Jean-Louis Chancerel definește lucrarea sa, „Une topique éducative”, (Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2018), ca find un eseu ce cuprinde un ansamblu de texte care propun o reîntemeiere a pedagogiei pornind de la acumulările de cunoștințe și structurările de competențe și nu de la sistemele educative și sistemele de formare. Învățămîntul văzut ca transmitere a cunoștințelor nu este central în demersul autorului, Jean-Louis Chancerel luând parcursul personal al fiecărei elev (apprenant = persoană care se educă/instruiește), inserțiile lui în sistemele de formare și în viață ca punct de plecare. Această schimbare a priorităților se înscrie în emergența a noi forme de transmitere, în globalizarea societății și a difuzării cunoșțințelor prin noile tehnologii de comunicație și de informare. Tot așa cum a contribuit difuzarea scrisă în perioada Renașterii și în mod deosebit construirea progresivă a sistemelor educative așa cum le vedem acum, aceste noi tehnologii vor transforma treptat dinamicile pedagogice. Lucrarea explorează aceste spații și interrelațiile lor.
Această explorare se sprijină pe cercetări științifice, intervenții în domeniul construirii sistemelor de formație, cu predilecție prin unități capitalizabile, cursuri de psihologia muncii, psihologia copilului și adolescentului, pe cursuri de pedagogie în cadrul formării profesorilor și psihologilor muncii, pe cursuri de didactică generală în cadrul unui DESS de învățămînt la distanță (open distance learning) și pe cursuri în cadrul unui Master comun (Facultatea de Ștințe Sociale și Politice a Universității din Lausanne și Institutul de Pedagogie a cantonului Vaud). Autorul propune o analiză a relațiilor între acțiune și problematica spațiului în pedagogie. Lectura specialiștilor din domeniul științelor educației și al cunoașterii sunt în atenția autorului ca punct de plecare. Demersul este cu predilecție unul filozofic, apelează la rezultatele obținute în cadrul științelor umane (psihologie, sociologie, economie politică, cu predilecție) sprijinindu-se de asemenea pe lucrările realizate în contextul organismelor internaționale, Consiliul Europei, OCDE, OMS, UNESCO, contexte în care autorul a participat la numeroase ședințe de lucru și a realizat expertize privind construcția sistemelor de formare prin unități capitalizabile. Lucrarea integrează numeroase teorii, metodologii și modele existente, deschide posibilitatea unei pedagogii reînnoite în care persoana ce se educă pe sine însăși este în centru problematicilor provocând astfel dinamici noi.
Lucrarea este alcătuită din 2 părți precedate de o parte introductivă. În partea preliminară autorul abordează în mod succesiv utilizarea noțiunii de topică în filozofie și în psihanaliză deschizînd astfel perspectiva unei metapedagogii; autorul pune topica educativă în relație cu noțiunea de câmp așa cum apare în opera lui K. LEWIN și P. BOURDIEU. Urmează apoi expunerea noțiunilor de individuație (G. SIMONDON), de act (L. LAVELLE), de comunitate și de societate (F. TÖNNIES et G. ESPOSITO). În fine, autorul abordează problematica acumulării de cunoștințe și de structurare a competențelor într-un proces de capitalizare.
Prima parte a cărții comportă 2 capitole: primul capitol explicitează fundamentele pedagogice ale noțiunii de topică educativă urmărind etapele de elaborare a noțiunii; cel de-al doilea capitol propune o organizare a acestei topici printr-o schematizare a spațiilor și a dinamicilor.
În partea a II – a a lucrării autorul pleacă de la dinamicile de achiziție și de selecție pentru a propune o topică educativă ce are aceste două procese (achiziție și selecție) ca punct de plecare cu o perspectivă de refundamentare a pedagogiei. Anexele, Glosarul și Bibliografia vin să completeze lucrarea. Cele 6 anexe aduc o explicitare a noțiunilor de schemă, de schematizare și de logică naturală (J. B. GRIZE); anexa 2 propune o nouă teorie a achiziției; anexa 3 prezintă o analiză a cererii sociale și a identificarii nevoilor individuale. Ultimele 2 anexe tratează noțiunea de competență și revine asupra explicitării figurilor istorice de dascăl și de pedagog. Glosarul conține termenii evocați de-a lungul textului propunînd o interpretare personală printr-o confruntare cu felul în care acești termeni apar în literatura de specialitate. Bibliografia completează întreaga lucrare.
Ambiția cărții este de a propune o abordare nouă a pedagogiei care ține seama în același timp de evoluția practicilor și a organizațiilor dar și de constrângerile actuale: individualizarea, globalizarea, mondializarea, noile tehnologii, etc. Problematica este abordată prin prisma spațiilor de viață: societate, comunitate, grup, spațiul de producție, spațiul de consum, spațiul de achiziție și sfera persoanei concepute prin prisma diverselor inserții (individuația după G. SIMONDON). Lipsește în această lucrare raportarea la timp și o punere în relație cu experiențele de teren adesea evocate dar nu și descrise.
Jean-Louis Chancerel, s-a născut în anul 1944 în localitatea Laval (Franța); are la bază studii de psihologie, dar s-a focalizat cu predilecție în psihologia muncii, psihologia socială, psihopatologie, cât și în statistică. Jean – Louis Chancerel a predat la mai multe universități: Haute Bretagne II, Neuchâtel, Paris XIII, Lausanne și Paris II Panthéon-Sorbonne cu statulul de „chargé d’enseignement” iar apoi ca profesor. A predat și la Școala Națională a Sănătății Publice din Rennes și la Școala Superioară de Pedagogie a cantonului Vaud din Lausanne. Autorul a activat în calitate de expert în cadrul organizațiilor internaționale (OMS, Consiliul European și mai ales în cadrul OCDE). Jean-Louis Chancerel a condus cercetări în domeniile construirii, a punerii în acțiune, a gestiunii și a evaluarii sistemelor educative și a sistemelor de formație, cercetări în domeniul identificării nevoilor la adulți angajați în procese de învățare a unei limbi străine, cercetări în domeniul tranziției dintre formare și locul de muncă, cercetări în domeniul pedagogiei persoanelor în situație de handicap sau cu dificultăți de învățare, cercetări în domeniul evaluării și observației. Autorul a condus de asemenea la Fondul Național de Cercetare Științifică din Elveția, o echipă de cercetători pe o perioadă de 5 ani pe tematica relației dintre educație, formație și neoliberalism. Volumul „Une topique éducative” apărut la Editura Valea Verde din Sighet este – în parte – o elaborare realizată în cadrul acestei cercetări dar, tematica aceasta, a acompaniat lucrările autorului încă din anul 1972.
G. C. Chigny
Corespondență din Lausanne – Elveția
