Teoria contemporană a designului susține adesea că designerii sunt responsabili pentru crearea unei societăți sustenabile. Cu toate acestea, această așteptare este înșelătoare: logica pieței – cicluri scurte de produs, nevoia de creștere, „învechirea” rapidă – contrazice structural aspectele pe termen lung ale eticii designului. Designerul nu scrie brief-ul, nu deține poziția decizională și este rar să găsești o companie condusă de un designer. Prin urmare, responsabilitatea nu constă în producerea de obiecte „mai ecologice”, ci în modul în care reinterpretăm rolul designerului / managerului designer / designerului principal, adică cel mai înalt LIDER (LIDERI) al (ai) COMPANIEI ȘI SOCIETĂȚII.
Nu cunosc un designer care ar visa ca produsul pe care l-a proiectat să fie înlocuit în fiecare an.

Teoreticienii critici – Foster, Forty, Sudjic – subliniază că designul devine cu ușurință un păstrător al problemelor din logica instituțională a capitalismului. Potrivit lui Papanek, Fry și Walker, designul poate fi o alternativă reală doar dacă se îndepărtează de modelul centrat pe consumator. Manzini, Chapman și Wizinsky își îndreaptă atenția către practici comunitare, participative și durabile din punct de vedere emoțional.

Abordarea noastră pune accentul pe comunicarea relațională, „blândă”, reflexivă prin design/ design commnunication și modul de producție intelectuală (Cosovan + Fenyvesi/ Kapitány+Kapitány): scopul nu este de a produce obiecte noi, ci de a crea noi relații. Dar dacă este un obiect / produs tangibil care poate fi interpretat în termeni analogici, atunci nu „un scaun nou”, ci „un scaun mai bun”, capabil să creeze relații om-om și om-mediu mai bune. Astfel, designul nu poate fi în primul rând motorul consumului capitalist, ci un explorator al posibilităților alternative de coexistență.

Notă: Steve Jobs a murit pe 5 octombrie 2011. A lăsat în urmă cea mai valoroasă companie din lume. Deși nu avea o diplomă, se considera adesea artist/ designer. După moartea lui Steve Jobs, mulți consultanți de afaceri s-au îmbogățit din „modelul Jobs”, dar cumva trăsătura sa de caracter, poate cea mai importantă – care a schimbat lumea – și atitudinea menționată mai sus au fost citate/ sunt citate cu paranteze maxime.

În lumina acestei excepții, 2 întrebări retorice: De ce designerii nu conduc corporațiile multinaționale și globale? Câte companii cunoaștem al căror lider numărul unu este un designer?

Așadar:

1. Structura capitalismului preferă expertiza financiară și managerială, nu educația creativă.
2. Designul a fost o funcție de sprijin în ierarhia corporativă pentru o lungă perioadă de timp (și în mare parte încă este), nu una strategică.
3. Pentru pozițiile de CEO, majoritatea companiilor se așteaptă la un MBA, o pregătire financiară, juridică sau inginerească.
4. Modul de gândire al designerului (blândețe, conexiune, iterație, considerare lentă) contrazice adesea logica profitului trimestrial.
5. Designul apare de obicei la nivelul executării sarcinilor, nu în luarea deciziilor strategice.

Concluzie – nu există o bază de date exactă, ci doar o tendință statistică, dar:
– Există aproximativ 60–70 de mii de companii multinaționale în lume, unde numărul de manageri cu studii de design: 0–5, practic zero;
– Există aproximativ 300–350 de mii de companii mari la nivel global în lume, unde numărul de manageri cu studii de design: aprox. 200–400 adică sub 0,1%.

Prof. univ. dr. Attila Cosovan
Universitatea Corvinus – Budapesta & Universitatea de Artă Moholy-Nagy (MOME)

* * *

COSOVAN Attila Róbert (s-a născut la Sighetu Marmației, România la 25 martie 1970) este un artist designer, câștigător, printre altele, a șase premii Red Dot Design Award, precum și a Premiilor Ferenczy și Millennium, profesor la Universitatea de Artă Moholy-Nagy (Moholy-Nagy Művészeti Egyetem – MOME) și la Universitatea Corvinus din Budapesta (Budapesti Corvinus Egyetem), și co-fondator al atelierului de design COANDCO.CC, cu o activitate de 24 de ani.

Și-a finalizat studiile la trei universități: la Facultatea de Design a Universității Româno-Americane din București, specializarea Estetică la Universitatea Eötvös Loránd (ELTE) și la Departamentul de Comunicație Vizuală al Universității Ungare de Arte Aplicate (actualmente MOME), unde a absolvit în 1998. În 2010 a obținut titlul de doctor. Ca profesor și cercetător publică lucrări, iar ca designer, proiectează și dezvoltă mărci, produse și servicii, aplicând metodologia proprie numită „designkommunikáció” (designcommunication/ relaționare prin design). Din septembrie 2015 este conferențiar universitar abilitat la Universitatea Corvinus din Budapesta, iar din 2018 este profesor universitar la Catedra de Marketing și Designcommunication a Universității Corvinus – Budapesta.

Informații suplimentare:

• Articolul Wiki despre Cosovan Attila (în maghiară): https://hu.wikipedia.org/wiki/Cosovan_Attila;

• Articolul Wiki despre designcommunication (în maghiară): https://hu.wikipedia.org/wiki/Designkommunik%C3%A1ci%C3%B3

Există orașe care mor în tăcere. Nu pentru că nu mai au oameni, ci pentru că oamenii lor au uitat să creadă în ele.
Sighetul nostru este unul dintre acele locuri care nu s-au stins, dar nici nu mai ard. E ca un organism viu, cu puls slab, care încă poate să fie resuscitat – dacă cineva îndrăznește să-i pună mâna pe inimă.
Sighet nu e „mic”, e concentrat. Nu e „uitat”, e ignorat. Și nu e „fără perspectivă”, e fără direcție.
Cei care mai cred că salvarea vine de la centru n-au înțeles biologia orașelor. Dezvoltarea începe local, din celule sănătoase. Din oameni care nu-și externalizează responsabilitatea.
Politicienii vin și pleacă. Mentalitatea rămâne. Iar mentalitatea, în momentul de față, e oboseală și resemnare.
Un oraș trăiește prin trei sisteme vitale: cultura, economia și educația. Fără ele, tot restul e o formă fără fond.
Cultura nu e un festival anual. E felul în care gândim, scriem, vorbim, ne salutăm. Dacă n-ai cultură locală vie, n-ai identitate.
Economia nu înseamnă doar bani. Înseamnă utilitate, compentențe și respect pentru muncă.
Educația nu e o diplomă. E anticorpul împotriva prostiei instituționalizate.
Dacă aceste trei sisteme comunică între ele, orașul respiră. Dacă nu, moare lent, în statistici și tăcere.
Adevărul crud este că nu politicienii strică un oraș, ci indiferența oamenilor care tac. Puterea nu se dă, se ia. Prin implicare, prin argument, prin prezență. Prin refuzul de a te preface că „merge și-așa”. Sighetul are nevoie de un nou tip: nu neapărat tineri, ci lucizi. Nu entuziaști, ci competenți. Nu zgomotoși, ci consecvenți.

Sighetul are o topografie economică specială: resurse naturale, poziție de frontieră, patrimoniu cultural imens. Dar toate acestea stau închise în sertare birocratice. Un oraș inteligent nu-și vinde lemnul brut, ci îl transformă în design. Nu-și tratează meșteșugul ca amintire, ci ca brand. Nu-și exportă tinerii, ci le dă motiv să-și deschidă afaceri aici.
Avem nevoie de laboratoare de idei, nu de „strategii” care stau in PowerPoint. Avem nevoie nevoie de investitori care iubesc locul, nu profitul.

Dacă educația rămâne formală, orașul se golește. Tinerii trebuie învățați să nu fugă, dar nici să se complacă. Să li se spună că valoarea nu stă în geografie, ci în competență. Avem nevoie de o alianță reală între școli, licee, facultăți și mediul privat. Să transformăm Sighetul într-un laborator de minți, nu într-o platformă de plecări. Fiecare profesor care inspiră un copil să creadă că viitorul poate să existe aici e mai valoros decât o mie de panouri electorale.

Sighetul este un amestec rar de etnii, culturi și istorii. Români, maghiari, ucraineni, evrei – toți au modelat orașul. Această diversitate nu trebuie tolerată. Trebuie cultivată. Un loc care își cunoaște trecutul nu devine muzeu, ci reper. Un oraș nu-și rescrie istoria, ci o înțelege. Nu-și pune etichete etnice, ci își asumă complexitatea.

Comunitatea nu se face din like-uri și grupuri. Se face din oameni care colaborează, nu concurează. Dacă fiecare instituție, fiecare ONG, fiecare medic, fiecare artist ar înțelege că lucrează pentru același organism – Sighet -, lucrurile ar începe să se miște. Sighetul nu moare din lipsă de bani. Moare din lipsă de legături între oameni.

Un oraș nu e o idee. E un ecosistem. Dacă îl hrănești cu muncă, educație și cultură, trăiește. Dacă îl hrănești cu promisiuni, moare.
Sighetul nu trebuie salvat. Trebuie reactivat. Prin minți care gândesc, mâini care fac și voci care nu tac.
Pentru că viitorul nu vine din capitală. Viitorul se cultivă aici, pe străzile care au văzut tot și înca mai așteaptă ceva.

Adrian REDNIC

Foto: Tomi Hoffer

Proaspăt ieșit de la tipar, numărul 269 al revistei de cultură „Nord Literar” vine, ca în fiecare lună, cu o ofertă generoasă pentru cititorii săi.

Textul Irinei Petraș e un decupaj savuros al atmosferei concediilor pe care scriitorii le făceau la Neptun în anii de dinainte de 1989.

„Viața mea intelectuală a fost cea a descoperirii continue a adevărului în răspăr cu tezele politice oficiale” – afirmă Ion Papuc în eseul „Despre mine”.

Gheorghe Glodeanu continuă cu partea a doua a cronicii dedicate volumului „Bestiaire des monstres féminins”, având ca autoare pe Dominique Lanni și Aurore Petrilli.

„Pentru poet, scrisul e pândă, prigoană. Ardere de tot” – avertizează Delia Muntean la începutul cronicii volumului „Pinul lui Nietzsche” al lui George Vulturescu.

Daniela Sitar-Tăut propune o cronică dramatică la spectacolul „Eminul meu iubit”, o producție multimedia, care „melanjează fericit emoția pură cu tehnologia modernă”.

Ovidiu Pecican vine cu ultima parte a eseului „Un pretendent valah la Curțile Europei”.

Raluca Hășmășan prezintă evenimentul dedicat lansării volumului Deliei Muntean, „De veghe la hotarul limbii române”, desfășurat la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România.

Gheorghe Pârja se apleacă asupra volumului lui Ioan Ardeleanu-Pruncu, „Victor Mihaly de Apșa și lumea în care a trăit”, precum și asupra revistei „Lumină Lină”, publicație apărută sub egida Institutului Român de Spiritualitate Ortodoxă întemeiat de preotul Theodor Damian și de soția sa.

La pagina „Orfeu” sunt publicate poezii de Marcel Mureșeanu, însoțite de parodia lui Lucian Perța.

Dana Buzura-Gagniuc ne ancorează în realitatea culturală, prezentând câștigătorii concursului „Cărțile Anului”, precum și numeroasele evenimente culturale ale lunii. O perioadă pe cât de austeră financiar, pe atât de bogată în manifestări de înaltă ținută, așa cum se poate vedea din paginile dedicate actualității culturale. În aceeași manieră, Flaviu Mihali prezintă atmosfera evenimentului cultural dedicat lansării la Muzeul Românilor din dreapta Tisei a volumului lui Gheorghe Moiș, „Timpul învins”.

Volumul lui Angelo Mitchievici, „Cultura faliei și modernitatea românească. O introducere în câteva lecturi”, reprezintă subiectul cronicii propuse de Florian Copcea.

Scriitorul Nicolae Suciu vine cu o perspectivă critică asupra volumului „Buzura la Berința. Locul de unde n-a plecat niciodată” al Danei Buzura-Gagniuc.

Mircea Popa îl consideră pe profesorul și poetul Valeriu Stancu drept „un iluzionist al cuvântului”, conturându-i portretul într-un consistent eseu.

Proză de Savu Popa și poezii de Benone Păsărin, Carmen Tania Grigore și Anca Iulia Beidac pot fi citite în paginile revistei.

Viorel Igna readuce în atenție spectaculosul roman al lui José Saramago, „Eseu despre orbire”, iar Liviu Apetroaie, volumul „Așteptări” al Alexandrinei Tulics.

Sunt publicate, de asemenea, alte două texte premiate la Concursul de eseuri filosofice „Emil Cioran”, organizat de Catedra de filosofie din cadrul Facultății de Litere a Universității Tehnice din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare.

Versuri de Daniel Montoly, din Republica Dominicană, traduse de Elisabeta Boțan sunt publicate în acest număr.

Poemul lunii aparține lui Echim Vancea, iar, pentru ilustrare, s-au folosit imagini cu sculpturi monumentale din colecția Muzeului „Florean”.

Comunicat de presă

Vineri, 14 noiembrie 2025, de la ora 15:00, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” (Sala Sfinții Brâncoveni) din Sighetu Marmației (str. Iuliu Maniu, nr. 31) va avea loc expoziția STEME IDENTITARE a artistului vizual Ioan BORLEAN.
Organizatori: Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului, Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Sighet și Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Satul Mare.

* * *

În familia maramureșeană blazonul, steagul, sunt elemente de afirmare a mândriei, a neamului din care provii/ descinzi.
Steagul reprezintă identitatea în miniatură a unei localități sau regiuni. Realizarea a fost o provocare începută cu mulți ani în urmă, căutând o rezolvare artistică, dar pe baza documentării culturale, istorice, etnografice, etc.
Am identificat câteva categorii de steaguri, menționez: „Steaguri identitare ale comunităților locale, Steaguri de vale – ale mai multor comunități așezate pe o vale – cu anumite caracteristici locale comune acestor localității sau al unor personalități”.
Din mai multe elemente de identitate locală am selectat combinația de culori frecvent utilizată în țesăturile de lână colorate, folosite în special pentru confecționarea traistelor sau desagilor de sărbătoare, de mers la târg, la oraș sau la alte evenimente sărbătorești ale comunităților rurale, diferit lucrate față de celelalte materiale de uz casnic, de toate zilele.
Formele geometrice folosite, cercul, pătratul, triunghiul sunt selectate și asociate țesăturilor pentru a transmite un mesaj de identitate locală ori regională. În vorbirea locală sunt numite „traistă în frânsăți”/ frumoasă, alese în tiară/ război de țesut. Aceste creații țesute ale femeilor indică și poziția socială a familiei în comunitatea rurală.
După culoarea traistei se poate recunoaște satul  de origine a purtătorului. Este la fel și zadia în diferite combinații de negru-roșu, negru-galben/ portocaliu, negru-albastru, indică satul de originea  a purtătoarei. 
Înscrisurile care certifică calitatea de nobil au fost însoțite și de reprezentarea grafică a blazonului de familie nobiliară acordat. Am selectat câteva blazoane ale familiilor nobile maramureșene de pe diferite zone/ văi ale Comitatului Maramureș, precum: BIZĂU de Cuhea și Ieud, DUNCA de Șieu, GODJA de Oncești, situate pe Valea Izei; PETROVAY de Petrova, LEORDEAN de Leordina pe Valea Vișeului; STAN și TIVADAR de Săpânța, DRAGOȘ de Bedeu pe Valea Tisei.
Selecția blazoanelor a fost făcută după criterii estetice, dar și al unor relații de prietenie personală cu membrii descendenți ai familiilor nobiliare din veacurile trecute, alegând reprezentările cât mai variate a elementelor care compun blazonul/ stema. (Ioan Borlean)

Salut, Sighet!

Descântec de trecut strada

Doar în mijlocul unei nebunii
poţi visa liniştit
semaforul ca formă a materiei
moralizatoare
o îndoială trecătoare
tărâmul posibilităţii
un tărâm îngrozitor
într-o vreme a amăgirilor
universale
să spui adevărul
ce panoramă a decepţiilor
cad porţile
în locul lor Turnuri Eiffel de mucava
ce-a mai rămas din oameni
s-au mutat în binocluri sparte
atenţie ochiul semaforul
îl ţine pe roşu pe un moş stingher
nimerit pe pământ
de pe undeva din cer

* * *

Poetul ION BURNAR s-a născut la 24 octombrie 1947, în Dragomirești, Maramureș. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Ion Burnar a terminat Facultatea de Filologie la Cluj, a fost profesor de Limba franceză la Borşa iar din anul 1983 s-a stabilit la Baia Mare.
Debutul a avut loc în anul 1973, în „Cronica”, cu versuri.
Laureat cu Premiul Editurii Eminescu (1981) și Premiul pentru cel mai valoros volum de debut al anului (1983) al Uniunii Scriitorilor pentru volumul Memorandum liric (1982).
Alte volume: Viața la țară cu și fără Tănase Scatiu (1982), Gâlceava scopului cu mijloacele (1998), Aici provincialul… aștept metropolitanii (2000) etc.
După anul debutului literar (1982), este considerat un… optzecist.
Dascăl de profesie, dar și ziarist și critic literar, Ion Burnar a susținut elocvent creația literară, fiind o prezență activă și constantă în presa culturală a vremii. A condus cenaclul literar „Vasile Lucaciu” din Cicârlău, apoi cenaclul din Baia Mare, loc devenit reper pentru tinerii autori maramureșeni.
Ion Burnar a încetat din viață la 20 octombrie 2010.

Astăzi, numele său este purtat de sala cenaclului literar din Baia Mare, un loc unde ecoul cuvintelor sale continuă să inspire.

Salut, Sighet!

Joi, 30 octombrie 2025, spre seară, cu aproximativ o jumătate de oră înainte de vernisajul expoziției sculptorului sighetean Ion BLEDEA, am ajuns la locul fixat, la Muzeul Maghiar de Științele Naturii (Magyar Természettudományi Múzeumba) din Budapesta.

Expoziția de sculptură „RĂDĂCINI DIN MARAMUREȘ”, purtând amprenta talentatului artist vizual Ion BLEDEA, este un reper important al evenimentului mult mai complex, agreat de către Primăriile din Sighetu Marmației (Maramureș – România) și Etyek (Ungaria), generat de oficializarea înfrățirii dintre cele două localități, un proiect durabil pentru diversificarea și consolidarea relațiilor economice și culturale între cele două zone din țările noastre.

Suntem împreună cu deleagația Primăriei Sighet, tandemul primar (Vasile Moldovan) – viceprimar (Orosz Krisztofer) fiind însoțit și de câțiva consilieri locali dar și de city manager-ul orașului nostru. Expoziția lui Ion Bledea la Budapesta este sprijinită de Primăria Sighet, care astfel își reafirmă susținerea artiștilor locali și promovarea valorilor autentice.

Ion Bledea, iubit și respectat în comunitatea sigheteană, ne face părtași la bucuria lui de-a expune pentru prima dată și în Ungaria creațiile impregnate de frumusețea și spiritul Maramureșului.

În sala Muzeului unde – în ziua precedentă – am amplasat lucrările într-o succesiune bine gândită (evident, de către artist), sunt deja câțiva invitați, iar printre ei un maramureșean, preotul romano-catolic Récsei Norbert István, plecat din Coștiui la o parohie din apropierea Budapestei. Cunoaște proiectul de twinning, schimbăm câteva informații, îi dăruim un album al sculptorului sighetean și ne îndreptăm atenția și spre ceilalți participanți care încep să sosească.

Îi întâmpinăm pe cei care onorează vernisajul, numeroase personalități din România și Ungaria printre care Tessely Zoltán – deputat și europarlamentar al țării gazdă, Mioara Pituț – locțiitoare a șefului misiunii din Ambasada României din Ungaria, Kovács Péter – director al Hungarian Helps, Marina Sikora – consilieră la Ambasada Croației în Ungaria, precum și alți reprezentanți ai Ambasadei României în Ungaria, ai presei etc.

Exact la ora programată, invitați de moderatoare (directoarea departamentului cultural din Etyek), rând pe rând, iau  cuvântul Bernert Zsolt – directorul Muzeului Maghiar de Științele Naturii (Magyar Természettudományi Múzeumba), Mioara Pituț – Ambasada României din Budapesta, Kovács Péter – directorul Hungarian Helps, Vasile Moldovan – primarul Sighetului, Tamás Zólyomi – primarul Etyek-ului, Tessely Zoltán – deputat și europarlamentar, curatorul expoziției, cel care a făcut și Laudatio-ul sculptorului expozant. La final, cu simplitate și multă emoție, s-a adresat publicului și Ion Bledea.
Traducerea maghiară – română și respectiv română – maghiară a discursurilor a fost făcută impecabil de către viceprimarul Sighetului, Orosz Krisztofer.

Pliantele pregătite de noi (tipărite la Aska Grafica Sighet), atât în limba maghiară cât și în engleză, dar și numeroase albume („Ion Bledea – Sculptorul Nordului”, Editura Valea Verde) au fost distribuite majorității participanților, care au avut ocazia să admire și „live” sculpturile maestrului Ion Bledea, acesta fiind asaltat cu numeroase întrebări și solicitări de… autografe. Am fost – de fapt – co-participanți la o întâlnire între două lumi, cea a Maramureşului, unde artistul a „îmblânzit” lemnul, şi cea a Budapestei, unde lucrările sale au găsit un alt teren de expresie.

Expoziţia va putea fi vizitată până la sfârşitul lunii noiembrie 2025, astfel încât există timp pentru reflecţie, pentru delectarea minții cu mesajul/ mesajele lucrărilor care transmit mai mult decât o simplă poveste din sufletul Maramureșului.

Seara a fost un dialog între sculptură şi spaţiu, între Sighetul Maramureşului şi Budapesta, între rădăcinile inspiraționale şi imponderabilitatea ideilor.

Un scurt montaj video de la vernisaj puteți urmări în continuare:

Foto & text: Ion Mariș

Video: Răzvan Botiș

Miercuri, 29 octombrie 2025, pornim spre Budapesta.
Vom face o „joncțiune” artistică între Sighet și Budapesta, o oportunitate care prefațează semnarea documentelor de înfrățire dintre Sighet și Etyek (Ungaria), o localitate de aprox 5000 de locuitori, aflată la aproximativ 28-30 km de capitala Ungariei. Localitatea Etyek este situată spre sud-vest de Budapesta, la poalele dealurilor viticole din regiunea Etyek-Buda. Este o zonă cunoscută pentru podgoriile și cramele sale – supranumită adesea „micuța Toscana a Budapestei” – dar și pentru Etyekwood, studiourile de film ale Korda Studios, unde s-au filmat multe producții internaționale.

În urmă cu câteva săptămâni – surpriză! – ne-a parvenit invitația. Sculpturile lui Ion Bledea vor fi expuse tocmai în Budapesta, la Muzeul Maghiar de Științele Naturii (A Magyar Természettudományi Múzeumba).

Pornim spre Budapesta, însoțindu-l evident pe Ion Bledea, în „grădina” căruia, în urmă cu un an, primarul Etyek-ului, dl. Tamás Zólyomi, a acceptat provocarea-propunere pe care i-am făcut-o de-a îl invita pe „Sculptorul Nordului” să verniseze o expoziție în județul Fejér. Suntem cu un autovehicol „alimentat” și cu artă, încărcat cu 25 de lucrări (sculpturi), afișe, pliante, albume. Vom fi – până destinația finală – în legătură permanentă cu d-na Maria Konya și fiul ei, Istvan (Ștefan) Bojoga, cei care de mult timp s-au străduit să genereze un parteneriat al Sighetului cu o localitate din Ungaria și care au primit un răspuns pozitiv din partea primarului municipiului nostru.

Vremea este plăcută, pornim dimineața un pic după ora 8:00, un soare încântător – curtenitor ne însoțește după ce pătrundem pe teritoriul Ungariei iar cea mai mare distanță spre Budapesta o parcurgem pe autostradă; visăm la vremurile când România va fi „împânzită” de drumuri de mare viteză, când vom avea cel puțin 2000 de kilometri executați și toată Europa ne va invidia. Rulăm aproape fără oprire pentru a ne încadra în timp. La kilometrul 60 de pe autostrada M3 – pentru a nu rata sosirea la locul expoziției – primim „antemergător” echipa Konya – Bojoga și ajungem la fix  la Muzeul Maghiar de Științele Naturii.
„Preluăm” sala, transferăm lucrările și începem să aranjăm sculpturile (unele de dimensiuni mai mari) în pozițiile finale.

După aproximativ o oră de efort, ajutați inclusiv de simpaticul tânăr Răzvan, conducătorul auto care ne-a dus în siguranță la destinație (pe noi și lucrările), totul este pregătit! Afișele sunt la locul lor, pliantele și albumele așteaptă vizitatorii, noi – mai ales sculptorul Ion Bledea! – suntem conectați la emoția vernisajului de a doua zi, și… ne îndreptăm spre Etyek unde ne așteaptă gazdele și unde ne vom întâlni cu delegația Primăriei Sighet.

VA URMA!

Ion Mariș

În perioada 23-26 octombrie, la Carrousel du Louvre din Paris a avut loc Salonul Internațional al Patrimoniului Cultural, cel mai important eveniment dedicat conservării, valorizării și transmiterii patrimoniului.

Organizat de Ateliers d’Art de France, evenimentul a reunit peste 300 de expozanți din Europa, Emiratele Arabe și China. Muzeul Astra din Sibiu, cel mai mare muzeu în aer liber din Europa și singura instituție de cultură din țară distinsă cu Premiul European pentru Patrimoniu Europa Nostra („Oscarul” patrimoniului cultural european), a dus România la acest eveniment. Și Maramureșul….

La invitația onorantă a muzeului, vreme de patru zile, alături de delegația instituției (Ovidiu Baron – director general adjunct, Lucian Robu – director Muzeul în aer liber și Alex Popoviciu – director Direcția administrativă), am arătat celor peste 20.000 de vizitatori „mostre” din patrimoniul Maramureșului.

Aceștia au putut descoperi la standul nostru elemente de decor tradițional, țesături, obiecte de uz casnic din lemn și ceramică, unelte specifice meșteșugurilor tradiționale, dar și informații despre rolul și rostul lor. Am vorbit despre bisericile de lemn, despre patrimoniul UNESCO, despre tradiții, port, meșteșuguri, am depănat fire și povești, am făcut zgărdane cu Denisa Moldovan și am cântat împreună cu Amalia Ioana Moldovan și Grupul Voia Bună.

Ne-au onorat cu prezența E.S. doamna Simona-Mirela Miculescu – ambasador al României la UNESCO și președinte al Conferinței Generale UNESCO, marele artist și promotor al Maramureșului Mircea Cantor (singurul român cu o lucrare permanent expusă la UNESCO), doamna Doina Marian – directorul Institutului Cultural Român de la Paris, reprezentanți ai Ambasadei României.

Mulțumim, Muzeul Astra, pentru această colaborare deosebită și pentru că ați ales să ducem, împreună, Maramureșul la acest eveniment prestigios!

Comunicat de presă
Fundația Vasile Tomoiagă

Asociația Cultura Gratia Urbis este onorată să anunțe revenirea la Sighet – 04 decembrie 2025 – a spectacolului Regal Vienez pentru al 3-lea an consecutiv.
Cu un repertoriu conceput pentru a încânta suflete iubitoare de frumos, cu numeroase surprize inedite, Regalul Vienez este un eveniment de neratat!
În anul Strauss, fii parte din magie! Surprinde-ți familia și prietenii cu un dar deosebit de Moș Nicolae!

Bilete și informații la 0744536550.

Asociația Cultura Gratia Urbis

ÎNTR-O ZI CA MULTE ALTELE

Într-o zi ca multe altele,
mi s-a arătat o lacrimă
care nu era a mea.
O picătură transparentă
care mi-a atras atenția
și în care m-am oglindit apoi
fără să vreau, parcă.
O vreme am tot privit-o,
vrând să o șterg de pe obraz,
dar, tot încercând să fac asta,
m-am pomenit
că lacrima a devenit a mea
și nu era nimeni lângă mine
să mi-o șteargă.
Am stat o vreme pe gânduri,
apoi am tras aer în piept
și mi-am strâns toate forțele
ca să îmi continui drumul.
Nu știu încă dacă am reușit,
dar sper că timpul,
cel care vindecă așa de multe,
se va îndura și de mine
și-mi va aduce în inimă
lumina pierdută.
  (Lucia Ileana Pop, din volumul „Feminitate/Feminità” – premiat de Editura Valea Verde)

* * *

Lucia Ileana POP s-a născut la 26 mai 1977 la Desești, județul Maramureș, dar trăiește de douăzeci de ani în Italia, lângă Roma.
A absolvit Facultatea de Litere (Română- Etnologie) la Universitatea de Nord din Baia Mare (2001), un master în Etnologie și Antropologie socială la aceeași universitate (2008), iar în Italia a absolvit Științele educației la Università Roma Tre din Roma (2011), obținând diploma magna cum laude. Ulterior a absolvit un curs în Didactica limbii italiene ca limbă străină la Università per Stranieri din Perugia (2021), obținând certificatul DILS PG de al II-lea nivel (în același an).
Din 2001 a fost profesor de limba și literatura română în România, iar din 2014 este colaborator al Institutului Limbii Române din București și predă limbă, cultură și civilizație românească elevilor români și de alte naționalități la Roma și în împrejurimi.
În anul 2019 a realizat și un program cu patruzeci de lecții de limba română la televiziunea RomIt Tv din Roma.

Volume proprii publicate: Scântei de suflet/ Scintille dell’animo, Rediviva, Milano, 2020; Jurnal de departe în timp de pandemie, Eikon, București, 2021; Umbre și lumini/Ombre e luci, Rediviva, Milano, 2022; Poezii vii pentru cei mai frumoși copii, Editura Vatra veche, Târu Mureș, 2023; Scântei din umbre, Sf. Ioan, Brăila, 2023/ (antologie în română cu poeziile publicate în Italia în ediție bilingvă); Trepte peste timp, Editura Revistei Timpul, Iași, 2023; Feminitate/ Femminilità, Actaeon Books, Baia Mare 2025.

Volume traduse: Scântei de suflet/ Scintille dell’animo (volum bilingv), 2020; Dopamină în alexandrini/ Dopamina in alessandrini de Darie Ducan, 2020; Quarantena conquistata/ Carantină câștigată de Daniela Marchetti, 2021; Umbre și lumini/ Ombre e luci (volum bilingv), 2022; Feminitate/ Femminilità, 2025; Mondi immaginari – album, it./ en, expoziția de pictură a artistului Andy Ceaușu care și-a însoțit lucrările cu 10 poezii proprii.

Prezentă în volume colective (în italiană și română): Diario in coronavirus con grani di scrittura (domenica di lettura 12 aprile 2020), FUIS (Federazione Unitaria Italiana Scrittori), numerele: 5, 7, 9, 11 (2020); Repere de Istorie și Cultură Românească în Italia (ediția a V-a), Anuarul Rediviva (2020); Antologia Emoții de vară, eCreator, Baia Mare 2021; Povești călătoare vol. II (2022); Antologia concursului de poezie „Radu Cârneci”; Antologia Festivalului de la Veneția „Palablra en el Mundo”; Antologia Scrittori Romeni ‚ „Le voci dell’anima errante/Vocile sufletului rătăcitor” (2022); Povești călătoare (Vol.III) 2023; Respect Marco Nereo Rotelli e 150 poetesse contro la violenza sulle donne (a cura di Sibyl von der Schulenburg, Effigi Edizioni, Grosetto (2024);Povești călătoare IV (2025); EMINESCU Biblie limbii române, coordonator Rodica Rodean, PRINTHAUS , Iași, (2025); Cântec de privighetoare / antologie pentru copii, București, Editura LUCVA KEN, (2025).

A publicat în revistele: Fili d’aquilone (nr. 55 65 și 69),2020, 2023, 2025;FOLIVM Miscellanea di Scienze Umane (2021, 2022, 2025); Lido dell’anima/ Lunca sufletului (2020); Orizzonti culturali italo-romeni (2020); Orizonturi culturale italo-române: 2020, 2025; Arte (2020); eCreator; Hyperion (2021);Fare Voci (2021); Vatra veche (2020); Cadran (2021); Ofranda literară (2022); Cronica satului Desești; Marmația literară (2021, 2025); Timpul Belgia (2021-2025); Revista MarchettiArtGallery;Nord Literar; Il Convivio; portal.revistatimpul.ro – Blog-ul Luciei Ileana Pop (2022-2025); Caiete Silvane (2023, 2024, 2025); FEED BACK (2023, 2025); Caligraf de Mehedinți (2024);

Premii primite: Premiul revistei Marmația Literară, ediția a XLVIII-a(48-a), pentru volumul de poezie „Scântei de suflet/ Scintille dell’animo”, Rediviva Edizioni, Milano 2020; Premiul Consiliului local Desești la Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești, ediția a XLIV-a (44-a) (2023)- https://www.graiul.ro/2021/02/06/un-nou-numar-al-revistei-nord-literar-2/: Premiul Editurii Valea Verde la ediția a LII-a (52) a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu – Marmației (desfășurat în perioada 17-19 octombrie 2025), pentru volumul de poezie Feminitate/ Femminilità, Actaeon Books, Baia Mare 2025.

Salut, Sighet!

Foto: Ion Mariș

Miercuri, 22 octombrie 2025, la sala Radio din Sighetu Marmației, a fost prezentată – pentru a doua oară în municipiul nostru – unui public format în majoritate din elevi, o expoziție care conține secvențe din viața unor familii evreiești care au fost supuse tragediei Holocaustului și-a suferințelor generate de cel De-al Doilea Război Mondial.

Expoziția „Am învins” de fapt conectează trecutul violent cu prezentul sinuos și trage un semnal de alarmă în privința potențialelor pericole ale viitorului.

Persoanele din fotografiile expuse în cadrul expoziției au trăit și au conviețuit cu celelalte etnii în județul Maramureș dar discriminarea, intoleranța, ignoranța, fanatismul au condus la ororile din ultimul Război Mondial.

„Am învins” este un omagiu adus curajului și eroismului supraviețuitorilor Holocaustului, în aceste zile când au loc Zilele Europene ale Culturii Evreiești (European Days of Jewish Culture).

Au avut intervenții în cadrul acestui eveniment Ioana Popovici (Radio România Sighet), Mirela Buftea (a transmis mesajul primarului Sighetului), David Liberman (președinte Comunitatea Evreilor din Sighet), Marius Voinaghi (profesor la CNDV), Peninah Zilberman (președinte Fundația Tarbut), Robert Cotos (președinte Asociația Maramureș Heritage) și Ion Mariș (moderator – „Salut, Sighet!”).

Organizatorii expoziției: Fundația Tarbut și Asociația Maramureș Heritage.

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 22.10.2025 – 21.11.2025.

Salut, Sighet!

Foto: Marius Voinaghi

Muzeul de Artă Brașov și Centrul Cultural Pastoral „Sf. Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmației invită publicul la finisajul expoziției itinerante „Her Art Story”, care va avea loc joi, 23 octombrie 2025, de la ora 13:00, în prezența reprezentanților muzeului.
Realizat de Muzeul de Artă Brașov în anul 2024, proiectul „Her Art Story” este dedicat recuperării și valorizării contribuției femeilor la istoria artei românești și pe parcursul lunii octombrie a fost prezentat pentru prima dată publicului din Maramureș.
Găzduită de Centrul Cultural Pastoral „Sf. Iosif Mărturisitorul”, expoziția „Her Art Story” a propus un dialog esențial între trecut și prezent, oferind ilustratoarelor contemporane ocazia de a reinterpreta poveștile și chipurile unor artiste care au marcat istoria vizuală a României.
Expoziția reunește lucrările a 17 artiste remarcabile din colecția Muzeului de Artă Brașov, însoțite de scurte texte biografice ce redau contextul artistic și istoric al epocii lor.
Artistele prezentate:
Elena Mureșianu, Elena Popea, Irina Lukász, Cecilia Cuțescu-Storck, Lucia Demetriade Bălăcescu, Micaela Eleutheriade, Geta Brătescu, Rodica Maniu, Tia Peltz, Margarete Depner, Zina Blănuță, Puia Hortensia Masichievici-Mișu, Mimi Șaraga Maxy, Alexandrina Gheție, Margit Mikloș-Timar, Emilia Apostolescu și Wanda Sachelarie-Vladimirescu.
Un aspect definitoriu al proiectului este colaborarea cu 17 ilustratoare contemporane, care au creat portrete inspirate de operele și destinele acestor artiste. Acest demers generează un dialog vizual între generații, demonstrând continuitatea și actualitatea temelor abordate de femeile din lumea artei.
Ilustratoare contemporane:
Bianca Anton, Diana Barbu, Raluca Burcă, Alexandra Călin, Alexandra Ciocan, Corina Drăgan, Alexandra Goldillo, Daia-Diana Grigore, Alexandra Hochreiter, Irina Iliescu, Loreta Isac, Oana Ispir, Alina Marinescu, MURA, Daniela Olaru, Bianca Spatariu, Alexia Udriște.
Inițiat în septembrie 2024 de Muzeul de Artă Brașov, proiectul „Her Art Story” își propune să repună în lumină contribuția femeilor la dezvoltarea artei românești, aducând recunoaștere unor artiste care au fost cândva marginalizate sau uitate. Expoziția oferă prilejul unei reflecții asupra modului în care este scrisă istoria artei și asupra nevoii de a valorifica patrimoniul artistic feminin.
După finisajul de la Sighetu Marmației, expoziția itinerantă „Her Art Story” va fi prezentată la București, continuând astfel demersul de readucere în atenția publicului a contribuției esențiale a femeilor la evoluția artei românești.
Vă așteptăm cu drag să fiți alături de noi la încheierea expoziției, un capitol simbolic dintr-o poveste mai amplă despre artă, curaj și identitate!

Link: https://www.facebook.com/events/785354940967041/
Detalii despre proiect: https://herart.ro/

Vă invităm să urmăriți activitatea Muzeului de Artă Brașov și pe platformele social media:

Facebook: https://www.facebook.com/MuzeulDeArtaBrasov
Instagram: https://www.instagram.com/muzeuldearta.brasov/
Youtube: https://www.youtube.com/@muzeuldearta.brasov
LinkedIn: https://www.linkedin.com/company/muzeul-de-arta-brasov/

Contact:
Alexandra Ilnițchi-Ardelean
Referent de specialitate
E-mail: [email protected]
Tel. 0773 870 353

Comunicat de presă

La început de toamnă, în fiecare an, Zilele Europene ale Culturii Evreiești (European Days of Jewish Culture), inițiate în anul 1999 de către Asociația Europeană pentru Conservarea și Promovarea Culturii și Patrimoniului Evreiesc (AEPJ), oferă comunităților din întreaga Europă ocazia de a-și îndrepta atenția spre un patrimoniu istoric și cultural ridicat cu eforturi și dăruire de-a lungul secolelor, bine integrat în identitatea continentului nostru.

În cadrul ediției din anul acesta, ediție centrată pe tema “People of the Book”/ „Oamenii Cărții” (a debutat la 7 septembrie 2025 și continuă până la finalul lunii noiembrie), suntem invitați la un alte eveniment interesant în orașul nostru, expoziția foto AM ÎNVINS.

Dschiderea expoziției va avea loc miercuri, 22 octombrie 2025, de la ora 12:00, la Sala Radio Sighet (Sighetu Marmației, str. Plevnei, nr. 8).

Expoziția este organizată cu implicarea Asociației Maramureș Heritage și a Fundației Tarbut.

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 22.10.2025, 21.11.2025.

Salut, Sighet!