pic pe spate şi aţi văzut finalitatea.”
* Acelaşi crainic: La egalare la 2: „O echipă robustă! De aia este campioana României” La 2-3: „Eroica Craiova!” .
* „Păcat că nu am numărat numărul paselor…!”
* „E drept că patronii ehipei au încercat să formeze un lot tare. Da’ nu-s mână spartă… Din ce-au luat pe mere au dat mai puţin pe pere!”
* „Şut al lui S., cu stângul, puţin peste poartă! N-a fost o lovitură rea, mai degrabă una stângace. „Şi viţăvercea: „M. pare să aibă numai piciorul stâng. Când trebuie să şuteze cu dreptul, o face ca din topor! …”

(În vuietul verii)
Două octogenare, chitilin, prin piaţa Sighetului:
– Marişca lu’… trăieşte? – întreabă cea mai înaltă, aplecându-se la urechea celeilalte, după care se îndreaptă:
– Trăieşte, da – răspunde cea scundă.
– …Trăieşte? – repetă înalta.
– Trăie’! – răspunde din nou scunda.
– …Da’ Mărişca lu’… trăie’? – se apleacă din nou înălţimea-sa.
– Cine?… Trăie’, dară!
– Atunci îi bine! – se îndreaptă întrebătoarea la loc, din nou.
După care, doamnele îşi continuă periplul de fiecare zi, împreună… ( & M. V.)

Consemnări de Marin SLUJERU




„Ciasul” rău, pisica a dracu’!

O țară doarme, vai de capu nost’,
Suntem pe mâini deștepte, ne e bine!
Cine-i de vină, poate „ciasul” prost,
Că ne conduc tălâmbi spre zări senine?!

S-ajungă unii, daună-n „culturi”,
Mărșăluind prin școli de la distanță,
E doar un ieftin joc, să știi să furi
La cei de sus să ai… reprezentanță!

Cu ce-a greșit acest naiv popor
Să fie mai mereu condus de… „ciasu” rău?
Doar știm că prostul e dăunător,
Și ne-amăgim că-l bate Dumnezeu!

Că noi suntem blajini, gândim onest,
N-ajută țara ca să se dezvolte,
Iar visul nostru are ritm funest
Cât ne conduc inculți, ființe-amorfe!

Ras Publica




Pe drum mergând… (urgent, alert, chitilin, prin Mai-Iunie)

*
O stradă cu grădini. Ajung din urmă, încet-încet, o bătrânică:
– Ce frumos miros bujorii!… – îi spun depăşind-o.
– Nu înţeleg ce ziceţi! – răspunde peste umăr cucoana.

*
După ploaie. Alinierea cepelor în straturi perfect plivite, inter-oglindirea stânjeneilor, care de care mai decoloraţi. O fermieră de oraş, după un bade: „Ioa’, ştii pă cineva să-mi tungă doi mn’ei? Or să vii tu?…”

*
O stradă, după ploaie. Lustre albe prin castani. Pe după garduri, bujori cu frunze groase, saturaţi de umezeală, un pic întunecaţi. Un foarfece de trandafiri undeva, prin grădini – n-ajung eu la „Piccadilly Rose” aia… La Radio, crainica anunţă reluarea pregătirilor estivale la mare – şi-a pus un zâmbet în colţul gurii…

*
Privesc râul, dealul. Dacă ar intra în unda mea de neclintire, mătuşile care se despart de-o oră pe pod, bicicleta copilului înălţată pe roata din spate ar rămâne aşa. Noroc, însă, cu mirosul de salcie, cu briza de Mai, care ne mângâie şi animă. Altminteri, arborii se aşează întru odihna de vară, irişii îşi încep disputa: „Iris Germanica” / „Iris di Firenze?”.

*
Alertă. La Iza, preponderent pre- /adolescenţi. Care de care mai originali, fantezişti, mai fancy… Pe mal, nişte căţeluşi albi, coafaţi, sar ca iezii… O blonducă trece podul, cu o pisică albă în lesă roşie… În parc, nişte boieri băieţi în hamace… Conferinţe în filigorii… Luume, dor!

*
O patroană rearanjează suvenirurile străineze pe un raft în magazin: „Cum să le ştiu pune, Ioa’?”

*
Mătuşi la sfat, în piaţă: „…Mai am nişte pământ în sat… Să mă duc…, ce să fac…?”

*
Zi de pensie, o terasă şic. Două gospodine se aşează alert la o masă:
– Permiteayiunk nekünk és egy kiss kávét!
Apoi, către ospătar:
– Nu scriem pe tabel?… Atunci, nu-mi treb’e!
Trecând, o altă néni le întreabă:
– Mennyi egy kávé itt?
– Hat lej.
– Jaj, Istenem! – dispare ea.

*
Două domnişoare renunţă în ultima clipă să intre pe terasă, râzând.
– Îţi dau o mantră! – tocmai zice un vârstnic senin la o masă.
– Mie două mantre să-mi dai! – îi răspunde interlocutorul necăjit, urmărindu-le.

*
Terasă. În toi, conversaţia încetează la sunetul unui telefon.
– Alo! Staţi numai o secundă, să ies afară! – se ridică apelatul.

*
Seară de Iunie la râu. Fierbinte asfaltul, dulci salcâmii. Umbre de flori pe faţa fotografului grăbit. Cosaşii îşi ţin isonul suus-suus, întruunaa… Socul sculptural încremenit. Îl vom imita mâine, la cafea…

*
Licăr albăstruc de întâmpinare pe tejghele la „Pariuri”. În loc de mâini, gata s-o ia spre gura noastră… – Mona!

*
Acum, cu purtatul măştii pe corzo, se vede clar că se vede pe ochi care-i mai …devilish.

Marin SLUJERU




Modelul maramureșean de eco – spălare anti Covidică

Să ne spălăm de rele în natură,
Cu ierburi proaspete să ne tratăm
Și trupul slab și păcătoasa gură
Că, poate, niște virusuri fentăm.

Azi Domnul ne trimite un semnal
Ce-aduce curățenie-n planetă,
Este la mintea oricărora, banal:
Să “coborâm” urgent la bicicletă!

Natura este doctorul minune
Pe care-l respectăm destul de rar,
Când ne lovește, parcă spune:
Copii, viața voastră n-are… har!

Ras Publica

Foto: Rada Pavel