De zeci de ani, Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet are un itinerar poetic foarte bine fixat.

După prima zi, primirea invitațior și decernarea premiilor la Sighet, „îngerul” (lui) Nichita îi cheamă pe participanți – în următoarea zi – la Desești, acolo unde poetul Gheorghe Pârja așterne covorul de amintiri din grădina casei părintești și acordă premiile locului.

Poezia la Desești are o derulare cunoscută și respectată de către toți particpanții. La biserica monument UNESCO se oficiază slujba de pomenire pentru poeții care – din păcate – scriu versuri în Cer, urmată de discuțiile neconvenționale, prietenești, acordarea premiilor, împărțitul delicioaselor plăcinte și pancove din curtea familiei Pârja, schimbul de publicații și volume de autor, zâmbete cu soare și/sau picături de ploaie.

Seara de Poezie de la Desești se încheie la Căminul Cultural, acolo unde se lansează cărți, se dezbat și analizează subiecte literare, se ascultă interpreți de muzică tradițională (Măriuca Verdeș continuă pe calea nepervertită a… rădăcinilor străbune) și, nu în ultimul rând, se aud vocile participanților care vibrează prin creațiile lor.

Am făcut doar o succintă prezentare, nepoetică, a unui festival care aduce, an de an, bucurie nu doar premiaților ci – mai ales – participanților „nediplomați” (nota bene: cei care nu primesc diplome), dar cu dragoste pentru Poezie.

Sighet-Nichita-Desești este – de fapt – „axa” magică a Nordului Poetic.

Și pentru a nu-i uita pe cei care înfrumusețează cuvintele, haideți să reamintim premiile ediției 52 a FIPS (Festivalul Internațional de Poezie Sighet):

PREMIUL „GHEORGHE CHIVU” – NICOLAE BĂCIUȚ, „EVADAREA DIN VIS”,  Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2025;
VOLUM DE POEZIE PUBLICAT ÎN 2025 – DANIEL MARIAN, ,,poetry no entry”, Editura Castrumm de Thymes, Giroc, 2025;
Antologie de autor – PREMIUL „VASILE MORAR”- GAVRIL CIUBAN, „ALTE VREMURI”,  Editura Casa Cărților, Baia Mare, 2025.

Volum de critică literară/poezie: 1. PREMIUL „LAURENȚIU ULICI” – ALEXANDRU BUICAN, ,,VIAȚA LUI BACOVIA”, (biografie), Editura Actaeon Books, Baia Mare; 2. PREMIUL „AUGUSTIN COZMUȚA” – DANIEL LUCA, ,,Raftul de la colț” (V), Editura Castrum de Thyes, Giroc, 2025.

Premiul „OPERA OMNIA” – VASILE IGNA.

Reviste și Edituri:
Revista FEEDBACK – GEORGE VIGDOR, ,,Încerc să mă așez în pagină”, Editura Junimea, Iași, 2025;
Revista NORD LITERAR – ANCA IULIA-BEIDAC, ,,AMARE”, Editura  Junimea, Iași, 2025;
Revista CRONOGRAF – VALERIA BILȚ, ,,De la Florii la Rusalii”, Editura Actaeon Books, Baia Mare, 2025;
Revista STEAUA  – TEREZIA FILIP, ,,Poeme tereziene”, Editura Galaxia Gutenberg,Tărgu Lăpuș, 2025;
Revista CONVORBIRI LITERARE – LOREDANA ȘTIRBU,  ,,DE-O MIE DE ANI – DOR”, Editura Actaeon Books, Baia Mare, 2025;
Revista MIȘCAREA LITERARĂ – RODICA MARIAN, ,,PRAG TRANSPARENT”, Editura Macchione, Varesse, 2024,  POEME, Editura Libros Libertad, 2024;
Revista POESIS – OTILIA ARDELEANU, ,,Caligrafia unei duminici”, Editura Neuma, Apahida, (Cluj), 2025;
Revista MARMAȚIA  LITERARĂ – GELU DRAGOȘ, ,,Raftul lui Gelu”, (recenzii), Editura CASA CĂRȚILOR, Baia Mare, 2025;
Editura VALEA VERDE – LUCIA ILEANA POP, ,,FEMINITATE/ FEMMINILITA”, Editura Actaeon Books, Baia Mare, 2025.

La Desești, Premiul „Nichita STĂNESCU” i-a fost oferit poetului Gheorghe Mihai Bârlea iar tânărului editor și poet Flaviu Claudiu Mihali i-a fost acordat Premiul Consiliului Local al Comunei Desești.

Festivalul Internațional de Poezie Sighet 2025 a mai „crescut” cu un an, tinerețea acestuia este… sine qua non!

Foto & text: Ion Mariș

trădare fiind vorba de salvare

un maldăr de cuvinte
sunt o mare siguranța
pe când se vor desface
fie de foame fie de oboseală
și-atunci vor spurca fuioarele
de cânepă ce-așteaptă să fie toarsă

îngerul a rămas agățat
de vârful Scării lui Iacob
se minunează de cel ce coboară
la lumina unei lumânări pe sfârșite

încetul cu încetul
din miezul de noapte
zorii
îmi intră în casă
umiliți de frigul de veghe

cuvântul mă privește în ochi
cu o de netăgăduită trădare
lăsându-mi singurătatea
sprijinită de oase ♦

(Echim Vancea, din volumul „Ni mă, ni”, 2024)

* * *

■ Echim VANCEA este poet, prozator, editor, publicist.
S-a născut la 19 octombrie 1951 în Nănești/ Maramureș ● Licențiat în Științele comunicării (2008) ● Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1998) și al altor asociații și societăți culturale și profesionale ori colegii redacționale ● Redactor-șef al publicației regionale „Apșa” a românilor din Transcarpatia, Ucraina ● Debut literar în revista „Cronica (Iași, 1973) ● Debut editorial: Fotografie după un original pierdut, 1990 ● Colaborări ocazionale în publicaţiile literare din ţară și străinătate (după 1973). Este Cetățean de Onoare al județului Maramureș (2022) și al Municipiului Sighetul Marmației (2023).
■ Volume publicate: ♦ Poezie: ● Fotografie după un original pierdut, 1990; ed. a II-a, , 2015; ● Doctor fără arginţi, 1997 ● Abatere de la dialog, 1998 ● Mâţa pe spini, 2001 ● Cititorul de drept comun, 2002 ● ● Ocupantul provinciei, 2004 ● Ningă-l-ai (antologie de autor; pref. Gheorghe Grigurcu), 2004 ● eu, celălalt, 2005 ● defăimarea liniştii, 2006 (haiku) ● Domeniu public (pref. Gheorghe Grigurcu), 2007 ● Şearpele când îl doare capul (postfață Ioan Holban), 2007 ● o fi şi cum zici d.ta, 2007 ● portret restant, după o noapte albă, 2008 ● Titlul mai târziu, 2009 ● Hramuri, 2010 ● Afară de unu singur, 2010 ● o noapte de umbre, 2011 ● să nu spui niciodată „noapte bună!”, 2012 ● pricină şi martor absenţei, 2013 ● Fiecare zi cu tăcerea ei anume, 2014 ● precum, 2015 ● umbra nu își împarte prada cu nimeni, 2016 ● umbra vine de mult mai departe, 2017 ● ultima pagină, 2019 ● Culoarul șarpelui, 2020 ● Paranteză temporară, 2021 ● Cuvinte întrerupte de creșterea ierbii, 2022 ● Culoarea pietrelor, 2023 ● NI MĂ, NI, 2024 ●
■ Traduceri în alte limbi: ● Sehonnai költemények/ Poeme de niciodată, 2003 (lb. maghiară) ● Усмішка кочовика/ Surâsul călătorului (lb. ucraineană; prefață Pavlo Romaniuk; postfață Vasil Kuhta), 2007 ● Tregtari i stinëve/ Neguţătorul de anotimpuri, 2015 (lb. albaneză) ●
■ Volume colective coordonate: ● Portret de grup cu Laurenţiu Ulici (comentarii, evocări, interpretări; în colab. cu Gheorghe Pârja şi Ioana Petreuş), 2002 ● Umbra noastră cuvântul. Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti 1979-2003 (în colab. cu Gheorghe Pârja), 2003 ● Laurenţiu Ulici – 10 ani de posteritate (coordonator), 2010 ● Orașul cu poeți.Sighetul Marmației în 12+1 prieteni (antologie, prezentare și selecția textelor, 2023 ●
■ Ediții îngrijite: ● Nepermisele iubiri. Balade și poeme de Mihai Nebeleac (poet român de expresie ucraineană. Autor al primului roman în limba ucraineană din România), 2018.

Echipa „Salut, Sighet!” îi dorește colaboratorului nostru, Poetului care nu își împarte Cuvântul cu nimeni, ECHIM VANCEA… ANI ȘI MULȚI ȘI BUNI, fără umbre și absențe nepermise!

Salut, Sighet!

Cu nelipsitele-i capricii, dar mai ales cu roade bogate, toamna aduce la Sighet de 52 de ani… POEZIA.
Poeți, critici literari, iubitori de poezie, se-ntâlnesc în Nord de Țară „seduși” de frumusețea Cuvântului.
A început, sub semnul imprevizibilei toamne și al cuvântului etern, cea de-a cincizeci și doua ediție a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației.

Vineri, 17 octombrie 2025, orașul nostru s-a încărcat spiritual cu emoții și întâlniri ale iubitorilor de frumos, veniți din multe colțuri ale României dar și din alte țări (Serbia, Ucraina) care și-au dat întâlnire la Sighet, aici unde versul a găsit mereu teren fertil.
Pe străzile toamnei sighetene, la Centrul Cultural din orașul nostru, poezia și-a regăsit locul firesc – acela de punte între oameni, de lumină magică ce ne cheamă și ne „modelează” să simțim.
De peste jumătate de secol festivalul acesta leagă generații, aducând laolaltă feluri diferite de a vedea lumea, unite prin aceeași credință: poezia nu dispare ci continuă să lumineze.
Da, în aceste zile Sighetul respiră poezie, ca o inimă veche (de aproape 700 de ani) și frumoasă care bate în ritmul sensibilității și al bucuriei de a fi împreună.

S-a recitat și s-a cântat (Ionuț Lumei și Sara Simion) dar s-au acordat și premiile festivalului (le veți afla într-un articol viitor).

Despre toamnă ne-a (în)cântat și Sara Simion și grupul CNDV-ist:

Dacă este octombrie la Sighet este anotimpul… Poeziei!

Text, foto & video: Ion Mariș

PROGRAM:

Vineri, 17 octombrie 2025
Ora 11:00, Centrul Cultural Sighetu Marmației:
Primirea invitaților;
Cafeneaua poeților. Lansarea revistei festivalului ,,Marmația literară”;
Moment omagial – Poetul Tiberiu Utan – 95 de ani de la naștere și scriitoarea Lucia Olteanu Utan – 100 de ani de la naștere, moderator prof.dr. Ioan Dorel Todea.

Ora 16:00, Centrul Cultural Sighetu Marmației:
Spectacol de poezie și muzică: ,,Maramureș – un pământ ce se sprijină pe poezie”;
Festivitate de premiere – Recital al poeților premiați;
Moment poetic ,,Armonii de toamnă” susținut de elevii Colegiului Național ,,Dragoș Vodă”; coordonatori – prof. Raluca Lozbă și prof. Otilia Chindriș;
Moment muzical: Simion Sara – Microrecital de muzică folk – Ionuț Lumei;
Moment muzical – solista Ileana Matus acompaniată de Mihai Chiș, Serator Desideriu și Viorel Bledea.

Invitat special cantautorul Dinu Olărașu

Sâmbătă, 18 octombrie 2025
Ora 10:30, Poezia și arta lemnului în Maramureș;
Vizita INVITAȚILOR la atelierul renumitului sculptor Ion Bledea.

Ora 15:00, Desesti
Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești – participă invitații.

Duminică, 19 octombrie 2025
Ora 10:00 – Cafeneaua literară.

Salut, Sighet!

Ediția 2025 a concursului de creație „Cărțile Anului”, organizat de Revista de Cultură „Nord Literar” și-a desemnat câștigătorii, în cadrul unui elegant eveniment desfășurat la Muzeul de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”.

Un juriu format din filologi și membri ai Uniunii Scriitorilor din România: lector univ. dr. Raluca Giurgiulescu (președinte), prof. dr. Delia Muntean, prof. Mihaela Popan, poetul Gheorghe Pârja și poetul Gavril Ciuban a avut de ales din 42 de cărți înscrise în concurs. O misiune dificilă, raportat la calitatea foarte bună a creațiilor care acoperă un mare număr de secțiuni.

„«O Doamne, ce bucurie să simţi cum toate elementele uneltesc împotriva ta, crivăţul suflă puternic şi totuşi nimic nu reuşeşte să stingă flăcăruia din pieptul nostru» – spune Nikos Kazantzakis în «O viață în scrisori». Așadar, ne-am adunat aici pentru că această «flăcăruie» există în pieptul fiecăruia dintre noi. Că se cheamă conținut cultural, că se cheamă lectură, că se cheamă talent, că se cheamă aspirație, dorință, că se cheamă urcuș, drum, vis, țel… cu toții suntem parte din aceeași familie a creației literare, a iubirii de carte, de cuvânt. Și toate acestea conferă măreție literaturii și noblețe oamenilor care o cinstesc. De ce mai facem «Cărțile Anului» într-o perioadă de austeritate extremă? E o întrebare pe care mi-au adresat-o multe persoane în ultima vreme și m-am întrebat și eu la un moment dat. Însă, indiferent de vremuri, de condiții, noi vom face acest lucru, pentru că aici este cel mai relevant for literar din Maramureș, care poate valida un demers creativ în acest domeniu. Pare greu de crezut, dar «Cărțile Anului» 2025 este un eveniment cu buget zero. Pentru că aceasta este situația în prezent. Însă, avem alături oameni fabuloși grație cărora evenimentul nostru este unul de înaltă ținută și așa va fi întotdeauna. Este minunat să te sune prietenii să întrebe dacă pot să vină însoțiți de alți prieteni, ori dacă pot să aducă elevii la acest eveniment. Și să vezi că sala devine neîncăpătoare. Dacă e așa – și așa este! – înseamnă că ne-am atins scopul. De aceea, țin să mulțumesc gazdelor noastre, elevilor din corul „Voci eminesciene” coordonați de prof. Alina Andreicuț, pentru minunatul moment muzical și dumneavoastră tuturor! A fost un dialog al literaturii și al muzicii într-un templu al artelor!” – a afirmat managerul instituției, dr. Dana Buzura-Gagniuc.

S-au acordat următoarele premii:

1. PREMIUL „CARTEA ANULUI” – Ioan Ardeleanu-Pruncu, pentru monografia „Victor Mihalyi de Apșa și lumea în care a trăit” (Editura Valea Verde Sighet).
2. PREMIUL PENTRU PROZĂ – Vasile Jurje, pentru volumul „Miracolul oglinzilor din noi”.
3. PREMIUL PENTRU POEZIE (ex aequo) – Valeria Bilț, pentru volumul „Păsările timpului meu”.
4. PREMIUL PENTRU POEZIE (ex aequo)- Mihaela Poduț-Ienuțaș, pentru volumul „Înger prin rouă”.
5. PREMIUL PENTRU CRITICĂ LITERARĂ – Ligia Duruș, pentru volumul „Perspective parabolice ale puterii totalitare”.
6. PREMIUL PENTRU ISTORIE – Dorel Michiș, pentru volumul „Alecsiu Latiș – o viață de mărturisire, slujire și apostolate la Baia Mare”.
7. PREMIUL PENTRU MONOGRAFIE (ex aequo) – Ioan Marchiș, pentru volumul „Monografia satului chiorean Ciolt”.
8. PREMIUL PENTRU MONOGRAFIE (ex aequo) – Ioan Dorel Todea, pentru volumul „Destin liric. Gheorghe Chivu”.
9. PREMIUL PENTRU DEBUT – Alexandru Sabou, pentru volumul „Wagner und Braga: Postmoderne im Fokus”.
10. PREMIUL PENTRU CARTE DIDACTICĂ – Daniela Sitar-Tăut, pentru volumul „Passerelles vers la maîtrise du français”.
11. PREMIUL PENTRU VOLUM BILINGV – Nicoară Mihali, pentru volumul „Iubirile lui Gabriel Garcia Marquez”.
12. PREMIUL PENTRU PUBLICISTICĂ – Ion Mariș, pentru volumul „Cu spatele la Centru” (Editura Valea Verde Sighet).
13. PREMIUL PENTRU MĂRTURII – Florica Bud, pentru volumul „În căușul veacului”.
14. PREMIUL PENTRU INTERFERENȚE – Ana Olos, pentru îngrijirea volumul de versuri și artă plastică „Mihai Olos. Ape moarte”.
15. PREMIUL „AUGUSTIN COZMUȚA” – Delia Muntean, Nicolae Scheianu, Flaviu Claudiu Mihali, pentru îngrijirea volumului „Remember Vasile Morar”.
16. PREMIUL „V.R. GHENCEANU” – Raul Conicica, pentru volumul „Teatru în viziunea mea”.
17. PREMIUL PENTRU JURNAL – Mihaela Ganța, pentru volumul „Scrisori netimbrate”.
18. PREMIUL „PUNTE DE CUVINTE” – Gheorghe Moiș, pentru volumul de versuri „Timpul învins”.
19. PREMIUL PENTRU DICȚIONAR – George Cadar, pentru volumul „Limba bătrână a poporului roman. Vlahogetica – dicționar etimologic”.
20. PREMIUL „CARTE PENTRU COPII” – Lucian Perța, pentru volumul „Cinci pași mici, de colo-ici”.

Mențiuni:

1. MILIAN OROS – pentru volumul de proză „Femeia din vis. Răscoala”.
2. NICOLAE DUMITRU – pentru volumul de versuri „Ave. Poeme de aproape”.
3. MARIAN HOTCA – pentru volumul „Teste de gramatică rezolvate pentru reușita la examenele de titularizare și definitivat, învățământul antepreșcolar și preșcolar”.
4. GELU DRAGOȘ – pentru volumul de critică literară „Raftul lui Gelu”.
5. AMALIA MARIA DAN – pentru volumul „Acquiring learning experience”.
6. ADRIANA POP – pentru volumul „E ok să fii tu. Dezvoltare personală prin exerciții de gândire critică și reflecții filosofice”.

Informații preluate de la Revista de Cultură „Nord Literar”

Credit foto: „Nord Literar”

FILATELIE

                                                                                                                                                                                                poetului Vasile Gogea

cineva acolo sus mă iubea
cu toată ura lui resemnată
făceam adesea în ceruri
schimb de timbre
și uneori mai pîndeam
cum se-mbăiază o fată
dar era mereu posomorît
niciodată senin nu l-am văzut
era pe vremea cînd și eu știam
să fac o evă fără de lut
și-au început prin aer
să bîntuie consoane
erau pe-acolo eternele vocale
evele abia scoase-n lumină
pozau în Playboy goale
nu trimiteam scrisori
pentru că poșta era
într-un cosmos
și acela departe
și nici un biet poștaș
sau măcar un acar păun
să vedem cum viața
se desparte de moarte
atunci el îmi zicea prietenește
mi-ai furat un timbru:
Simioane plătește
dar eu știind că n-am trimis
nici o scrisoare-i spuneam
eu l-am văzut pe Celălalt deci Este
un poștaș al unui neant desăvîrșit
în care cuvîntul n-are-nceput
și prietenul meu care-și zicea
DUMNEZEU
timbrul frunții mele
și l-ar fi vrut

* * *

Remember Simion Șuștic (Rozavlea – început 13 septembrie 1947 și sfîrșit 14 octombrie 2003)

„Primul contact cu poezia lui Simion Șuștic este capabil să deruteze. Reflexele ludicii postmoderne ne pun mereu în gardă în ceea ce privește intertextualitatea lecturilor. Primul gest, involuntar chiar, e cel de plasare a poetului în orizontul nostru de cunoaștere literară. Care îi sînt rădăcinile. Care îi sînt modelele. Este interogația care de obicei are menirea de a ne liniști. Încadrînd un autor într-un spațiu teoretic și istoric cunoscut îl supunem automat unor canoane și unor criterii de receptare. E un joc dublu, în care text și cititor își stabilesc ab initio valențele. Or Tectonica umbrei refuză să se lase ușor diagnosticată. Se poate vorbi de un coktail, de influențe pe care le resimți din onirism, avangardă, Minulescu, Cercul literar de la Sibiu și Optzeciști. Elemente care în mod normal nu au cum să se împace toate deodată. Abia atunci realizezi că sursele și resursele lui Simion Șuștic provin din altă parte. Toate elementele menționate sînt de suprafață, în fond poetul fiind, lucru tot mai rar, cu totul original. Volumului nu i se poate impune o descendență literară anume. El vine să deschidă și să cimenteze o nouă breșă. Să impună redescoperirea unui alt mod de a citi și scrie poezie.”
(Fragment din Prefața semnată de Victor Cubleșan la volumul de debut Tectonica umbrei, apărut la puține zile după ce autorul s-a retras pentru eternitate la Rozvlea, la Editura Grinta, 2003.)

Am notat atunci, pe coperta IV a cărții, cîteva rînduri înfrigurate și îndoliate:
<<Precum pe Empedocle vulcanul, tot astfel, l-a luat pe Simion Șuștic, Umbra fabulosului Nord tocmai cînd destinul îi configura poetic arhi(arhi)tectonica. Coborît în lume din comuna de pe malul Izei, Rozalia (Rozavlea), Simi s-a întors, prea grăbit spre a se odihni „în temeliile casei” părintești. Plata acestei treceri grăbite, dar fără „pripa soroacelor”, a unui mare poet boem risipitor, un mare înfrînt „ghemuit într-un surîs” o constituie volumul de față. Ar fi trebuit să fie antum și, iată, printr-o bătaie de aripă a destinului el este postum. Cît de ușor și de repede, vorba lui Simi, „se face frig în calendare”.>>

Încă am un sentiment de vină pentru că, deși editura s-a mișcat cît a fost posibil de repede, revenirile repetate ale lui Simion pe texte au întîrziat și ele tipărirea. Ar fi trebuit să fiu, ca redactor de carte, mai neînduplecat. Dar îi înțelegeam perfect dorința de perfecțiune, teama de a nu „rata” un debut atît de mult amînat. 

În semn de neuitare și recunoștință pentru prietenia pe care mai ales el a hrănit-o, crescînd-o pînă la intensitatea unei tandre fraternități, de prunci ai Maramureșului, am ales azi, pentru recitire, un poem pe care mi l-a dedicat (și pe care îl simt și acum ca pe o dojană, sau ca o laudă și nu știu dacă le merit… o „bilă suspendată-n neclintire”): FILATELIE.

Vasile Gogea

Nota redacției: articol preluat de pe blogul poetului Vasile Gogea – https://vasilegogea.wordpress.com/

A apărut numărul 268 al revistei de cultură „Nord Literar”. Sunt douăzeci de pagini de critică, poezie, proză, eseu, actualitate literară, în această publicație lunară care poartă girul Uniunii Scriitorilor din România.

Irina Petraș evocă în eseul său două momente de istorie literară, având în centrul lor „Colecția Akademos” și „Colocviile Transilvaniei”. Pornind de la revoltele tinerilor din Parisul anilor 1968, Ion Papuc aduce în discuție interdicțiile și diversele lor nuanțe.

Gheorghe Glodeanu propune o invitație la lectura unei cărți cu un titlu seducător „Bestiaire des monstres féminins” având ca autoare pe Dominique Lanni și Aurore Petrilli.

O poezie care „ne îmbie să călătorim prin noi înșine către adevărul propriu” este cea a poetului Andreas Wellman, despre care scrie Delia Muntean.

Volumul de note de lectură „Sertarul cu lucruri bune” al Iuliei Anamaria Ghidiu este prezentat de Dumitru Cerna.

George Vigdor, un poet care „nu mai ironizează realitatea, ci o deplânge cu luciditate”, a publicat un nou volum, „Blestemul fragmentului”, pe care îl analizează critic Daniela Sitar-Tăut. Autoarea prezintă, de asemenea, lansarea de carte „Viața lui Bacovia. Mai bine singuratic și uitat” a lui Alexandru Buican, eveniment care a avut loc la Muzeul Național al Literaturii Române.

Tot despre un volum de poezie, apărut în acest an, „Doar împreună. Alte sigilii” al lui Gheorghe Mihai Bârlea, este vorba în cronica lui Mircea Popa.

Pagina „Orfeu”, precum și parodia lui Lucian Perța, îi sunt dedicate lui Ioan Dragoș. Poetul, care de curând a împlinit 70 de ani, este portretizat de Gheorghe Pârja.

Ovidiu Pecican continuă ciclul „Un pretendent valah la Curțile Europei” la pagina „Avalon”.

Dana Buzura-Gagniuc conturează actualitatea literară, oprindu-se cu precădere asupra apariției volumului „Timpul învins” a poetului român din Biserica Albă Gheorghe Moiș.

În pagina dedicată interpretărilor, sunt prezentate două volume. Valentin Talpalaru – despre „Raiduri prin cultură”, al lui Marius-Adrian Nicoară, iar Cristina-Anișoara Zainea – despre „Cartea lui Cezar” a Angelei Martin.

Sunt 175 de ani de la nașterea Veronicăi Micle, prilej cu care Constantin Cubleșan evocă personalitatea poetei.

Personalitatea lui Ioan Alexandru la „un sfert de veac de veșnicie” este evocată de Gheorghe Pârja, care prezintă și evenimentul de lansare al revistei „Nord Literar” la Cernăuți.

Flaviu Claudiu Mihali conturează jurnalul călătoriei unui grup de poeți români la Festivalul Internațional de Poezie „Drumuri de spice” – Uzdin.

Raluca Hășmășan consideră volumul „De veghe la hotarul limbii române” al Deliei Muntean, apărut de curând, un demers necesar și responsabil de recuperare a unui segment esențial al istoriei noastre literare, care vizează literatura română din Serbia.

Dan Anghelescu semnează cronica muzicală dedicată celei de-a 27-a ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”.

Pagina de proză cuprinde un fragment din volumul în curs de apariție „Vremea evreilor” al lui Nicoară Mihali, iar în cea dedicată poeziei se pot citi versuri de Remus-Valeriu Giorgioni și de Nicolae Scheianu.

Antropologul Ana-Cristina Irian vorbește despre gătit ca formă de memorie și deopotrivă ca gest cultural și emoțional.

Câteva poezii din volumul „Loreley” al lui Heinz-Uwe Haus sunt traduse din limba engleză de Clelia Ifrim.

Poemul lunii îi aparține lui Alexa Gavril Bâle, iar ilustrarea acestui număr este cu peisaje maramureșene imortalizate de fotograful Ștefan Bela.

Comunicat de presă

Două lansări de carte vor marca ziua Colegiului Național „Dragoș-Vodă” din Sighetu Marmației, vineri, 10 octombrie 2025, în sala festivă a instituției. De la ora 12 va fi prezentată cartea „Libelula” (Editura Paralela 45, București, colecția Prima dragoste), semnată de Doina Gecse Borgovan (redactor cultural la Radio România Cluj). Evenimentul, organizat de Colegiul Național „Dragoș-Vodă” și Centrul Județean de Excelență Maramureș, îi va aduce împreună pe elevi, profesori și cititori pasionați de literatură. Publicul va putea asculta autoarea vorbind despre procesul de creație, va participa la dialog și va putea obține autografe.

De la ora 13, Editura Valea Verde din Sighet va lansa volumul „Generații față-n față”, semnat de Brîndușa Oanța. Cartea îl are ca editor pe Ion Mariș, lector de carte pe Sebastiana Joicaliuc, iar designul copertei și tiparul au fost realizate de Aska Grafika.

Momentul muzical va fi susținut de trupa CNDV-istă Anturaj.

Cele două lansări vor aduce în prim-plan creativitatea, colaborarea și pasiunea pentru literatură care definesc comunitatea Colegiului Național „Dragoș-Vodă”.

Activitatea este coordonată de profesorii Brîndușa Oanța, Crina Marilena Voinaghi, Gheorghe Andrașciuc, Gabriela Ilieș, Luminița Colopelnic, Andrea Burcuș, Liliana Cheșa, Valeria Rus și Daniela Andrașciuc.

Partenerii evenimentului sunt Editura Paralela 45, Centrul Județean de Excelență Maramureș, Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, publicația online www.salutsighet.ro și Revista AxA.

Salut, Sighe!

Circula pe vremuri un banc despre socialism, cam așa:
Socialismu-i ca vaporu’!
Merge înainte? Merge!
Se clatină? Se clatină!
Îți vine rău de mare? Îți vine! Da’ poți să te dai jos? Nu!

Eu vreau să mă folosesc tot de un mijloc de locomoție, de data asta de un avion, făcînd comparație cu societatea actuală în care trăim.
Cred că sunt puțini acei care, pînă astăzi, nu au apelat la zborul cu avionul.
L-am luat ca reper în comparația mea față de un altul, dar între care se poate face un paralelism bine punctat și anume: asemănarea dintre un avion și societatea noastră actuală, care nu demult s-a înscris pe o traiectorie (zicem noi) nouă, europeană, mi se pare potrivită.
A alege cu ce avion vrei să zbori este strict opțiunea fiecăruia. Aceasta poate fi legată de posibilitatea materială de care fiecare dispune și de așteptările pe care le are din acest zbor.
Știi de la început traseul, distanța, destinația, timpul de zbor, facilitățile pe timpul zborului etc.
Coincidență sau nu, avionul în funcție de pretenții, are două clase, business class și economy class, la fel ca și societatea actuală; bogați și săraci.
Cea de mijloc a cam dispărut.
Cînd treci printre scaunele confortabile de la clasa întîi, te uiți cu puțină invidie, dar te conformezi statutului tău și, data viitoare, nimic nu te împiedică să-ți iei bilet la clasa întîi, dacă-ți permite buzunarul.
La urcare ești întîmpinat de comandantul navei și de pilotul secund, apoi de personalul care deservește avionul.
În societate, președintele și premierul, urmați de stafurile fiecăruia, sunt cei de la manșa țării.
Primul contact vizual cu echipajul de la bord n-are cum să-ți releve toate datele personale despre ei, doar chipurile zîmbitoare îți rămîn în minte.
Pășești în avion încredințîndu-ți viața acestor persoane, fără ezitare, fără să le legitimezi, să le testezi abilitățile, fără să le cunoști soțiile, iubitele, partenerele. Nimic din toate acestea.
Fiecare își ocupă locul, ascultă indicațiile personalului de bord, se conformează condițiilor de zbor și au încredere că vor ajunge la destinație. Pilotul principal și copilotul sunt închiși în cabina de comandă și fac ce au învățat: să conducă avionul!
Nimeni nu-și permite să le bată la ușă, să-i apostrofeze că nu conduc bine, să le ceară să se dea jos! Au încredere că acei care i-au pus la manșă, au avut în vedere că au pregătirea necesară pentru o astfel de meserie.
Pasagerilor nu le rămîne decît să stea liniștiți în scaune și să aștepte să treacă orele de zbor, iar echipajului de a duce „încărcătura” avionului la destinație. Pentru aceasta trebuie să existe un tandem între pilot și copilot. Manevrele trebuie făcute în deplin acord altfel se pot întîmpla catastrofe aeriene, pot apărea goluri de aer, fulgere globulare etc.
Coordonarea aparatelor între ei este vitală, altfel se poate intra în vrie, sau aterizare forțată.
Calitatea umană este definitorie!
Nu-și au loc fricțiuni între cei doi, zborul trebuie să fie lin, iar aterizarea fără șocuri prea mari.
Aplauzele de la finalul zborurilor reușite sunt de fapt, recunoașterea profesionalismului celor din carlingă.
Exact așa se întîmplă și într-o societate. Suntem ca niște călători într-un avion, doar că nu într-un număr așa de restrîns, ne încredințăm soarta în mîinile celor doi piloți; președintele și premierul și ne îmbarcăm în cursă pe o perioadă de ani, nu de ore.
Sunt însă mici diferențe în această comparație.
De la îmbarcare, după ce vedem cine ne sunt piloții (că doar noi i-am ales), începem să vociferăm, să-i contestăm, să le găsim vini, să-i supunem oprobiului public pe ei și pe familiile lor, pe soții, pe iubite sau partenere de viață. Nimic nu rămîne neblamat și huiduit.
Toți știm mai bine să conducem (pînă și avionul!).
Nu stăm liniștiți în scaune, nu lăsăm comandantul să facă manevrele care se cer la timp.
Dacă s-ar putea s-ar intra în cabină peste ei! Și uite așa se poate și deturna un zbor.
Suntem mai mulți ,,piloți” decît pasageri!
La final totuși aș face o separație între cele două componente comparate și aș zice că avioanelor le stă cel mai bine în aer, să planeze ușor, iar unei societăți sănătoase îi stă bine cu picioarele bine înfipte în pămînt!
Pentru aceasta, comandanții trebuie să facă tot ce pot pentru ca ,,aparatele” lor să ajungă la destinația preconizată, fără aterizări forțate și cu cît mai puține pierderi.
Aplauzele vor veni și ele!

Ileana PISUC

Foto: Peter Lengyel

„Festivalul de la Sighetu Marmației era una din rarele oaze de poeticitate necoruptă… Cu alte cuvinte, prestigiul poetic al festivalului a fost posibil grație prestigiului său moral.”

Laurențiu Ulici

Am participat, începînd din anii ‘8o ai secolului (și chiar ai mileniului!) trecut la multe ediții ale acestui festival, în toate ipostazele: invitat, membru în juriu, laureat. Cum nu sînt sigur că voi putea participa la această ediție, m-am gîndit să alcătuiesc un altfel de memorial decît cel mai cunoscut din orașul în care, la naștere, am primit pecetea de maramureșean (cu rădădici în Ieud) de la regretatul medic, doctor Victor Pop, cel mai mare colecționar de pecetare, din Maramureșul Voievodal. Un memorial luminos în care să-i invoc, într-o ordine a aducerii aminte, pe cîțiva dintre poeții laureați ai festivalului, plecați prea repede din această lume, lăsînd totuși, fiecare, cîte o stea pe cerul poetic al Sighetului.
Mă tem că, poate, am omis pe cineva dar sper să fiu iertat. Sînt sigur că o istorie antologică a festivalului, ce va trebui scrisă, îi va cuprinde pe toți, prezenți ori absenți, dar eterni.

Vasile Gogea

________________________________________________________________ 

Cristian POPESCU
(n. 1 iunie 1959, București – d. 21 februarie 1995, București)

„El e vesel acolo, sus. Stă în pozitie de drepti și are în jurul capului, așa o lumină la care duce mereu mîna ca la chipiu. Și salută. Și eu o duc bine. Stau întins în pat cu fata în sus, îmi așez mînușile lui de piele vechi și roase pe piept. Ca să adorm mai ușor. Am un somn odihnitor. Cînd țin ochii închiși semăn mai bine cu el. Mestec un dumicat cît mai mult timp și mă gîndesc la adîncul ăla că-l înghite pe el, ca pe un miez de pîine. Hai, poemule, să-l impresionăm pe tata, să-i dea lacrimile, să-l cinstească lumea și-acolo, sus. Ultimei lui poze i-a desenat cineva păr blond și ochi albaștri, a rujat-o ca s-o port eu în buzunarul de la piept drept o poză de iubită. Îi mîngîi umărul alb. Poza ta dată cu cremă neagră de ghete, tată, lustruită soldățește, sclipind. Hai, poemule, o să-i placă lui tata. El mă iubește, salută și acum amical, pocnindu-și călcîiele soldățește.”

* * *

Călin ANGELESCU
(n. 2 martie 1957, la Ploieşti – d. 12 septembrie 2002, Cârlibaba – judeţul Suceava).

Vârsta politică

Aici iepurele, aici molia, aici cufundacul,
partea cu oase a meduzei e ieri, dar tu ce mai faci?
Uite peste marea grămadă de ape – vechile mări,
pistilul corăbiei,
uite şi farul depărtat al ţărânei
e coasta, e dorul, e nesiguranţa piciorului, e azi,
dar tu, tu ce mai faci?
Băieţii cruzi se trezesc dimineţile în râuri de lapte,
fetele tinere se trezesc dimineaţa în cascade  de sânge
aici marile taine, aici frumuseţea, aici îndelungul
cu farduri şi veşmânt de bumbac,
dar tu, spune-mi, tu ce mai faci?
Vine desigur o zi când înţelegerea şi iertarea se despart
vine desigur o vreme a oaselor de ceară,
a verdelui brotac jupuit de pe cer,
vine,
dar, spune-mi tu, tu mortule tânăr, tu care ne-ai dat o vârstă politică,
tu ce mai faci?

* * *

Gheorghe IZBĂȘESCU
(n. 8 septembrie 1935 , Lăicăi – d. 9 octombrie 2017 , Onești)

Tablouri dintr-o viață regăsită

Acum, băiete acum zic cu gura plină de lintiță și de alge.
Acum, cât înfocatele diguri din spuma murdară mai scot capetele celor înecați salvează-te, plutind pe ele!
Dar pe fiecare obraz de sticlă e scrijelat
chiar chipul meu: cu ochii lucioși înălțați cu credință spre cer.
Pe sub cearceafuri mă întâmpină îmbietoare: băutura care stârnește desfrâul (dar îl și stingherește), cotoiul vărgat ce clefăie cu interes sămânța vremii.

Oare sunt tablouri dintr-o viață regăsită?
Ulei, sare și tămâie turnați peste ele!
în situația asta mai pot gândi la dualitatea lumii?
Mai pot eu aplana acel conflict dintre
vedere și sânge?
Dintre suprafața vorbirii și timpul lichid ce ni se scurge prin porii inimii?
Rafturi de biblioteci, prin spuma murdară,
deșartă deodată tot vinul gros
care i s-a întărit printre file:
urzeli, otravă, fier și cotropire.
Să poată asculta răbdătoare, pe rând,
făpturile blajine ale zilei.

* * *

Clara MĂRGINEANU
(n. 4 iulie 1972 , București – d. 26 aprilie 2020 , București)

Vis cu zbor și frânghie

O să zbor, îţi spuneam, o să zbor!
Auzeam prin ninsori, cum adică?
În galopul forţat către cer, m-am izbit în tavanul de sticlă,
S-a rupt şiragul, perlele au desenat pe podea
O pasăre mică, semăna cu inima mea,
A coborât un fulger, a mângâiat-o, apoi,
Am ştiut că inima ta pierdea, în alt război…
Ia o frânghie, auzeam în coşmar, undeva te va duce!
Să joc cu ea spânzurătoarea, să o aşez în formă de cruce?

Ireală, în lumina verde, a păşit către mine o nălucă de piatră
Îi auzeam trecutul, trăise numai vară,
Venea de cândva, de odinioară, m-a întrebat, într-o doară:
Pe tine nu te-a ucis nimeni, niciodată?

De abia de atunci, visul avea să se scrie,
Când mi-am făcut din frânghie bijuterie.
De abia de atunci, citesc hieroglifele din pustiu,
Privesc tavanul prin ochi de sticlă. Acum ştiu.

* * *

Ion BURNAR
(n. 24 octombrie 1947, Dragomireşti /Maramureş – d. 20 octombrie 2010, Baia Mare).

Prizonier călător

Casa-n care locuiesc, drumul cel mare
masa
sfiala de pe marginea drumului
nici un pat mai fidel ca umbra
nici o fereastră ca strunga degetelor
crengile cerului drept acoperiş
cât ochi ţi s-au dat
nu-i cum
doar pereţii propriului trup
calci pe propria-ţi umbră
fără să te doară
neauzitele hori într-un somn
ce nu ştii de începe
ori se gată. 

* * *

Ion BOGDAN (Dumitru Iuga)
(n. 7 august 1942, Săliștea de Sus – d. 10 septembrie 2017 Baia Mare)

Stampă

Viața poate începe simplu așa cum
râul dimineața în prundurile solare
viața poate fi necugetat destin
lângă însângerate sălciile amurgului
și totuși dacă vei răzbate până aici în
depărtarea mea singuratecă totuși dacă
tu vei ajunge
ochilor mei să le redai strălucire
exist și încă nu știu

* * *

Ioana Ileana ȘTEȚCO
(n. 24 septembrie 1952, Borşa – d. 21 iulie 2022, Baia Mare).

O neîntrecută pasăre cântă

Ce pasăre e aceea ce zboară pe urma
cuvintelor mele
ce pulbere sacră scoate cântecul din pământ
o sărbătoare aştern pe pământ la
picioarele ei
neîntrecuta trece cântând
fără să-ntrebe

Ţie îţi rămân ferestrele ca nişte lămpaşe
iar inima colorează cărările în ierburi
albastre
nu departe se aude cântecul ei
nişte fire de iarbă capătă glas de om
şi cer sinuciderea asistată de cântec

Lasă pasărea din cuvinte să pună-ntrebarea
ce umbră îţi este necunoscută
şi cine-i acela ce exersează adevărul
până la sânge
numai acela ştie că pentru spaţiile ce
se deschid
în trupul de carne
nimeni nu poate face nimic

* * *

Marian Nicolae TOMI
(n. 6 mai 1950, Braşov – 13 aprilie 2013, Vişeul de Sus).

Copilul se duse

O să-i cadă țărâna de pe oase
mi-am zis
și ce dacă doar n-o să se facă
gaură’n cer
ia acolo câteva oase fără țărână
însă un copil de pripas
jucându-se
c’un melc alb
mi-a strigat:
o să te fac arșice!
și-am început să plâng
copilul se duse
lăsînd pe trepte
numai o cochilie goală de melc.

* * *

Ion ZUBAȘCU
(n. 18 iunie 1948, Dragomirești – d. 28 mai 2011, București)

Părinţi şi copii

 dar lucrul cel mai trist şi înfricoşător din lume
e paradoxul că fiii se ataşează cel mai puternic
de cei mai răi şi cruzi părinţi
cum m-am ataşat şi eu de tine, tată
încă de pe vremea cînd mama era în luna a şaptea
şi ai tîrît-o în pivniţa casei şi ai bătut-o acolo
să n-o audă vecinii urlînd ai aruncat-o pe pămîntul rece şi întunecos
peste grămada de cartofi încolţiţi cu viţe albe lungi şi fragile
şi ai lovit-o cu picioarele în burtă
m-ai bătut, tată, pe mine deşi nu aveam decît şapte luni
pe lumea cealaltă unde soarele nu răsărise încă
şi mama a zăcut leşinată în colţul cel mai întunecat al pivniţei
pînă am trezit-o lovind-o şi eu cu picioruşele mele
în aceeaşi burtă îndurerată de izbituri pe dinafară şi pe dinăuntru
încă de pe atunci am descoperit cum stă treaba cu dragostea
cu cîtă ferocitate vor să se distrugă cei care se iubesc mai mult
în lumea luminoasă în care urma să fiu şi eu părinte
şi am învăţat mai tîrziu bătînd-o la rîndul meu pe Maria
cînd era gravidă şi ea în luna a şaptea sub Munţii Rodnei la Borşa
că un părinte atroce va fi înconjurat şi ocrotit pînă la moarte
de atenţia şi dragostea nepieritoare a fiilor lui
în timp ce iubitorii părinţi sunt repede uitaţi de odraslele lor
te port în cîrcă, tată, de 60 de ani cum aş purta un mormînt la vedere
mormîntul tău pe care nu l-ai avut niciodată
pentru că nici acum n-am descoperit unde te-au îngropat securiştii
cînd te-au omorît în torturi în subsolurile Securităţii din Sighet
şi te voi duce pînă la ultima mea suflare
cum îşi purtau femeile din Borşa legănuţul copiilor în umăr
toată viaţa mea de pînă acum şi cea care va mai urma de acum înainte
e o luptă continuă să-ţi cîştig bunăvoinţa şi dragostea ta
nu sunt bun de nimic fără tine, tată, şi nu merit nimic pentru mine
lumea întreagă şi-a lăsat toate durerile pe inima şi umerii mei
şi în clipa cînd simt cu putere că doar eu o voi putea despovăra
mă duc în pivniţa casei noastre din Maramureş
în colţul ei cel mai întunecos
şi plîng cu faţa la peretele rece şi umed
pentru toţi fiii şi părinţii pămîntului
care nu se vor mai putea dezlega niciodată unii de alţii

* * *

Vasile MORAR
(n. 2 noiembrie 1949, Chelința – d. 17 octombrie 2023, Baia Mare)

Se aude-n cer

Între noi își scutură îngerii penele albe
în hârjoneala care nu se mai sfârșește
nu-ți mai văd inima sub fulgii care cad
se-aude doar un clănțănit de clește

Trebuie smulse cuiele din palme
o să le scoatem noi, de nu au ruginit
și-o să le-arătăm mulțimii cât de sfioase sunt
și fierul poate fi iar folosit

Pune-ți palmele peste palmele mele
să stea ca două fețe de gutuie
să vedem fierul alergând prin ele
să nu risipim porția de cuie

Atunci voi fi sigur că n-o să te mai pierd
și inima, și gleznele, și toate
întinde-ți palma, hai, numai un pic
se-aude-n cer ciocanul greu cum bate

* * *

Ioan Es. POP
(n. 27 martie 1058, Vărai, Maramureș – d. 19 iunie 2024, Vărai)

În ziua de paișpe, adică marți, adică ieri
viața mea s-a socotit încheiată. pleoapele s-au
plumbuit. în genunchi ca într-o gară trenul
femurelor s-a oprit. mîinile s-au împreunat și s-au dus
de-a lungul gîtului în sus. au
șușotit ceva la ureche. s-au sfătuit să coboare cu totul
și să-și doarmă somnul în mănuși.
să le fie mănușile odăi pe veci
mîinilor mele triste și subțiri și reci. și gura s-a
ofilit și ea, a zis m-ai ținut cufundată
atîta vreme-n obraz ca să slujesc
la rîsul tău nefiresc, acum pa, dragule, eu mă duc
să mă culc puțin sub limbă, singură cuc.
nu cu tine că pe tine nici cămașa nu stă
fericită. că e lezată-n mătase
de șoarecele care-ți roade-n oase.
dar pantofii tăi sînt încă negri. or să poarte
doliu după degete. or să te jeluiască.
preot o să fie unghia, lăutari genunchii
umerele nași, mîinile nuntași
iar făclie fosforul din unghii.

* * *

Andrei ZANCA
(n. 13 septembrie 1952, Sighișoara – d. 1 iunie 2022, Heilbronn/Germania)

salonul

cel pe care-l căutăm, ne caută la rîndul lui
– prietenului vasile gogea –

zace-n salon, zăvorât de zbaterea
dincolo de fereastră
a ramurii
doar în netimp, murmură, numai în netimp
secătuit de trecutul molipsit de viitor, de tot  –
ce-l înconjura şi-l înconjoară
o prelungire
a umbrelor
adânci
nemîntuire sporită de insomnie, remuşcare, amînări.
imemorial ale noastre, toate
în aura acestui meleag
unde însuşi Hristos
s-ar fi urcat singur
pe cruce, aici
unde arătătorul se mişcă
între martir şi tâmplă
spre a sfârşi
cândva
într-un imn, zace
într-un salon
jinduind
ninsoare.
să ningă. să ningă
universal să ningă
lin, ca peste o criptă
ca peste un somn de prunc

*

Preluare de pe blogul poetului Vasile Gogea – https://vasilegogea.wordpress.com/

Între 2 și 4 octombrie 2025, vor avea loc Conferințele Dilema la Baia Mare, oraș în care acest proiect cultural itinerant ajunge pentru prima dată. Partenerul cultural al acestei prime ediții este revista Nord Literar.

Invitații ediției băimărene a Conferințelor, în ordinea prezenței lor pe scenă, sînt: Cristina Cojocaru, Alexander Baumgarten, Cosmin Popa, Alina Necșulescu,  Nicolae Weisz și Horia-Roman Patapivici. În fiecare seară, de la ora 18:00, vor avea loc două evenimente, după cum urmează:

JOI, 2 octombrie 2025
18:00 Cristina Cojocaru
19:30 Alexander Baumgarten

VINERI, 3 octombrie 2025
18:00 Cosmin Popa
19:30 Alina Necșulescu

SÂMBĂTĂ, 4 octombrie 2025
18:00 Nicolae Weisz
19:30 H.-R. Patapievici

Sub titlul Minunata lume veche,  invitații conferențiari vor vorbi despre tradiție și raportul ei cu noutatea, despre ceea ce, vrînd-nevrînd, moștenim pentru ca, apoi, să alegem sau nu să transmitem mai departe.

Există o singură versiune bună și folositoare a noului – aceea care se creează respectînd vechiul. Chiar dacă îl contrazice, chiar dacă îl neagă. „Minunata lume veche” este, poate, un pleonasm, pentru că lumea în care trăim este, în esența ei, veche. Tot ceea ce e nou devine vechi din prima secundă a existenței sale, iar lumea în care trăim este atît de grăbită și de nouă, încît produce vechiul cu un ritm pe care noi, trăitorii, aproape că nu-l mai putem gestiona.

A vedea minunăția lumii vechi înseamnă, de fapt, a vedea minunăția lumii. Însă lumea veche nu e minunată ca atare, prin alcătuirea ei sau prin cuprinsul ei. Lumea veche este minunată pentru că deșteaptă în om cea mai de preț dintre toate însușirile sale: discernămîntul. Lumea veche vine către noi cu bune și cu rele, iar omul este chemat să își croiască viața făcînd mereu diferența între aceste bune și rele.

Această ediție a „Conferințelor Dilema” este un exercițiu de discernămînt și, astfel, este un exercițiu de admirație a minunățiilor lumii vechi. Iată, dilematicii vin pentru prima dată la Baia-Mare propunîndu-vă o sănătoasă așezare în cea mai importantă dilemă a zilelor noastre și a tuturor zilelor tuturor oamenilor, în general: ce e cu adevărat minunat în minunata lume veche? (Sever Voinescu, redactor-șef al revistei Dilema, moderatorul evenimentelor)

PROGRAMUL DETALIAT
(intrarea este liberă la toate evenimentele, în funcție de locurile disponibile)

Joi 2 octombrie 2025

18:00 Cristina Cojocaru: Moștenirea – o istorie a patrimonializării în spațiul românesc

Cu excepția câtorva gesturi manifeste de păstrare și restaurare a moștenirii trecutului, făcute de unii dintre voievozii locali, preocuparea sistematică pentru patrimonializarea culturii materiale vizuale a debutat în spațiul românesc abia la mijlocul secolului al XIX-lea, în strânsă relație cu fondarea statului național și cu definirea identității acestuia printr-un „specific” cultural și spiritual. Este determinant faptul că, la acel moment, primele artefacte învestite cu statutul de monument sau obiect de patrimoniu au fost construcții ecleziale și fragmente ale acestora sau piese din inventarul cultului creștin: vase liturgice, cruci, icoane, veșminte și mobilier bisericesc. De atunci și până astăzi, trecând prin anii interbelici, perioada comunistă și deceniile de tranziție postdecembristă, conservarea și restaurarea patrimoniului artistic, cu precădere a celui sacru, a reprezentat pentru fiecare etapă din istoria României un vector de promovare a unor idei și regimuri politice, un instrument de reprezentare, legitimare și chiar de propagandă, o formă de reziliență și depozitare a memoriei ocultate, dar și o resursă cu potențial de exploatare financiară.

19:30 Alexander Baumgarten: Adevărul tradiției poate fi plagiat?

Vă voi transmite uimirea mea născută din lectura autorilor medievali, care se plagiau adesea reciproc, credeau ca este o onoare să copiezi din autorii vechi, aveau un cod și o metodă a copierii tradiției și a autorității. Dar trăiesc într-o lume modernă, cu un cult romantic al creatorului și al noutății. Atunci, vreau să arăt că etica damnării plagiatului este ineficientă dacă apelează doar la cultul noutății, dar că ea devine relevantă dacă asumă transmiterea adevărului.

Vineri 3 octombrie 2025

18:00 Cosmin Popa: Nostalgia totalitară ca preludiu al autoritarismului

De ce nostalgia totalitară nu este o formă de evocare a trecutului ci una de distorsionare a realității. Cum funcționa de fapt ceaușismul și cât a rămas din el in noi. O discuție sinceră despre cine suntem și de ce unii dintre noi par că vor să se întoarcă într-un trecut care nu s-a încheiat.

19:30 Alina Necșulescu: Tradițiile între memorie și uitare

Tradițiile nu sunt doar relicve, ci forme vii de memorie care dau coerență comunității. Uneori ne leagă, ca la nunți, pomeni sau în ospitalitatea gazdei, alteori, duse la exces, ne copleșesc. Le putem respinge ca „forme fără fond” sau le putem confunda cu etichete de raft, dar dorul de sens rămâne. Între nostalgia după certitudini și rușinea de a fi „prea românesc”, unde se află măsura? Tradițiile ne pun mereu în fața dilemei: ce păstrăm și cum reinvestim vechiul cu viață în prezent?

Sîmbătă 4 octombrie 2025

18:00 Nicolae Weisz: Paseistul bine temperat

„Am fost şi-om fi”, spune o vorbă din Maramureş. Azi, aici, acum, va fi vorba mai mult de „am fost”. Flashuri extrem de subiective, îngrămădite nu calendaristic, ci alandalistic. Cine va avea răbdare să reconstituie dinozaurul (subspecia Tyrannosaurus) din oscioarele de tip iadeş propuse va cunoaşte satisfacţiile unui paleontolog curios… Dar, atenţie: “Curiosity killed the cat!”

19:30 H.-R. Patapievici: Despre tradiție în epoca inovației ca obligație a noului

În ce constă realitatea vieții noastre? În faptul că toată lumea din jur vrea să schimbe în permanență totul, fără să ne întrebe nimeni nimic. Experiența fundamentală a vieții noastre este noul ca obligație, cu corolarul lui, păstrarea vechiului ca imposibilitate. Ne e foarte greu să înțelegem că a existat un timp în istoria omului în care experiența fundamentală a vieții era vechiul ca obligație, noul ca imposibilitate. Voi încerca să prezint în conferința mea o idee despre cum a apărut în lumea noastră mai întîi noul, apoi o artă nouă, apoi o cultură a noului și o morală a noutății, în fine, o civilizație a noului cu orice preț. Voi confrunta fiecare dintre aceste etape cu atitudinea pe care fiecare dintre ele a avut-o față de vechi și față de tradiție, văzută ca o realitate a vechiului ori a învechitului.

____
Conferințele Dilema la Baia Mare sunt organizate de revista Dilema, Grupul pentru Management și Mediere Culturală și Prietenii Dilemei
Partener strategic: UniCredit Bank
Sponsori: Philip Morris România, PGA Electric, Allianz-Țiriac, Electroplast, Dr. Max România
Parteneri: Amrop, Cărturești, Revista Nord Literar, Colegiul Național Gheorghe Șincai Baia Mare

Comunicat de presă

Vernisajul expoziției personale „[un]fold” semnată de artista Ana-Maria GĂLEȚEANU și curatoriată de Alexandra Ilnițchi-Ardelean a avut loc marți, 30 septembrie 2025, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmației.

Imagini VIDEO de la vernisaj puteți urmări în continuare:

Foto & Video: dr. Sorin Markus

Expoziția personală „[un]fold” semnată de artista Ana-Maria GĂLEȚEANU și curatoriată de Alexandra Ilnițchi-Ardelean se va deschide marți, 30 septembrie 2025, de la ora 14:00. Vernisajul va avea loc la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmației, în Sala de expoziții „Justinian Arhiepiscopul”, aflată la etajul I al clădirii.

„[un]fold” deschide o fereastră către universul vizual al Anei-Maria Gălețeanu, artistă care transformă observațiile de zi cu zi într-un limbaj plastic sensibil și expresiv. Lucrările ei urmăresc felul în care gesturile și acțiunile cotidiene dau formă identității personale. Detaliile, încărcate de simboluri, transformă expoziția într-o oglindă în care vizitatorul își poate recunoaște propriile emoții și gânduri.

Prima expoziție personală a Anei-Maria Gălețeanu face parte dintr-un demers curatorial mai amplu, gândit să aducă arta mai aproape de oameni. Expoziția călătorește atât prin galerii și muzee, cât și prin spații mai puțin convenționale, dar deschise publicului larg. După debutul din această primăvară la Galeria INSPIRATIO din Brașov și o primă oprire la Timișoara, expoziția ajunge acum în fața publicului maramureșean.

„Ana-Maria Gălețeanu surprinde cum viața de zi cu zi modelează identitatea fiecăruia dintre noi. Experiențele și reflecțiile ei din 2024 se regăsesc în creații profund simbolice”, subliniază curatoarea Alexandra Ilnițchi-Ardelean.

Despre procesul său creativ, artista notează: „Lucrările mele sunt mărturii personale și sensibile, realizate în acuarele, completate de detalii spontane, imperfecte și transparente.”

Ana-Maria Gălețeanu (n. 1990) este artistă vizuală și ilustratoare, absolventă a secției Artă Murală din cadrul Facultății de Arte Plastice, Universitatea Națională de Arte București. Practica sa artistică îmbină creația originală cu ilustrația de carte și activitățile educaționale, precum atelierele creative pentru copii și adulți. Din 2018, Ana-Maria s-a stabilit la Brașov, unde își desfășoară activitatea artistică. A expus lucrări în cadrul Bienalei Albastre, precum și în expoziții de grup organizate la Galeria INSPIRATIO, Muzeul de Artă Brașov și Muzeul Național Cotroceni.

Expoziția este deschisă în perioada 30 septembrie – 24 octombrie 2025 în spațiul Centrului Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, la Sighetu Marmației, str. Iuliu Maniu 31, și poate fi vizitată gratuit de luni până vineri între orele 08:00 – 16:00.

Vă așteptăm cu drag la eveniment!

Contact:
Alexandra Ilnițchi-Ardelean, curatoare
E-mail: [email protected]

Comunicat de presă