Nu știu, Doamne, ce-i cu mine
Niciodată nu mi-e bine
Și mereu îmi zboară gândul,
Ce se-ntâmplă cu Pământul?

Ce metodă s-adoptăm
De gunoaie să scăpăm
De pe-obrazul câmpului
Și din lunca râului?

Pentru-a fi eradicat
Tot gunoiul adunat,
Cred că ar fi necesară
O navetă spațială
(Ca să ia gunoiul brut
Și cu cei ce l-au făcut!)

Nici nu știi cum să-i numești
Pe acești băieți deștepți
Care cred că fac ce vor
Și că Pământul e al lor!

Și aruncă la-ntâmplare
În râuri și prin zăvoaie
Tot ce lor le prisosește,
Iar pe noi ne otrăvește.

Nu văd rana câmpului
Nici lacrima râului
Protestând din greu prin zoaie,
Din mormanul de gunoaie.

Și tot lor le umblă gura,
Când se-nfurie natura
Când coboară dealu-n vale
Și se umflă râul mare.

Cum să curgă apa-n vale
Când ea geme de gunoaie?
Cum vrei dealu-nțelenit
Când pădurea ai stârpit?

Nu mai vezi păduri stufoase
Numai gipuri arătoase
În loc de păduri răzlețe,
Palate cu turnulețe.

Nu avem apă curată
Scoatem nitriți în găleată!
Ce ar mai putea fi spus?
Toate sunt cu josu-n sus!

În loc de aer curat
Vom sta cu oxigenu-n pat
Respirând cu bucurie
Oxigen din butelie!

*

Țăranul curat, se pare,
Era nobil prin născare
Dar marea globalizare
L-a contaminat (se pare).
(Se-ntreabă ca orice om:
– Doamne, ce-s? Țăran ori domn?)

Din păcate pentru noi,
Dispar țăranii de soi.
Rămân doar „domnii făcuți”
(Nu deștepți, dar foarte mulți!)
Și fără identitate,
Făcuți domni doar peste noapte.

Vom trăi și vom vedea,
Va fi ca-n America!
Ca să nu dispară-n neant
Sămânța acestei nații,
Le-au amenajat colibe,
În superbe… REZERVAȚII.

Vrei să vezi un indian?
Poți s-o faci, dar dai un ban!
Ca la CIRC sau ca la MALL
TOTUL este CAPITAL!

O să fie GARANTAT
Și la noi amenajat
Într-o MARE de DOMNI MARI
REZERVAȚII DE ȚĂRANI!

Autor, Ileana PISUC

BAC 2013. DUPĂ SCRIS
„Noa vezi că şi camera te lasă, tu?!… Numa’ cu bun-simţ… Cu bun-sîmţ, tu!” * „Cum a fost în sala la voi?” * „ Cum să fie? O ştiut unu’ , am ştiut toţi.” *  „ …Şase! Ura!!! Fix 6! O luat Bacu’!” – strigă babacul intrând în cârciumă. ”Să-l aibă şi pe ăsta!… Mai departe? Nu-i trebuie altceva. O cheltuit destul. Deja-i în drum, înapoi, spre Paris. M-o sunat, totuşi, din avion, să mă uit după o facultate tot aşa.”

*
ORIGINALUL
Noul An şcolar. Intru la a V-a, în şcoala din sat, unde lucrez de mult. Mă uit la copii şi-mi amintesc chipul unor fraţi, surioare, părinţi de-ai lor. Pe unii îi identific „din prima”, pe alţii mai greu. Par nişte xerografii vii, mai mult sau mai puţin reuşite. Stau acolo –  expuşi, cuminţi, sperând să (le) recunosc originalul… – Eu – copia tot mai palidă, mai ştearsă, a fraţilor, părinţilor, bunicilor mei…

*
AM VALOARE…
La „opţionalul” de istorie şi civilizaţie locală, elevii aduc de acasă diverse obiecte, documente, poze vechi şi le prezintă colegilor. Află astfel că lucrurile vechi sunt de preţ.  Prâslea clasei mi-a făcut portretul, inclusiv ţepii bărbii: în stânga sus mi-a scris numele, iar în dreapta a inscripţionat „ cel mai vechi lucru din clasă”. Cu un aer conspirativ, mi-a dat portretul împăturit, să-l studiez acasă.

*
RIDICARE
Patru copii roşii la faţă. Ies din şcoală în şir indian, încadraţi de nişte asistenţi de la Direcţia Copilului. Sunt fraţi, au între 3 şi 14 ani, cu părinţi inexistenţi, îngrijiți de o bunică bolnavă. Doamnele plâng, toţi elevii au ieşit să vadă cum „îi duc”..
– După două săptămâni, se-ntoarce el hăt! – se-mbărbătează unul dintre colegii fratelui mai mare.

*
NĂUCA
Profa prezintă proiectul de lecţie la control. Metodista îl citeşte amănunţit. Văzând propoziţia „se formează grupe de câte 3-5 persoane”, taie peste „persoane” şi scrie „elevi”: ”La oră nu avem persoane! Avem elevi!”

*
MÂNDRIE
– Ruptură de ligament! – precizează răspicat eleva. O întrebasem cum de-a făcut entorsă, la cules de cartofi.

*
SHARE
O ciocolată străineză  aşteaptă în colţul colţului catedrei fix.   Dirigintele cercetează din privire clasa. Vinovata  îngaimă din bancă: “A venit mama … din Italia”.

*
ÎNVĂŢĂTURA
Tocmai veniţi cu treburi la oraş, tatăl, bunica (maternă) şi Mihăiţă se preumblă.

– Ce-i aici, tată? – întreabă copilul, în dreptul unui edificiu.
– Nu ştiu – dă din umeri cel întrebat.
– Da’ aici? – insistă copilul, în drepul altei clădiri.
– Nu ştiu – repetă figura taică-său.
– Nu-l mai întreba atâtea, Mihăiţă! – sare să fie de folos mama-soacră.
– Lasă-l să-ntrebe… –  o contrează ginerică –, …că aşe’ învaţă.

*
„CIVICĂ”
– Avem dreptul de a vizita muzee. Doar că, numai în unele este permisă fotografierea –  arată profesoara.
– Şi care-i problema? Fotografiem în minte – găseşte soluția o elevă.

Autor, Marin SLUJERU

Pensionarii noștri “jalnici”
Sunt mulțumiți c-un ban de pâine:
Deși au fost odată harnici,
Azi ei trăiesc de azi pe mâine.

Să-i mai întrebi cât le dă statul
Pe câți leuți și-au vândut viața?
E prea târziu, așa li-i datul
Din pensie-și pot face… piața,

Să-și strângă-n pungă niște ceapă,
Cartofi, doi morcovi și-o gulie,
Iar cei de Sus n-or să priceapă
De ce fac “ăștia” gălăgie.

Se mai revoltă, rar, sărmanii,
Pe cei cu pensii speciale,
Pe cei ce au trișat cu anii
Și au muncit cu… vorbe goale.

Cică din toți prea – specialii
Ce s-au retras cu pensii grase
Cei mai plătiți sunt generalii,
Parlamentarii și-alte caste:

Soldați ce n-au văzut războaie,
Judecători cu grade-ascunse,
Chiar bugetari cu mari căsoaie,
Și alte funcții bine… unse.

Iar cei săraci, bieți profesórii,
Pensionari cu multă carte,
Și inginerii, muncitorii,
Categorii ce n-au fost parte

La marea luptă pe ciolan,
Trăiesc în lumea imperfectă
Ce îi “suportă” an de an,
Și-așteapt-o soartă mai… corectă.

Ars Publica

Vai de biet popor săracu’
E mereu servit din… gură,
Că doar n-a votat cu… dracu’
Pentru țara – sinecură.

Și-au tras toți conducătorii
Pe criterii, cu respect,
Lefuri supra-meritorii
După muncă și-ntelect.

Să ne țină doar bugetul
C-au votat cu mare râvnă
Să le dăm din plin bănetul!
Iar boborul, mucles, smirnă!

Sigur merită cu toții
Salarii grase și premii,
Ei sunt sus, iar jos netoții
Parlamentu-i plin de genii.

Sunt ai noștri, sunt pe cai –
N-au treabă cu deficitul,
Și-au dat iama în… mălai
Vede tot nenorocitul.
.
Că… de’!… uite-n primării
E-o efervescență rară
Sunt plimbate chiar hârtii
Ca să vadă cei de-afară!

Toți se zbat să meargă șnur
Să se facă școli, șosele,
Iar pe noi ne doare-n… pur,
Ne plângem că-s zile grele!

Nu-i vedem cum se agită,
Cum se-ndeamnă la proiecte?!
Da’ țara-i nenorocită
Plină-i de minciuni abjecte

Cum că se plătesc aiurea
Bani pentru politik klass,
Da’ românu-i ca pădurea
Mult-o fost, n-a mai rămas

De-aia vrea omul la… stat:
Se fac investiții grele
Pentru cei care se zbat
Fix opt ore… de plăcere!

Ars Publica

Suntem tot bătuți de soartă,
N-avem locuri de parcare:
Procedăm ca boii-n „poartă” –
Cum vor mușchii-n fiecare.

Toate străzile sunt pline
De mașini rupte-n figuri,
E cultură – da-i pe vine!
La băieții jmecheri, duri.

Nu împiedică semnalul
Semnelor de circulat,
Unii sunt luați cu valul:
Bre, pe astea le-am fumat!

Ce să-i faci, mare-i grădina
Și prin ea mișună toți:
Unde să-ți pui limuzina?…
Fire-ar muma lor de hoți!

Ars Publica

CALUL
Mătuşica citeşte, nepoţelul se joacă în odaia alăturată.
– Cea, mă, ohaa! Nu vre’ me’r’e! – ceartă el calul nărăvaş.
Mătuşica intervine:
– Dă-i nişte ovăz calului, măi Ionuc, ş-apoi ‘a m’er’e”.
– Ce cal, tu? Nu vezi că-i o botă?” – răspunde nepoţelul.
*
CORIGENȚA
O şcoală de pe sate, sesiune de corigenţe, înainte de ’89. O copilă de a V- a, însoţită de bunica ei, nu ştie să arate punctele cardinale, nici continentele, nici măcar Europa.
– Noa, vedeţi? – îi spune demonstrativ profesorul de geografie femeii.
– D-apoi nu ţi-i ruşine, tu? – îşi probozește aceasta nepoata. Cum nu ştii Europa? N-ascultăm noi în tătă sara Europa liberă?
– Bine-bine, o trec de data asta! Mergeţi cu bine!  – se burzuluiește profesorul.
*
ÎN MILENIUL III
A V-a, istorie, test inițial: „În România, în mileniul III va fi mai bine, mai curat. Ţara se va moderniza. Poate voi ajunge şi eu batăr să văd asta!”
*
ELE…
Nişte codane ies din Palatul Cultural, de la o serbare organizată de profii de muzică populară de acolo: ”Adică iele să cânte, iară noi să ducem câte o sută de mn’ii şi ne-o pus de spectatoare! Nu-mi pare rău după bani, că-mi dă mămuca câţi vre’u, da’ mi-i ciudă de ce ne-o luat de proaste!”
*
ARGUMENTUM AD LATRINAM*
Luminoase, faianţate, călduroase, pline de oglinzi, noile grupuri sanitare din şcolile de pe sate s-au impus printre elevi ca: studio foto, scenă, club, spaţiu de socializare, agora. Încât, susţineri ca: „Da’ aşa o zis X la baie”! – au devenit argument suprem în orice controversă şcolară. Şi nu-i miroase nimănui a sofism….
( * titlu sugerat de Aranyosi István)

Autor, Marin SLUJERU

Săracă țară bogată
Și a Europei poartă,
Ai ajuns sat fără câini
Servitoare la străini.

În povestea mult râvnită
Cu Europa Unită
România are-acasă
Rolul de… Cenușăreasă.

Umblăm toți ca disperații
Să ne facem frați cu alții,
De prin cele țări străine
Sperând să ne fie bine.

Rămân satele pustii
Cu mulți morți și puțini vii,
Cu oameni însingurați
Și de Dumnezeu uitați.

Stăm ca niște pui de cuci
Așteptând pe la uluci
Doar de vom vedea în zare
O speranță de salvare.

Satele de-odinioară,
La portiță cu lăicioară,
Au fost crunt desfigurate
Cu construcții colorate
(Care stau cu ochii-n soare,
Într-o lungă așteptare).

Ne-am crescut copiii bine,
Să se descurce în lume.
Însă lumea asta rea
Nu vrea înapoi să-i dea,
Și trăiesc însingurați
Ne-nțeleși și ne-ntrebați.

Nu e timp de lamentări
Ori de false întrebări,
Mai nou, timpu-nseamnă bani
Și așa se-adună ani
De regrete și-ntrebări,
De speranțe și frustări
Că nu știi ce să mai crezi:
Ce câștigi atunci când pierzi?…

Ileana PISUC

Bradova, păcurărel: „ Domnucă, pă mine să mă pui la tablă! Să scriu, să socotesc. Că io, când ies de-aici, mi se şterge tăt din minte!”
*
Şcoală, înainte
– …Placă?
– Ai învăţat pentru astăzi?
– Da’ nu, tovarăşu’!
*
Şcoală, după
– De ce plângi, Măriucă? – întreabă doamna de română.
– Că rămân corigentă…
– Lasă, că te-oi asculta!
– Bine – îşi şterge lacrimile copila. Da’ din toată materia! Da’ de-oi şti ceva!
*
Sfârşitul orelor
O fetiţă bucălată îşi ia cu greu paltonaşul şi ghiozdanul. Apoi, sare,  roşie toată,  în braţele doamnei învăţătoare: „Astăzi mă duc la karate!”.
*
Magie
“Hai mai repede!” – își cheamă părinţii, în seara de septembrie, fetiţa rămasă în urmă. Privind în sus, cu capul pe spate,  aceasta incantează:  “Stelelee! Vin dupa minee!”

Marin SLUJERU

sursă foto: Ion Mariș

În Sighet avem de toate,
Și mai bune și mai rele,
Pentru cei creștini palate,
Pentru păcătoși… belele.

Pe alei avem băncuțe,
Printre blocuri catedrale –
(Din păcate nu-s micuțe!)
Și-au păpat multe parale.

Mai avem și ceva drumuri,
(Alea faine-s spre cer!)
Sunt divine, flori, parfumuri,
Încărcate de mister.

Ce frumos!… te plimbi, alene,
Și deodată hop e-un semn,
Bariera – nota bene!
Te oprește foarte demn!

Cică-i de la-mpărăție
Un model public – privat,
Statul dă cu dărnicie
Cerul spune: e-ncuiat!

Ars Publica

După o zi obositoare
Omul caută odihnă:
Câteodată somnul doare
Și n-aduce pace, tihnă.

Fericiți cei ce nu strigă,
Nu vorbesc și nu reclamă,
Iar pe noi nu ne obligă
Să-nțelegem nicio dramă!

Sigheteanul care doarme
E un cetățean onest,
Trece noaptea fără spaime,
E om liber, nu-n arest!

E o „noapte” chiar senină
Ce ne-arată-n plină vară
Destinația creștină:
Prea turistică și-amară.

Ars Publica

Chiar pe lângă Primărie
E-o terasă – bălărie,
Ce se vede-așé frumos:
E un loc… misterios!

Ține de pietonală
Mândra neorânduială:
Să se bucure turiștii,
Să se inspire artiștii

Că într-un oraș micuț
Crește așa verde gărduț.
Și tot crește și se-ntinde
Pe toată lumea surprinde

Că e colțul cel mai eco
Frumusețe marca loco,
Și-om ajunge mai vestiți
Cu vizitatori uimiți.

Nouă ne place bontonul,
Asfaltul, da’ și gazonul:
Că-n centru-i bună verdeața,
La sigheteni… măgăreața.

Ars Publica

Lupul dacic vine-n Sighet
Să ne facă mai eterni:
Zornăit de arme, icnet,
Să fim antici… subalterni.

Vin la noi să-ncerce leii
Dacă țin la tăvăleală,
Noi suntem blajini ca mieii
Nu le ținem socoteală

Celor ce gândesc anticul
Un aranjament sadea,
Că de aia-i simbol “micul”
Peste tot în… țara mea.

Înghițim idei pe pâine,
Credem în comiții drepte:
Tot sperăm, ziua de mâine
Un pic să ne redeștepte.

C-o fi una, c-o fi alta,
Avem bani și pentru lupi,
Bucuroși om duce soarta:
Bani să fie și să-i… pupi!

Ars Publica

A LEVES
Vară, amiază toridă, o casă pe o stradă izolată. Pe fereastra deschisă se revarsă un val de căldură, duduie teracota.
– Marikaa! Gyeere! Forro a leves! – se aude glasul unei bătrâne, de după perdelele grele.

VARA LUI MIHÁLYI
Cafenea, sâmbătă, înainte de-amiază. Verdele se sforţează în soarele noiembrin.
– Bune-ziua! …Ha-ha, lányok! V-am salutat pe româneşte! Nu mai ştiu de capul meu! – zice o tânără pensionară, intrând.
– Akár hogy –, nici un bai! – o liniştesc fostele colege de şcoală, făcându-i loc la masă.

CONVERSAŢIE
– Csupa tiszta! – exclamă alcoolistul, contemplând paharul umplut-ochi cu vodcă 33 de chelneriţă.
– …Dacă şi viaţa asta ar fi aşa… – îl acompaniază ea.

BINEȚE
– Ce mai faceți?
– Hát, ősze visza…

ÎNCÂNTARE
– Vigyáz, ne szái le! – îi zice bunica nepoţelului, care o zbughise spre mijlocul autobuzului (de Hossúmező, desigur).
– Neem!… – o linişteşte acesta, cuibărindu-se în scaunul rabatabil de lângă uşă: „S-a eliberat locul meu secret”!
Rămaşi pe locurile lor, bunicii nu mai pot de încântaţi.

CRIZA
În preajma Sf. Paşte catolic, pe autobuzul de Câmpulung, două gospodine se conversează.
– … Egy kis saláta…, egy kis húsvéti sonka levében főzve…, tojás…,torma…, töltött bárány…, töltött káposzta…, mákos és diós és almás és turós kalács…, kifli… és… cam atât!
– Hát, e criză…, a cholesterol…, mai încet cu mâncatul!…

SÉTALNI…
Mica telefonistă poftește o prăjitură: „Halló! Gyere, mért it vagyok az „Illona” előtt!”

ACCEPT
Admir Duminică de Duminică doamnele şi domnii oraşului, cu vestimentaţia lor istoric diversă, ţinuta ireproşabilă. Azi-dimineaţă, mergând spre centru, m-a depăşit o astfel de pereche. Înclin capul. Doamna se întoarce uşor, se-nclină la rândul ei şi-mi răspunde: „…kivánok !”. În sfârşit, după atâta amar de vreme, calc şi eu a sighetean!

ÎNȚELEPCIUNE
„A pénzt meg kell invesztjálni!”

***
Foste textiliste la pensie, despre anii de muncă în loan:
– Egy lei spor de noapt’e! Igy soktunk dolgozni…

NATALITATE
– Cât are? – întreabă o doamnă individa cu cărucior.
– Păi, o venit pe 1 Iunie – aproape o săptămână… Apoi, alintă bebelușul:
– …gura ta! Pântru tine să umblu io la ciordit?!

DIVERSITATE
” – /…/ că electromotăr ’cela, iară mi-o făcut figură!” * „Am primit csomágu de la nagy mama… Nici și eu… Fai o ˈburtițam!… Menyunk a-fàra!” * La Festivalul Sighetului, o mămică negustoreasă: „Ahmed! Treci la tarabă!” (&IJP)

PROSTITUATA
Mátyas bácsi, un grădinar septuagenar, trăiește de-o viață printre românii de la marginea orașului. Nu a reușit să învețe românește. „Când fost tânăr nu fost doare” – filosofează el pe marginea bolilor care-l năpădesc. Sau, către niște femei aflate în nevoie, la câmp: „Pișe liniștit, că ș-așa nu uit!…”
N.B. Nevastă-sa îl compătimește la toată strada: „Are bai cu prostituata, săracu’!”

MEMENTO
Septembrie, sâmbătă. Nişte amici ies încărcaţi, pe culoarul pieţei:
– Am cumpărat oare toată lista?
– El ne felejts a virágok!

Marin Slujeru (din culegerea în manuscris „CAPTURI DE MARAMUREŞ”)