Pe drum mergând… (consemnări de Marin Slujeru)

prof. Marin Slujeru

* Doamnă policolor, cu ţoacla pe trotuar, muşcă alene dintr-un măr.
* Oameni mai mulţi, mai aproape, în parc – s-a anunţat ultima zi de toamnă cu soare.
* „Facem un grătar la noi la cabană, me’rem cu măşina!” (– vineri, liceeni spre Autogară)
* „Ileană, când mer’i vezi să vii, că avem de băgat în portbagaj un sac de…” (– colegi de serviciu)
* Bărbat la oraş, într-un „handsfree”: „Grăie mai tare, că tare-ncet te-aud p-aicea, e-o larmă de numa’!”
* “…Tăt umblăm şi numa’ nu ne gătăm!…” (– sâmbătă, două negustorese supraîncărcate, întâlnindu-se iar)
* O vitrină de cafenea – dincolo, lan de fete color. Bătrânelul trecând îşi întoarce privirea. Pe centru, Octombrie străluceşte „în tătă forma”.
* „…cu feisbucu’ lui cu tot! Numa’ fotografiază ş-apoi post’e’!” (– vâji la blocuri)
* “Stăi un pt’ic, că şi eu am umblet’ele mele – după apă, după votcă, după vin…!” (– sâmbătă, corzo, şef de plasă)
* “…Dacă mă-nblochezi, pă mine mă-nblochezi definitiv, nu numa’ la “Mesaje”, să ştiu o treabă!” (– puştoaice povestind)
* “…Plin de haine aţi avut!… ‘Ce nu le-aţi folosit?… Ş-amu n-aveţi haine!:..” (– tătic, către puberii din casă)
* “Alo! Amu ietucă ajung, de la Piaţa ruşilor vin!… Am fo’ să văd ce pânzături o mai ieşit…” (nevastă raportând sacoşele pline)
* “…Te bagă-n calculator şi tăt’e…” (– mătuşă convorbind în năframă)
* “Fh’ii, cald îi!” (– Octombrie, soare, femeie îmbrăcată de Noiembrie)
* Bunici aşteptând la doctor: “ …Cel mai mare un’ţi-i?” “La Pompieri.” “Bun-bun-bun-bun!…”
* „Ce faci, mă?” „Ce vreau! Da’ tu?” „N’imn’ic.” „E’i!…” (la „Jocuri”)

Consemnări: Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (consemnări de Marin SLUJERU)

Marin Slujeru

* “…Sara, …la noapte! Sâmt acasă!” (- mândră ieşind în fugă dintr-o maşină)
* “…umblu în Italia din 2012…, pă agricultură…”( – albă, uscăţivă, la mobil)
* “ …Ia-o:…!”…, “ A cui ‘i?”…, “ De lângă noi…, femeia lu’…” (- bărbaţi tineri, la o terasă)
* “O aţipit profu’ la oră. Nişte fete am râs. “Ce, vă strâng chiloţii?” – ne-o zis.”
* “Ne uităm la fiecare bănuţ…” ( – nevasta, din spatele bărbatului privind insistent vitrina cu scule de pescuit)
* „Evelina, stăi, nu fugi, hai înapoie!”
* „Nu, nu el! Da’ îmi place de unu’! Îl cheamă…, din clasă de la noi!” Haaa!!” (- gimnazişti)
* „Se’!” ( – licean trecând zebra în fugă; nici măcar „ser’!”)
* „…Era bine…, n-o sâmţât nimic…, numa’ s-o dus la analize şi…” ( – neveste cu sacoşele pline)
* “Mindegy…, cât de cât…!”
* „Capoţiăl, capoţiăl!” (- pe culoarul pieţei)
* „Alo, bă! Tăieţ-o pă Câmpulung, că-n Sighet vă rup picioarele!” ( – mamă eroină minoră, de-a lungul centrulului).
* Blondina şi-a tatuat o frunză color pe braţ. Habar n-are de “A căzut o frunză-n calea ta…”!
* Plete-n vântul auriu, picioare bronzate, biciclişti pe trotuar. Prin cafenele, feţişoare luminate tainic, ascunse în i-phon-uri.

Consemnări: Marin SLUJERU




Mătușa se-nchină… mobil!

Mătușă Floare, m-am gândit să-ți fac
Un cântec fain de ți-a si pe plac,
Un cântec nou și mai ales util
Să-l și auzi ușor de pe mobil.

Îngenunchezi cu râvnă și credință
Că-n fața tehnicii ai umilință,
Și știi să spui din suflet ce te doare
Chiar de-i căldură mare sau răcoare.

Oriunde te-a găsi cel ce te cheamă,
Tu ai ce-i spune bag de seamă:
Și-a tot grăit mătușa în mobil,
Că-i la oraș un ptic, l-al ei coptil.

Și-acu se-așează în genunchi că-i simplu,
Printre sacoșe ca să-i treacă timpu:
“Că-i tare bine, Ioane, la oraș
Iau rata și-s acasă mintenaș!”

Ras Publica




Pe drum mergând… (consemnări de Marin SLUJERU)

Marin Slujeru

***

– Vezi, dacă eşti doamnă te lăs în faţă, Ilea’, hehe…
– Daa, esti foaarte…
– Gentelmen…, hahaha!…
(Sărbătoare, săteni la îngheţată)

***
„…Tăt acela cenepe’l’ai?, …Ţâgări, ţâgări!, …Ani, ai cenţi?”
(culoarul pieţii)

***
„…,şi 28 de grade în nordul extrem, la SighetuL Marmaţiei.” (R. R. Actualităţi)

***
– Ce faci,G’eo?
– Mă duc la Domiciliu, măi, Şte’!
(iepeni în Staţie)

***
– ‘Daţi, vă rog, un suCola?
(leányka de Câmpulung, chioşc, Staţie)

***
-Maami, mamii! O zis tati că-mi cumpără un ghiozdan frumoos, de la chineji ş-un portofeel…!”
(fetiţă pe corzo)

***
-Ni-tă-l!…, şi câte plăsi am acasă!…
(nevastă supraîncărcată, de la supermarket)

***
– Ai văzut cum arată L…?
– Da’ ce are?
-Ţâne deietă…
(în muieri-grai)

***
„Ni, ie’ cârliguţă!…”
(băbucă, pe culoarul pieţii)

***
„…o dus-o cu ceteră la mormânt …, beie’ cu bărbatu-so la un loc…, femeie tânără …”
(?…)

***
„Pui, pui, Sebi!”
(Nu se văd, dar se-aud. Sfârşit de vară, la blocuri.)

***
– Noa, uite!… Vrei la soare, vrei la umbră…
(pereche, săteni, intrând pe “Pietonală”)

***
– Ce bine că nu ne-o plouat de când ne-am dat jos din autobuz!…
– Dară…, noa!…, mai ’i şi norocu’!…
(sacoşe atârnând mari, goale) (pereche vârstnică la cumpărături)

***
“Uă, Doamne!…”
(un bade, faţă cu întunericul dintr-o privată la oraş)

***
-Domnu’, nu vă supăraţi!… Io vă ştiu de undeva… De nu din Irlanda…(?)
– Ha, ha! Hai, încoace!
(un bade înalt, cu pălărie, către un ochelarist scund)

Consemnări: Marin SLUJERU

foto: Marin Slujeru




La Sighet, circul e în toi!…

Cu elefant, cu mic, cu mare
Ne bucurăm de demonstrații
Și ne prăjim un pic la soare
Ca să n-avem alte tentații.

La fundul lui Elefantino
Cu girofaruri și tam – tam
Ne-ndeamnă Șeful Mare, “vino”,
Iar noi, poporu-l, ascultam.

Ne tot jucăm mereu de-a circul
C-așa-i frumos printre cei… mici,
În viață așa se-nvârte ciclul,
Ba saltimbanci, ba…. inamici.

Ras Publica

Foto: Salut, Sighet!




Sigheteni, vă ordon: la somn!

Să tot dormim, puțin câte puțin,
Că-n somn sunt toate-n bună rânduială,
Și viața de-o dormim noi nu greșim,
Căci ne conduce-o minte ancestrală.

E somnul prieten bun, nu naște monștri,
Și-i mare sfetnic al societății.
Noi ațipim – dar nu dormim ca proștii –
Doar ne-om trezi în… ziua judecății!

Ras Publica




Pă drum mergând… (consemnări de Marin Slujeru)

Marin Slujeru

BĂRBAŢII…
– Mă, vă vin câteva tare nebune!…
– Amu?! La liceu?!

*

TAXI, “CUZA-VODĂ”
O pereche cam la 50 de ani. Ea:
– Până la Poştă! Cât ne iei?
– Şase lei
– Noa, bine! Hai! ( – către omul ei)
– Da’ nu la Poştă! La cee’ Poştă, de unde să ie’ autobuzu’! (- aceeaşi, urcând în taxi)
– Aia nu-i Poştă… (- şoferul).
– Nu-i bai, da’ noi de-acolo luăm autobuzu’… ( – dinăuntru)

*
SE IA SAU NU SE IA?…
Vară, demult, un tren pe Valea Vişeului. O blonducă cu ochi albaştri priveşte încremenită. Înainte de coborâre, şterge uşor, cu un deget, braţul studentului negru de alături. Omul venise din I-le Mauriţiu, da’ nu ştiu de-a cui era…

*

SUBŢIRICA
Ţărancă hodină, arătând spre o alta, mai subţire, peste drum de “Big”: “Ni, cu sugne scurte, şi ce’e, bd’iata!”

*

ÎN DULCE GRAI..
– Aș mânca niște păstăi aite!
– Și mie-mi plac! Da,’ să fie cu boabe mari, vădăcuță. Nu cu păstaie lungă, păntru zamă…
( “Întâi se fac păstăile OLOAGE, care nu treabă rudite, nu să rădică-n sus, pă rude. Apoi, sunt păstăile DE RUDĂ, care să urcă pă rudă, pă ziță şi care îs: late, pestriţe, de d’ibol, de unt. LATE – bune de supă, da’ să pot mânca și scăzute, cu usturoi; PESTRIŢE sau cârliguță, că nu-s drepte, îs îndoite – îs cele mai bune cu usturoi, aite; DE D’IBOL, cu pui mari – se fac zamă scăzută, de fasole; DE UNT – verzi, potrivit de mari.” – de la o rudenie din Slătioara)

*

EXTRAŞCOLARĂ
“…tăt să vede pă feisbuc… și sara la tăte știrile…, c-o filmat tăţi din clasă…, cum o prins-o, și tăt!”

Consemnări de Marin SLUJERU

Foto: Marin Slujeru




Sighetul la zi(d) – Căsuțe pentru copii de vânzare!

Căsuțe pentru copii de vânzare!

Niște mămici virtuale
În Sighet vor și… căsuțe
Pentru copii de vânzare:
Pot, că-s la limbă… slăbuțe!

Ras Publica




De pe sate (VI) – consemnări, Marin Slujeru

Marin Slujeru

SLUGĂ LA DIRECTOR
Prin anii ’50, directorul unei şcoli de lângă Sighet, învăţător, îi convocă la el acasă pe cei trei profeori suplinitori locali. Avea de săpat beciul la casa în construcţie. După câteva ore de muncă, veni prânzul: coleşe cu sămăt’işă.

– Apoi,  aiasta  nu-i  mâncare  în  lucru! – protestă  unul  dintre zilieri.

– Atunci, Mamica, pentru domnul profesor să faci papară dintr-un ou! – dispuse directorul neveste-sii.

Fiică de preot, aceasta se văieta deseori: “Io, Regina balului de la Coroana, din Sighet, mi-am luat di’bolul acesta!” (Despre ea, un vechi camarad venit în vizită la director remarca: “Toate bune, măi Mitică, da’  tare  hâdă  slujnică  ţi-ai găsit!”)

*

CONFESIUNE RATATĂ
Tot pe atunci şi tot în satul acela, acelaşi învăţător-director se îmbătă la bufetul din centru.
Suplinitorul de matematică şi miliţianul îl petrecură acasă, cu grijă. Îl duceau de umeri, din lateral, pe cărare. “Am nişte problem, măi băieţi…” – se scuză oarecum învăţătorul, ajuns în livada casei. Suplinitorul sări isteţ:
– Cam des, domn’ director, cam des…
– Soarele vost’! Di’p’ce-mi păşiţi iarba, mă? – se stropşi la ei domn’ director.

*

LA EST DE OCNĂ
…  Armeanul  băuse  toată  noaptea  în  crâşma  lui  Feri  din  Şugatag.  „Na, Isten,  Isten!” salută  el ieșind şi  o  luă  împleticindu-se  pe  drumul Budeştiului,  pe  care-l  cunoştea  cu  ochii închiși. „Manyika,  Rózinéni, Pistabácsi, Málcsinéni, Joszi… Julcsa…” mormăia în dreptul porţilor, fără a  întoarce  capul.
Într-un  târziu,  ajunse  la  cimitirul  catolic  de  la  capătul satului. Mai avea de mers. Se așeză pe un bolovan și scoase din buzunar un pachet mototolit de țigări, pe care le împrăștie pe jos. „Hogy az a…!” înjură  omul  şi  se  lăsă  în  genunchi, piăpăind  prin  iarba  umedă. Găsi  o ţigare, o răsuci în dreptul urechii şi se spijini de piatră, să se ridice.
– Jeszus  Mária! – exclamă  el  deodată. În vale i se arăta satul  vecin, în vâlvătăile Soarelui. Se ridică şi o luă în goană spre casa lui Baciu Vasile, prima de lângă cimitir, bătând cu cizma în poartă şi strigând:
– Ard’e Sârd’i! Ard’e Sârd’i!..
Şi aşa i-a rămas numele, „Ard’esârd’i” –  lui şi urmaşilor lui.
( & I. J.P.)

Consemnări, prof. Marin Slujeru

Foto: Alin Pontoș




De pe sate (V) – consemnări, Marin Slujeru

Marin Slujeru

DUMINICA
Ginerele îşi cumpără un Logan alb, iar soacra îi zice: „Duminică să mă iei cu tine în mașână, acolo, înainte! Tăţi oamenii ‘or fi ieşiţi de la biserică și io tăt ‘oi ieși pe geamu’ acela: Lăudăm pe Iisus… Lăudăm pe Iisus!- şi ei: uă, ce maşînă mândră ţ-ai luat!”
(& F. H.)
*
BIATA….
După Sărbători, constatând că nu i se închid fermoarele de la rochii, orăşeanca trece rapid la o cură de slăbit.
– Uă, tu, Ionucă! Biata de tine, ce slabă eşti! Să vede că ţi-i rău… – o compătimesc, revăzând-o, bă-bucăle din satul natal.
*
DISPUTA ICOANELOR…
Moşu’ venise zdruncinat de bolşevism de pe front. Îşi petrecea timpul trăgând din pipă şi privind oamenii, de pe pragul înalt al casei. Nu prea mai umbla la biserică.  Într-o Duminică dimineaţă, după lăut, bătrânul se pieptăna cu cărare pe mijloc, în oglinda cât o icoană de mare – între timp, îşi spunea Tatăl nostru.
– De-ar si mai primit aşe’, ar si plină biserica de oglinzi! – comentă ca să comenteze credincioasa de nevastă-sa, privindu-l câş de sub o icoană…
(& N. I.)
*
AICIUCA…
Un  bârsănean,  să  zicem  din  Bradova, era  la  lucru  în  Bărăgan. Merge  la cooperativa din satul respectiv și cere: un font de miere, o kilă de hrișcaș și o pară la bec. Vânzătoarea se uită: „Dumneata ce limbă vorbești?” Omul nostru îi răspunde: „Dacă nu știi ce grăiesc oamenii, cine te-o pus aiciuca să vinzi?”
(& Il. B.)

Consemnări, Marin Slujeru

Foto: Peter Lengyel




De pe sate (4) – consemnări, Marin Slujeru

Marin Slujeru

DEMNITATE
La 89 ani, se ridică din pat: „Adă caieru’!…  Să mă duc în poartă,  să torc…  Că mie nu mn’i-i hia să ştie tăt satu’ că mor! …”
*
VINĂ
„…Nu, n-o prins-o… Baiu-i altu’… Umblă feştită tătă ca un ţângalău…Ptiu! Tătă-i găurită.”
*
MOTIVAŢIE
„…Aiasta, ni…, a lu’…, noa…, încătă are liceu’! Fără bacoloriat…, nu-i bai! …Şi tăte fetele de pă uliţă-l au … Numa’a a noast’ă să n-aivă? Atâta-i de proastă? Da’ d’ip ce?”
*
PERFIECŢIONĂRI…
„…Să nu mă mai învieţe aieştia atâtea! Învăţ eu sângură! Auzi: cursuri gratuite, da’ costă tri sute de lei! Din aieste n-am mai vazut!”
*
CORDIALITATE
Contributor al unui nou așezământ spitalicesc de pe sate, un moșulică, francez de  origine,  trece  în  vizită,  la  un  an  de  la  înființare.  Pleacă  foarte  mulțumit.
– Vă mai așteptăm pe la noi! – îi dorește doctoriţa.
Cum  nu  știe  nimeni  franțuzește,  sponsorul  o  rupe  pe  românește:
– Bine. Anul vihtor!  Dacă nu sunt mort!
*
WHAT’S UP?
– Ce mai faceţi, mătu’şă?
– Apooi, facem ce ne-ajută Dumnezeu…
*
OM ÎN FRIG
Maramureş,  şoseaua  dintr-un sat.  „Ai  multe  haine  pe  dumneata?”- o întreabă o reporteriţă pe băbuca în lecric, zadii, pânzătură neagră. „V’o cinci: sfeter, bluză, t’eptar… Am, de bună samă!…”

Consemnări, Marin Slujeru

Foto: Peter Lengyel




De la Văsîi Poștașu și alți înțelepți citire (II) – culese de Ileana Pisuc

Despre probleme cotidiene

Despre aflatul în treabă

Așă-i cînd nu înțălegi o vorbă, îți dai șî tu cu presupusu, da’ on ptic cam pă dinafară. Ca la moldoveni unde chilotu îi acela ce conduce avionu.

Despre muzica modernă

Muzica de amu îi ca o mîncare cu E-uri, fără saț .

Despre „așă ne trebe”!

Așă să face Iohanis că ne conduce, cum ne-am făcut noi că luptăm alături de nemți în al doilea război mondial.

De unde zii ?

De acolo de unde nu zine nime! (de la cimitir)

Despre grija statului în mod deosebit în cazuri de criză (tragedia de la Colectiv)

Așă-s ca on gazdă de stînă, care tăt anu nu s-o interesat de stînă, numa la Răscol, o văzut că nu iesă cu brînza. Di ce să margă la răniții arși pînă îs în viață? (preoții). Așteaptă să să transforme în moște, să le aducă bani!

Despre fuga de răspundere

-Măi Io, Măria ta îi în mălai cu Gheorghe!
-Da’ ce mă înteresază pă mine, că doră nu-i mălaiu mneu !

Despre „modernismul” țărănesc

Așă-s femeile la nunți, ca șî niște curci, cu nește cămeși înfoiete, de gîndești că să pregătesc să sară curcanii pă iele. Nu le mai trebe cămeși țăsute șî cusute cu mîna. Le fac pă calculatori. De să nimere una pîntre iele cu o cămeșă originală, o cred o ciudată șî o izolează, așă ca pă o sforgace din gedit.

Despre femeia mușcată de un leu de la Grădina Zoologică (știre TV)

-Ce-o împins-o să să aproptie de cușca leilor?
-Sărăcia ! O gîndit că a scăpa de ie dacă a pune mîna pă on leu. Păcat că în cușcă n-o fo nește euroi !

Despre minciună

Te mai mniri că o mințît cela șî cela. Numa așă să pote conjuga verbu „a minți”.

Despre bolile bătrîneții

Șî bărbații și femeile, la bătrîneță, suferesc cu acele organe pă care nu le-o folosît la capacitate cînd o trăbuit. Bărbații fac prostată, că n-au ibdit cît ar si putut, iară femeile fac gușă, că n-au grăit cît ar si vrut!

Despre facturi

-Iară mni-ai adus curentu ?
-Da ce ai si vrut, să-ți duc opaițu?

Despre viorile moderne de la nunți

Amu, ceterile îs ca nește pranice pătrate. Trebe să le pui pă umăr că-s bughet de grele. Nu cîntă așă de bine, da cîntă tare, mai ales că trec pîn amplificatore, de nu să mai aude om cu om. Trebe să-și răcnească în ureche unu la altu ca să nu stăie ca niște muți la nuntă. Cetera me, îi ușoră, ieu o țîn pă piept șî horea trece direct pîn inimă.

Despre însurat

Ginere-i acela ce mere pă socri, da’ își face casă, pă pămîntu lor. Cela ce mere șî în casa șî în pămîntu lor, să nume măgar de închiriat !

Despre „unde dai șî unde latră”

Tăte animalile îmi plac, în afară de cînii de apartament. Din cauza lor mni-am pterdut ciubucu.
-Da di ce?
Am dat cu pticioru în cine n-o trăbuit!

Despre „emanații” de azi

Ar trăbui ca în loc să ne mnirăm, să ne întristăm că o apărut nește ,,vîrfuri’ care o crescut fără să sie săpate, nici corățîte, nici gunoite, pă pămînt stărp. Șî amu ne mnirăm di unde atîța spini?

Ileana Pisuc,
15 Martie 2018

P. S.
Pînă la următoarele, va trece ceva timp, deoarece trebuie să ajung acasă la „sursă”.




De pe sate (3) – consemnări, Marin Slujeru

DULCI ISPĂŞIRI…
„Oho, de mult o fost… Da’ cât de bine-mi place când îmi amintesc, părinte!”– răspunde o băbucă, mustrată că se tot spovedeşte şi cere canon pentru dulci păcate, ispăşite de mai multe ori, din tinereţe.
*
REFUZ FINAL
„… Şi o duce, nu la un azil – la unu’ privat, tu, ca la un hotel! Ie’ numa’ să semneze. Şi ea nu vre’!… Nu se predă!”
*
ÎNVĂȚĂTURĂ…
„Când vezi un om mâncând, stăi și ajută-l, că nu te doare gura! Când vezi  unul lucrând, încongiură-l, că nu te dor picioarele!”
*
BINEŢE
Învăţătorul-director Dumitru urca greu uliţa, în Poderei. Deodată, o nevastă „ţâşni” din-tr-o casă în ocol, îşi desfăcu picioarele, îşi suflecă sumna şi…
– Pişi, Ileană, pişi? – salută învăţătorul.
– Piş, Mitică, piş…- răspunse femeia.
*
PESTE VALE
Sat  maramureșean, prin ’68-’69. „Nişte poprică, o jumătate de font de mn’ere, o finge de fărină, două dej’te de broză ori de oloi împrumut” – cam astea se strigau peste Vale, între vecine. Cărăuşi erau coconii abia obișnuiți cu trecutu’ punții.
*
OMĂTUL
„Miez de Martie şi ninge şi-i frig cum n-o fost tătă iarna!… Tot aşa, în tinereţe, eram În Hotare cu oile, pregătiţi să le ducem În Deal. Era prin 20 mai, dimineaţa, când ne trezeşte vătafu’ ciobanilor: „Haidaţi, ameni buni, avem zăpadă!”… Am dus oile mai jos, la hrănit… Da’ n-o ţânut  mult, s-o topit repede şi le-am suit înapoi În Hotare şi apoi În Deal.”
*
ÎN DULCE GRAI…
* „Scrie tăt hucuruc!” – îndemn un elev. „Hucurel!” – precizează colega di pa Iza.
* „Cum adică să siuă?” – admonestez un elev. „Să fiuă, noa, m-am corectat, ceă?”

Consemnări, Marin Slujeru

Foto: Peter Lengyel