BĂRBAŢII…
– Mă, vă vin câteva tare nebune!…
– Amu?! La liceu?!

*

TAXI, “CUZA-VODĂ”
O pereche cam la 50 de ani. Ea:
– Până la Poştă! Cât ne iei?
– Şase lei
– Noa, bine! Hai! ( – către omul ei)
– Da’ nu la Poştă! La cee’ Poştă, de unde să ie’ autobuzu’! (- aceeaşi, urcând în taxi)
– Aia nu-i Poştă… (- şoferul).
– Nu-i bai, da’ noi de-acolo luăm autobuzu’… ( – dinăuntru)

*
SE IA SAU NU SE IA?…
Vară, demult, un tren pe Valea Vişeului. O blonducă cu ochi albaştri priveşte încremenită. Înainte de coborâre, şterge uşor, cu un deget, braţul studentului negru de alături. Omul venise din I-le Mauriţiu, da’ nu ştiu de-a cui era…

*

SUBŢIRICA
Ţărancă hodină, arătând spre o alta, mai subţire, peste drum de “Big”: “Ni, cu sugne scurte, şi ce’e, bd’iata!”

*

ÎN DULCE GRAI..
– Aș mânca niște păstăi aite!
– Și mie-mi plac! Da,’ să fie cu boabe mari, vădăcuță. Nu cu păstaie lungă, păntru zamă…
( “Întâi se fac păstăile OLOAGE, care nu treabă rudite, nu să rădică-n sus, pă rude. Apoi, sunt păstăile DE RUDĂ, care să urcă pă rudă, pă ziță şi care îs: late, pestriţe, de d’ibol, de unt. LATE – bune de supă, da’ să pot mânca și scăzute, cu usturoi; PESTRIŢE sau cârliguță, că nu-s drepte, îs îndoite – îs cele mai bune cu usturoi, aite; DE D’IBOL, cu pui mari – se fac zamă scăzută, de fasole; DE UNT – verzi, potrivit de mari.” – de la o rudenie din Slătioara)

*

EXTRAŞCOLARĂ
“…tăt să vede pă feisbuc… și sara la tăte știrile…, c-o filmat tăţi din clasă…, cum o prins-o, și tăt!”

Consemnări de Marin SLUJERU

Foto: Marin Slujeru

Căsuțe pentru copii de vânzare!

Niște mămici virtuale
În Sighet vor și… căsuțe
Pentru copii de vânzare:
Pot, că-s la limbă… slăbuțe!

Ras Publica

SLUGĂ LA DIRECTOR
Prin anii ’50, directorul unei şcoli de lângă Sighet, învăţător, îi convocă la el acasă pe cei trei profeori suplinitori locali. Avea de săpat beciul la casa în construcţie. După câteva ore de muncă, veni prânzul: coleşe cu sămăt’işă.

– Apoi,  aiasta  nu-i  mâncare  în  lucru! – protestă  unul  dintre zilieri.

– Atunci, Mamica, pentru domnul profesor să faci papară dintr-un ou! – dispuse directorul neveste-sii.

Fiică de preot, aceasta se văieta deseori: “Io, Regina balului de la Coroana, din Sighet, mi-am luat di’bolul acesta!” (Despre ea, un vechi camarad venit în vizită la director remarca: “Toate bune, măi Mitică, da’  tare  hâdă  slujnică  ţi-ai găsit!”)

*

CONFESIUNE RATATĂ
Tot pe atunci şi tot în satul acela, acelaşi învăţător-director se îmbătă la bufetul din centru.
Suplinitorul de matematică şi miliţianul îl petrecură acasă, cu grijă. Îl duceau de umeri, din lateral, pe cărare. “Am nişte problem, măi băieţi…” – se scuză oarecum învăţătorul, ajuns în livada casei. Suplinitorul sări isteţ:
– Cam des, domn’ director, cam des…
– Soarele vost’! Di’p’ce-mi păşiţi iarba, mă? – se stropşi la ei domn’ director.

*

LA EST DE OCNĂ
…  Armeanul  băuse  toată  noaptea  în  crâşma  lui  Feri  din  Şugatag.  „Na, Isten,  Isten!” salută  el ieșind şi  o  luă  împleticindu-se  pe  drumul Budeştiului,  pe  care-l  cunoştea  cu  ochii închiși. „Manyika,  Rózinéni, Pistabácsi, Málcsinéni, Joszi… Julcsa…” mormăia în dreptul porţilor, fără a  întoarce  capul.
Într-un  târziu,  ajunse  la  cimitirul  catolic  de  la  capătul satului. Mai avea de mers. Se așeză pe un bolovan și scoase din buzunar un pachet mototolit de țigări, pe care le împrăștie pe jos. „Hogy az a…!” înjură  omul  şi  se  lăsă  în  genunchi, piăpăind  prin  iarba  umedă. Găsi  o ţigare, o răsuci în dreptul urechii şi se spijini de piatră, să se ridice.
– Jeszus  Mária! – exclamă  el  deodată. În vale i se arăta satul  vecin, în vâlvătăile Soarelui. Se ridică şi o luă în goană spre casa lui Baciu Vasile, prima de lângă cimitir, bătând cu cizma în poartă şi strigând:
– Ard’e Sârd’i! Ard’e Sârd’i!..
Şi aşa i-a rămas numele, „Ard’esârd’i” –  lui şi urmaşilor lui.
( & I. J.P.)

Consemnări, prof. Marin Slujeru

Foto: Alin Pontoș

DUMINICA
Ginerele îşi cumpără un Logan alb, iar soacra îi zice: „Duminică să mă iei cu tine în mașână, acolo, înainte! Tăţi oamenii ‘or fi ieşiţi de la biserică și io tăt ‘oi ieși pe geamu’ acela: Lăudăm pe Iisus… Lăudăm pe Iisus!- şi ei: uă, ce maşînă mândră ţ-ai luat!”
(& F. H.)
*
BIATA….
După Sărbători, constatând că nu i se închid fermoarele de la rochii, orăşeanca trece rapid la o cură de slăbit.
– Uă, tu, Ionucă! Biata de tine, ce slabă eşti! Să vede că ţi-i rău… – o compătimesc, revăzând-o, bă-bucăle din satul natal.
*
DISPUTA ICOANELOR…
Moşu’ venise zdruncinat de bolşevism de pe front. Îşi petrecea timpul trăgând din pipă şi privind oamenii, de pe pragul înalt al casei. Nu prea mai umbla la biserică.  Într-o Duminică dimineaţă, după lăut, bătrânul se pieptăna cu cărare pe mijloc, în oglinda cât o icoană de mare – între timp, îşi spunea Tatăl nostru.
– De-ar si mai primit aşe’, ar si plină biserica de oglinzi! – comentă ca să comenteze credincioasa de nevastă-sa, privindu-l câş de sub o icoană…
(& N. I.)
*
AICIUCA…
Un  bârsănean,  să  zicem  din  Bradova, era  la  lucru  în  Bărăgan. Merge  la cooperativa din satul respectiv și cere: un font de miere, o kilă de hrișcaș și o pară la bec. Vânzătoarea se uită: „Dumneata ce limbă vorbești?” Omul nostru îi răspunde: „Dacă nu știi ce grăiesc oamenii, cine te-o pus aiciuca să vinzi?”
(& Il. B.)

Consemnări, Marin Slujeru

Foto: Peter Lengyel

DEMNITATE
La 89 ani, se ridică din pat: „Adă caieru’!…  Să mă duc în poartă,  să torc…  Că mie nu mn’i-i hia să ştie tăt satu’ că mor! …”
*
VINĂ
„…Nu, n-o prins-o… Baiu-i altu’… Umblă feştită tătă ca un ţângalău…Ptiu! Tătă-i găurită.”
*
MOTIVAŢIE
„…Aiasta, ni…, a lu’…, noa…, încătă are liceu’! Fără bacoloriat…, nu-i bai! …Şi tăte fetele de pă uliţă-l au … Numa’a a noast’ă să n-aivă? Atâta-i de proastă? Da’ d’ip ce?”
*
PERFIECŢIONĂRI…
„…Să nu mă mai învieţe aieştia atâtea! Învăţ eu sângură! Auzi: cursuri gratuite, da’ costă tri sute de lei! Din aieste n-am mai vazut!”
*
CORDIALITATE
Contributor al unui nou așezământ spitalicesc de pe sate, un moșulică, francez de  origine,  trece  în  vizită,  la  un  an  de  la  înființare.  Pleacă  foarte  mulțumit.
– Vă mai așteptăm pe la noi! – îi dorește doctoriţa.
Cum  nu  știe  nimeni  franțuzește,  sponsorul  o  rupe  pe  românește:
– Bine. Anul vihtor!  Dacă nu sunt mort!
*
WHAT’S UP?
– Ce mai faceţi, mătu’şă?
– Apooi, facem ce ne-ajută Dumnezeu…
*
OM ÎN FRIG
Maramureş,  şoseaua  dintr-un sat.  „Ai  multe  haine  pe  dumneata?”- o întreabă o reporteriţă pe băbuca în lecric, zadii, pânzătură neagră. „V’o cinci: sfeter, bluză, t’eptar… Am, de bună samă!…”

Consemnări, Marin Slujeru

Foto: Peter Lengyel

Despre probleme cotidiene

Despre aflatul în treabă

Așă-i cînd nu înțălegi o vorbă, îți dai șî tu cu presupusu, da’ on ptic cam pă dinafară. Ca la moldoveni unde chilotu îi acela ce conduce avionu.

Despre muzica modernă

Muzica de amu îi ca o mîncare cu E-uri, fără saț .

Despre „așă ne trebe”!

Așă să face Iohanis că ne conduce, cum ne-am făcut noi că luptăm alături de nemți în al doilea război mondial.

De unde zii ?

De acolo de unde nu zine nime! (de la cimitir)

Despre grija statului în mod deosebit în cazuri de criză (tragedia de la Colectiv)

Așă-s ca on gazdă de stînă, care tăt anu nu s-o interesat de stînă, numa la Răscol, o văzut că nu iesă cu brînza. Di ce să margă la răniții arși pînă îs în viață? (preoții). Așteaptă să să transforme în moște, să le aducă bani!

Despre fuga de răspundere

-Măi Io, Măria ta îi în mălai cu Gheorghe!
-Da’ ce mă înteresază pă mine, că doră nu-i mălaiu mneu !

Despre „modernismul” țărănesc

Așă-s femeile la nunți, ca șî niște curci, cu nește cămeși înfoiete, de gîndești că să pregătesc să sară curcanii pă iele. Nu le mai trebe cămeși țăsute șî cusute cu mîna. Le fac pă calculatori. De să nimere una pîntre iele cu o cămeșă originală, o cred o ciudată șî o izolează, așă ca pă o sforgace din gedit.

Despre femeia mușcată de un leu de la Grădina Zoologică (știre TV)

-Ce-o împins-o să să aproptie de cușca leilor?
-Sărăcia ! O gîndit că a scăpa de ie dacă a pune mîna pă on leu. Păcat că în cușcă n-o fo nește euroi !

Despre minciună

Te mai mniri că o mințît cela șî cela. Numa așă să pote conjuga verbu „a minți”.

Despre bolile bătrîneții

Șî bărbații și femeile, la bătrîneță, suferesc cu acele organe pă care nu le-o folosît la capacitate cînd o trăbuit. Bărbații fac prostată, că n-au ibdit cît ar si putut, iară femeile fac gușă, că n-au grăit cît ar si vrut!

Despre facturi

-Iară mni-ai adus curentu ?
-Da ce ai si vrut, să-ți duc opaițu?

Despre viorile moderne de la nunți

Amu, ceterile îs ca nește pranice pătrate. Trebe să le pui pă umăr că-s bughet de grele. Nu cîntă așă de bine, da cîntă tare, mai ales că trec pîn amplificatore, de nu să mai aude om cu om. Trebe să-și răcnească în ureche unu la altu ca să nu stăie ca niște muți la nuntă. Cetera me, îi ușoră, ieu o țîn pă piept șî horea trece direct pîn inimă.

Despre însurat

Ginere-i acela ce mere pă socri, da’ își face casă, pă pămîntu lor. Cela ce mere șî în casa șî în pămîntu lor, să nume măgar de închiriat !

Despre „unde dai șî unde latră”

Tăte animalile îmi plac, în afară de cînii de apartament. Din cauza lor mni-am pterdut ciubucu.
-Da di ce?
Am dat cu pticioru în cine n-o trăbuit!

Despre „emanații” de azi

Ar trăbui ca în loc să ne mnirăm, să ne întristăm că o apărut nește ,,vîrfuri’ care o crescut fără să sie săpate, nici corățîte, nici gunoite, pă pămînt stărp. Șî amu ne mnirăm di unde atîța spini?

Ileana Pisuc,
15 Martie 2018

P. S.
Pînă la următoarele, va trece ceva timp, deoarece trebuie să ajung acasă la „sursă”.

DULCI ISPĂŞIRI…
„Oho, de mult o fost… Da’ cât de bine-mi place când îmi amintesc, părinte!”– răspunde o băbucă, mustrată că se tot spovedeşte şi cere canon pentru dulci păcate, ispăşite de mai multe ori, din tinereţe.
*
REFUZ FINAL
„… Şi o duce, nu la un azil – la unu’ privat, tu, ca la un hotel! Ie’ numa’ să semneze. Şi ea nu vre’!… Nu se predă!”
*
ÎNVĂȚĂTURĂ…
„Când vezi un om mâncând, stăi și ajută-l, că nu te doare gura! Când vezi  unul lucrând, încongiură-l, că nu te dor picioarele!”
*
BINEŢE
Învăţătorul-director Dumitru urca greu uliţa, în Poderei. Deodată, o nevastă „ţâşni” din-tr-o casă în ocol, îşi desfăcu picioarele, îşi suflecă sumna şi…
– Pişi, Ileană, pişi? – salută învăţătorul.
– Piş, Mitică, piş…- răspunse femeia.
*
PESTE VALE
Sat  maramureșean, prin ’68-’69. „Nişte poprică, o jumătate de font de mn’ere, o finge de fărină, două dej’te de broză ori de oloi împrumut” – cam astea se strigau peste Vale, între vecine. Cărăuşi erau coconii abia obișnuiți cu trecutu’ punții.
*
OMĂTUL
„Miez de Martie şi ninge şi-i frig cum n-o fost tătă iarna!… Tot aşa, în tinereţe, eram În Hotare cu oile, pregătiţi să le ducem În Deal. Era prin 20 mai, dimineaţa, când ne trezeşte vătafu’ ciobanilor: „Haidaţi, ameni buni, avem zăpadă!”… Am dus oile mai jos, la hrănit… Da’ n-o ţânut  mult, s-o topit repede şi le-am suit înapoi În Hotare şi apoi În Deal.”
*
ÎN DULCE GRAI…
* „Scrie tăt hucuruc!” – îndemn un elev. „Hucurel!” – precizează colega di pa Iza.
* „Cum adică să siuă?” – admonestez un elev. „Să fiuă, noa, m-am corectat, ceă?”

Consemnări, Marin Slujeru

Foto: Peter Lengyel

,,Sindromul Boca’’
De-o vreme obsărv minten, minten pîn căsi, cîte o iconă cu Arsenie Boca . ,,Cina cea de taină’’ ori ,,Maica cu pruncu’’, încet, încet, dispar. Le-o fo bughet! Așă-i mai bine: tăt on Arsenie Boca șî o conductă trasă di la baie direct în șanțu de dinaintea ferestii vecinului cu care să-i otrăvești aeru !

Despre ipocrizia infantilă
Nici mai demult n-o fo’ pe credincioși ominii. Țîneu postu pîntru a-și lua di la gură șî a cumpăra pămînt. De îndrăznei să-ți placă școla, ierai mintenaș pus la punct: Ce vrei, că doră nu ti fa popă !… De cum să găta postu șî începeu stînile, să cam găta cu credința șî rare erau stînile care coborău fără de-on mort!

Unde dai șî unde crapă
Cînd s-o scris în Biblie că nu-i bine nici să adaugi, da nici să scoți din cele scrise, Dumnezeu o avut în videre că omu a si îndemnat să facă aiasta. Nimnic din ce-i scris acolo nu-i înafara cuvîntului lui Dumnezău. El o prevăzut tăt ce se pote întîmpla. Dacă nu să scrie ,,să nu furi’’, omu n-ar si furată în vecii vecilor!

Tăți propovăduiesc credința lui Isus, care o umblat pă gios în săndale șî iei umblă cu Mercedesu cu blodăr în scaune!

Despre denumirile sugestive ale cultelor
Fiecare își alege on nume cît mai frumos la credința lui șî ș-o înstruță cu ce are iel mai mîndru. Care-și înstruță clopu cu urzîci?

Controverse între religii
Discuție între un greco-catolic și un ortodox:
-Voi di ce nu țîneți Paștile cu ungurii deodată?
-Da’ voi di ce nu țîneț Crăciunu cu rușii?

Boboteaza la noi
Dacă la cele sfinte (aghiazma) să îmbulzăsc șî nu au încredere că a ajunge, ce să mai zîc la celelalte lumești ? După aieștia nu rămîn firimituri să le adune cu coșărcile, aieștia îs în stare să mînînce și coșărcile!

Despre (unii) preoți și salarii
Ei n-au încredere că le-a da Domnul, ei au mai mare încredere în Cezar, care ie di la tăți șî le dă șî lor. Iară iei (unii) îl ajută să-i mințască pă omini!

Despre una să scrie șî alta să face
Scrie: ,,Să dai Cezarului ce-i a Cezarului șî lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu. Adevărate vorbe, numa că amu stau ominii Domnului la masă cu Cezariu șî își fac împărțala!

Despre ,,dreapta’’ conduită
Pă OM, Dumnezău l-o făcut ca pă o construcție perfectă: ,,la boloboc’’! De aici încolo, îi grija lui cum mențîne bula de aer din boloboc, la mnijloc. De o înclină pe în stînga ori pe în dreapta, să pote trezî că i să urne’ șandramaua în cap !

Omu, în multe privință să asamînă cu o claie. Șî omu șî claia pîntru a sta în pticioare au nevoie de o sprijonă (la om șîra spinării, la claie, paru). Cîte o claie care-i pe îndesată, ori pe mare, de multe ori, paru să îndoie, ori să rumpe. La claia ce-i făcută mai rară șî mai deșîrată, pătrunde ploia șî-i putreză paru di la rădăcină. Batăr cum ai socoti șî la om șî la claie, mortea zine pînă la urmă di la PAR !

Despre identitate
Tot ni se repetă că ne cam pierdem identitatea națională. Păi cum altfel ? Dacă avem înaintași fără o identitate concretă cu nume și prenume, doar substantive-adjective: Michnea Vodă cel Cumplit, Ștefan ce Mare, Radu cel Frumos, Mircea cel Bătrîn, Negru Vodă, Pintea Viteazu, Vlad Țepeș etc. Prima cauză a pierderii identității naționale este îndepărtarea de Dumnezău prin nenaștere de prunci !

Ileana Pisuc

Foto: Peter Lengyel

Maxime și cugetări despre politică 
(culese de la Văsîi Poștașu din Vadu Izei  și alți “înțelepți” ad-hoc)

Despre falsa izbîndă

Marii bocotani o împărțît lumea. Nu ni-o dat și nu ni-o luot nime pîn luptă.

Bocotanii  lumnii o bătut parii pă mejdă. Românii mereu unde ierau mînați la luptă ca proștii, cîntînd ,,Deșteaptă-te române’’.

Despre derutarea inamicului

Atîta am fost de ocupați cu tocurile șî cu poșetile Ilenii Udrea, că nici n-am băgat de samă pînă ne-o dispărut pădurile!

Din ciclul: ,,nici tu nici eu’’

Poporu român îi ca răstignitu din partea stîngă:  hulește, nu să mîntuiește, da batăr trăie greu!

Despre ipocrizie

Tăt să lua Ponta de Mercăloaie, că în sus, că în jos, uită că, cam tăt ce primnim ni să dă pă caiet. Cînd a închide Mercăloaie caietu, ni-om suge unghiile!

Tăți așteptăm di la guvern să ne dăie șî să ne facă. Da’ ieu n-am auzît șî nici n-am văzut ca trîntorii să facă mniere!

Tăți se roagă să le crească pensiile șî salariile. Eu, unu, zîc că nu-i musai să ne tăt dăie, mai bine ar si să nu ne tăt ieie!

Despre echitate

Așă-i guvernu aiesta ca șî on păcurar ,,deștept’’. El mînîncă tătă vara carne șî brînză șî nouă ne arată toamna ptelea ce-o rămas di la urs.

Așă o împărțît guvernu cu poporu, ca șî țîganu cînd o mîncat mazîre cu zamă cu puradelu. Iel ș-o luat găvanu, șî la prunc i-o dat coada lingurii.

Niciodată lupu nu să satură de oi șî hulpea de găini!

Despre alegeri

Amu cătăm oamini curați. Numa că la noi dacă să întină unu, în loc să să spele sîngur, să freacă de alțî să să corățască.

Di ce nu găsîm conducători buni?  La (rahat) trag numai muștile nu albinele ce fac mniere.

Despre mazilirea lui Ponta

Așă o plecat Ponta di la guvernare ca șî cela ce și-o înscenat moartea. După ce o promis cîte o promis, o trăbuit să dispară ca să poată zîce mai tîrziu.

-Ieu v-aș si dată ce v-am promis, da’ aieștia nu m-o lăsat!

Ca atunci cînd schimbi păcurarul la jumătatea anului șî la Răscol nu-ți iese brînza!

-Videți, dacă rămîneam pînă la capăt, amu unde ierați?

Despre strigătul în deșert

Așă ne trebe dacă strigăm în gloată, în neștiință de cauză: ,,Vrednic este’’, la cel ce nu-i vrednic.

Despre vînzători

Că sunt mulți Toma pîntre noi, aiasta n-ar si cel mai mare rău. De  Iuzi să ne temem !

Culese de  Ileana  Pisuc  
Foto: Peter Lengyel

SENTINŢĂ
Duminică după slujbă.  Prin centrul comunei trece  ea, cu ochii ei verzi. Babele de pe lăiţi o grăiesc. Moşii numa’ şed şi dohănesc. Unul conchide: „Îhî, îhî… Aiasta nu-i femeie de-un bărbat!”
*
INEXPLICAŢIE
La mânăriile şefului direct şi ale superiorilor acestuia, un diac de pe sate conchide: “Aşe li-s şcolile.”
*
PANĂ
Un zilier de pe un şantier al IREM îşi pune ochii pe un tânăr electrician şi îl însoară cu fata lui. După vreo două săptămâni, fata îi comunică printre lacrimi că tânărul este impotent. „ …Cum im-pon-tent? Ce im-pon-tent?” – se apără omul nostru. „Io am ştiut că-i corentâş!”
*
DUMINICĂ
„Cum zic italienii: mi dispiace…” – ridică din umeri frumoasa nevastă, râzând. (În centrul Săpânţei, o negustoreasă locală nu se înţelege la preţ cu nişte… germanici.)
*
FIREA LOCULUI
„… El însuşi este o dovadă viuă…” – m-aud. Ptiu, drace! – cred că erorile astea sunt în firea locului, sunt naturale. O fi vreun genius loci, ceva, al limbii, un genius loci-poci…
*
PE HĂLEŞTEU
„Ieri am fost în sat la noi. Am văruit pomii. Am vorbit cu cucu. Numa’ odată ce l-am auzit pe Hăleşteu (sunt acolo nişte stejărei în soare, îi place i-i bine): „Cu-cu!, cu-cu!” – şi eu „Ban, cucule, bani! Mn’ie bani tătă vara/ Ţâie frunza şi iarbá”!  –, iară cucu: „Bine zâci,  bine!”… Că la noi pe Hăleşteu, /Cântă cucu’ când vre’u eu!”
*
IPOSTASIS ÎN MAI
Bătrânica iese cu sapa de-acasă şi o ia spre câmp: „Cum să nu mă duc? Nu vedeţi cât îs de albă? Acuma-i de făcut plajă… Azi îi mai cald. Nu ştiu cum ‘oi rezista. Ieri am săpat cinci rânduri de mălai. Da’ mi-oi pune o frunză de captalan sub pânzătură ş-apoi  nu  mai  văd  nimic  –  numa’ nainte!….”

Consemnări, Marin Slujeru

foto: Peter Lengyel

Nu-i Sighetul nici lung, nici lat,
Dar are oameni cu idei
Ce le aplică, nu-i păcat?!
Că-i un oraș plin de… căței.

În Primărie-i sărbătoare,
Munca-ncepu să se urnească,
Și toți, cu drag, cu mic și mare,
Pot merge-n… Casa boierească.

Că e nevoie de-o gustare,
De-un mic dejun sau un meniu
Și mai ales de relaxare,
În Primărie toți o știu!

Prea bine-o știe Master – șeful
Că un proiect, să se pornească,
Și ca la cap să urce… cheful
E bun-o… Casă boierească,

Restaurant cu niște stele,
Un fel de clauster gastronomic,
Unde se vindecă sechele
Și se muncește ergonomic.

Să fie anul bun și darnic,
Și roadele să ne uimească,
Să ne dea Domn-un Șef paharnic
La Primăria… boierească!

Ras Publica

Poveste fără sfârşit…
– Marin, cât ai luat pensia?
– Încă nu… – îi prelungesc aşteptarea…
…Sau în pensii să ne batem? Zi de toamnă până-n seară…

*
În Pariloto grai…
* „Tăt aşe, aleatoriu, da. Mai pun o dată şi mă duc hăt!”
* „… Îngrozî-s-ar!…”

*
În tili-Phone grai…
* „Alo, Ioa’! În vezi, păret’ele ceăla are doi şiaizeci?”
* „Îi pensionar, da’ lucră… Sângur, da… Pruncii i-s duşi…. Când n-a mai putea lucra, a îmbătrâni, ş-a vinde apartamentu’ ş-a vini acasă!”
* „Ce nu i-ai spus lu’ colegăi? Adu-i aminte-i!”

*
În “ABC”- grai…
– Ez minden nap jön să vadă cât îs oauăle – şopteşte vânzătoarea privind pieziş spre o bătrânică frumos gătită. Care căuta îngrijorată 10 bani scăpaţi pe jos.
– Patru ouă, vă rog! – cere ea în cele din urmă.
Cineva îi culege moneda şi i-o dă.
– A, aici erau!… Mul-ţu-mesc! – se tot duce pensionara.

*
În dulce grai…
„Măă, nu vinzi freza?” – strigă pe centru un fecior, după un altul proaspăt ferchezuit.

*
În Local-grai…
“Bună!” – îmi răspunde ospătăriţa la salut. După ce-mi aduce mâncarea, mă anunţă cu glas de stentor: “Pooftă!” La urmă mă încasează, spăşită: “Se mulţumeşte”.

*
În TVR1-grai...
„…Trebuie să fim mai atenţi puţin cu aceste faulturi…, să ne gândim la următoarele meciuri care urmează… De remarcat potenţa lui Enache.”

*
În RRA-grai…
* Marketing: „Magazinele K. vibrează de reduceri ca jungla de animale!”
( Nu mai bine ar foşgăi?)
* Trnsmisiune, Ilie Dobre, sufocat, sufocant: „Stimaţi ascultîtori! A începu prtida dintre …! Este minutul întâi!! Scorul este zero la zero!!!”
* RRA local nu rămâne mai prejos, informându-ne despre “cenaclul literal” al Centrului Cultural.

*
În Digi sport grai…
„…de la Dragoş Balauru mingea ajunge la Ionuţ Balaur. Bine că nu sunt colegi cu Silviu Balaure, ar fi fost o echipă de groază!”

Marin SLUJERU

Din surse guvernamentale
Dar și de prin alte surse
Am primit o veste mare:
La Sighet vom avea… burse!

De azi noi fi-vom primii-n top,
Și poate, cu multă răbdare,
Avea-vom o Londră non – stop
Și-un scaun solid fiecare.

C-așa speră prea – mândrul Ilan
Din Londra o bursă s-aducă,
Dar noi, pe tărâm moroșan
Vrem UE arginți să producă!

Să dea Domnul s-avem și noroc
Cu draga de LS Exchange,
Și toți să fim dintr-un foc,
Prințișori, mici moguli și chiar regi.

Ras Publica