Mai întâi, câteva pasaje din legislaţie.

Codul rutier, la Dispoziţii generale, art. 5: „(2) Administratorul drumului public  sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrarilor este obligat sa semnalizeze corespunzator, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneste sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia”.

În  Ordonanţa de Guvern 43 din 1997, la art. 22, scrie: „Administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora”.

În legea 198 din 2015, în Secţiunea a IV-a: „Condiţii de exploatare a drumurilor”, art. 40:        „ (1) Drumurile trebuie să fie semnalizate și menţinute în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă de către administratorul drumului”.

Carevasăzică, ṣi în oraṣul în care se promite mult ṣi se face puţin administratorul drumurilor este obligat să verifice starea indicatoarelor ṣi marcajelor rutiere. Să verifice ṣi să ia măsuri. Dacă nu se văd, dacă lipsesc, să le pună la loc sau să le facă observabile.

În consiliul local există o comisie „de studii, prognoze economico-sociale, buget, finanţe și administrarea domeniului public şi privat”. Ce legătură există între comisia formată din consilieri locali ṣi administraţia drumurilor? Sau administraţia asta există, dar nu se vede?

Străzi  avem, maṣini multe, semne de circulaţie bine ascunse de vegetaţie, de asemenea. Ce-ṣi poate dori cel mai mult ṣoferul într-o maṣină aflată în circulaţie prin Sighetu Marmaţiei, decât să nu dea peste semne de circulaţie bine ascunse de copaci?

Păi ca să i se realizeze prea îndrăzneţul vis, ar trebui ca semnele de circulaţie să fie vizibile. Sighetenii știu unde pot opri, staţiona, parca, manevra autoturismele. Cu indicatoare sau fără indicatoare vizibile, șoferii sigheteni cam știu ce au de făcut. Dar ce ne facem că mai trec pe străzile multisecularului oraș și șoferi care au nevoie să vadă bine indicatoarele rutiere ca să se conformeze legilor circulaţiei?

Eu am pozat  – ca pieton! – un indicator rutier ascuns de un copac. Şoferul n-are cum să vadă ce poate face sau nu poate face pe strada aia.

Îi pasă cuiva? Indicatoare rutiere bine camuflate sunt multe prin oraṣ. Cine ar trebui să le facă vizibile? Evident că nu cere nimeni membrilor Comisiei de „…administrarea domeniului public” să iasă la lucru cu foarfece de tăiat crenguţe sau frunze și să facă vizibile indicatoarele rutiere.

Există un administrator de drum. Unde-o fi, cu ce se ocupă în mod real, tare mult m-aș bucura dacă cineva ar putea da un răspuns. Are o adresă, știe cineva cum poate fi găsit un reprezentant al instituţiei?

A văzut cineva vreodată un administrator de drum suit într-un copac și tăind frunzele care împiedică observarea indicatoarelor rutiere?

Iese cineva de la Administraţia drumurilor cu carneţelul în mână să-și noteze unde sunt indicatoare  rutiere imposibil de observat, distruse, vandalizate?

Până la urmă, pe Administraţia asta a drumurilor a văzut-o cineva? Poate are alt nume și nu știm noi? Poate „O cheamă Umbra sau Lumina, / Neîntinarea, poate Vina, / Desăvârşirea sau Pieirea, / Sau Clipa sau Nemărginirea”  (sursa: https://lyricstranslate.com/ro/cornel-constantiniu-n-aţi-văzut-o-fată-lyrics.html-0)…

Horia Picu

Noi milițieni
Tânăra colegă de limba română naveta din satul natal la școala noastră cu mașina personală. Într-o zi, intră val-vârtej în sala profesorală râzând nervos:
– M-a amendat lângă casă. Unu’ de la noi! Pentru depășire de viteză. Dar a meritat. Uita-ți-vă ce a scris în procesul-verbal: „Nu are obiecți”. Ultimul cuvânt era încercuit.

Biciclistul
– Zile bune și frumoase, domn profesor! – mă depășește octogenarul cu bicicleta lui.
– Și dumnea… Cu dumneavoastră dimpreună! – strig după el.

Copacii tineri…
Demonstrație cu custura, în luna lui Mai: „Vezi? Deci, plânge copacul dacă-ncepi să-l tai!”

La „Bingo”
– Două bilete de 7, vă rog!
– Ce numere?
– Aleatoare. Care vreți dumneavoastră….

Edu.ro
Din învățăturile unui cadru cu experiență, emerit, către un confrate mai tânăr: „Dacă vrei copilul ca să vină cu plăcere la școală…”

Sărbătoare. Scurtă ochire pe corzo
„Mochete, carpete, coverturi…” * Un manechin-copil cu un papion roz (rozosin) la costumaș. * Într-o vitrină: „Nu vindem tichete de parcare!” * Pe o poartă: „Nu parcați în fata porții!” * Sau: „Atenție! Nu mușcați câinele!” * Într-o altă vitrină, căni „pentru cel mai bun soț” / „cea mai bună soție”. * O firmă: „Delisa”…
Toate perfect normale în orașul cu statuia Cuiului hlizit la loc de cinste.

MM
* La noi, în Mai-Iunie, avem cirieșă. Abia apoi vin cireșele.
* Moralizare: „!Tu ți le ca’ți. Cu lumn’ ina!”
* La „Meniul zilei”. Un moșuc bea tot sucul comandat. Apoi, când ospătărița i-aduce supa, o privește în ochi vinovat: „L-am sufulcat!’’

La doctori
O nevastă de pe Vișeu povestește cum crește copilul din flori al unei nepoate, de când acesta avea 4 ani. Acuma băiatul este într-a VI-a și i-a luat haine și adidași „din ceia noi”, pe bani mulți, că-i frumos și foarte deștept. A luat 10 la test. Acolo s-au dus alți bani, „că știi-știi, da’ treb’e să dai, „altfel scărțăie treaba”.
Tot ea: „Aștept de la 10 și acuma-i unu și n-o venit domnu… Da, am știut că-i de la unu, da o zis socru să fiu prima, că avem făn…”

La Poștă
Coadă la pensia de sărăcie:
– Tăt am zâs să mă duc în audiență…
– S-o schimbat primaru’ de atunci…
– Cum? Nu mai îi S.?! De când?
– De v’o doi ani!
– Uă de mine!

La piață
Ticsit de cireșe, căpșuni, ceapă verde, lapte, urdă, flori… Lume plin.
– Ce vă dau, unt’eșuc?
– Niște ridichi, domnucă…
– Le rump frunzele?…
– Haidați, oameni buni, că vine fortuna!

În dulcele grai...
„Am pus flori în spatele blocului… Dacă le săpăm, crește, mamă!…”

Marin SLUJERU

Recunosc că nu acest cuvînt mi-a venit primul în gînd, însă am găsit repede corespondentul lui cu un altul ,,nepăsare”.
Nesimțirea și nepăsarea sunt cam complementare, ambele exprimînd o stare de fapt, dacă simți trebuie să-ți și pese! Numai că ,,nesimțire” nu-i chiar un cuvînt plăcut urechilor și eu nu intenționez să agresez fie și verbal pe nimeni.
Vreau doar să-mi mai înmoi pana în ,,puhoiul” de nereguli (dacă tot se vorbește de inundații apocaliptice) și să mai ,,colmatez” conștiințele celor care au în păstorire urbea noastră.
Urbe e un termen pretențios, cel puțin zona (Lazu-Baciului) în care eu locuiesc ar putea avea cel mult statut de sătuc mărginaș, rupt de orice urmă de civilizație.
Ne tot întristăm de cele văzute și auzite în jurul nostru, de cutremure, inundații etc. Cîinii latră, ursul trece…
Nu se întreprinde nimic, fie și la nivel micro, pe ici pe colo, să se vadă vreo reacție.
Dimpotrivă, prin politicile duse, oamenii au fost derutați și deviați de la bunele lor practici, moștenite din moși strămoși. Adică, gunoiul și dejecțiile rău mirositoare, erau canalizate în spatele gospodăriilor, la o anumită distanță, iar fîntînile, sursele de apă de băut, în fața caselor, la poartă.
Acum e exact pe dos!
S-au săpat șanțuri betonate de-a lungul drumului (cică pt. excesul de apă pluvială), în care,,descurcăreții” își deversează reziduurile din gospodărie.
Nimeni nu le are în mentenanță. Se adună aluviuni cu miros fetid, care strangulează podețele în caz de inundații și intră prin curți și beciuri.
Măcar dacă erau acoperite, numai că asta se numea canalizare și la așa un grad de civilizație încă nu putem spera!
Apa, s-a tras exact ca în expresia noastră ,,noaptea ca hoții”!
E adevărat, s-a tras ziua, razant pe lîngă porțile oamenilor, care au avut norocul să locuiască de-a dreapta străzii și ,,s-au orientat” și s-au cuplat direct la țeavă, dar noi cei de-a stînga, cum duios apa trecea …
S-au montat din loc în loc cămine la distanțe de 7 gospodării; cine vrea să se cupleze și să spargă 7 podețe și trotuare, poate s-o facă pe cheltuiala proprie, plus scandalul cu vecinii!
Ne-am bătut pompe și hidrofoare, ne-am construit fose septice (unii), plătim vidanjare periodică. Și atunci te întrebi: Și cu asta ce-ați făcut?
Gazul s-a oprit la cotitură la hotel Iza. Mai încoace n-are putere să curgă!
Bine că curg și banii noștri din taxe și impozite!
Se tot vrea drămăluirea chibzuită a banului public, pentru a mai astupa gaura de 20 miliarde de lei de la buget, se vrea, dar să nu se se schimbe nimic.
Avem atîtea instituții înființate care se calcă pe picioare unele pe altele și care la o adică nu-și cunosc atribuțiile.
Mai ales această entitate numită Poliție.
Avem Polițe alimentară, Poliție sanitar – veterinară, Poliție ecologică, Poliție locală, etc., cînd, o singură poliție, Poliția Națională, ar putea rezolva toate problemele. Mai ales că au și personal pregătit, școlit, doar că nu au și dotarea tehnică și gipurile poliției locale.
Care poliție se ocupă cu întreținerea și asanarea acestor șanțuri care devin adevărate focare de infecție?
La Wuhan s-a motivat că a fost o scăpare a unui laborator, dar eu tot semnalizez aceste scăpări pestilențiale și nimeni nu se sesizează!
De aceea propun ca în această campanie de austerizare a aparatului bugetar și de eficiență în drămăluirea banului public să fie scoși la muncă pe teren toți acești ,,polițiști” (ad-hoc) în folosul comunității, care-i plătește! Să facă ce știu ei mai bine (nu numai în teorie), adică să aplice pe teren cu sapa și lopata, direct la obiectiv.
Munca n-ar trebui să fie o rușine! Rușine e atunci cînd ești plătit din bani publici și nu-i justifici!
Hai să fim și noi mai pretențioși cu banii noștri si să nu permitem ca din ei să fie întreținută Nepăsarea! (era să zic iar Nesimțirea).
Nu vă fie frică, ei sunt în slujba noastră, nu noi într-a lor!
Pînă și un rege, în jurămîntul de credință față de popor, recunoaște că el nu este ales pentru a fi slujit ci pentru a sluji.
Ehe, numai că la noi sunt mai mulți regi, e drept neîncoronați, ale căror jurăminte sunt cam pe invers!
Haideți ca prin atitudinea noastră să le dăm de lucru. Ieșiți pe străzi, semnalați derapajele, dacă tot nu ies pe teren, să lucreze cu materialul clientului. Oricum clientul (contribuabilul) este cel care plătește!
Deviza noastră să fie: Nu aveți voi atîta Nepăsare cîtă pastă în pix avem noi!

Ileana Pisuc

Un fel de început de pluguṣor aproape  în miezul… verii. În loc de „mânaţi” se potriveṣte mai bine „amânaţi”, iar in loc de „hăi-hăi” mai aproape de starea lucrurilor e „hau-hau”.

Vremea frigului și a zăpezii a trecut. Ni s-a promis din 2022 că… gata! Cum vine primăvara 2023, cum se începe lucrul la reamenajarea aleii pietonale de la piaţa de alimente. Şi sigur nu se va mai amâna lucrul. Ei… în 2022 nu s-a început pentru că sfârșitul era imprevizibil. Estimările firmei lucrătoare, aia care mai pune câte un petic de asfalt cu valabilitate limitată,  anul trecut au fost pesimiste. Dacă nu ajung banii pentru terminarea lucrării? Decât așa, mai bine să nu se apuce.

Zis și făcut. Nu s-au apucat de lucru gospodarii oraṣului. Am asistat la sesiunea de întrebări ṣi răspunsuri, de argumente și contraargumente dintre doamna consilier Adriana Curmei și directorul de la Urbana, desfășurată în sala Transist a Primăriei Sighetului. De-acolo știu că se va începe refacerea traseului amintit în primăvara lui 2023. Atunci vor fi bani mai mulţi și lucrarea va fi terminată, tot în 2023.

Văd că suntem la jumătatea lunii mai și aleea aia jalnică e în aceeași stare și acum. Se așteaptă venirea iernii, când plugușorul va putea fi adaptat la încremenirea administraţiei locale? Vom fredona atunci „ia mai amânaţi măi” în loc de „ia mai mânaţi măi”?

În loc de „hăi-hăi” cum zice cântecul străbun vom auzi dezamăgiţi „hau-hau”? Adică un fel de „iar v-am dus cu vorba”? Iar v-am promis ceva ce n-aveam de gând să realizăm?

Să nu ne pierdem speranţa, stimaţi sigheteni. Vremea frigului s-a cam dus. Acum au înverzit și înflorit pomii. Au înverzit și ei pe unde i-au lăsat „specialiștii” s-o facă, mai mult de jur-împrejurul trunchiurilor, că pe la crengi n-aveau cum. Pentru că nu le mai au!!

Poza din articol arată suferinţele unui pom lipsit de crengi.

Primăvara creṣte iarba. Prin parcul cel nou creṣte mai greu. E prea mult nisip pe-acolo. Unde nu-i nisip, sunt bucăţi cărămizii așezate artistic în spaţii curbe bine delimitate. Aparatele de joacă sunt penibile, aṣa cum e întreaga realizare  pentru care s-au certat.

Ştiţi dvs. cine!

Pe facebook mă uit acum la parcul de joacă pentru copii, realizat la Remeţi. Faceţi o comparaţie și apoi să nu mai… amânaţi.

Ştiţi dvs. ce!

Horia Picu

Transformatorul primește putere. Electrică. Cu o tensiune ṣi o intensitate a curentului. Are posibiliatea să schimbe ṣi intensitatea ṣi tensiunea, care ajung la bornele secundarului. De acolo, se duc ele undeva…

Așadar, transformatorul crește sau scade tensiunea electrică. Mai recent s-a descoperit că același dispozitiv electric poate să scadă sau să crească până și tensiunea arterială!

Întotdeauna un transformator e format dintr-un primar și un secundar. Nu pot funcţiona unul fără celălalt. O dorinţă alternativă (după cum bate vântul) ajunge la primar, care-i înconjurat de mai multe spire. În general, e înconjurat de câte spire vrea el. Cu cât mai multe și mai strâns unite, cu atât mai bine. Pentru…

Secundarul are și el spirele lui dar depinde de primar, adică de ce lasă primarul să treacă de el. Chiar dacă are spire mai puţine, tot trebuie să i se găsească ceva de prelucrat și secundarului. Altfel, nu s-ar putea vorbi de transformator.

Din când în când se schimbă curentul de intrare. Interesant e că de fiecare dată când se face schimbarea, rezultatul e întotdeauna același: totul rămâne la fel (în variantă optimistă spus), sau totul rămâne aproape la fel, cu ușoare urme de degradare continuă electromagnetică (asta în variantă minim pesimistă).

Funcţionarea transformatorului e simplă. Tot ce mișcă, adică toţi purtătorii de sarcini (electrice) trec pe la primar. Variaţia tensiunii arteriale apare pentru că la secundar nu ajunge mai nimic. Nici spirele nu prea sunt puse la treabă. S-a constatat că se poate fără multe din ele. Totuși, spirele, primarul și secundarul dau din când în când impresia de mecanism care funcţionează. Atunci stau împreună, iar  pe-acolo mai trece câte o boare electromagnetică în urma căreia unele spire se încălzesc peste măsură. Atunci, din raţiuni de bună funcţionare a sistemului, care altfel s-ar putea strica, sunt unele spire care părăsesc ansamblul. Altele de-abia așteaptă să le ia locul.

Când totul s-a rezolvat („Nu se poate!”) prin buna înţelegere între toate componentele transformatorului, se poate constata cu satisfacţie de către întreg ansamblul de curente pro sau contra din întreaga zona electrificată că a rămas așa cum s-a stabilit. Adică nu s-au făcut transformări. Ele, oricum vin pe cale naturală, odată cu trecerea timpului.

La proiectarea unui transformator se iau în calcul și pierderile de energie. Ştiinţa n-a rămas pe loc. Evoluează, se fac noi descoperiri. Acum se știe că în momentul când se proiectează un transformator, e necesar pentru ţinerea sub observaţie a tensiunii arteriale, să se ţină seama și de piederea de timp, care-i un factor important al degradării electromagnetice, observabilă și fără ajutorul aparatelor de măsură, doar cu ajutorul ochilor. Uneori, pentru precizia datelor și acurateţea măsurătorilor, se mai foloseṣte și nasul.

Desigur, pierderea de timp e greu de observat, din moment ce tot sistemul zumzăie toată ziua peste tot, de zici că se lucrează în continuu.

Transformatorul e în așa fel conceput încât poate funcţiona și în gol (mai pe românește degeaba). Dar asta nu convine nimănui, nici măcar spirelor cele mai apropiate.

Raportul dintre numărul spirelor primarului și numărul spirelor secundarului dau o constantă specifică de la caz la caz, numită raport de transformare, sau constanta transformatorului.

La unele transformatoare, s-a constatat că orice s-ar face, oricum s-ar interveni, constanta e mai constantă decât toate constantele și are valoarea 0 (zero), deși normal ar fi să aibă o valoare supraunitară, sau subunitară.

Deci transformatorul poate crește sau poate scădea tensiunea, fie ea și arterială. De asemenea, în transformator se produc și pierderi.

Pierderile apar de fiecare dată la un transformator, indiferent cât de nou, de lustruit și de cu bune intenţii ar părea. În special se produc pierderi pentru că în circuitul magnetic care apare la funcţionarea dispozitivului se produce fenomenul de interezis.

Mai pot apărea pierderi din cauza înfășurărilor (adică al spirelor, prea multe de obicei, sau nearanjate, indiferente, inutile).

Sunt două circuite care funcţionează în transformator. Circuitul primarului ṣi circuitul secundarului. Dacă circuitul secundarului e deschis, adică e scos din funcţiune, poate face primarul ce-o vrea, că transformatorul nu mai funcţionează. Sau funcţionează în gol, ca să fiu mai ṣtiinţific.

Transformatoarele se pot clasifica și după numărul fazelor. Aici intră: transformatoare monofazate, bifazate, etc. Ar mai fi o categorie, apărută pe alocuri, în ultimii treizeci de ani: transformatorul pe fază. Încă e greu de găsit. Şi mai greu este că vine fără instrucţiuni de utilizare, și atunci totul se face conform principiului știinţific „după ureche”.

Primarul, secundarul și spirele aferente au fost concepute ca să facă ceva. Dintre toate variantele posibile, foarte des se observă funcţionarea în gol.

Sau degeaba!

Horia Picu

Meniul zilei

*
– …O avut o soră, pe nume Marușca… Tăți s-o dus… Da’ s-o dus înt’-un pt’icior. Că s-o apucat de drojdit, cum o murit tata lor…
*
– Tăt ce are îi gaura de la covrig și popt’iroșu’ de la țucur!…

Drum la Iza

*
– Bună ziua! Ce mai flori azi!
– O conturbat ăștia anotimpu’ de tot. Pușcă norii. Nu știu ce fac!
*
– Totu-i în regula pe aici?
– Daaa…
– Ce mai faceti?
– Noa, niște manevre și noi…

La sera
Plimbări tainice. Nu-i modru de-acum să mai fii trist. Gata de tristețe. Ecran tv cât peretele la o casă. Treburi gospodărești prin curți, la case domnești. Ghiocei tot mai albi, în seara tot mai întunecată-i.

La priveliște
Precupeață: ”Tăți se-ndeasă în tăt locu’. Unii numa’ să plimbă…”

Blojâta
– Tu hâzenie, fii loatră, nu sii mută! Și nu te mai bloji înt’atâta!”

La doctor
-…Îi ușor a te îmbolnăvi… Nici nu-i bine a te gândi din start la rău…
– Supărarea asta te pune bine!…
– Amu nu umblă cu sugne lungi, să se vadă c… Ș-apoi se-nsoară-se dezînsoară, se mărită-se dezmărită…
– Mâncăm ca de Paști în fiecare zi. Înainte mâncam dintr-o pită de mălai o săptămână…
– Să fim sănătoși, că boala vine!”

Urbană
Lucrător adunând gunoaie la Iza – căști pe urechi, fluieră tare. Contemplator:
”Mă, de-o știi tătă, fluier-o! De nu, laasă…”

Marin Slujeru

ABC
Șefa: „Scrie pă ușă, Mări! Să știuă că am primit lapte!”

Palavre
– Unu’de la noi din sat nu știu ce boală ave’, că numa’ nu îmbătrâne’ .
– Interesant! Eu am auzit numa’ de îmbătrânire prematură… Și trăie’?
– Ba, de murit o murit de mult…

Plouă, plouă, plouă….
*
Un bade intră în taxi. Portiera nu se închide. Clientul: „Noa, nu pot, s-o înblocat… Or’ brațul meu…”
*
– Ne vedem la una mică mai încolo?
– Să vedem dacă mă lasă animalele…
– …Oi?
– Nu. Oile le-am vândut.

Soțior
Culoar de clinică. „Alo! Tu mai zăbăzești p’acolo?…”

Centrala-taxi
– Care aveți de schimbat 500 euro?
– Cu cât?
– Cu 49.
– Da’ cu 45 nu-i bine?… Hai, 48!…
– Nu vre’ numa’ cu 49. De-o oră mă poartă la toate casele de schimb!…
– … Da’ vre’ cumpăra capre?!

Maturizare…
La Meniul zilei. Fetița se hotărește pentru ciorbă, bunica pentru iahnie.
– Aduceți și o bere! – zice bunica în drum spre masă.
– Și mie un suc! – sare nepoata. (Are cercei mari, mari.)
– De care bere?
– Lăsați că v-arăt eu de care-i place! Din asta își cumpără în fiecare zi – se apropie fetița de vitrina frigorifică.
Apoi, pregătește scaunul bunicii și o poftește să ia loc. După care, se așează și ea.

Moșu’ citit
– Cum să fie șnițelul? – întreabă sfioasă ospătărița un client mai în vârstă, pedant.
– Din ceafă! – se răstește el.
– Nu din cotlet?
– Nu.
– În pesmet sau în ou?
– Adică vienez sau parizian?
– …Nu știm noi atâtea!
– Vienez. Mai citim…
Intră două tinere vopsite la greu, în blănițe artificiale:
-Bună ziua! – ne salută ele.
-La revedere! – le răspunde domnul cu carte.
Ceilalți tăcem. Ci, domnițele nu. Reduc la tăcere clientul macho. Ceva despre educație. Acuma are ce citi..

Obscure
*
Februarie, frig. Arbori calzi la rîu. Grupul plimbăreților vine pe dig dezbătând, tot mai lent, mai masiv.
*
Ninge la Grădina Morii. Iza și Solovanul în de sine. „Unde-s copiii?” – mă înteb. Cum ridic privirea îi văd, cu părinții, la lecția despre zăpadă – astăzi în ucraineană.

Marin SLUJERU

Motto: „…Să fii varză nu-i ușor.” ( I. R.)

Să se vadă…
De-nvârtit, Învârtita sau Tropotita nu-i Zbânțâita sau Zbenguita sau De-a decolarea… M. T., o sexagenară din Slătioara, zice așa: „Duminicile și în Sărbători, după ce ieșeau de la biserică, se adunau la Cămin feciori cu fete, oameni căsătoriți, bărbati cu neveste mai tinere. Duceau băutură, mâncare și începe’ Djocul. Întâi feciorii joacă Feciorescu, apoi intră și bărbații și joacă împreună – Bărbătescu. La „Învârtită” feciorul poartă fata dinspre dreapta spre stânga, apoi o duce, o învârte roată și tropotesc împreună. Apoi, se oprește și o învârte pe sub mână, ea ținându-l de mâini. Apoi iar o învârte roată și de la capăt… Între timp, se strigă: „Djoacă mândră, nu te face / Ori nu joci cu cine-ți place?” …Le jucau roată și pe sub mână după ce le arătau celor de pe margine, să se vadă cât îi de mândră, de aspră, de harnică, deșteaptă și sprintenă la mărs fata… Era bine să șezi pe scaun cât de puțin.”

Ghid de carieră
* „Nu te păzi! Fuștei cu fuștei!” * „Nu te-ntinde broască-n tău, / Că nu-i tău’ tăt a’ tău!” * „Râma dacă se hrăne’, / Lungă coadă năpuste’!”

Culoar la doctori
* Regim. „Fără sare îmi pare că mănânc pământ. Sarea-i dulce în orice.”
* „Amu gata cu „Dum’ata” – „Tu!”, „Hăi!”, îmi zic nepoții. Înainte la noi era un singur sat unde oamenii ziceau „Tu!” ori „Mă!” în loc de „dum’avoastră”… Așa zâc și azi.”
*„…Lucrează pe telefon tătă ziua și – imitând derularea imaginilor – „Feisbuc”! Nici Tatăl Nostru nu-l mai știu, n-au nici un rând…
* „…Și pă mine m-o mânat la tiricicletă. N-am putut-o impinge de loc…”
*„…Cezariană? Uau! /… Taci tu, că așa-i la modă… /Nu-i așe! Dacă nu vre‘ să se dilate mai mult de 2 cm, ce-ai fi vrut să facă? Să si murit cocoana?”
* Ieșind de la medic, mătușa se adresează celor din sala de așteptare: „La revedere!” Apoi, aparte, pentru mătușa de lângă mine: „Sănătate!” Aceasta-i răspunde: „Sănătate bună!” – Pânzăturile astea!…

Ce bine la „RMN”!
Mi-a fost ușor să stau neclintit, cu mâinile pe lângă corp, 30 de minute. În anii de pionierat, tovarășele comandant ne puneau să stăm de gardă la monumente ore, smirnă.
Durata ca atare a fost floare la ureche pentru un ex-călător cu „Fantoma de Cluj”, prin Muntele Timp.
Iar în căști, cireașa de pe tort, o muzică diafană. Poți visa cu ochii larg deschiși spre înăuntru. Nu se dă manele.

Soțiorul
„Alo! Am greșit. De-o sută de ori am greșit!”… Nu-s alt om. Nu m-am schimbat deloc. La 6 mă duc la servici’, la 3 și jumătate ies, o oră și-s acasă… N-ai timp… Te parfumi?

Hotel de lux
2 șefuți cu mâneci scurte la veston și cracii scurtați la pantalon se conversează: „Tu ce parfume preferi?” „…Cel mai mult prefer blu șanele.”

Pescarul
„Nu-i bai că-i verde apa. Dacă-i rece ‘i bine. Acuma trage cleanul. Cum vine apa rece de la munte pe rîu, peștii mai leneși ajung mai greu pe fundul apei, unde-i hrana lor. Așa că sar și înșfacă și înghit lacom orice apare la suprafață. Îs ușor de păcălit. ”

OBSCURE
*
Ce să fotografiez? Nu-i nimic de văzut. Fâșii de negură peste tot … Un singur pescar, în încremenire cu râul. Pe alee, cum veneam în pas dansant, mă ocolește larg un tânăr îngândurat. De vină vreo zgâtie care habar n-are. Dacă nu o uită rapid, traseul e clar, lung și linear: însingurat, întristat, singur, singuratic, singuritic, ‘sângurat…
*
Nu știam de unde atâta liniște la ieșirea din casă, dimneață. Neaua peste tot. „Pune mâna că nu stă”…
*
După Sărbători. Bradul aruncat de câteva zile lucind în geamul casei.

Marin Slujeru

În Noul An trecut-am cu noroc
Că vremea cu poporul a ținut,
Nicio factură încă n-a durut:
Curent și gaz am mai avut în stoc.

Dar știm că se arată vremuri grele –
Nu de război ci de schimbări ni-i frică,
Că la Guvern veni-va alt Mitică
Ce ne-a conduce țara ca-n manele.

Da’ știm că viața-i dar cu sacrificii,
Că nu doar munca te înnobilează azi,
Și ne mirăm că sunt atâtea vicii

Care te-mping să urci sau chiar să cazi.
Dar, poate, după atâtea „artificii”
I-om trece-n index și pe retrogra(n)zi.

Ras Publica

GRIJĂ
Duminică însorită de toamnă. Bunica se îndreaptă cu nepotul spre Iza: „… Nincs nap a Malom Kertjében. Itt a kesztyűt!” (Locul „faptei de limbaj”: la intrarea pe str. Eroilor, înspre Marmația, Zisa a fost însoțită de un gest scurt de înmânare a mănușilor copilului. Bunica se temea să nu răcească. Nepotul le refuzase inițial, motivând că e soare. Bunicuța veni, de grija lui, cu o minciunică: cică, nu-i soare la Grădina Morii…)

TRADUCERE LIBERĂ…
A. Murray trimite un lung de linie fabulos, in extremis. Comentatorul: „Just like that!” Eu: „Numa’ așé!”

CLIPA DE BUCURIE
„Just fire in!” – strigă comentatorul englez la lovitura finală a Biancăi Bazaliu. Apoi, urlă de-a binelea: „You a killing me!…, You are killing me!”
(Numai Ada Nichita, la C.M.H. din 2015, în ultima secundă a prelungirilor cu Danemarca, a mai „semnat” așa o victorie!)

TOAMNOPATII
* Râul monoton. Pescarii, atât de cuminți, pândind și pândind…
* Valuri frunzele… Contemplând prea mult toamna, și îmbătrânești…

DESCOPERIRE
O domniță coboară de pe podul Marmației, cu copilașul în brațe. Își cheamă la telefon tatăl, parcat în fața restaurantului: „Gyere ide! Van parkoló! …Üres parkoló!,.. Rendes parkoló!”

LECȚIE DE MARAMUREȘ
Pe coridoare, la policlinică, așteptând… Trece pe lângâ mine o zadie cu negru și roșu, cu o bătrânică îngrijorată. Se plimbă apăsat, să treacă vremea. Părul argintiu, ochii albaștri. Îi fac o poză și i-o arăt, cerându-i acordul pentru postare. Nedumerire. Apoi, văzându-se, femeia se luminează brusc: „Stăi să aduc și tașcheta!”. Și imediat se prezintă cu o trăistucă aleasă, în roșu, alb, verde, dispuse în rețea, cu ciucalăi bogați și baier împletit, în roșu și negru.

Marin Slujeru

Am aflat recent pe surse:
Elon Musk la Sighet vine!
Vom avea sigur resurse
Să-l tratăm cum se cuvine.

Să avem și noi emoții
Cum avură cei din Bran,
Suntem precum patrioții
Ce-ar mai face-n plus un ban

Că facturile ne-omoară,
Și-avem prețuri „speciale”.
Doar Dracula de se scoală
Ne-ar mai da idei… penale.

Sigur nu vine Dracula,
Dar Elon ne dă speranța!
Pentru noi Tesla-ar fi scula
Care-ar bate aroganța.

De-o fi Elon, el… Profetul,
Bine-ar fi să-L întâlnim.
El ne-ar ajusta bugetul,
Altfel… ce să mai vorbim!

Pe la Sighet anul ăsta
Dacă Elon vine, frate,
Pe bune, ‘ncepe fiesta,
Drumurile-s… asfaltate!

Ras Publica

D’ALE NOASTRE…

BAR
– O duplașă (egy dupla) de kevert!
– Mn’ie una de „33”!

DE LA SALINĂ
„…era rece de numa’-numa’, da’ bai mai n-am avut, nici n-am răcit, tu!”

SUPERMARKET
* „As’ară o întrebat un client de ce-s tăt’e bananele vineți?” „Pline?!” „Vineți, tu!”
* „Alo! …D-apoi nu-i bai, că până la Crăciun ai vrieme!”
* „Alo! …Da’ mâin’i diminea’, zii?”

DE TOAMNĂ
* Dimineață. Roșul florii la intensitate maximă – cum se adună, în ea, de frig.
* Pe corso-ul sighetean, inși singuri se înclină unul spre altul, fără cuvinte.
* Pe terasa unui local, chelnerița aranjează scaunele pentru clienții de astă-vară.
* Soare. Cum umblă prin păpădii, fluturii devin galbeni.
* Toamna în aur – într-o grădină, se țin drept: roze în veștejire, boboci înflorind.

NIȘTE „CAPTURI”…
Un hotenar de seamă, V.T., finanțist pasionat de istoria locului, mi-a trimis niște amintiri de Maramureș:
* Trecând pe lângă o parcelă proaspăt cosită, dar cu mari porțiuni de iarbă netăiată bine, un consătean exclamă: „Bătrâni cai o păscut pe aici!”
* Mama către copilul neastâmpărat: „Te-oi omorî și te-oi face de-a doilea!” La care, fratele mai ascultător; „D-apoi să nu îl mai faci?”
* Un spectator la un meci, către colegul său care tocmai plecase după semințe: „Uită-te bine unde suntem, că tu cum ai fost slab la geografie nu n’i-i afla!”
* Pe vremea încercărilor de colectivizare, un țăran amenință domnii să plece din sat, că dacă nu, o să-i taie cu securea.
– Ai grijă, că dacă faci asta o să te bage în temniță! – îi spune un consătean.
– D-apoi, pântru oameni îi temnița, nu pântru câni!
* La ocazie: „Mă poți duce cu mașina, că ți-oi plăti benzina?” „Am o canistră plină!” „Noa, apoi urcă pe canistră și du-te!
* O femeie se plânge prietenei sale că soțul o acuză de infidelitate. „Ți-am spus că și tu ești de vină! Pă mine nu m-o văzut dezbrăcată numa’ moașa și popa la botez!”
* Socru’ către nora care stătea cam de mult în povești peste gard: „Da’ să-ți aduc un scaun?”

Summa cum laude plagiarissime (i.e. cum fraude)
În mod frecvent se folosește titlul de doctor la profesorii universitari, deși, în mod obișnuit, nu poți ajunge la gradul universitar suprem fără să ai doctoratul. Mai ales că, la noi, o astfel de declinare superfluă a titlului doctoral amintește de proliferarea competițiilor de fabricat și susținut diplomele în cauză. Competitorii nu au timp de doctorate („au tot timpul din lume să nu aibă niciodată timp”) și nici voința de a nu-și trage un titlu atât de onorabil și profitabil. Pentru a-i distinge de doctorii autentici, propun să li se acorde și titlul de „Plg”, cu majusculă, alături de cel de „dr.”. În rest, să primească calificativele binecunoscute: Summa cum laude, Magna cum laude, Cum laude, după gradul de subtilitate (șmecheritate) și cantitatea furată cu totul (tale quale). Cu calificativul suprem să fie firitisiți cei care plagiază mai ocoș, mai sofisticat, iar ultimul să fie acordat celor care nici să fure ca lumea nu știu.

Marin SLUJERU

Pe secție

*
„… Alo! …Apoi ce să fac? Șterg pă jos… ”

*
„… Alo! …Nu-i acasă. Zice că-i pă Șesuri, lucrează la cineva…”

*
„…Cum cine o reușit (la concurs)? Cine-o dat pomn’i’nocu’!…”

*
În lumina din capătul culoarului de pe secție, niște bătrâni se adună în povești, seară de seară: ei unde-o „cătunit”, ele unde-o fost la lucru de cocoane…
*
Cina. „ – Noaa, da’, d’i cee să nu mâncați?… Că tot mămăligă le-am dat as’ară și la diabeți… Nu așe’ de multă, îi drept…”

*
Branule. „Fugacee-s… și firave și înduraate!… Dacă-mi pica una ca asta la examene, aia eram!”

*
„ – I-m gătat pă tăți, domn’ doctor!” “„- …N-ai gătat nimic, mătușă! Bumbd’ii să gată când să gată zilele, nu ei. Te duci la doctoru’ de familie și-ți scrie alții …și alții…”

*
„- …Tăte-s bine! Numai bătrânețea, cu bolile, când vine…
– Buletinu-i de vină!
– Că mă dau și ferfeniță-l fac și zic că nu-l am!. Ș-apoi am câți ani vreu eu… Ce atâtea?!…”
__________________ . __________________

Fotoshooting
„Mai fă-mi una, că m-am clăt’it!”

La biserică
Ea, toată înfoiată și înflorată, ocupă tot trotuarul cu cămeșa ei albă cu trăsuri și bezeri. Poșetucă și pantofi cu toc. Când și când se oprește în câte-o fereastră și se aranjează. El, închis în costumul său second hand, rămâne singur înainte…

Marin SLUJERU