În secolul al XVIII-lea, pentru a-i feri de epidemia de ciumă, sighetenii au apelat la ajutorul Fecioarei Maria. Astfel, cu suportul financiar al directorului Rudnyánszki Farkas şi al enoriaşilor romano – catolici, în anul 1776, în piaţa centrală este înălţată statuia Preacuratei Fecioare Maria.

În imagine se poate observa obeliscul octogonal deasupra căruia, plutind pe nori, se afla figura Fecioarei Maria cu coroană. De remarcat de asemenea şi micul gard de fier forjat care împrejmuieşte statuia. În cele patru colţuri, pe piedestaluri de piatră erau montate lampadare din fontă. Cu ocazia sărbătorilor, lumânările adăpostite de aceste lampadare degajau lumină şi căldură. Pentru sigheteni, monumentul era „Státua” sau „Statuia”.

După tragica moarte a reginei Elisabeta, la 1898, în cinstea mult iubitei şi îndrăgite regine, sighetenii au hotărât ca piaţa din centrul oraşului să-i poarte numele, dorind ca amintirea ei să rămână şi în conştiinţa generaţiilor viitoare.

(Text Pal Robert Zolopcsuk, din volumul „Sighetul Marmației”, Editura Valea Verde, 2012)

Sunt binevenite completările cititorilor la această fotografie.

Fotografie din colecția privată a scriitorului sighetean Gabriel Boros (Germania). 

Salut, Sighet!

N. r.: În urmă cu un an, a fost inițiată la Sighet o petiție prin care se solicita reamplasarea statuii Fecioarei Maria în centrul municipiului. Rezultatul… îl așteptăm!

Uniunea Ucrainenilor din România (Filiala Maramureș) și Biserica Ortodoxă Ucraineană din Sighet vă invită să luaţi parte la cea de-a XXVII-a ediţie a FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE COLINDE, DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ LA UCRAINENI, care se va desfășura la Școala de Arte „George Enescu” din Sighetu Marmaţiei, sâmbătă, 11.01.2020, după următorul program:

Sâmbătă, 11.01.2020:

10:00 – 11:00 – Sf. Liturghie la Biserica Ortodoxă Ucraineană din Sighet
11:00 – 11:30 – formarea coloanei pentru paradă
11:30 – 12:00 – parada grupurilor de colindători din centrul orașului până la Școala de Arte „George Enescu”
12:00 – 13:30 – deschiderea festivă a Concertului de Colinde şi urări de Anul Nou
13:30 – 17:00 – concertul de colinde prezentat de grupurile de colindători din: Ucraina, Ungaria, Arad, Botoşani, Caraş-Severin, Cluj, Galați, Iași, Satu Mare, Suceava, Timiş, Tulcea și Maramureș.

Organizator: Uniunea Ucrainenilor din România, Filiala Maramureș

Salut, Sighet!

Foto: Brîndușa Oanță

Din douăzeci și opt

Magia, aparent, se termină prin „două’ ș-opt”.
Apoi, nu are același gust nici cozonacul copt,
Nici bucătăria parcă nu-i la fel de parfumată,
Nici ciocolata de pe brad nu e atât de aromată.

Clopoțeii nu mai sună, beteala-i dată jos din brad,
Și-n fiecare noapte, temperatura pierde-un grad.
Sania pe zăpadă nu mai alunecă atât de bine,
Și nu mai zice nimeni „Moșul vine”…

Nu mai sclipește zăpada, nici vreun ochi blând de copil,
Iar vântul mândru și sălbatic, brusc a devenit umil.
Farmecul s-a șters din stradă, armonia a pierit.
Roșul, verdele, albastrul… vechiul gri le-a-nlocuit.

****

E iar…

E iar decembrie afară,
În urlet dureros de sincer,
În gust de dragoste amară,
Dar cu Crăciun și glas de înger.

E iar ianuarie afară,
Gheața din inimi se întinde
Și frigul sufletelor – fiară –
Focul încearcă a-l aprinde.

E iar februarie afară,
Și haosul se potolește.
Învie vis de primăvară,
Iar vrăjitoarea se-odihnește.

Anastasia HERBIL
clasa a VIII-a, CNDV

foto: Kanyuka Mihai

Echipa „Salut, Sighet!” dorește tuturor creștinilor care sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi З Різдвом Христовим!/ Crăciun fericit! și Щасливі свята!/ Sărbători fericite!

Salut, Sighet!

foto: Ion Mariș

O mare parte din populația din localitățile Depresiunii Maramureșului este în continuare în sărbătoare!

Mai ales în satele de pe Văile Izei, Marei și Cosăului, Boboteaza (6 Ianuarie) și Sântionul – Sfântul Ion (7 Ianuarie) sunt precedate de un obicei străvechi, „umblatul preotului cu Iordanul” (imediat după Sf. Vasile) pe la casele credincioșilor pentru a le sfinți. Grupuri de copii merg înaintea preotului cu uratul de „Chiralesai”, locuitorii îmbrăcând straie tradiționale, contribuind astfel la spectacolul lumii satului maramureșean. În ziua de Bobotează are loc sfințirea apei. Jocul caprei se desfășoară și de Bobotează și Sântion, încheind astfel o perioadă de 12 zile – începută de la Crăciun – de fascinant spectacol cu măști.

În noaptea dinaintea Bobotezei, conform unor vechi tradiții, fetele își pun busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul iar apa sfințită de Bobotează se crede că are puteri miraculoase și nu se strică niciodată.

Kirie eleyson!…. Chiralesai Doamne!….

Salut, Sighet!

Foto: Miya Kosei

Fostul Hotel „Marmația”, actualul Hotel „Grădina Morii” a fost proiectat în 1941 și dat în folosință în 1942, având destinația de cazarmă pentru soldații maghiari și germani din timpul celui de al doilea Război Mondial. După încheierea războiului, a fost transformat în spital de pediatrie până în anul 1978, an în care devine hotel-restaurant.

Sunt binevenite completările cititorilor la această fotografie.

Fotografie din colecție privată. 

Salut, Sighet!

Frații avocați, dr. Bota George și Bota Grigore, au făcut parte dintr-o familie maramureșeană importantă care a locuit și profesat în Sighet. Cunoscuți pentru profesionalismul lor, demonstrat în perioada interbelică și continuat pe parcursul întregului secol XX, aceștia îți dorm somnul de veci în cimitirul central ortodox din Sighet.

Avocatul dr. Bota George, decedat în anul 1990, este înmormântat alături de soție, profesoara Bota Elena (a predat limba română la Liceul „Dragoș Vodă” în perioada 1945 – 1947 și la Liceul Pedagogic între anii 1951 – 1968), mormintele celor doi fiind situate chiar pe aleea principală a cimitirului. Avocat dr. Bota George și soția prof. Bota Elena n-au avut copii, poate de aceea sau poate din nepăsare, se pare că nimeni nu observă că pe mormântul lor „crește” o grămadă de resturi și gunoaie.

Cum și de ce se pot întâmpla aceste lucruri nu știm încă! Să nu ne pese de oamenii relevanți care au însemnat ceva pentru istoria orașului? Să nu reprezinte nimic mormintele concetățenilor noștri plecați la cele veșnice?

Privind grămada de gunoaie de pe mormintele familiei Bota, ne întrebăm unde este minimul respect pentru cei dispăruți. Chiar și cimitirele ascund părți din istoria orașului dar, când preocupările lumești prevalează, trecutul, istoria mor din cauza nepăsării.

Spiritul civic ne îndeamnă să semnalăm și să arătăm ceea ce nu este funcțional în societatea noastră! Poate, poate ne vom „adapta” secolului XXI!

Asociația „Firul Vieții”

„Salut, Sighet!” urează colaboratorilor, cititorilor sigheteni și nesigheteni, de-acasă și din lumea largă:
La mulți ani!
Boldog új évet!
Felice Anno Nuovo! 
א גוט געבענטשט יאר!
Happy New Year!
Frohes Neues Jahr!
Bonne Année!
Щасливого Нового року!
Feliz año nuevo!
新年快乐!
Annum novum faustum felicem vobis!

Salut, Sighet!

foto: Peter Lengyel

Am aprins din nou cele 36 de lumânări specifice acestei miraculoase ferestre in timp reprezentat[ de Chanukkah.

36 reprezintă primele 36 de ore din istoria omenirii, până la așa numitul păcat al lui Adam și al Evei (scurtcircuit energetic) când era disponibilă OR HAGANUZ (Lumina ascunsă). În cea mai întunecoasă parte a anului, în preajma solstițiului de iarnă, miracolul de Chanukah face disponibilă această lumină.

Se spune că în fiecare generație există în lume 36 de tzadikim (înțelepți) fără de care omenirea nu ar putea merge mai departe.

Autor (foto, video, text), Sorin MARKUS

În fața Primăriei Sighetu Marmației, vineri, 27 decembrie 2018, s-a desfășurat parada Festivalului de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația”, ediția a 51-a.

Un fotoreportaj realizat de dr. Sorin MARKUS

Astăzi, pot să vă spun că am realizat ce înseamnă cu adevărat Crăciunul și de ce este important să sărbătorim Nașterea Domnului și nu pe Moș Crăciun, petrecerile, mâncarea sau lucrurile materiale. În ziua Nașterii Domnului Isus Cristos, am ascultat o simplă predică, o simplă povestioară spusă de un preot și un om exceptional și anume Tancău Anton, un om de la care am învățat multe, un om de la care oricine învață câte ceva, indiferent de cât de mult sau puțin timp petrece în preajma lui.

Vă fac o prezentare scurtă. Eu sunt voluntar în grupul „Speranța”, un grup de voluntari care ajută fără doar și poate pe oricine are nevoie, fără să aștepte nimic în schimb. Părintele Anton Tancău și părintele Mihail sunt cei care ne coordonează, cei care ne îndrumă spre bine, cei care ne fac fericiți și ne motivează să ajutăm, căci ajutorul este mereu răsplătit. În ziua nașterii Domnului, am participat la sfânta liturghie, la Oratoriul Sf. Francisc din Sighet, unde voluntarii ne adunăm duminică de duminică pentru a petrece timp împreună și a ne organiza pentru diferitele activități. La această liturghie, am ascultat o predică minunată din care am învățat foarte multe și vreau să vedeți și voi câtă bunătate și înțelepciune poate avea un simplu om. După părerea mea, dacă ar fi să dau un nume acestei predici i-aș pune „Ce-ar fi Crăciunul fără Isus?”

„Astăzi este ziua lui Isus Cristos, un om atât de important. O lume întreagă, tot pământul îl sărbătorește pe Isus Cristos. Cât de important poate sa fie Isus pentru această omenire? Cu siguranță în mintea multor gânditori intelectuali, Isus ar fi trebuit să coboare într-un palat regesc, să fie învelit în pânze scumpe, catifea, mătase, dar așa cum știm de când suntem mici, Isus a ales să se nască într-o iesle. De ce a ales El acest lucru? A ales să fie un exemplu de umilință și iubire pentru noi. EL vrea ca noi toți să fim la pieptul său pentru că, cu siguranță Isus cunoaște străfundul fiecăruia în parte. El știe totul despre noi. Ei bine, așa cum se cuvine, atunci când cineva are ziua de naștere, de obicei ne prezentăm cu un cadou. Dacă stăm puțin și ne autoevaluăm, noi, ce cadou i-am oferit lui Isus din punct de vedere personal? Avem noi oare în sufletul nostru o iesle cât de cât curată? Avem noi fân proaspăt, un loc înflorat și aerisit în sufletul nostru? Cu siguranță fiecare avem păcatele noastre, problemele și grijile noastre, însă acel micuț loc din sufletul nostru am putea să îl aranjăm puțin, să pregătim un locaș plăcut pruncușorului Isus, să lăsăm deschisă poarta inimii noastre ca El să poată intra. Cred că aici este cheia acestei mari sărbători. Să simțim că Isus s-a născut si pentru noi. Această cheie ne ajută să mai facem un pas, să mergem mai departe, să avansăm în a fi mai buni, să facem bine în jurul nostru. De aceea să cerem, cu ocazia Nașterii Domnului Isus Cristos, să ne ofere din traista lui plină de bunătate, ceea ce avem noi nevoie. Cu siguranță, El știe de ce avem noi nevoie și cu siguranță ne va oferi dacă cerem din suflet. Să încercăm să îi fim pe plac pruncului Isus, atât cât suntem pe această lume pentru că nu știm cât vom trăi, dar cât trăim, să fim în comuniune cu Isus Cristos.”

Ce-aș mai putea spune? Singura frază pe care o am în minte și care cred că e importantă este cea în care părintele Anton ne întreabă: Noi ce i-am oferit lui Isus de ziua lui? Ce cadouri personale i-am făcut? Consider, că aceste cuvinte sunt esențiale pentru a ne da seama despre ce e Crăciunul. Ce sărbătorim noi? Mesele îmbelșugate, cadourile, bradul, pe Moș Crăciun sau nașterea unui om fără de care toate acestea n-ar fi existat? Ar trebui să ne gândim de două ori înainte să lăsăm bisericile goale în noaptea Nașterii Domnului Isus Cristos, să ne gândim, că acest om sfânt, a creat tot ce vedem noi acum, iar în data de 25 decembrie este ziua nașterii Lui. După părerea mea, singurul dar pe care trebuie să i-L oferim este iubirea față de orice om. El ne iubește pe noi necondiționat, așa că nu cred că nouă ne este greu să iubim mai mult în jurul nostru, să oferim ajutor, să dăruim și să facem fapte bune. Cuvintele sunt de prisos, căci predica părintelui Anton cuprinde tot ce ar trebui să simțim noi cu ocazia acestei mari sărbători. Tot ce pot să vă mai spun este că am lângă mine oameni minunați care mereu mă surprind și mă învață o mulțime de lucruri. Cu așa oameni, nu pot să devin decât un om bun, inimos, la care poți apela oricând pentru un sfat, o îmbrățișare sau un ajutor.

Vă urez să fiți cât mai fericiți de sărbători și fie ca intrarea în noul an să ne facă să gândim mai „sănătos”, mai curat și să fim mai atenți la oameni, la suflete și nu la lucrurile materiale.

Anca CORNEȘTEAN

C. N. Pedagogic „Regele Ferdinand”

De Crăciun să fim mai buni!… Să încercăm măcar!…
Un gând curat, o faptă bună, un gest caritabil sunt în sine o mare… sărbătoare!

„Salut, Sighet!” dorește colaboratorilor, cititorilor și tuturor celor ce sunt „sensibili” la spiritul Crăciunului, Crăciun fericit!… și… Sărbători minunate!!

Boldog Karácsonyt! Frohe Weihnachten! Joyeux Noël! Merry Christmas! Buon Natale! Feliz Navidad! Καλά Χριστούγεννα! Vrolijk Kerstfeest! З Різдвом Христовим! Veselé Vánoce! God Jul! Սուրբ Ծնունդ! Счастливого Рождества! メリークリスマス！圣诞快乐！

Salut, Sighet!

foto: Miya Kosei

Delirul refracției este obscur, iar cerul nu se mai aseamană cu cel din trecut. Stelele nu mai sunt nici mii, nici sute. Acestea s-au pierdut încă de la strigătul copilului înfășurat în smirnă și tămâie.

Un Crăciun fericit e construit din oameni fericiți, iar fericirea este aspectul fundamental care ar trebui să ne definească ca umanitate. Pierdem lupta sau am pierdut-o de mult. Văd adulți cu ochii scăldați în lacrimi, călcând sfioși pe urma amintirilor. Observ copii cu privirile triste aruncate înspre vitrinele fade și bunici care plâng de dor. Bunicii suferă cel mai mult pentru că ei cunosc esența. Ei cunosc zâmbetele sincere și ideea de unitate. Bunicii știu că nu ceea ce ai pe masă este important în noaptea de Crăciun, ci ceea ce ai în suflet.

Zăpada fuge din calea noastră. Eu zic că nu o merităm. Ulițele rămân goale și sumbre. Nașterea Mântuitorului nu ne oprește dintr-un drum gol și abstract, dintr-o fugă continuă de noi înșine. Cum am putea să fim fericiți când uităm să ne îmbrățișăm și să ne spunem cât de tare ne iubim? Cum am reuși să construim ziduri din blândețe când mulți dintre noi, Crăciunul acesta, nu-și mai pot vedea mama? Cum să râzi și să te bucuri atunci când poți să priveșt pe geam cerșetori așezați sub decoruri colorate? Oamenii simt, dar nu spun. Ne simțim goi și singuri, ne simțim abandonați și simțim că nu suntem cei mai importanți. Știm că nu ne găsim locul nicăieri, dar nu facem nimic în această privință. Rămânem, asemenea unui copac, în mijlocul unei păduri sărăcăcioase și triste și acceptăm să ne bată vânturi, ploi și fulgere. Acceptăm toamna și iarna doar în speranța unei noi primăveri. Din păcate, mulți dintre noi nu reușesc să o mai vadă.

Ne este frică. Ne e teamă. Acceptăm puțin și lăuntricul nostru se scufundă în dor. Suntem departe. Departe de tot ceea ce eram odată. România, totuși, trăiește prin tine. Tu îi porți rănile și victoriile. Oriunde te-ai afla, nu poți să pierzi ceva ce se află adânc în tine. Ești departe de familie, fizic, iar de multe ori, departe de ei, sufletește. Ultima variantă doare cel mai tare.

Priviți suflete, nu chipuri. Zâmbiți sincer, vă rog! Oh, și iubiți onest, oriunde v-ați afla. Haideți să salvăm sărbătorile, căci mie mi-este dor de un Crăciun pe care nu l-am mai trăit niciodată.

Daniela BERCIU