Tot sigheteanul profită și-acum,
Cu festivalul primim multe-oferte,
Comandamentul reînviat postum,
Cu apă și vin vrea să vă-mbete.

Pe la tarabe se vând mândre kitschuri,
Prin galantare, din plin, mațe crețe,
E festivalul cu popcorn și sandviciuri,
Dar și cu mulți draci, vraci și alte… fețe!

Ras Publica

ORA DE IARNĂ
– Bu-nă zi-ua! – mă salută regulamentar elevul, prin bezna de după ore.

***
REALIA
De Sărbători, în mijlocul noului sens giratoriu din oraş a coborât un cal alb, întraripat. Copiii fug la el, traversând aiurea, trăgându-şi părinţii de mână. O ocazie pentru aceştia să se convingă şi ei, că, într-adevăr, există, este aievea.

***
INTERVIU…
La patinoar, o reporteriță înteabă o fetiță:
– Și ce ai de gând să mai faci în zilele până reîncepe școala?
– Ca până acum, să-mi golesc creierul. Să fie unde pune.

***
EI…
3 decembrie, în autobuz. Se-apropie Miculaşu’. Nişte copii de a V-a se întorc de la şcolile din oraş.
– …Păi, cel mai bine este să mergi cu ei la cumpărat cadouri, să nu cumpere cine ştie ce ş-apoi…
– Te cred şi io! Că doară ei nu cred că noi credem încă! …

Autor, Marin Slujeru

(Sighet, centrul municipiului, str. Basarabiei, ora 14:00, 09. decembrie, sec. XXI )

Au ieșit într-o plimbare
pe la Sighet cățelușii!
Haideți toți, cu mic, cu mare,
S-o ștergem ca… spiridușii,

C-au venit să stăpânească,
Să ne latre, să ne-alunge
Și-un pic să ne… hăituiască!
Doamne feri, de ne-or ajunge!

Ars Publica

CHICOTELI ÎN PARADIS
„Are cineva ceva de spus acolo Sus?” –  întreabă  parohul Corul.
*
LOGIC
Mihai se întoarce de la o înmormântare, din satul vecin. Un consătean îl întreabă unde a ”umblat”.
– La petrecanie, la G’eorg’e a lui…
– Da’ o murit G’eorg’e?! – se îngrijorează omul….
– Mă, nu știu dacă o murit, da’ l-o îngropat! – îi răspunde Mihai.
( & V.T.)
*
TRACTORU-N GÂT…
”…Ăla micu’? Are 13 ani!…Îi în Italia, la părinți… Lucră, ce să facă? Ști’ cosî… I-o plăcut caii, da’ acuma  n-au… Are  tractor!…. Nu-s numa’ tractoare în tăt satu’… Numa’ oamenii bătrâni, de peste 70 de ani, care o crescut cai, mai țân… Nu se lasă fără cai… De-ar trăi moșu-său, i-ar băga tractoru’ pe gât!…”
(& E. V.)
*
FEREASTRA CU DOR
Un  turist  străin,  într-un sat  îndepărtat. La un moment dat, omul vrea să vorbească acasă, însă  mobilul  nu-i funcţiona. Este îndrumat la o băbucă. Ajunge şi o roagă să-l lase să-i folosească mobilul, pe bani. Gazda îl conduce în odaie, la măsuţa mândru tomnită de sub geam. Dă făţoaia la o parte, dezvelind o adevărată colecţie de celulare, fiecare de altă culoare. Îl îmbie: “Poftiţi şi vorbiţi, cu orșicare!” Pe unul vorbea cu fata din Italia, pe celălalt cu nepotul din Franța, pe altul o chema băiatul din Spania etc. Culorile le știa bine…

Consemnări, Marin SLUJERU

Sursă foto: Peter Lengyel

Tristețea noastră-i simplă și fără echivoc:
Avem resurse gârlă – din cele naturale –
Da’ nu suntem aleșii ca să avem noroc
Și să ne-ajute Statu’ să nu pierdem parale.

Azi totu-i clar și Cerul ni-i martor solidar:
Avem mașini bengoase și PIB-ul cât credința
Ne batem în consumuri și nu e în zadar
Că ne-a crescut doar “faima” și prea puțin putința.

Se duc bănuții noștri rapid pe “mari” tentații,
Avem liber la viața grăbită să ne toace,
Plătim la greu chiar apa și… alte aberații –
De nas ne duc borfașii, ne place, nu ne place!

Al nostru-i viitorul deși ni-l dau cu… cântec
Cei care-au pus zăvorul la apă, aer, soare,
Și nu ne folosesc nici moaște, nici descântec,
Când ni se-arată ușa și… valea, la plimbare!

Mi-e dor de apă pură în loc de Coca – Cola,
De carne fără E-uri și lapte de la țară,
Că prea ne iau de fraieri cei ce-au stricat busola
Și-acum plătim la prețuri mai mari ca pe afară.

Ars Publica

IARBA
Vară. Trecând pe lângă grădinița sa cu bunicul, nepotul exclamă:
– Uite! Iarba a crescut peste huțuțe!.La toamnă, când vin copiii, o să trebuiască să o …binecuvânteze. Așa:… – imită el cositul.

A VIII-a, EMOȚII
Pozele, panglicile, ultimele ore, despărțirea, florile, serbarea, evaluarea națională, înscrierea… Toate sunt aștepte cu înfrigurare. Dar, mai ales, dansul, ținuta, banchetul. O absolventă izbucnește: ” Nu mai trece odată …Trecerea asta?”

TÎRZIU ÎN IUNIE…
Gimnaziu la ţară, ultimele zile din sem. II. Profesoara intrând în clasă:
– …Da’ iar sunteţi numai patru?
– Apooi…, amu, noa!… ( – un elev).

BAC’ 2015
Iunie, seară toridă. Două domnișoare o iau spre oraș: ”…Ce te temi? Tristețe, melancolie, iubire,natură… Altceva ce să fie? N-are ce să fie…”

EXPLICAȚIE
– …Noi în excursie am văzut păsări și mai frumoase. Cu roșu, roz, alb, albastru…, în toate culorile…. – spune nepotul mai mare.
– Poate era un cocoș de munte… – presupune bunicul.
– Nu, nu a fost un cocoș…
– Stiți? Poate că pasărea aia a trecu prin niște culori înainte… – se bagă în vorbă mezinul.

FRAŢII
– Ia şi mănâncă! – spune bona.
– Mulţumesc! …A, nu, nu acuma, că nu-mi dă voie mama să mănânc în pat – răspunde copilul, de lângă leptop.
– Şi mie nu-mi dă! – completează fratele său mai mic, din capul patului, mâncând.
*
– Nu staţi pe ciment, copii! – le cere bona.
– Eu nu stau! – răspunde cel mare, de pe ciment.
– Şi eu nu stau! – completează cel mic, de pe ciment.
*
– …Ce-i ăstaa? CD cu Războiul stelelor? Nici nu ştiam că-l avem! – exclamă cu bucurie copilul, cotrobăind prin sertare.
– Şi eu nu ştiam! – exclamă, la rândul său, fratele său mai mic.
*
Prânzul, iar. Fratele mai mare face mofturi. Mezinul anunţă:
– Şi eu nu pot să mănânc!
*
– Ce să iau pe mine? Nu mi-o pregătit mama hainele!
– Şi mie nu mi-o pregătit!

Autor, Marin SLUJERU

Un regat pentru cultură, un bănuț pentru-o idee!
Astea-s vremurile-n care se-agită prea-luminații
Să aducă multă carte pentru singura din nații
Care fabrică diplóme și le dă urgent, la cheie?

Ooo, venit-au negre zile, fără rost și fără artă,
Prefăcute de mulți „doctori” într-o lume de carton,
Și-au venit hoarde inculte, călărind un bou-vagon
Să ne spună alte snoave, cu tupeu și puși pe harță.

Pregătiți-vă din vreme, nu furați și nu fentați,
Că veni-vor pe cai turbo, îngeri cu figuri nomade
Pe mulți îi vor duce-n iaduri și-i vor învăța balade
Și-or cânta prin alte zone, într-o lume de ratați.

Lumea noastră se scufundă fără șanse de salvare
Și prin voi, voi epigonii ce-ați făcut cultura preș,
V-ați dat titluri, bani și funcții, între voi v-ați tot ales
Iară noi rămânem liberi, condamnați la… disperare.

Ars Publica

NIKITA…
Oră de meditație particulară la română. Eleva, venind într-un suflet:
– Domn’ profesor, știați că Nichita Stănescu este băiat?! Ne-a spus la școală!

S.O.S.
Martie, liceu. La toate sălile de clasă – pânze umflate de vânt. Iele cu mânecuţe scurte – pe chei, pe punţi, la catarg. Şcoală în derivă.

ISTEȚUL
La ciclul primar. Profesoara:
– ”Taci!, ”gura!”… – alte cuvinte nu sunt, oare?. Vorbiți frumos cu colegii. Nu vă costă nimic.
Peste câteva zile, istețul clasei se adresează unei colege mai gureșe:
– Tu, ciocu’ mic!

IRONIE
Streașină curgând în soare, vânzător sub ea:
– Ţîgări, ţigări…, ţîgări, ţigări… Mer’i la şcoală astăzi? – se adresează omul fiului său, care tocmai trece.
– Î-î! – răspunde beizadeaua.
– Ei da, am uitat că tăţi umblaţi la ”fără”.

BIRUINȚE
Seară de iunie, prima zi de vacanță. La blocuri scârție o vioară. Câtă cumințenie! Ca pe vremuri. Dureză vreo 5 minute. Apoi, liniște. ”Nu mai vreaau! Nu mai vreeau!! Nuu mai vreau!!!” – de vreo sută de ori. Și biruiește. Peste vreo două săptămâni, scârție, iar.

PE ÎNTUNERIC
– Uite-uite! – opreşte mingea mezinul şi arată sus de tot.
– Ce-i? A, o stea…, maare lucru! – răspunde fratele mare. Hai, şut, joacă!
– Şă nu cadă!
– Gool!

DOAMNA
La îmbarcarea în microbuzul școlar, profesorul roagă pititicii să urce pe rând, să nu se bulucescă.
– Lăsați fetele întâi!
– De ce? – întreabă un țânc..
– Pentru că sunt mai gingașe.
– Da, bine. Dar băiatul a fost primul de pe Pământ! Așa o zis Doamna!
– Sigur că da!…

Autor, Marin SLUJERU

Țara noastră-i full de oi –
Multe negre dar și blonde,
Avem și specii de soi,
Câteva-s din catacombe.

Țara noastră-i tot în frunte
Pe la UE și la NATO,
Da’ mai stă și-ntr-un genunche,
Că politic-a driblat-o.

Da’ băieții noștri-s pașnici
Și-și trag țara după ei,
Au umor, și-s și șăgalnici
Vor la stână, că-s mulți miei.

Ba cu-oaie, ba cu genunche,
Vedem fraților modele!
Să strigăm dintr-un rărunche:
Avem domni de trei lulele!

Ars Publica

Plecăm abrupt, prea trist, spre infinit,
Și-n urmă ne rămâne pasul tainic
Ce lasă goluri peste ce-am clădit
Căci ne presează dur, un timp obraznic.

Ne mai oprim din mers, timid, c-o floare
La catafalcul celor ce pierd locul
Dintre cei vii și, c-o-ntrebare,
Refacem gânduri și-ntreținem jocul

Din care-am fost excluși de cruda soartă.
E-o glumă tot: destin, eternitate,
Cuvinte ce spre alte lumi ne poartă.
Putem zâmbi? Rog… seriozitate!

Ars Publica

Timpul trece, vremea zboară,
Lumea avansează-n trombă,
Discomfortul ne omoară
Doar când ne mai pic-o… plombă.

Se testează-n spații arme,
Mulți savanți visează raiul,
Doar la noi ne iau la palme
Domni ce violează graiul,

Ne spun într-o limbă moartă
(Da’ nu-i vorba de latină!)
Că suntem bătuți de soartă
Când poporul nu se-nchină!

Doamne iartă semidocții,
Că-s făcuți să se ferească –
Mai ceva ca-n fața morții,
De cultura… nefirească.

Ars Publica

15 SEPTEMBRIE
Profesorul şi-a vopsit părul. A lăsat, totuşi, un pic de sur, de gris, să-l recunoască elevii.

***

TEST
Copiii sunt întrebaţi cu ce se măsoară lungimea şi lăţimea. Ţâgânuşul revenit de câteva luni din Franţa scrie: “cu  rulota”.

***

ORAŞ
Elevii din clasa a V-a învaţă „La portiţa mândrii mele”, horea lui Grigore Leşe. „Tare!” – aprobă băieţii partea cu “Lighida li Domba…”

***

SPUSA
Pauză. Fratele mai mare vine în clasa surioarei:
– Dă-mi mingea!
– Da’ ştii ce-o zis tata, să nu te joci cu mingea la şcoală!
– Dă-mi-o!
– Ţi-o dau! – îi întinde ea mingea. Da’  ştii că eşti deja spus!…

***

PROMISIUNE
Eleva promite în legătură cu notele foarte mici: „Le scot! Nu-i stress!”.

***

REGIM
– Fetiţo, de când eşti tu aşa subţire?! De ce nu mănânci?
– Mănâânc, domn’ professor! Dar mă menţin.

***

PREZENTARE
Nişte copii din ciclul primar se întorc de la şcolile din oraş, în sat. Îi ştiu specializaţi în fel de fel de gadget-uri şi cam impertinenţi. De data asta stau grupat, cuminți, în mijlocul autobuzului, privind un zgărdan prezentat de o fetiţă. Alături, bunica ei se măreşte:  ” Uăă! Nu şti’ nimeni câte au aieştia: câ’ne, iepur’ , mâţ, puiuţ’, mnel…!

***

PERFECŢIUNE
La prima ședinţă cu părinţii de la clasa pregăitoare, aceştia sunt rugaţi să-şi caracterizeze pe scurt copilul – trăsături pozitive şi minusuri. „ Mică, rea şi nu are nici un defect!” – îşi rosteşte un tătic odeleta.

***

CONSTANTA ȘCOLARĂ
Fetițele cu ochii şi fundiţele lor mari, cu scrisul lor limpede, fără greşeală,  cu degetele ridicate sus-sus, spre Doamna/ Domnul lor împing Şcoala înainte.

***

CLASA PREGĂTITOARE
Profesoara de religie le vorbeşte copiilor despre îngerul de pază, care ne apără.
– Cu ce ne apără? Cu arcul? Cu arbaleta? Cu sabia? – întreabă un copil doldora de Festivalul Medieval & Hero Factory.
*
Același, tot după o oră de religie:
– Mami, da’ si apa minerală Borsec, ce o luăm noi de la Kaufland, este sfințită?
*
” Dimineața mâncăm micul de-jun, iar seara mâncăm micul de seară” – conchide elevul din clasa ”a 0”, la lecția despre mesele zilei.
*
Cei mai mici elevi din ciclul primar ies de la școală. Îi întreb:
– Cine-i băiețașul ăsta atâta de mic? În ce clasă-i și el?
– În clasa a Zero! – sar niște chișchirițe de-a II-a.

Autor, Marin SLUJERU

sursă foto: Ion Mariș

Limba noastră-i o comoară
Și-o vorbesc de-a valma, unii,
Sunt destui ce o omoară
Agitând din morți, străbunii.

Limba noastră-i violată
De ciobani stăpâni pe turme,
Ce n-au reușit vreodată
Pe pământ să lase urme.

Limba noastră-i azi pribeagă –
Se dezvoltă cu sechele:
Surghiunită-n lumea largă
Face, sclavă, temenele.

Oare unde -s visătorii
Ce-au crezut în revoluții?
Azi în țară-i plin de molii:
Fără „piele” nu-s soluții!

Ars Publica