Sighetul nostru a trecut peste ani, decenii, secole, perpetuând mereu – în subconștientul colectiv – o imagine idilică. Tot așa – „idilic” – putem percepe azi imaginea „promenadei” din centrul Sighetului, de la debutul deceniului patru din secolul… XX. Centrul orașului arăta foarte bine, curat, iar sighetenii par destul de relaxați și liniștiți.

Salut, Sighet!

Nota redacției: fotografie din arhiva familiei Sîngeorzan.

În primele două articole dedicate Bronzului Târziu, am abordat tematica legată de tipologia așezărilor, cronologia și periodizarea epocii, depozite de bronzuri etc. În acest ultim articol dedicat Epocii Bronzului, mi-am propus să prezint tezaurele și piesele izolate de aur descoperite în Maramureșul Istoric (vorbim aici de Depresiunea Maramureș, de pe actualul teritoriu al României, sau partea de sud a Maramureșului Străvechi, cum îi place domnului profesor Marin Ilieș să spună).

Celor pasionați de arheologie, de preistoria și protoistoria Maramureșului le reamintesc studiul excelent al  arheologului  băimărean Dan Pop, publicat la Satu Mare (2005), cu privire la istoricul descoperirilor, evoluția culturală și stadiul cercetărilor culturii arheologice Suciu de Sus și a grupului Lăpuș.

În ceea ce privește descoperirile de aur, aparținând  Epocii Bronzului, din Depresiunea Maramureș, doresc să prezint publicului sighetean, și nu numai, cele patru tezaure de aur descoperite la Sarasău, Sighet, „comitatul Maramureș” și Borșa, respectiv piesele de aur apărute în descoperiri izolate, cum ar fi cele de la Oncești, Ieud și, mai nou, la Rona de Jos.

Pentru început, tezaurul cel mai cunoscut și faimos, în același timp, cel de la Sarasău. Potrivit arheologului Carol Kacsó, acesta reprezintă cea mai mare descoperire de aur din Epoca Bronzului găsită pe teritoriul României și una dintre cele mai mari apărute în Europa, despre care a scris recent și Teofil Ivanciuc (vezi sursa: https://www.salutsighet.ro/tezaurul-de-aur-de-la-sarasau-face-turul-lumii-autor-teofil-ivanciuc/). A fost descoperit în primăvara anului 1847, pe dealul Vâlcelușe, la cca 400 m sud-est de Zăpodie, în apropiere de Valea Sarasăului. În 2001, cercetătorii C. Kacsó, C. Gaiu, M. Totea și D. Pop au stabilit, în urma unei cercetări de suprafață, că locul de depunere s-a aflat în afara perimetrului vreunei așezări contemporane, la câteva sute de metri sud-vest de așezarea din punctul Moara, respectiv nord-est față de așezarea din punctul Lazu Mare. Vă las pe domniile voastre să descoperiți saga ce a urmat imediat după descoperire, cert, însă, este faptul că Muzeul Național din Budapesta a achiziționat patru discuri spiralice, un fragment de la o placă terminală a unui disc spiralic, trei pandantive din placă, două verigi mai mari, 86 de verigi crestate, 164 de perle. În colecția Mihalyi se găseau opt discuri spiralice (în prezent, se păstrează șase), placa terminală a unui disc spiralic, opt verigi crestate (în prezent, se păstrează 3), 452 perle de diferite dimensiuni (în prezent, se păstrează 250) [Foto 1]. După unele date, împreună cu piesele de aur, au apărut și obiecte de bronz. Tezaurul de aur descoperit la Sarasău a fost datat în Bronzul Târziu 2, asemeni Depozitului III de bronzuri, format exclusiv din topoare de disc și spin (despre semnificația acestora – semne de putere sau distincție, mijloace de plată, piese votive sau de ofrandă, reprezentări antropomorfe  sau reprezentări „ascunse” de divinități –, într-un articol viitor), și asimilat, în linii mari, cu fazei Reinecke Bronz D sau fazei timpurii a câmpurilor de urne.

Faptul că, în Maramureș, la sfârșitul mileniului al II-lea î.Hr., a apărut un important centru de putere este demonstrat și de tezaurul de la Sighet cu cele trei serii publicate la sfârșit de secol XIX: Sighet I – o brățară și opt verigi mai mici în greutate totală de 58 g (Muzeul Național Budapesta), Sighet II – un lanț format, se pare, din șapte verigi cordiforme, în greutate totală de 20 g (Muzeul Național Budapesta) și Sighet III – 17 verigi, dintre care șase cu secțiunea rotundă, capete subțiate, decorate cu crestături, iar 11 cu secțiunea rombică, capetele subțiate apropiate sau suprapuse, în greutate totală de 269 g (Muzeul Național de Istorie Viena) [Foto 2].

Tezaurul de aur din „comitatul Maramureș” are o poveste și mai interesantă. În anul 1879, Muzeul din Budapesta a achiziționat, în trei loturi, 52 de verigi deschise, cu capetele subțiate ascuțite sau boante, apropiate sau suprapuse, majoritatea având secțiunea rectangulară, opt fiind crestate. J. Hampel le tratează ca provenind dintr-o descoperire unitară, J. Mihalik emite ipoteza că au fost descoperite în comitatul învecinat Ugocsa, iar potrivit lui M. Roska, piesele aparțineau tezaurului de la Sarasău.

Menționările despre tezaurul de la Borșa sunt contradictorii, ba că a fost descoperit pe proprietatea lui E. Szabó, ba pe malul râului Vișeu. Un fapt este cert, respectiv în anul 1885, în timpul arăturilor, s-a descoperit un depozit de bronzuri care conținea și piese de aur: două verigi masive, probabil brățări, un cercel de tip Tarpa, format din două semiove legate între ele, două fragmente de lanțuri din verigi, trei verigi cu secțiunea rombică și o verigă cu capete deschise. Toate au fost încadrate cronologic în Bronzul Târziu 2-3.

Cea mai timpurie descoperire de aur din Maramureș o reprezintă veriga deschisă, cu capetele răsucite în formă de cârlig, de la Oncești,  încadrată cronologic în Bronzul Mijlociu I. Se pare că a fost descoperită împreună cu alte obiecte, cu prilejul construirii drumului Vadu Izei-Săcel, în anii ’70 ai secolului al XIX-lea. Piesa a ajuns în colecția Mihalyi, soarta ei ulterioară nefiind cunoscută. În lucrarea dedicată preistoriei Maramureșului, și rămasă în manuscris, Ioan Mihalyi de Apșa menționează la Ieud un inel de aur, asemănător celor din tezaurul de la Sarasău, dar de dimensiuni mai mici, descoperit izolat în anul 1866 de către Ioan Bâlea.

Ultima piesă de aur izolată este reprezentată de inelul de buclă din bară de aur, cu secțiunea convexă, cu capetele subțiate și îndoite (unul lipit), descoperită la Rona de Jos, în așezarea terasată din punctul Horodiște [Foto3-4]. Artefactul, cu greutate de 4,85 g, a fost descoperit de către Alin Stan, membru al Asociației Prodetecție Maramureș, în data de 22 mai 2022, în cadrul unei cercetări de suprafață la care au mai participat Maria Branteruc, Marin și Luca Ilieș, Dan Voinaghi, Florin Tiran și Flaviu Giurgilă. El se află astăzi în expoziția permanentă a Muzeului Maramureșean, spre vizionarea publicului larg. Este singura piesă de aur, din arealul de care ne-am ocupat, descoperită într-o așezare deschisă, nefortificată; la mică distanță de locul descoperirii, pe terasa imediat următoare, am găsit fragmente ceramice ce indică acest lucru. Din păcate, acestea sunt atipice și în ceea ce privește tipologia, forma sau decorul, de culoare cărămiziu-gălbuie, lucrate dintr-o pastă ce folosea pleava și nisipul drept degresant, însă aparținând cu siguranță Epocii Bronzului [Foto 5].

Cercetările sistematice viitoare vor surprinde cu siguranță nivelul de locuire, gradul și apartenența culturală sau asocierea cu depozitul de bronzuri, format din mai multe brățări, descoperit în anul 1872 și menționat de Ioan Mihalyi de Apșa în lucrarea mai sus invocată. Astfel, nu-mi rămâne decât să reiterez ideea conform căreia centrul de putere din Maramureș din Epoca Bronzului, unul foarte important, trebuie pus în legătură cu prezența unor resurse esențiale: sarea, aurul și cuprul. Pentru că nu poți să nu te gândești la cât de prezente sunt ele astăzi.

Autor, prof. Marius VOINAGHI

Foto 1. Sarasău. Piese din tezaurul de aur (colecţia Mihalyi) (foto K. Török).

Foto 2. Sighetu Marmaţiei.Tezaur de aur (după St. Foltiny).

Foto 3. Rona de Jos, Horodiște în Harta iosefină a Maramureșului.

Foto 4. Inelul de buclă.

Foto 5. Ceramică preistorică.

*****

Bibliografie:

Marin Ilieș, Gabriela Ilieș –  Maramureșul Străvechi. Elemente de spațialitate geostrategică, Buletinul Societății de Geografie din România, tom XV – XVI, Iași, 2020, 67- 91.

Teofil Ivanciuc  – Descoperiri arheologice inedite în Țara Maramureșului, Acta Musei Maramorosiensis, III, 2005, 277 – 284.

Carol Kacsó – Bronzul târziu în nord-vestul României, Sympozia Thracologica, 58, 1990, Satu Mare-Carei, 42-29.

Carol Kacsó – Comori preistorice din Țara Maramureșului, expoziție în Muzeul Maramureșean din Sighetu Marmației, 1992, 5-47.

Carol Kacsó – Date noi cu privire la preistoria Maramureșului, Angustia, 4, 55-70.

Carol Kacsó – Descoperirile din epoca bronzului de la Sarasău, Marmația, 9/1, 2009, 59-100.

Dan Pop – Comments on the State of Research of Suciu de Sus culture and Lăpuș gropup, Marmația, 9/1, Baia Mare, 2009, 101 – 145.

Carol Kacsó – Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol.I, BiblMarmația, 3, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2011, 628p.

Carol Kacsó  – Repertoriul arheologic al județului Maramureș, volumul II, Ediția a II-a, Editura Ethnologica, 2015, 352.

Eram copil mic, elev la cursul primar, când tata a fost aproape să ne părăsescă, într-o zi geroasă de vineri, printr-un accident cumplit. Într-o dimineață, devreme, am fost treziți de strigătele lui repetate,  care i-a adunat pe toți ai casei lângă patul lui și încercam să-l trezim din coșmarul ce i-a cuprins somnul și nu reușeam. Tot transpirat, cu fruntea scăldată în sudoare, se bătea cu mâinile peste picioare și striga: Huiu na, huiu na! și nu se oprea. L-am șters pe frunte de transpirația abundentă și doar când am folosit un prosop udat în apă rece s-a trezit, după minute bune, palid și încă speriat de coșmarul care părea să-l fi îngrozit…  L-am întrebat ce a visat dar n-a vrut să ne spună: se respectă această tăcere, pentru că se păstra credința că așa ar fi bine ca visul urât să nu se împlinescă.

Încă din ziua de joi a hotărât să meargă după lemne de foc pe Valea Runcului, unde aveam pădurea. Acolo erau pregătite două stâlpări de fag vecine, ciungite încă de anul trecut. I-am spus să renunțe pentru că e obosit și încă speriat, dar nu ne-a ascultat, gândind să-și înfrunte destinul, sau să-și învingă teama. A plecat devreme fără să mânânce (așa se obisnuia în cazuri din acestea!), cu cai înhămați la corciuie, hrăniți din timp. În noapte a nins puțin, așternându-se peste drum un strat subțire de zăpadă. Distanța era de cca 7 km și a ajuns la fața locului când „se crăpa” de ziuă, singur în aceea pustietate. A tăiat și doborât prima stâlpare și a curățat-o apoi a tăiat-o și pe a doua, care s-a agățat în ceva crengi și nu a ajuns pe sol. A luat securea și a trecut pe sub ea cu gândul  să o doboare. N-a apucat să intervină, pentru că ea s-a desprins  singură și s-a așezat peste cealaltă, la sol. Doar că în cădere l-a lovit pe tata după cap și l-a „așezat” și pe el jos, peste prima stâlpare. Era cu capul prins între cele două lemne și nu putea să și-l scoată, fiind și rănit. A rămas într-o spaimă cumplită în această fixare, așteptând cu puține nădejdi o „salvare”, mai ales că-l și durea foarte rău și simțea la ceafă o umflatură mare cu sângerare. Puterile au încep și ele să-l părăsească, iar gerul  mare și neprietenos îl ducea spre înghețare. Își aștepta sfârșitul atât de groznic, părăsindu-l orice speranță. Se gândea: visul, neascultarea, hotărârea pripită, reproșuri tardive!

Dar în lume se mai întâmplă și minuni în totală neașteptare și te întrebi cum s-au produs, cine a pus peste tine un astfel de har?  Nu mult timp după tata, o altă corciuie se îndrepta după lemne pe Valea Runcului și, văzând urmele pe zăpadă, se bucura că n-o să fie singur, fiind nevoie și de puțin ajutor la punerea lemnelor pe corciuie și la coborâre; mai și povesteau, fumau o țigară ori serveau și câte un pahar de țuică, dacă vreunul avea inspirația să aducă.

Acest înger salvator, un „sol” a auzit mai de departe căzătura primului lemn, apoi zgomotul răsfrânt al curățirii lui, tăieturile de secure tulburînd aceea linște deplină, cu  ecoul lor. După a doua căzătură, nu s-a mai produs niciun zgomot care să tulbure linștea, deși era mai aproape de acel loc. Liniște totală! Inteligent, a bănuit că acolo s-ar fi putut produce un accident și a grăbit urcușul, urmând urmele lăsate pe zapadă, de  prima corciuie. Ajuns la fața locului, rămâne îngrozit de ceea ce vede: un om prins între lemne, viu sau mort, alături caii înțoliți cu tașca prentru ovăz încă pe cap. Trece repede la vctimă și rămâne plăcut surprins când aude vocea tatălui meu abia șoptită: „Te rog să ai grijă când ridici lemnul să nu alunce peste cealălalt, care m-ar putea ucide! Cu multă grijă ridică bârna puțin, folosind o pârghie, îl trage pe tata afară, aproape mort. Și-a dat seama că de-acum doar rapiditatea mișcărilor poate salva victima. Îndată a luat țoalele de pe cai, tăștile de pe cap și leagă caii în spate la corciua lui, apoi îl instalează pe tata tot acolo, lemnele și atelajul nostru fiind abandonate. Apoi cât se putea de repede a coborât Valea și a gonit spre comună. A lăsat caii noștri în curte fără anunț și a pornit repede la Dragomirești, la medicul Iusco. Medicul l-a preluat pe tata și i-a facut o incizie, l-a pansat și i-a administrat medicația necesară, apoi ieșind a spus: „ Ați venit la timp, orice mică întârziere îi putea fi fatală, putea fi invadat creierul de sânge!” Medicul ne cunoștea de pacienți.

Câte griji mari am avut când am găsit caii în curte și tata nicăiri. Un vecin ne-a spus că i-a lăsat un om care a fugit cu tata la medic. Nu ne puteam găsi locul până l-am văzut acasă și cât ne-am bucurat când a sosit cu salvatorul lui. Acuma trebuia să-l răsplătim cum trebuie pe acel om pentru enormul bine ce ni l-a făcut. Dar surpriză, el a refuzat orice plată, spunând: „Salvarea unui om nu se poate răsplăti cu nimic, e un gest creștin și multumiți lui Dumnezeu care a fost tot sprijinul nostru”.

Cîtă cinste, caracter și demnitate a arătat acel om atât de milostiv, mai ales că era un om sărac și-și întreținea familia cu lucrări de ocazie. Și lemnele de acolo le ducea pentru vânzare. Ne-am revanșat cât am putut de mult altfel,  respectându-i nobilul său suflet și simțămintele. I-am cumpărat noi acele lemne, le-a adus și pe ale noastre și l-am  rugat și să le taie. Multe lucrări ce le puteam și noi face i le încredințam lui și pentru toate era recompensat cum se cuvenea. I-am mai spus că oricând va avea nevoie de ceva să vină la noi. În felul acesta el și-a păstrat neștirbită noblețea sufletescă, frumosul caracter și demnitatea, iar noi am avut satisfacția că măcar în parte, nejignitor, i-am oferit în timp unele bucurii. Eram mai mic și nu-i rețin numele, dar am păstrat mult timp această plăcuta relație și ne-a rămas în amintire superba lui calitate umană. Sărac, dar cu atâta „Bogăție” sufletească!

Tata a decis mult mai târziu să ne redea visul și ne  spunea că a fost atât de cumplit, încât dacă nu reușeam  să-l trezim, probabil coșmarul se trasforma în realitate!

                                                              Gheorghe Bărcan
Minneapolis – Minnesota (SUA)

Foto (imag. principală): I. Mariș

Grea întreprindere să scrii despre toţi cârmuitorii răi şi cârmuirile lor nedrepte, căci asta ar însemna nici mai mult, nici mai puţin decât rescrierea istoriei umane, o lungă şi întortocheată istorie a inevitabilelor lacrimi, suferinţe şi suspine ce-l însoţesc ca nişte umbre (de la naştere până la moarte) pe omul puternic şi pe cel slab, pe omul bogat şi pe cel sărac, în sfârşit, o istorie doar vag şi neconcludent străluminată (pentru cei mulţi şi neîncrezători) de singura şi adevărata fericire, acea fericire sui-generis gustată doar de înţelepţi şi aleşi, întrucât calea care duce la ea se cheamă renunţarea la toate acele averi pe care „le fură hoţii şi le mănâncă moliile”.

Fiind istoria o reflectare a vrerii şi răbdării divine vizavi de om şi de şansa acordată lui pentru ridicarea pe scara soteriologică ce duce înspre istoria celestă, este limpede că ea nu poate fi cunoscută de muritori (oricât ar fi aceştia de înzestraţi) în profunzimile sale cauzale, care ţintesc tainele supratemporale şi transistorice ale întregii creaţii, ci ea poate fi cunoscută doar prin efectele sale, efecte adjudecate de cunoaşterea umană sub numele de evenimente şi procese istorice.

Adică, după consumarea faptelor istorice, vin istoricii (aceşti „mincinoşi privilegiaţi” cum binevoieşte Balzac să-i alinte în romanul său Catherina de Medicis), şi ei scormonesc cu acribia lor prăfuită prin munţii de zgură lăsaţi în urmă de maşina timpului, până ce dibuiesc niscaiva paşi ai predecesorilor, de regulă ai conducătorilor religioşi, politici şi militari, apoi stabilesc un consens al interpretărilor asupra evenimentelor în discuţie, iar acest consens poartă numele – după caz – de paleoistorie, istorie antică, medievală, modernă şi contemporană.

Ca şi cum nişte biete cioburi de oale, ori nişte fragmente ale unor inscripţii ar fi avut capacitatea să încorporeze în trupul lor anemic întreaga pulsaţie a vieţii unor comunităţi şi popoare, iar acum – după minuţioasa cercetare la care sunt supuse de istoricii zilelor noastre – ele au darul să-şi deschidă corolele de taine pentru a delecta cu mirosurile lor de piatră şi mucegai organele olfactive ale preaştiinţificilor, când noi ştim prea bine că evenimente recente, precum Decembriada din ’89, încă n-au dobândit o interpretare coerentă şi unanim acceptată.

De fapt, este un adevărat abuz de limbaj să vorbeşti de unanimitatea părerilor în cazul unei discipline elastice şi aproximative aşa ca istoria, când ştiut este faptul că au existat păreri disidente (desigur, nebăgate în seamă atunci când nu erau sancţionate pentru vina de-a fi deopotrivă autorizate şi intransigente), au existat, deci, opinii contrare chiar şi atunci când dictatori de calibru le-au impus scribilor de curte cum să le fie înfăţişate faptele, astfel încât ei să apară în ochii contemporanilor creduli şi neştiutori, dar mai ales în ai generaţiilor următoare, aidoma unor supraoameni, când în realitate ei erau de-a dreptul odioşi prin ambiţie şi invidie, ori prin cruzimea de care dădeau dovadă.

Cum altminteri poate fi calificată comportarea lui Alexandru Macedon vizavi de Calistene, istoriograful lui oficial şi nepotul lui Aristotel (fostul profesor al cuceritorului bântuit de imaginea cosmocratorului), atunci când el ordonă crucificarea istoricului pentru dementa culpă că, în loc să i se închine ca unui zeu, a avut îndrăzneala să-l sărute pe obraz?

Iar în vremurile moderne, Nabulione Buonaparte (nume sub care apare într-un registru bisericesc corsican acest „fiu al norocului”, cum el însuşi se caracteriza) merge mult mai departe cu meschinăria, invidia şi ura, după cum suntem înştiinţaţi de Jacob Burckhardt în textul intitulat Napoleon I, după cele mai noi izvoare: era meschin şi mărginit (întreaga viaţă n-a putut să înveţe ortografia limbii franceze, poseda cunoştinţe mediocre de matematică şi istorie, pe care le vântura cu fiecare ocazie), iubea bârfele şi minciunile, adora linguşeala şi întreţinea cu voluptate o necontenită suspiciune între curteni şi apropiaţi (nu se dădea în lături nici măcar de la desfacerea şi citirea scrisorilor adresate altora!), iar invidia faţă de mareşali precum Masséna, cel care şi-a câştigat galoanele în timpul republicii, pentru ca în războaiele de mai târziu să-şi creeze o binemeritată faimă de comandat destoinic şi viteaz, invidia, deci, l-a împins pe împărătescul caporal ca la o vânătoare să-i scoată mareşalului un ochi cu o lovitură de glonţ. Întrucât importante pentru el erau doar efectele, a devenit proverbială lipsa lui de respect pentru adevăr, fapt care rezultă cu prisosinţă din măsluirea comunicatelor/buletinelor oficiale.

Ce să mai spunem de Hitler, Stalin sau Ceauşescu, despoţi care (fiecare la vremea şi în sfera lui autocratică) au căutat din răsputeri să dirijeze după vrerea lor fragmentul de istorie aflat la îndemână! Prin puterile discreţionare cu care au fost investiţi de jocurile criminale ale politicilor de culise şi ale politicienilor obedienţi, ei chiar au izbutit să-şi atingă scopurile lor condamnabile: să sacrifice milioane de vieţi pentru ca astfel să-şi poată consolida puterea personală, să-şi satisfacă ambiţiile revanşarde şi/sau expansioniste prin jertfirea în războaiele declanşate a zeci de milioane de vieţi, să-şi hrănească visele patologice de adulare şi mărire prin mutilarea a nenumărate destine individuale.

Şi cine dacă nu politica este vinovată de atari derapaje periculoase în istoria omenirii? Căci politica nu este altceva decât o înşelăciune atrăgător ambalată: Omul politic devine de cele mai multe ori un jalnic epifenomen şi toate formele de guvernământ sunt exasperant de imperfecte, mărturie incontestabilă a carenţelor ce cariază temeliile construcţiilor umane. Probă în acest sens este atât căderea spectaculoasă a bolşevismului european, cădere orchestrată chiar din capitala Molohului sovietic, cât mai ales actuala civilizaţie a consumului pe rupte şi a ruperii echilibrului ecologic prin poluare.
Însuşi Winston Churchill a fost nemulţumit de şubrezenia sistemelor (construcţiilor) umane, atunci când a recunoscut că democraţia este o formă de guvernământ grozav de imperfectă. „Dar daţi-mi alta mai bună şi voi crede în ea”, a adăugat el…

În mult mai mare măsură ca alte popoare, românii au avut şi continuă să aibă parte de cârmuitori, dacă nu răi în adevăratul sens al cuvântului, atunci cel puţin neinspiraţi (sau, mă rog, prost sfătuiţi) şi stângaci, într-un cuvânt lamentabili pentru binele, prosperitatea şi fericirea supuşilor, respectivi a celor care i-au ales.

Îndeosebi din Decembrie ’89 încoace, este cât se poate de evident că asupra României nici vorbă să planeze vreo fatalitate căreia vajnicii noştri patrioţi să-i poată cere socoteală pentru starea deplorabilă a drumurilor, precum şi pentru apatia generalizată a cetăţenilor după punerea pe butuci a tuturor sferelor de activitate: industrie, agricultură, învăţământ, cercetare, sănătate, cultură. Că ne convine sau nu, trebuie să fim de-acord cu ceea ce diplomaţii şi observatorii occidentali ne-o tot spun de două decenii şi mai bine: avem conducătorii pe care-i merităm!

George PETROVAI

Foto: I. Mariș

Mergând prin Sighet, putem privi şi în jos, la firul ierbii (crescute pe trotuar), atenţi să ocolim gropile (crescute, la rându-le, tot acolo), dar instinctul de conservare ne face să ne ridicăm privirea de la nivelul solului nesigur la părţile cele mai înalte ale construcţiilor de unde apare un pericol şi mai mare.

Văd şi eu pe facebook poze cu cărămizi sau tencuială căzute pe trotuare de undeva, de sus. Bine că au căzut când trebuia, când nu era nimeni pe-acolo, optimizându-şi căderea liberă într-un moment când trecătorii erau ceva mai încolo.

Centrul oraşului, foarte aproape de Primărie, şi mai aproape de Poştă. Am dat două puncte de reper că poate s-o trezi cineva să facă ceva. Aproape de acoperişul unei clădiri – repet, din plin centrul oraşului – se arată, deasupra capetelor noastre, ocupate cu umplerea coşului zilnic sau pentru vizitatori cu pozatul la Cuiul ăla pentru care încă nu s-a găsit un cleşte pe măsură pentru a-l scoate, un loc de unde lipsesc cărămizi. Altele, stau gata să se avânte în jos şi vorba aia, „pe cine voi nimeri, vina mea n-o fi…”

O cărămidă din aia poate ajunge unde nu trebuie cu o viteză mai mare de 45 km/h. Rog edilii oraşului să se gândească la ce au de făcut.

Ce nu-i deloc clar, cu edil(i) sau fără edil(i), este cine cine şi ce atribuţii are în conducerea treburilor acestei aşezări multiseculare, că nici pe sus, nici pe jos nu se uită nimeni din cei cu fişa postului în domeniu.

Dacă ne uităm în jos, sperând că Cel de sus va avea grijă de capetele noastre, ne întâlnim cu situaţia hilară că după ce traveresează omul regulamentar, pe la dungile albe de pe drum, când ajunge la liman, intră direct pe iarbă, sau chiar în apă. La capătul drumului lipseşte asfaltul.  ALO!!! Edililor… Din stradă ajungi direct pe zona neasfaltată!!! Asfaltul începe ceva mai încolo. Asta aşa a fost întotdeauna pe-aici… Colţurile străzilor sunt ecologice, înainte de a fi folosit termenul cu pricina. Creşte iarba sau se dezvoltă microsisteme pentru vieţuitoare acvatice în ele.

Desigur că trebuie plan de fezabilitate şi apoi o licitaţie de 30 de secunde pentru a găsi firma care să toarne nişte asfalt pe la colţurile trotuarelor. Greu de făcut… chiar imposibil. Poate cine ar trebui s-o facă are treabă mult mai importantă, cum ar fi imortalizatul în poze în mijlocul drumului pe cale să se înnoiască, sau să surprindă momentul de maximă fericire al unei bătrânici care, vânzându-şi legătura de pătrunjel, e întrebată, într-o tutuială de un prost gust absolut scârbos, „cu cât dai pătrunjelul, mătuşă?”.

Dacă ne-ar întreba pe noi cât dăm pe ei şi ar trebui să le răspundem ca la Piaţa de alimente, poate că răspunsul corect ar fi, ţinând cont şi că iarna ne dă târcoale: o ceapă degerată!

Horia Picu

Expoziția de grup – Ziua artistului maramureșan – în „Culorile Maramureșului”, va avea vernisajul miercuri, 29 noiembrie 2023 la… Centrul Cultural – Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighet (director administrativ – preot Dan Ioan Sidău). Expoziția este organizată de Asociația Ancestral din Sighet.

Culorile vor fi „interpretate” de Ion Mariș, Mirela Ana Barz, Ileana Matus.

Expoziția va fi deschisă până la data de  10 ianaurie 2024.

Salut, Sighet!

Trihuri-huratu…
Prietenul meu maghiar G. era amator de bere. Mergeam cu el, uneori, la o cârciumioară pustie mai mereu, pe o stradă îndepărtată. Era amenajată într-o odaie din casa barmanului. Era liniște și râul aproape.
Într-o seară, am plecat mai devreme și l-am lăsat acolo – picase în muțenie, nu mai povestea, nu mai recita… A doua zi, însă, era în mare formă, bucuros nevoie mare, aproape victorios.
Îmi povesti că în noapte apărură în cârciumă vreo zece ciobani cu ciobănițele lor. Erau din Sibiime, beau bere cu lada. G intră în dialog cu ei, fiind în elementul lui.
La un moment dat, cum ciobanii murmurau doine pline de dor, de la stână, li s-a năzărit că nevestele lor trag cu ochiul la amicul meu – ceea ce era cam adevărat, mă asigură el. Păstorii deveniră amenințători.
La care G le-o luă înainte și, afon cum era, începu să intoneze niște cânticele păstorești, pline de alean, din stepa maghiară.
Efect: ciobanii mai comandară o ladă de bere, îl invitară la masa lor și legară mare prieteșug. Așa unește muzica – pásztorzene….

Realizări
Cu același amic G ședeam la o terasă lângă cimitir, privind oamenii. Nu mă săturam, eram aproape de strada copilăriei. Deodată ateriză la masa noastră un coleg din „Generală”, uvrier, cu o cincizeacă în mână. Mi-l aminteam vag. În ultima vreme cam bea.
L-am întrebat de ce bea. El își enumeră realizările: intrase la pensie „cu categorie”, avea soție, copii, apartament – nu are nici o grijă. G nu se arătă impresionat – eu nici atât.
Atunci, fostul coleg își smulse proteza – ce-i drept, frumoasă -, și, triumfător, ne-o prezentă pe masă: „Da’ voi, așa ceva aveți?”
După acest „q.e.d.”, se îmbarcă pe bicicleta-i mult mai înaltă ca el și, la câțiva metri, după câteva zig-zag-uri, se prăbuși.

Dăscălire
În gară la Valea Vișeului. Se fac manevrele bine-cunoscute. Un bade vine dinspre birt. Două tinere călătoare aleargă: „Da’ unde me’re trenu’ aiesta??” – întreabă ele aghezmuitul.
Moșul: „Auzi! Pe fiștecare tren este o tablă. Cite’ și nu mai treabă să întrebi pă nime’!”

Marin Slujeru

Anul 1981, la Școala de Muzică din Sighet. În fotografie (de la stânga la dreapta) doamnele/ domnișoarele Stupar Elisabeta (Sîngeorzan), Chifor Monica, Heiszler Szilvia, Kati Gaspar, Csernátoni Ildikó (Nagy), Mihalca Gabriela (Knoblok), Drimuș Elvira.

Fotografie din arhiva familiei Sîngeorzan.

Salut, Sighet!

Pianista sigheteancă Aurelia Vișovan a susținut vineri, 10 noiembrie 2023, la Cluj-Napoca, un concert de înaltă ținută artistică alături de Filarmonica Transilvania din capitala Ardealului, sub bagheta dirijorului Stefan Geiger (Germania). Piesa de greutate a concertului – care a stârnit entuziasmul fără rezerve a publicului clujean – a fost Concertul nr. 5 pentru Pian și Orchestră („Imperialul”) de Ludwig van Beethoven, celelalte două lucrări din concert fiind Uvertura operei „Răpirea din Serai” și Simfonia nr. 39, ambele de W. A. Mozart.

L-am rugat pe colegul nostru de redacție – care a asistat și s-a bucurat de regalul pianistic – părintele Marius Vișovan, tatăl artistei, să ne împărtășească gândurile, trăirile generate de atmosfera minunată a concertului.

Pot spune că mi s-a împlinit un vis…
Acum 20 ani, când Aurelia începea să fie cunoscută pe plan național și internațional și să fie solicitată să cânte alături de orchestre de prestigiu, mi-am dorit si m-am rugat să dea Dumnezeu să ajung s-o văd interpretând Imperialul. Această bijuterie a geniului lui Beethoven m-a fascinat dintotdeauna și îmi produce o emoție deosebită… și iată fiica noastră ne împlinește acest vis!

Prezența la Cluj a Aureliei a fost completată duminică, 12 noiembrie, cu un recital de fortepiano susținut la sala mare a Academiei de Muzică Gheorghe Dima.

Felicitări, Aurelia! Ești, și nu doar pentru sigheteni… Imperială!

Salut, Sighet!

La sfârșitul săptămânii trecute, la Suciu de Sus, s-a desfășurat ediția a IV-a a proiectului Interferențe culturale, derulat de Asociația „Cultura Suciu de Sus” și finanțat de către Consiliul Județean Maramureș. Sâmbătă, 11 noiembrie 2023, începând cu ora 12.00, în spațiul generos al Școlii Gimnaziale „Florea Mureșanu” (director, prof. Țura Mariana), am asistat la un eveniment editorial important: lansarea volumului Cultura Suciu de Sus în context european. 135 de ani de la primele săpături arheologice la Suciu de Sus. În condiții grafice excelente, volumul a apărut la Editura EUROTIP (editori Adrian Marchiș, Carol Kacsó, Liviu Marta; coperta: Zamfir Șomcutean; tehnoredactare: Pécsi Tünde), cu sprijinul financiar al Primăriei și Consiliului Local Suciu de Sus, sub egida Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, a Asociației „Cultura Suciu de Sus” și Muzeului Județean Satu Mare, și cuprinde lucrările Sesiunii de comunicări științifice, ediția a III-a, desfășurate în perioada 10-11 septembrie 2022. În cele 196 de pagini sunt cuprinse nu mai puțin de 12 articole, dispuse perfect echilibrat, venind astfel să întărească spusele arheologului Carol Kacsó, respectiv cultura și istoricul localității eponime Suciu de Sus sunt importante în egală măsură.

Volumul debutează cu o trecere în revistă a principalelor activități desfășurate de către Asociație în cei patru ani de existență, cu promisiunea pe care președintele acesteia, domnul Adrian Marchiș, o face: continuarea cercetărilor arheologice prin metode moderne geomagnetice, începând cu luna martie, anul 2024. Secțiunea Arheologie debutează cu istoricul cercetărilor, demersul dr. Carol Kacsó – Contribuții la cunoașterea culturiii Suciu de Sus – în vederea descoperirii unui cimitir-plan de incinerație la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, în locul numit Poduri pe Coastă, și cercetările întreprinse de János Szendrei (în 1887), cel care a descoperit așezarea preistorică, de Domokos Teleki (cercetări pe Troian), de Márton Roska (săpături în 1913, primul care folosește cultura Suciu de Sus), de Károly Torma sau Pál Patay. De menționat faptul că Moritz Hoernes și Oswald Menghin consideră decorul vaselor de tip Suciu ca având originea în ornamentica ceramicii pictate în stilul Kamares din Cnossos, Creta, lucru observat și de către V. Pârvan, Gordon Childe, iar pentru Paul Reinecke, ceștile cu motiv vegetal amintesc de un produs al artei decorative miceniene.

În perioada postbelică, cultura arheologică a stârnit interesul cercetătorilor Ion Nestor, Kurt Horedt, Amália Mozsolics, Alexandru Vulpe, Jan Bouzek, Tiberiu Bader, Nicolae Vlassa, pentru ca, în a doua jumătate a secolului XX, să fie întreprinse noi cercetări de către Mircea Rusu (1967), iar din 1969 până în anul 2003, de către Carol Kacsó, fiind identificate noi puncte: Pe Rât, Poduri, La Șes (Șesu).

În consistentul studiu Depresiunile intracarpatice din nord-vestul Carpaților Orientali – segment al unei căi de comunicare transcontinentale, cercetătorii Liviu Marta și Marin Ilieș analizează concentrarea de tumuli (Depresiunea Lăpuș) și acumularea de avere (Depresiunea Maramureș), resursele, centrele de putere și interese comerciale în cele două depresiuni, rolul elitelor și comerțul cu sare în Bronzul Mijlociu și Târziu. Autorii ne propun evidențierea principalelor căi de comunicare din vestul și nord-vestul României în epoca bronzului, legătura dintre direcțiile rutelor de comunicare cu ariile de formare și răspândire a stilurilor ceramice, date geografice și istorice referitoare la circulația prin depresiunile intracarpatice din nordul Carpaților Orientali, circulația transmontană peste Carpații Maramureșului, circulația obiectelor de bronz (seceri cu cârlig, celturile de tip transilvan) pe traseul Depresiunilor Lăpuș, Cavnic și Maramureș.

Arheologul Ioan Bejinariu, de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, continuă secțiunea Arheologie cu Descoperirile culturii Suciu de Sus din zona Sălajului. Stadiul cercetărilor, articol în care prezintă un scurt istoric al descoperirilor de tip Suciu din nord-estul județului Sălaj (relativ recente, din perioada 1983-2019), totalizând 41 stațiuni arheologice atribuite culturii Suciu de Sus, distribuite, potrivit Repertoriului din anexă, în 30 de localități sălăjene. De remarcat că cea mai amplă cercetare Suciu în Sălaj o reprezintă așezarea Cheud, Sub Hij, unde cercetătorul Dan Băcueț-Crișan, în cele două complexe de locuire, a identificat ceramică cu decor excizat.

Contribuția mea la acest volum s-a materializat într-un articol dedicat celor două așezări de Epoca Bronzului descoperite în primăvara anului trecut: Dragomirești Fața Izei, Locuri Rele, aparținând Bronzului Târziu, atibuită culturii Suciu de Sus, faza II/ grupul Lăpuș I și cea de la Rona de Jos, Horodiște, încadrată cronologic în Bronzul Mijlociu (despre inelul de buclă din aur descoperit aici, un material în curs de publicare).

Secțiunea Arheologie se încheie cu prezentarea obiectelor de patrimoniu ale celor două muzee partenere în cadrul expoziției din 2021, în articolul Cultura Suciu de Sus… la ea acasă, fragment de istorie pentru comunitate, în care Monica Ghiman, conservator la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, analizează ceramica, tipologia, decorul și varietatea de forme etalate. Astfel, au fost expuse 6 topoare de bronz descoperite la Groșii Țibleșului și Lăpuș, iar din cele 21 de vase aparținând culturii Suciu de Sus/ Lăpuș descoperite la Lăpuș Podanc și Oarța de Jos Vâlceaua Rusului, 7 sunt clasate în categoria juridică a patrimoniului cultural național tezaur; pe lista bunurilor culturale mobile propuse pentru expoziție de către Muzeul Județean Satu Mare, potrivit anexei, se găsesc 15 vase ceramice, 2 figurine, râșniță și un percutor, 7 vase miniaturale, toate descoperite la Culciu Mare, Lazuri și Petea.

Din istoricul localității, profesorul Gabriel Coșciug ne propune o trecere în revistă a principalelor momente de istorie locală. De la actul de înființare la etimologia localității, de la domnitorul Ștefan cel Mare la principii Transilvaniei sau împărații Casei de Habsburg, de la nobilimea română la figurile legendare Anastasie Moț Dâmbul, Vasiliu Sever Iuga, Ioan Patriciu Olteanu sau Sever Sălniceanu. Toate acestea în articolul Suciu de Sus, de-a lungul vremii.

Academicianul Emil Burzo, Președinte de onoare al Asociației „Suciu de Sus” începând cu anul 2022, semnează în volum două articole: Suciu de Sus. File de istorie  și Suciu de Sus. File de cronică, în care aduce la lumină conflictul dintre fiscul regal (în realitate, familia Teleki) și familia Burzo (originară din Ieud și înnobilată la 1575 de principele Transilvaniei Ștefan Bathory), proces care a durat aproape 50 de ani, închis definitiv de către împăratul Iosif al II-lea, la Viena, la 7 mai 1784, când dă câștig de cauză nobililor români. Cel de-al doilea articol urmărește următoarele aspecte: evoluția populației și impozitele plătite de aceasta în secolele XVIII-XIX, aspectele vieții religioase, comunitatea nobiliară, înființarea școlii primare (1811) și evoluția acesteia sau activitatea filialei Despărțământului ASTRA de la Târgu Lăpuș.

Articolul Părintele dr. Florea Mureșanu în anii 1940-1944. Activitatea publicistică la „Tribuna Ardealului”, semnat de istoricul Viorel Rusu în cadrul secțiunii dedicate istoricului localității, aduce completări semnificative în ceea ce privește o viitoare monografie a acesteia. Reținem activitatea prodigioasă desfășurată de Părinte în perioada septembrie 1940 – ianuarie1943, când a coordonat „Pagina Bisericii” și „Pagina Satului”, evocări ale unor personalități sub genericul „Academicieni români din Transilvania”, dublată de cea de autor de cărți („Biserica din Deal sau vechea biserică ortodoxă românească din Cluj și slujitorii ei” – 1942 și „Cazania lui Varlaam (1643-1943), „Prezentare în imagini” – 1944) sau de colaborator la revista „Viața ilustrată”.

Liana Pop, cu articolul Suciu de Sus – fișă analitică a localității, închide secțiunea Istorie cu elementele de esență vizate: atestare documentară, cadrul natural, viață religioasă, marile familii și biografiile acestora. Firește că nu putea lipsi nici partea de etnografie, iar Pamfil Bilțiu încheie excelentul volum cu articolul Folclorul comunei Suciu de Sus, în care, din repertoriul bogat al zonei, ne propune: colinde („Pomul încărcat de rod”, „Despre cerbul vrăjit”, „De fată”, „Cântec”), bocete, descântece („De speriat”, „De zgaibă”, „De ieșire a fetii din ură”, „De ulcior”) sau cântece („De supărare”, „Nenoroc”, „De urât”, „De însingurare și înstrăinare”, „De dragoste și dor”), folclor muzical și instrumental.

Astfel, prin acuratețea informațiilor pe care le oferă, stilul unitar, consistența studiilor și articolelor științifice, nutrim convingerea că acest volum se va regăsi în biblioteca fiecărui maramureșean. Pentru că, închizând firesc cercul anunțat în titlu, un istoric nu există fără locul lui.

Autor, prof. Marius VOINAGHI

Cimitirul eroilor sovietici din Sighetu Marmației este amplasat pe parcela E a Cimitirului Parohiei Ortodoxe Ucrainene din Sighetu Marmației. Alegerea acestui loc pentru înhumarea soldaților sovietici, morți în cel de-al Doilea Razboi Mondial, a fost luată, evident, din considerente etnice, mormintele amplasându-se la capătul cimitirului ucrainean.
Majoritatea soldaților înhumați în acest cimitir au murit în luptele din anii 1944-1945, însă au avut loc înhumări până în anul 1950.
În cele ce urmează vom încerca restabilirea componenței cimitirului folosindu-ne de documente din Fondul Central al Ministerului Apărării al Federațiie Ruse.
În ziua de astăzi cimitirul cuprinde, conform monumentelor funerare, două gropi comune și 293 de morminte individuale, însumând un total de 360 de soldați înhumați, dintre care 117 cunoscuți și 243 necunoscuți. În partea din față a cimitirului sunt amplasate mormintele comune, iar în spatele lor șapte rânduri de morminte individuale.
În mormântul comun din partea stângă sunt înhumați: căpitan Soblambekov (1918-1944), locotenent Romanenko Piotr Mihailovici (1920-1948), sublocotenent Konev Pavel (decedat 1944), Hasumov, Djambulat și 28 de soldați necunoscuți, în total 5 soldați cunoscuți și 28 necunoscuți.
În mormântul comun din partea dreaptă sunt înhumați: Alamov Mihail Mihailovici (1944), soldat Evtușețki Ivan (1911-1944), soldat Petrenko Ivan (1925-1944), soldat Mironeț Ivan (1925-1944) și 28 de soldați necunoscuți, în total 4 soldați cunoscuți și 28 necunoscuți.
Componența rândurilor cuprinzând morminte individuale, de la stânga la dreapta, este următoarea :
Rândul 1: Arhipkin V.M. (7 I 1946), Vasikovici N.I. (31 XII 1945), necunoscut x 3, Padun S.M. (19 IV 1946), Filatov N.D. (1946), Kaimov Iraș (6 V 1946), necunoscut x 3, Morozov I.K. (17 IV 1946), necunoscut x 4, Jihula V.N. (9 XII 1945), Sokhin M.A. (29 X 1945), Șepeleva E.M. (25 X 1945), Deikun I.A. (30 X 1945), Kononov M.A. (30 X 1945), Islamov Rakhmed (27 X 1945), Petrov I.M. (1 XI 1945), Filippov E.F. (30 X 1945), Samokhin K.F. (4 XI 1945), Andrianova Y.H. (1945), Dmitriev V.N. (2 V 1946), Nesterov A.K. (20 VII 1946), Kulak A.N. (21 X 1945), Tetereva H.V. (29 VII 1945), Alekseenko M.A. (30 IX 1945), Zirskaia A.T. (4 X 1945), Melnik I.I. (4 X 1945), Toțkii P.P. (19 X 1945), Vordianik H.S. (4 X 1945), Yukhta T.K. (18 VII 1945), Cekhlov I.K. (25 VII 1945), Kropotkin K.E. (23 VII 1945), Timofeieva V.A. (9 X 1945), Gaidar M.M. (6 X 1945), necunoscut x 6, în total 30 de soldați cunoscuți și 16 necunoscuți.
Rândul 2: sergent Kiselev T.V. (14 XII 1945), necunoscut x 40.
Rândul 3: sergent Artemenkov F.A. (29 VII 1946), necunoscut x 40.
Rândul 4: Poliakov F.G. (10 XI 1945), Sulaieva N.F. (16 XII 1945), Khociaiev Z.N. (13 XII 1945), Gribov S.V. (25 XII 1945), Popa Nikolai (17 X 1945), necunoscut x 11, Șevcenko K.K. (17 V 1950), necunoscut x 8, Khukhunov Khalid (26 XII 1945), Kovdin N.M. (25 XII 1945), Vytek I.V. (9 IV 1946), Naumov G.G. (17 IV 1946), Galicenko Y.F. (20 XI 1945), Gavrilov I.S. (21 XI 1945), Dașkovskii V.V. (8 III 1946), Kozorin B.A. (11 II 1946), necunoscut x 6, în total 14 soldați cunoscuți și 25 necunoscuți.
Rândul 5: sergent major Malakhov I.G. (4 V 1946), necunoscut x 1, Lâsak I.Y. (16 VII 1945), Miahkyi M.F. (3 VII 1945), Kremnev Viktor (1924-1947), Dymant N.I. (30 VI 1945), Romaniuk Lidiya (18 VII 1945), Popa P.V. (29 IV 1945), necunoscut x 1, Protopopov E.P. (10 VII 946), necunoscut x 1, Kalinicenko N.G. (30 VIII 1946), Padayenko V.S. (29 VIII 1946), Kaigorodov K.A. (26 II 1946), Bryk G.A. (1 III 1946), Smirnov I.Y. (5 I 1946), Kolokolinikov V.P. (3 I 1946), Varkuz M.Y. (5 I 1946), Makarevici A.G. (7 III 1946), Bolșakova A.N. (1945), Ținis Y.V. (16 I 1946), Bulatov Kuanâș (5 X 1946), Orlovskaia V.P. (4 X 1946), Krivenko E.E. (30 IV 1946), Poliakov N.S. (1945), necunoscut x 16, în total 22 de soldați cunoscuți și 19 necunoscuți.
Rândul 6: sergent Șiyanov S.A. (16 XII 1945), necunoscut x 10, Blasov I.P. (3 IX 1946), necunoscut x 24, Golubevskii S.I. (9 XII 1945), Sikalo P.P. (30 XI 1945), necunoscut x 1, Țikunov I.I. (8 XI 1945), Torșkov N.Y. (6 XI 1945), în total 6 soldați cunoscuți și 35 necunoscuți.
Rândul 7: Râcikov V.S. (30 VI 1945), necunoscut x 4, Lakusta F.M. (19 III 1946), Moiseienko T.F. (11 X 1945), Sukhoverko V.V. (21 XII 1945), Olevak P.V. (17 X 1945), Radionov A.A. (23 XII 1945), Cernov V.A. (11 XII 1945), Islamov A.N. (23 VII 1945), Kovalsikyi A.P. (5 XI 1945), Ciuban Deonisyi (22 XI 1945), Smirnova G.V. (15 XI 1945), Martâniuk D.I. (27 XI 1945), Yavorskyi P.M. (19 XI 1945), Bogovik F.F. (7 XII 1945), Boldâriov A.I. (7 XI 1945), Yevtușenko I.Y. (17 XI 1945), Ilin A.M. (4 XI 1945), Agarkov A.A. (10 I 1946), Stepanov V.P. (3 IV 1946), Yefimov A.E. (29 XII 1945), Sokolova E.T. (10 II 1945), Șmidt M.F. (10 III 1946), necunoscut x1, Sarafanov L.G. (29 XII 1945), Sorocenkova M.I. (9 XI 1945), Agheieva O.F. (15 III 1946), Elisiapov I.I. (15 I 1946), Volodin V.A. (15 III 1946), Tkacenko D.E. (13 III 1946), Bespalko M.V. (22 XI 1945), Vasiliev I.V. (25 I 1946), necunoscut x 6, Khokhlov P.A. (19 I 1946), Korețkyi A.I. (1945), necunoscut x 1, Sâtnik G.G. (5 X 1946), Nemirova Tamara (1922-1948), în total 34 de soldați cunoscuți și 12 necunoscuți.
Documentele aflate în Arhiva Ministerului Apărării al Federației Ruse oferă noi perspective istorice legate de formarea cimitirului din Sighet, componența sa, rangurile și chiar diversitatea etnică a celor care sunt înhumați.
Printre primele mențiuni se află un „Raport al pierderilor ireparabile”(nota subsol 1) în care se găsește o listă suplimentară cuprinzând numele a 6 sergenți și soldați ai Diviziei de pușcași I38, din 18.11.1944, decedați în luptele pentru Sighet: Aleksandrov Matvei Mikhailovici (1907-19.10.1944), născut în regiunea Oriol; sergent Râbin Ivan Nikiforovici (1925-20.10.1944) născut în Kazahstan; Djemasiuk Vladimir Fedoseievici (1923-22.10.1944) născut în regiunea Kiev; Gladcenko Vasilyi Petrovici (1922-20.10.1944) născut în regiunea Rostov; caporal Senyaiev Piotr Maksimovici (1902-28.10.1944) născut în orașul Penza; Levenciuk Ivan Potapovici (1907-19.10.1944) născut în regiunea Kiev. Nici unul din aceste nume nu se regăsește pe monumentele funerare actuale. Demn de reținut este faptul că același document menționează reînhumarea soldaților sovietici din diverse localități maramureșene în orașe (de pildă din Sarasău, unde se aflau doar 6 soldați înhumați, la Vișeu de Sus); probabil că în acestă perioadă se stabilesc locurile unde urma să fie amplasate principalele cimitire sovietice din regiune.
Într-un registru alfabetic al celor decedați(n.s. 2) se regăsesc următorii 5 soldați care și-au pierdut viața în 23-25.10.1044: Berko Andrei Yakovlevici (23.10.1944) născut în regiunea Kursk; Șevcenko Ivan Yakovlevici (1925-23.10.1944) născut în regiunea Kursk; Kopystyrinskyi Hrehoryi Yakovlevici (1906-25.10.1944) născut în regiunea Vinitsya; Kruț Anton Semenovici (1914-23.10.1944) născut în regiunea Vinitsya; Kalinin Vasilyi Ivanovici (1909-25.10.1944) născut în R.S.S. Carelo-Finnică. Nici unul din aceste nume nu se regăsește pe monumentele funerare actuale.
Într-o listă nominală a pierderilor irecuperabile(n.s. 3) din data de 05.05.1945 este menționat soldatul Sârțov Dmitri Yefimovici (1898-14.03.1945) născut în regiunea Samara. Nici numele său nu apare pe monumentele funerare actuale.
Un document foarte interesant îl reprezintă Registrul celor decedați al Spitalului de Evacuare (Yevako-hospitali) Nr. 3400 (27.01.1942-04.10.1945). Spitalele de evacuare erau spitale de campanie mobile în care erau tratați cei eliberați din lagărele pentru prizonieri de război, însoțindu-i în drumul lor spre casă. Începând cu data de 17.05.1945 sunt menționate numele celor decedați în acest spital de campanie și care au fost înhumați în cimitirul din Sighet. Este prima listă de acest gen în care apar nu doar soldați, dar și civili, în special copii de vârstă fragedă, fiind menționată, de asemenea, regiunea / țara în care s-au născut. Copiii aflați pe listă (97 din totalul de 136 de persoane) au murit la vârste fragede, majoritatea de până la un an. Cei mai mulți s-au născut în Austria, unii în regiuni ale Ucrainei, în Germania, România (unul chiar la Sighet), Ungaria și Yugoslavia.
Redăm lista completă, așa cum apare în registrul celor decedați: Odegov Nikolai Semenovici (1925-29.04.1945) din regiunea Kirov; Proțenko Hryhoryi Ivanovici (1918-18.05.945) din regiunea Poltava; Serditov Vasilyi Nikolaievici (1921-24.05.1945) din regiunea Sverdlovks; Martânenko Fedor Filipovici (1904-27.05.1945) din regiunea Stalingrad; Huleniuk Kuzima Emilianovici (1917-27.06.1945) din regiunea Sumy; Mustața Hrehoryi Konstantinovici (1914-28.06.1945) din regiunea Chișinău; Stânko Nikolai Yurevici (1921-29.06.1945) din regiunea Bălți; Dymant Naum Yosifovici (1921-30.06.1945) din regiunea Vynytsya; Râcikov Viktor Sergievici (1903-30.06.1945) din orașul Saratov; Myahkyi Matvei Filipovici (1906-3.07.1945) din regiunea Tambov; Lysak Iliya Yurevici (1915-16.07.1945) din regiunea Ternopil; Romanyuk Lidiya (1925-18.07.1945) din regiunea Rivne; Kropotkin Kuzima Yegorovici (1911-23.07.1945) din regiunea Riazan; Islamov Aleksandr Râsovici (1944-23.07.1945 mort din cauza rănilor) din regiunea Rivne; Chelov Ivan Kirilovici (1909-25.07.1945) din regiunea Orlov; Tetereva Galina Vasilievna (1945-29.07.1945 decedata din cauza rănilor) născută în Austria, Tulln; Razivilka Galina Nikolaievna (1944-29.07.1945) născută în Austria, St. Valentin; Okuni Viktor Ivanovici (1944-29.07.1945) născut în Austria Klagenfurt; Kriuciko Valentina Yevghenievna (1945-31.07.1945) născută în Austria, Klagenfurt; Musienko Anastasiya Alekseievna (1943-1.08.1945) născută în Austria, Vorderberg; Reșetov Ivan Dmitrievici (1944-01.08.1945) născut în Austria, Edok; Timofeieva Ludmila Osipovna (1939-1.08.1945) născută în regiunea Leningrad; Huliayeva Polina Ivanovna (1944-31.08.1945) născută în regiunea Kamianets-Podilskyi; Gavrilova Galina Sergheievna (1944-01.08.1945) născută în Austria; Zapotocinaya Galina Nikolaievna (1944-01.08.1945) născută în Austria, Felt; Slypcenko Mariya Ivanovna (1944-01.08.1945) născută în Austria, Klagenfurt; Duma Mariya Ivanovna (1945-01.08.1945) născută în regiunea Kamianets-Podilskyi; Faizenberg Mikhail Yosifovici (1927-01.08.1945) născut în regiunea Vynytsya; Ihnatev Anatolyi Bronislavovici (1944-03.08.1945) născut în regiunea Kamianets-Podilskyi; Dyk Ivan Ivanovici (1944-03.08.1945) născut în regiunea Kamianets-Podilskyi; Popov Aleksandr Fedorovici (1910-03.08.1945) născut în regiunea Orenburg; Turdbayev Rustam (1902-05.08.1945) născut în Tașkent; Puniko Vladimir Ivanovici (1944-09.08.1945) născut Austria; Nazarov Yakov Vladimirovici (1944-09.08.1945) născut în Austria; Blajnev Yuryi Arsenevici (1944-09.08.1945); Krasnova Valentina Vladimirovna (1943-08.08.1945) născută în Austria; Soroca Valentina Mikhailovna (1944-07.08.1945) născută în Austria; Kulyș Anna Petrovna (1944-07.08.1945) născută în Austria; Mardynskyi Stepan Myaceslavovici (1944-06.08.1945) născut în Austria; Pașkova Olga Ivanovna (1944-05.08.1945) născut în Austria; Șevcenko Svetlana Nikolaevna (1943-05.08.1945) născută în Austria; Zabyiaka Galina Leontievna (1944-05.08.1945); Korev Anatolyi Nikolaievici (1944-05.08.1945) născut în Germania; Mylașenko Nikolai Ivanovici (1944-04.08.1945); Podolyak Ivan Ivanovici (1945-04.08.1945) născut în Sighet; Levcenko Elyzaveta Nikolaievna (1944-04.08.1945) născută în Austria; Sazonov Aleksandr Serghievici (1944-04.08.1945) născut în Austria; Cerenkovici Piotr Ignatievici (1943-02.08.1945) născut în Austria; Budenov Fedot Vasilievici (1880-07.08.1945) născut în regiunea Vițebsk, Belarus; Vlasyk Konstantyn Trofimovici (1944-03.08.1945) născut în Austria; Slavianskyi Ivan Vasilievici (1905- 02.08.1945) născut în regiunea Rostov, Rusia; Malevanâi Vasilyi Yakovlevici (1898-05.08.1945) născut în regiunea Stavropolsk; Blajnev Yuriy (1944-09.08.1945); sergent major Moskalenko Ivan Emilianovici (1921-10.08.1945) născut în regiunea Poltava, Ucraina; sergent Melnyk Andrei Ivanovici (1921-11.08.1945); Parhomenko Vasylyi Yevdokimovici (1920-11.08.1945) Yankovskaia Ekateryna (1923-11.08.1945) născut în regiunea Kamianets-Podilskyi, Ucraina; Fursa Ivan Alekseievici (1944-13.08.1944) născut în Austria; Babant Roman (1943-13.08.1944) născut în Austria; Usyk Nikolai (12.08.1945-13.08.1945); Sukharnik Erena Andreievna (13.08.1944-13.08.1944) născut în Germania; Belenko Olga Borisovna (1921-14.08.1944) născută în regiunea Leningrad; Horbenko Klavdiya Ivanovna (1943-14.08.1944) născut în Austria; Yurcenko Ivan Pavlovici (8.08.1944-15.08.1944); Gujvina Yelena Aleksandrovna (13.08.1944-15.08.1944) născută în Germania; Zaieț Mariya Stepanovna (15.08.1944-15.08.1944) născută în Austria; Honcearuk Frosyia Stepanovna (1923-11.08.1944); Kuceravskaia Liudmyla Kyrylovna (16.08.1944-17.08.1944); Varlyn Hanya Ivanovna (15.08.1944-17.08.1945) născută în Austria; Kyrylovskyi Viktor Vasilievici (15.08.1944-17.08.1945) născut în Austria; Ampilogov Timofei Ivanovici (1894-19.08.1945) născut în regiunea Orenburg; sergent major Nasonov Heorhyi Potapovici (1907- 20.08.1945) născut în regiunea Amur; Starodubțeva Uliana Nikiticina (1944-17.08.1945) născută în Germania; Nosulya Liudmyla Mikhailovna (1944-18.08.1945) născută în Austria; Boiarskyi Vladimir Mikhailovici (1944-18.08.1945) născută în Austria; Zincenko Vasilyi Vasilievici (13.08.1945-19.08.1945) născut în Austria; Makovoz Zyna Yuzefovna (1944-19.08.1945) născută în Austria; Naumenko Nina Mikhailovna (15.08.1945-19.08.1945) născută în Austria; Melnikov Piotr Alekseievici (1894-19.08.1945) născut în regiunea Stalingrad; Tynciuk Anna Ivanovna (1943-19.08.1945) născută în Austria; Bezuglâi Mikhail Mikhailovici (1943-20.08.1945) născut în Austria; Nahai Viktor Ivanovici (1944-20.08.1945) născut în Austria; Ivasko Galina Dmitrievna (1944-20.08.1945) născută în Austria; Mozgovoi Yuryi Ivanovici (1944-20.08.1945) născut în Austria; Semeniuk Ana Savelievna (1943-15.08.1945); Trekhlebova Galina Mikhailovna (13.08.1945-15.08.1945) născută în Austria; Pastukhova Maryia Mikhailovna (1943-16.08.1945); Babyci Liudmyla Lohvinovna (1944-21.08.1945); Kostyuk Halyna Alekseievna (19.08.1945-22.08.1945) născută în Austria; Foreș Yuzef Franțovici (1944-22.08.1945) născut în Austria; Satula Anatolyi Ivanovici (9.08.1945-22.08.1945); Usatenko Raisa Vasylivna (1944-22.08.1945) născută în Ungaria; Ruban Anatolyi Ivanovici (1944-24.08.1945) născut în Austria; Derenovskyi Țezar Nikolaievici (13.08.1945-24.08.1945) născut în Austria; Veseliskaia Valentina Vasilievna (1944-24.08.1945) născută în Austria; Lukina Ana Aleksandrovna (1944-24.08.1945) născută în Germania; Șapovalov Viktor Petrovici (9.08.1945-24.08.1945) născut în Austria; Dudyi Ivan Stepanovyci (20.08.1945-25.08.1945) născut în Austria; Șevcișyna Mariya Ivanovna (1944-25.08.1945); Cerkasov Vladimir Yakovlevici (1943-25.08.1945) născut în Austria; Ciokyt Olga Mikhailovna (1943-26.08.1945) născută în Austria; Mazur Maryia Pavlovna (1944-27.08.1945) născută în Austria; Osavliuk Hrehoryi Ivanovici (1944-27.08.1945) născut în Austria; Kyrylenko Vladimir Ivanovici (1945-27.08.1945) născut în Austria; Belei Sofia Yosifovna (1944-28.08.1945) născută în Austria; Afanasieva Valentina Anatolievna (1944-29.08.1945) născută în Austria; Yamina Nina Vasilievna (28.08.1945-29.08.1945) născută în Ungaria; Kyrnyțkaia Tamara Vladimirovna (26.08.1945-29.08.1945) născută în Austria; Buzânin Aleksei Ivanovici (1944-30.08.1945) născut în Austria; Karbat Stepan Vladimirovici (1944-30.08.1945) născut în Austria; Sușko Halyna Nikolaievna (22.08.1945-30.09.1945) născută în Austria; Medvedenko Ivan Vladimirovici (1944-04.09.1945) născut în Austria; Baranenko Nina Yevhenievna (04.09.1945-04.09.1945) născută în Austria; Tytenko Roza Pavlovna (05.09.1945-05.09.1945) născută în Austria; Marșeva Valeryia Valentinovna (1944-09.09.1945) născută în Yugoslavia; sergent Hryșyn Yuryi Yevhenevici (1923-09.09.1945) născut în Frunze, Kârgâzstan; Malagulov Ahmed (1923-09.09.1945) născut în Bașchiria; Soloțkyi Yevhenyi Yevhenevici (1944-09.09.1945) născut în Germania; Grass Franț Yeduardovici (1944-10.09.1945) născut în Austria; Hrecev Yuzef Yuzefovici (1944-11.09.1945) născut în Austria; Rozumeyko Leonid Mikhailovici (13.08.1945-11.10.1945) născut în Austria; Zembai Anastasyia Semenovna (14.09.1945) născută în regiunea Ryvne; Zamyaliev Dyfan (16.09.1945) născut în Austria; Braha Anna Andreyevna (18.09.1945) născută în regiunea Cernihiv; Flys Maryia Ivanovna (21.09.1945) născută în România; Yakovlev Anatolyi Ivanovici (27.09.1945) născut în Austria; Șemciuk Nykolai Nikolaievici (27.09.1945); Kovalenko Anna Yosifovna (29.09.1945) născută în regiunea Jytomyr; Symynenko Raisa Hryhorievna (28.09.1945) născută în Austria; Cernov Vladimir Ivanovici (29.09.1945) născut în Austria; Kuryata Maryia Nikolaievna (01.10.1945) născută în regiunea Jytomyr; Lâsiuk Ivan Mikhailovici (29.09.1945) născut în regiunea Stanislav; Stepanyuk Matrena Emilianovna (03.10.1945); Filippov Ghenadyi Romanovici (03.10.1945) născut în Austria; Alekseyenko Mikhail Vladimirovici (04.10.1945) născut în Austria; Zembai Anastasyia Semenovna (17.09.1945) născută în regiunea Ryvne (acest ultim nume apare de două ori, în zile diferite; fie este voba despre o eroare, fie e coincidență de nume). Doar 6 din aceste nume se regăsesc pe monumentele funerare actuale, dintre care un copil (Islamov A.N.). În ciuda acestui fapt, putem deduce că cei aflați pe această listă au fost înhumați în morminte individuale, nu comune.
Într-un articol(n. s. 4) al publicației „Nezavisimoye”, autorii afirmă că în cimitirele sovietice din România sunt înmormântați 194 de civili, membrii ai familiilor soldaților sovietici. Din aceștia 152 de copii. Documentul de mai sus confirmă această informație, oferind numele a 97 de copii, majoritatea născuți în lagărele pentru prizonieri de război din Austria și Germania, unii pe drumul de întoarcere spre U.R.S. S. (în Ungaria și România), morți din cauza condițiilor groaznice din lagăre.
O listă similară se găsește în registrul celor înhumați (17.01.1944-20.07.1946), aparținând Spitalului de Evacuare Nr. 279(n.s. 5). Cu toate că în acest registru sunt menționate numerele majorității (88 din 99 de nume) mormintelor individuale, acestea nu corespund cu așezarea actuală a monumentelor funerare. Pe această listă se află un număr de 14 copii. Sunt mici discrepanțe față de monumentele funerare actuale, referitoare la grafia numelor. Datele de deces nu corespund întru totul cu datele înscrise pe monumentele funerare, regăsindu-se, uneori, o discrepanță de 2-3 zile. Din 99 de nume, doar 20 nu se regăsesc înscrise astăzi pe pietrele de mormânt, iar din cele care corespund, 6 sunt nume ale unor copii de vârstă fragedă.
Lista celor înhumați este redată în ordinea crescătoare a mormintelor, cu mici discrepanțe: Yukhta Trofim Kyrylovici (1900-18.07.1945) născut în regiunea Sumy, mormântul individual Nr. 1; Alekseienko Nina Aleksandrovna (1925-02.10.1945) născută în regiunea Cernihiv, mormântul individual Nr. 2; Zyrskaia Anastasyia Trofimovna (1920-06.10.1945) născută în regiunea Cernihiv, repatriată din Lagărul nr 302, mormântul individual Nr. 3; Melnyk Ilarion Yosifovici (1909-06.10.1945) născut în Basarabia, mormântul individual Nr. 4; Vordyanyk Hrehoryi Stepanovici (1914-06.10.1945) născut în regiunea Lvyv, repatriat, mormântul individual Nr. 5; Timofeieva Valentina Alekseievna (1924-10.10.1945) născută în Leningrad, prizonier de război, mormântul individual Nr. 6; Haidar Mikhail Mykhailovici (1922-10.10.1945) născut în regiunea Poltava, mormântul individual Nr. 7; Popa Nikolai (1909-19.10.1945) născut în regiunea Kaluga, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 8; Olevak Pavel Vladymyrovici (1910-19.10.1945) născut în regiunea Kamianets-Podilsk, repatriat din Lagărul nr 299, mormântul individual Nr. 9; Toțkyi Piotr Petrovici (1923-21.10.1945) născut în regiunea Zaporojie, prizonier de război, mormântul individual Nr. 10; Kulak Anastasyia Nykytovna (1926-23.10.1945) născută în regiunea Sumy, repatriată din Lagărul nr 302, mormântul individual Nr. 11; Șepeleva Yeva Mikhailovna (1926-27.10.1945) născută în regiunea Jitomir, repatriată, mormântul individual Nr. 12; Sokhin Mikhail Alekseievici (1908-31.10.1945) născut în regiunea Moscova, repatriat din Lagărul nr. 180, mormântul individual Nr. 14; Kononov Tykhon Artemovici (1918-1.11.1945) născut în regiunea Novosibirsk, prizonier de război, mormântul individual Nr. 15; Deykun Ivan Anisimovici (1925-01.11.1945) născut în regiunea Krivograd, repatriat, mormântul individual Nr. 16; Samokhyn Kyrei Fedoseievici (1897-06.11.1945) născut în regiunea Stalingrad, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 19; Torșkov Nikolai Yakovlevici (1914-08.11.1945) născut în regiunea Harkov, repatriat, mormântul individual Nr. 22; Boldârov Aleksandr Ilarionovici (1927-09.11.1945) născut în regiunea Krasnodar, mormântul individual Nr. 23; Islamov Rakhmed (1917-29.10.1945) născut în R.S.S. Tadjikistan, prizonier de război, mormântul individual Nr. 13; Filippov Yevstafyi Fedorovici (1899-01.11.1945) născut în regiunea Celeabinsk, prizonier de război, mormântul individual Nr. 17; Petrov Ivan Myfodievici (1925-03.11.1945) repatriat, mormântul individual Nr. 18; Ilin Aleksandr Maksimovici (1903-06.11.1945) născut în regiunea Stavropol, mormântul individual Nr. 20; Kovalskyi Anatolyi Petrovici (1945-07.11.1945) repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 21; Țykulov Ivan Ivanovici (1894-10.11.1945) născut la Stalingrad, repatriat, mormântul individual Nr. 24; Sorocenkova Maryia Ignatievna (1924-11.11.1945) născută în regiunea Smolensk, mormântul individual Nr. 25; Polyakov Fedor Gherasimovici (1918-12.11.1945) născut în regiunea Tver, prizonier de război, mormântul individual Nr. 26; Moyseienko Trofim Fedorovici (1897-13.11.1945) născut în regiunea Harkov, prizonier de război, mormântul individual Nr. 27; Smirnova Galina Vasilievna (1945-17.11.1945) repatriată din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 28; Yevtușenko Ivan Yakovlevici (1891-19.11.1945) născut în Sevastopol, repatriat din lagărul nr 299, mormântul individual Nr. 29; Yavorskyi Piotr Mikhailovici (1908-21.11.1945) născut în regiunea Ivano-Frankivsk, repatriat din Austria, mormântul individual Nr. 30; Galicenko Yuryi Fedorovici (01.09.1945-22.11.1945) născut la Budapesta, repatriat, mormântul individual Nr. 31; Gavrilov Ivan Semenovici (1914-23.11.1945) născut în regiunea Samarkand, Uzbekistan, prizonier de război din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 32; Bezpalko Mikhail Vasilievici (1912-24.11.1945) născut în regiunea Lviv, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 33; Marțeniuk Praskovia Semenovna (1922-25.11.1945) născută în regiunea Kamenets-Podilsk, repatriată din Lagărul nr 180, mormântul individual Nr. 34; Ciuban Deonisyi (1918-25.11.1945) născut în regiunea Vynytsia, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 35; Martâniuk Demian Yosifovici (1925-28.11.1945) născut în regiunea Kamianets-Podilsk, repatriat, mormântul individual Nr. 36; Sykalo Polyna Pavlovna (1917-31.11.1945) născută în orașul Poltava, repatriată din Austria, mormântul individual Nr. 37; Bogovik Fedot Fedorovici (1903-10.12.1945) născut în regiunea Luhansk, repatriat, mormântul individual Nr. 38; Djyhula Vladymyr Nikitovici (1920-11.12.1945) născut în regiunea Dnipropetrovsk, prizonier de război, mormântul individual Nr. 39; Holubevskyi Stepan Ihnatievyci (1924-11.12.1945) născut în regiunea Ivano-Frankivsk, repatriat, mormântul individual Nr. 40; Ciornov Vasilyi Alekseievici (1909-14.12.1945) născut în regiunea Smolensk, prizonier de război, mormântul individual Nr. 41; Khociayev Zurkan Nykievici (1916-15.12.1945) născut în R.S.S. Autonomă Kalmyk, prizonier de război, mormântul individual Nr. 42; Kiselev Timofei Vasilievici (1915-17.12.1945) născut în regiunea Tiumen, sergent, mormântul individual Nr. 43; Melnyciuk Stepan Madesovici (1922-17.12.1945) născut în regiunea Ternopyl, repatriat, mormântul individual Nr. 44; Sulayeva Nina Filipovna (1924-18.12.1945) născută în regiunea Luhansk, repatriată din Lagărul nr 299, mormântul individual Nr. 45; Șyanov Sydor Artiomovici (1924-18.12.1945) născut în R.S.S. Moldova, sergent, mormântul individual Nr. 46; Kurasov Murdasai (1916-21.12.1945) născut în R.S.S. Kazahstan, prizonier de război, mormântul individual Nr. 47; Sukhoverko Vladimir Vikentievici (1918-23.12.1945) născut în regiunea Mohilew, R.S.S. Belarus, prizonier de razboi, mormântul individual Nr. 48; Radionov Aleksandr Akimovici (1923-25.12.1945) născut în R.S.S. Autonomă Crimeea, prizonier de război, mormântul individual Nr. 49; Gribov Stepan Vasilievici (1923-27.12.1945) născut în regiunea Novosibirsk, prizonier de război, mormântul individual Nr. 50; Kovdyn Nikolai Mikhailovici (1888-27.12.1945) născut în regiunea Ternopil, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 51; Tozenberg Ivan Stepanovici (1927-27.12.1945) născut în Yugoslavia, repatriat, mormântul individual Nr. 52; Khukhunov Khalid (1910-28.12.1945) născut în R.S.S. Autonomă Kabardino-Balkarsk, prizonier de război din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 53; Sarafanov Leonid Grigorievici (1925-31.12.1945) născut în regiunea Kursk, repatriat, mormântul individual Nr. 54; Efimov Aleksandr Efimovici (1908-31.12.1945) născut în regiunea Tver, repatriat, mormântul individual Nr. 55; Vasikovici Nikolai Ivanovici (1924-02.01.1946) născut în regiunea Mohilew, R.S.S. Belarus, mormântul individual Nr. 56; Kolokolnikov Vladimir Platonovici (1909-05.01.1946) născut la Chișinău, R.S.S. Moldova, mormântul individual Nr. 57; Smirnov Ivan Yakovlevici (1922-07.01.1946) născut în regiunea Ivanovo, prizonier de război, mormântul individual Nr. 58; Varkuz Maryia Yakovlevna (1904-07.01.1946) născută în regiunea Polesk, R.S.S. Belarus, repatriată, mormântul individual Nr. 59; Agarkov Anatolyi Aleksandrovici (1945-12.01.1946) repatriat, mormântul individual Nr. 61; Arhipkin Vladimir Mikhailovici (1924-09.01.1946) repatriat din Lagarul nr 304, mormântul individual Nr. 60; Ținis Yanis Vylevici (1876-18.01.1946) născut Riga, R.S.S. Letonă, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 63; Elisiakov Ivan Ivanovici (1902-17.01.1946) născut la Kerci, R.S.S. Autonomă Crimeea, repatriat, mormântul individual Nr. 62; Khokhlov Pavel Aleksandrovici (1914-21.01.1946) născut în regiunea Pavlodar, prizonier de război, mormântul individual Nr. 64; Vasiliev Ivan Vasilievici (1888-27.01.1946) născut în regiunea Velikie Luky, repatriat, mormântul individual Nr. 65; Sokolova Yelena Timofeievna (1893-12.02.1946) născută la Harkov, repatriată din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 66; Kozorin Boris Antonovici (1917-13.02.1946) născut în regiunea Oriol, raptriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 67; Kaygorodov Kapyton Alekseievici (1919-28.02.1946) născut în regiunea Kazahstanul de Est, mormântul individual Nr. 68; Bryk Hryhoryi Artemovici (1923-03.03.1946) născut în regiunea Zaporojie, mormântul individual Nr. 69; Șmidt Mikhail Fedorovici (1878-12.03.1946) născut în R.S.S. Letonia, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 72; Makarevyci Ana Hryhorievna (1945-09.03.1946), repatriată din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 70; Dașkovskyi Vladimir Vladimirovici (1945-11.03.1946) repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 71; Tkacenko Dmytryi Yevdokimovici (1917-16.03.1946) născut în regiunea Krivohrad, mormântul individual Nr. 73; Doyan Hrystofor Liudvihovici (1881-16.03.1946) născut în regiunea Jitomir, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 74; Agheieva Olga Fedorovna (1920-18.03.1946), prizonier de război, mormântul individual Nr. 75; Ryabov Vasilyi Yefimovici (1918-18.03.1946) născut în R.S.S. Autonomă Tătară, maistru, mormântul individual Nr. 76; Volodin Vyaceslav Andreievici (1924-18.03.1946) născut în regiunea Voronej, mormântul individual Nr. 77; Lakusta Fedor Mikhailovici (1922-20.03.1946) născut în R.S.S. Autonomă Mordovia, mormântul individual Nr. 78; Poltavțeva Nadejda Ivanovna (1946-26.03.1946) repatriată din Lagărul nr 304; Stepanov Vasilyi Pavlovici (1928-05.04.1946) repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 78; Duplyi Valentyn Nikolaievici (07.12.1945-06.04.1946) repatriat din Lagărul nr 304; Neșciuk Iryna Mikhailovna (1945-07.04.1946) repatriat din Lagărul nr 304; Vytek Ivan Vyaceslavovici (1896-10.04.1946) născut în regiunea Kamianets-Podilsk, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 79; Morozov Ivan Kapitanovici (1907-18.04.1946) născut în regiunea Stalingrad, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 81; Șpițnaghel Helmut (1931-10.04.1946) repatriat din Lagărul nr 304; Naumov Hryhoryi Hryhorievici (1886-18.04.1946) născut în regiunea Kiev, repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 80; Padun Stepan Mikhailovici (1927-20.04.1946) născut în regiunea Kamianets-Podilsk, mormântul individual nr. 82; Krivenkov Egor Yevseievici (1922-02.05.1946) născut în regiunea Smolensk, repatriat, mormântul individual Nr. 83; Dmitriev Vladimir Nikolaievici (1920-04.05.1946) născut în regiunea Celeabinsk, sergent major, mormântul individual Nr. 84; Kagumov Iraș (1910-07.05.1946) născut în R.S.S. Uzbekistan, prizonier de război repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 85; Malakhov Ivan Grigorievici (06.05.1946) sergent major, mormântul individual Nr. 86; Varnakovskyi Yaroslav Yaroslaovici (1946-27.05.1946) repatriat din Lagărul nr 304; Mujyk Yosyf Yohanovici (1895-02.06.1946) repatriat din Lagărul nr 304; Kirnoi Yozef Yozefovici (1908-02.06.1946) născut în Cehoslovacia; Samoilov Nikolai Andreievici (1946-08.06.1946) repatriat din Lagărul nr 304; Protopopov Yevhenyi Platonovici (1921-12.07.1946) repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 87; Șagalova Liudmyla Anatolievna (1946-16.07.1946) repatriată din Lagărul nr 304; Draci Valentina (1946-18.07.1946) repatriată din Lagărul nr 304; Nesterov Aleksandr Kuzmici (1912-21.07.1946) născut în regiunea Donețk, prizonier de război repatriat din Lagărul nr 304, mormântul individual Nr. 88.
Spre deosebire de lista precedentă, întocmită de Spitalul de Evacuare Nr. 3400, aceasta precizează cu exactitate lagărele din care au fost eliberați mulți din repatriații înhumați la Sighet. În limba germană aceste lagăre erau numite „stalag”, prescurtarea de la denumirea în limba germană „Kriegsgefangenen-Mannschaftsstammlager” (lagăr pentru prizonieri de război). Lagărul nr. 302 se afla în Barkenbrugge, pe teritoriul Poloniei. Însă majoritatea celor repatriați, conform listei de mai sus, provin din infamul Lagăr 304 (IV-B), eliberat de către Armata Roșie pe data de 23 aprilie 1945, aflat la o distanță de aproximativ 50 km de Dresda, având o subunitate la Zeithain (Stalag IVB/Z). La Zeithain au murit aproximativ 25.000-30.000(n. s. 6) de soldați sovietici, majoritatea uciși de bolile și epidemiile (în special tifos) care au apărut ca urmare a condițiilor precare din lagăr (erau ținuți, la început, în aer liber, fără apă sau hrană). Se pare că prizonierii sovietici erau supuși unor tratamente mai rele ca urmare a faptului că U.R.S.S. nu semnase Convenția de la Geneva din 1929. În acest lagăr au fost închiși și celebrii scriitori Kurt Vonnegut și Claude Simon, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 1985.
Un document descriptiv(n. s. 7) întocmit, probabil, după terminarea lucrărilor de amenajare a cimitirului din Sighet, redă o listă a celor înhumați. Documentul redactat pe data de 5 octombrie, tradus pe data de 9 octombrie 1949, a fost întocmit de căpitanul Kaștelian Vladimir (tradus din limba română de către locotenentul Yampolskyi) și reprezentantul Comitetului Temporar al orașului Sighet Poliak Ioan. A fost întocmit în 5 exemplare (pentru: Ministerul de Interne, Ambasada URSS, reprezentantul Comandamentului Sovietic, reprezentantul Comitetului județean temporar Maramureș, reprezentantul Comitetului orășenesc temporar Sighet). Documentul are 5 pagini și descrie următoarele lucrări efectuate: îngrădirea cimitirului cu gard din piatră naturală, instalarea unei portițe de fier amplasată la intrare, așezarea de monumente funerare din beton acoperite cu mozaic, împrejmuirea mormintelor cu fier beton, amplasarea monumentului de fier beton acoperit cu mozaic și placă comemorativă din marmură neagră, amenajarea de alei acoperite cu pietriș, plantarea de flori. Conform documentului, cimitirul avea: 204 morminte individuale, 2 morminte comune, 109 soldați cunoscuți, 1208 necunoscuți. Monumentul central era deja amplasat în forma pe care o are și astăzi. Sunt menționate și gradele soldaților cunoscuți: 2 ofițeri, 3 sergenți, 97 rang necunoscut, 7 soldați. Și pe prima, și pe a doua pagină a documentului apare menționat numărul soldaților necunoscuți: 1208. Acest număr nu este confirmat de alte documente, însă ar putea fi real. Chiar și după revoluția din 1989, câțiva din consilierii în vârstă ai Parohiei Ortodoxe Ucrainene Sighet vorbeasu despre existența unor gropi comune, altele decât cele două, marcate prin monumente funerare. După mărturiile unora dintre ei, o astfel de groapă comună se află în partea din spate a parcelei E a cimitirului parohial, în vecinătatea cimitirului romano-catolic.
Această listă redă următoarele nume: Fedotov Nikolai Dimitrovici (1900-18.07.1945); Yulita Kiril Pasikharovici, soldat; Alekseyenko Nina Aleksanrovna (1925-30.09.1945); Zherskaia Anastasiya Trofimovna (1920-4.10.1945); Melnik Ilarion Ilarionovici (1909-4.10.1945); Vordiyan Hrehoriy Stepanovici (1914-4.10.1945); Timofeieva Valentina Aleksandrovna (1924-8.10.1945); Gaidar Mikhail Mikhailovici (1922-8.10.1945); Popov Nikolai (1909-6.10.1945); Olivak Pavel Vladimirovici (1910-17.10.1945); Toknyi Petr Petrovici (1923-19.10.1945); Kulakova Anastasiya Nikiticina (1926-21.10.1945); Șețelereva Vera Mikhailovna (1926-25.10.1945); Sokhin Mikhail Alekseievici (1908-29.10.1945); Islamov Rakhmed (1917-27.10.1945); Komonov Mikhail Artimovici (1918-3.10.1945); Deikum Ivan Anisiyevici (1925-30.10.1945); Filipov Mustafa Fedorovici (1899-29.10.1945); Petrov Ivan Mifodievici (1925-1.11.1945); Samokhin Kiril Fedorovici (1897-4.11.1945); Ilin Aleksand(r) Maksimovici (1913-4.11.1945); Tarasov Nikolai Yakovlevici (1914-6.11.1945); Tukunov Ivan Ivanovici (1894-8.11.1945); Smirnova Galina Vasilievna (1925-15.11.1945); Kovalevskyi Anatolyi (1905-5.11.1945); Sorocenkova Maryia Ignatovna, soldat (1924-9.07.1945); Poliakov Fedorovici Gherasimovici (1918-10.11.1945); Moiseyenko Trofim Fedorovici (1926-11.11.1945); Yevstyșenko Ivan Yakovlevici (1891-17.11.1945); Yavorskyi Piotr Mikhailovici (1908-19.11.1945); Tulimenko Yuryi Fedorovici (1905-20.11.1945); Gavrilov Ivan Semenovici (1914-21.11.1945); Bezpalyvok Mikhail Vasilievici (1912-22.11.1945); Marteniuk Paraskovia Semenovna (1922-23.11.1945); Subak Denys (1918-23.11.1945); Marteniuk Demian (1925-27.11.1945); Bogovyk Iliya (1903-7.07.1945); Jigula Vladimir Nikolaievici (1920-19.12.1945); Golubiovskyi Stepan Ignatievici (1924-9.12.1945); Ciornov Vasilyi Alekseievici (1909-11.12.1945); Kaceaia Surkam Mikhaievici (1916-13.12.1945); Ksiolov Timofei Vasilievici, sergent (1915-14.12.1945); Meryciuk Stepan Madestov (1922-15.12.1945); Sulayev Nina Filipovna (1924-16.12.1945); Seyanov Sydor Artemovici, sergent (1924-16.12.1945); Kunesov Mursadai (1916-19.12.1945); Sukhovenko Vladymyr Viktorovyci (1918-21.12.1945); Rionkov Aleksandr Achimovici (1923-25.12.1945); Gribov Stepan Vasilievici (1923-25.12.1945); Kuknov Khomet (1910-10.12.1945); Rozenberg Ivan Stepanovici (1927-27.12.1945); Kodrin Nikolai Mikhailovici (1887-27.12.1945); Sarafanov Leonid Grigorovici (1925-31.12.1945); Yefimov Aleksandr Yefimovici (1908-31.12.1945); Vasylkovici Nykolai Ivanovyci, soldat (1924-2.2.1946); Kolokolicikov Vladimir Platonovici (1909-5.01.1946); Smirnov Ivan Yakovlevici (1922-7.1.1947); Varkuz Mariya Yakovlevna (1904-7.01.1946); Arkhipkin Vladimir Mikhailovici (1924-9.01.1946) diferit data morții; Stepanov Vasiliy Vladimirovici (1928-3.4.1946); Yelizarov Ivan Ivanovici (1902-17.01.1945); Timiș Yanis Vasilievici (1876-18.01.1946); Kuilov Pavel Aleksandrovici (1914-21.1.1946); Vasiliev Ivan Vasilievici (1888-27.01.1946); Sokolova Yelena Timofeyevna (1924-12.02.1946); Tkacenoko Dmytryi Yevdokimovici (1917-16.03.1946); Aliyeva Olga Fedorovna (1920-18.03.1946); Riabov Vasiliy Yefimovici, sergent major (1898-18.03.1946); Volghin Vyaceslav Andriyevici, soldat (1924-18.3.1944); Kozorin Boris Antonovici (1917-13.03.1944); Kaidarov Kapiton Alekseievici, soldat (1919-27.02.1946); Hrehoryi Artemovici (1923-3.03.1946); Makarovyci Anna Hrihorievna (1945-9.03.1946); Amiov Mikhail Fedorovici (1878-12.03.1946); Yakusta Fedor Mikhailovici (1922-20.03.1946); Malakov Ivan Grigorievici, sergent major (1—- 4.05.1946); Khaimov Irak (1910-6.05.1946); Dimitrov Vladimir Nikolaievici, sergent (1920-2.05.1946); Kryvenko Igor Evseievici (1922-3.05.1946); Khodun Stepan Mikhailovici (1927-19.04.1946); Morozov Ivan Kapitanovici (1907-17.04.1944); Naumov Grigoryi Grigorovici (1886-17.04.1946); Vitek Ivan Veceslavovici (1896-9.04.1946); Șigalova Polina Pavlovna (1917-29.11.1945); Fazemberg, soldat (1917-1945); Andrașciuk Senya (1921-4.09.1945); Zolotov Leontyi Mikhailovici (1920-4.09.1945); Fedotov Vasilyi Fedorovici (1895-26.08.1945); Tyon Valentina Yefimovna (1924-13.09.1945); Kodenko Yakov Mikhailovici (1899-9.09.1945); Mikhail Vasilyi (1907-28.08.1945); Lebediuk Aleksei (1945-25.01.1946); Artenynskyi Nykolai Nikolaievici; Sunilov Ivan Trofimovici (1906-29.10.1945); Sokolova Yelena (1893- —); Dorofeiev Serghei Fomici (— – 26.10.1945); Goldștein D.A., locotenent (1914-9.11.1945); Preliukin; Dazpvilko Galina Nikolaievna (— – 28.07.1946); Popovna Vasilievna (1924-9.07.1945); Huleniuk Kuzmici, soldat (— – 24.07.1945); Stenko Nikolai, soldat; Khucin, sergent (1912- —); Martynenko Fedor Filipovici (— – 27.05.1945); Sedeniuk Vasiliy Nikolaievici; Mustațe Grigoryi, soldat (1914-15.06.1945); Asarap Danil Vasilievici (1914-25.08.1945); Borozin Aleksei (1923-9.06.1945); Zmikov Vornilovici, sergent major (1909-7.07.1945).
Cea mai recentă listă cu numele celor înhumați în cimitir datează din data de 20 septembrie 1993(n. s. 8), întocmită de către atașatul militar al Ambasadei Federației Ruse, colonel E. Smirnov. Această fișă prezintă intervalul în care s-au făcut înhumări: 31.12.1944-30.04.1945, deși au avut loc înhumări chiar și în anul 1950. E prezentată structura cimitirului: două morminte comune și 195 individuale, 351 de soldați în total, 97 cunoscuți și 254 necunoscuți. Din schița cimitirului, atașată listei celor înhumați, reiese că, la momentul respectiv, existau 6 rânduri de morminte individuale. Cu toate că foarte multe dintre numele și patronimele trecute pe listă cu greu pot fi identificate cu ceea ce este trecut în documentele de mai sus, în unele cazuri asemănările fiind foarte mari (cel mai probabil au fost copiate de pe monumentele funerare, deteriorate odată cu trecerea timpului) numărul total al celor înhumați se apropie de numărul real care reiese din documentele din anii 1944-1949. Acest document are atașată o fotografie a cimitirului din care reiese că mormintele individuale erau orientate cu fața înspre strada Tisei, în timp ce monumentele funerare erau întoarse cu fața spre strada Rodnei, așa cum sunt amplasate și astăzi.
Lista soldaților din acest document este următoarea: Căpitan Soblambekov (1944); Locotenent Romanenko Piotr Mikhailovici (1948); sublocotenent Konev Pavel (1944); Khasumov Djambilat; sergent major Salametov Nikolai Mikhailovici (1944); soldat Evtușevski Ivan (1944); Petrenko Ivan; Mironeț Ivan; Yulita Kyryl Posikhirovici; Alekseienko Nina Aleksandrovna; Ycerskaya Anastasyia Trofimovna; Melinyk Ilaryon Yosyfovici; Vordianin Grigoryi Stepanovici; Timofeieva Valentina Aleksandrovna; Gaidar Mikhail Mikhailovici; Popov Nikolai (1945); Slebnik Pavel Vladimirovici; Tokny Piotip Petrovici; Kulak Anastasyia Nikitovna; Sepelova Yeva Mikhailovna; Sokhin Mikhail Alieksandrovici; Islamov Rakhmed; Komokov Mikhail Artemovici; Popa Piotr Vasilievici; Bolișakova Anna Nikolaievna; Eustysenko Ivan Yakovlevici; Yavorskyi Piotr Mikhailovici; Tulmenko Yuryi Teodorovyci; Gavrilov Ivan Semenovici; Bespașkov Mikhail Vasilievici; Martâniuk Praskovia Semenovna; Țubak Dionisyi; Martâniuk Damyan; Bogovik Ylyi Fedorovici; Djigula Vladimir Nikolaievici; Golubevskyi Stepan Ignatievici; Deikut Ivan Fedorovici; Filippov Evstafyi Fedorovici; Petrov Ivan Mikhailovici; Samykai Kyryl Fedorovici; Ilin Aleksandr Maksimovici; Terekov Nikolai Yakovlevici; Țukunov Ivan Ivanovici; Smirnova Galina Vasilievna; Sorokina Maryia Ignatievna; Sokolov Piotr Mikhailovici; Poliakov Fedor Gherasimovici; Cerkov Vasilyi Aleksandrovici; Khelaiu Țurkan Nykievici; Kiselev Timofei Vasilievici; Mericiun Stepan Miditovici; Sulieva Nina Filippovna; Seyakov Sydor Artemovici; sergent Kurasov Maslay; sergent Sukhovenkov Vladimir Viktorovici; Rakhnov Aleksandr Arkhipovici; Dudariov Piotr (1946); Romaniuk Lidyia; Kulynycenko Nykola Hryhorievna; Firsov Yuryi (1948); Șmidt Mikhail Fedorovici; Volodyn Vyaceslav Andreievici; Rakov Vasilyi Trofimovici; Alyieva Olga Fedorovna; Tkacenko Dmytryi Yevdokimovyci; Vasiliev Ivan Vasilievici; Gaidarov Kapiton Aleksandrovici; Kopâlov Pavel Aleksandrovici; Țynys Yanis Vasilievici; Yelisianov Ivan Ivanovici; Stepanov Vasilyi Pavlovici; Arkhipkin Vladimir Maksimovici; Naumov Grigoryi Grigorievici; Vyt Ivan Vyaceslavovici; sergent Khokhupov Khamed; Heybov Stepan Vasilievici; Andrianova Yuliyia Gheorghievna (1945); Filatov Nikolai Dmitrievici; Polyakov Nikolai Stepanovici; Șevcenko Konstantyn Konstantynovici (1950); Vlasov Ivan Petrovici; Fazenberg; Makarovyci Anna Grigorievna; Kremeniov Viktor (1947); Korețkyi Andrei Ivanovici; Varkuz Maryia Yakovlevna; Smirnov Ivan Yakovlevici; sergent Khasaev Kasim Kaimovici; Drobov Ivan Yevdokimovici; Ivancenko Aleksei Mikhailovici; Protopopov Yevhenyi (1946); Malakhov Ivan Grigorievici; sergent major Karimov Irakh; Dmitriev Valentin Nikolaievici; Krivenko Igor Yevseyevici; Pady Stefan Mikhailovici; Morozov Ivan Kapitanovici.
Într-un album(n. s. 9) al tuturor cimitirelor sovietice de pe teritoriul României, sunt prezentate succint cifrele legate de cimitirul din Sighet: 394 „nume de ostași”, două morminte comune și 297 morminte individuale.
În lumina documetelor prezentate, putem afirma că sunt cunoscute cu aproximație, la momentul de față, numele a 387 de persoane înhumate în cimitirul din Sighet, dintre care 112 copii (aproximativ 30%). Aceste date dau unicitate cimitirului, care ar putea fi numit „Cimitirul eroilor și victimelor din cel de-al Doilea Război Mondial”. În ceea ce privește originea etnică a celor înhumați în cimitir, se poate face doar o estimare, pe baza documentelor care indică locul de naștere al celor decedați. Astfel cei mai mulți sunt, în egală măsură, ruși și ucraineni, mai apoi cetățeni ai regiunilor orientale ale U.R.S.S. (Turkmenistan, Uzbekistan, Kazakhstan etc.), belaruși, moldoveni etc.
Dintre toate cimitirele sovietice de pe teritoriul României, cel din Sighetu Marmației iese în evidență datorită componenței sale, care reflectă ororile războiului răsfrânte nu doar asupra soldaților dar și asupra populației civile.

Note de subsol:

1. „Donesenyia o bezvozvratnâh potieriah”, nr. de înregistrarea 99816 / 18.11.1944, Fondul Central al Ministerului Apărării Federației Ruse, 905/5, https://obd-memorial.ru/html/info.htm?id=54362862 (24.10.2023)
2. „Alfavitnaya kniga umerșih (1941-1945)”, Fondul Central al Ministerului Apărării Federației Ruse, Nr. fondului 58, Nr. de inventar A-71693, Nr. dosar 1812 , https://obd-memorial.ru/html/info.htm?id=76382214&p=1 (24.10.2023)
3. „Immenoi spysok bezvozvratnâh potieriah”, din data de 5.05.1945, Fondul Central al Ministerului Apărării Federației Ruse, Nr. fondului 58, Nr. de inventar 18003, Nr. dosar 671, https://obd-memorial.ru/html/info.htm?id=4544824 (24.10.2023)
4. „Vajno pomniti proșloie”, V. Vynokurov, I. Agatyi, publicat în Nezavisimoye (22.10.2020) https://nvo.ng.ru/nvo/2020-10-22/15_1114_past.html (24.10.2023)
5. „Dokument hospitalia (medsanbata) – Knyga pogrebenia” (17.01.1944-20.07.1946), Fondul Central al Ministerului Apărării Federației Ruse, Nr. fondului 58, Nr. de inventar A-83627, Nr. dosar 934, https://obd-memorial.ru/html/info.htm?id=55941835&p=1 (24.10.2023)
6. https://en.stsg.de/cms/node/921 (24.10.2023)
7. „Akt. Spysok sovetskih heroiev pokhoronenâkh na kladvișce Sighet”, (09.10.1949) Fondul Central al Ministerului Apărării Federației Ruse, Nr. fondului 3397, Nr. de inventar 434042, Nr. dosar 2, https://obd-memorial.ru/html/info.htm?id=1155771453&p=1 (24.10.2023)
8. „Ucetnaya Kartocica voinskogo zakhoronenya – Rumâniya, No. 48”, (20.09.1993) https://obd-memorial.ru/html/info.htm?id=262030339&p=2 (24.10.2023)
9. „Cartea memoriei”, Editura Celovek, Moscova, 2021, p. 542

Prof. Maria Lauruc
Preot Marius N. Lauruc

Primăria comunei Giulești a organizat , vineri, 10 noiembrie 2023, la Ferești, evenimentul „Pă Mara, pă lângă apă”.

În continuare, recitalul susținut de Maria Gheorghiu, Narcisa Suciu și Florin Săsărman:

Foto & Video: dr. Sorin MARKUS

Șantier sentimental

în mine cred că s-a cuibărit
cel mai trist om care a
murit vreodată
un om care nu are nimic în el
și totul în afara sa
care te iubește și nu te vrea
dar te vrea mai mult decât
vrea să învie

în mine a murit și s-a născut un dor
(pe patul de moarte) de ceva ce nu
am avut vreodată
un dor care își crește aripi ca să scape
iar eu nu știu unde să îl duc pentru că
tu ești acasă al meu iar casa mea un loc
străin și tu tot o străină și eu un homeless
care a avut prea multe case și niciun acasă
în mine ai murit tu
cel mai frumos cadavru pe care l-am văzut
cel mai frumos pe care l-am omorât puțin
câte puțin la fiecare criză la fiecare „iartă-mă”

nu am avut niciodată chef de ceartă
tu nu ai avut niciodată chef de luptă
cu tot ce e în mine
așa că m-am făcut singură homeless
și îmi pare rău că te-am dărâmat
până când ai rămas o schiță care
încă îmi spune că mă iubește
atunci când își amintește.

Dra-ga mea

of, draga mea, cât ești de
– nu știu cum –
astăzi când e sărbătoare
și picnicurile sunt pe toate păturile color
și totuși norii se aruncă violent
în geam gata să-l spargă în
cioburi care să-mi sară în tălpi
tălpile mele sunt făcute pe mărimea
cearșafului cu care sper să fiu acoperită
când norii se aruncă asupra mea
și când furtuna va fi aici să mă
sugrume fără mâini
și eu să ajung atârnată fără ștreang
și tu să mă plângi peste o pernă nea-
neagră neagră neagră ca și cămașa ta

of, draga mea, fii mai
– nu știu cum –
ca să-i pot spune furtunii să plece

dar crede-mă nu este vina ta
draga mea draga mea
eu sunt furtună și tu
ești acoperișul care nu se sparge
nici după grindină nici după
fulgerele din mintea oricărui poet

dra-
ga
mea
iartă-mă.

Durerea mea

doare pentru că
așa trebuie
sau pentru că așa îmi trebuie

doare pentru că durerea vine
din noi
iar a mea nici măcar nu se
leagă de exounivers
a mea vine din cavitatea toracică
a mea vine și nu mai pleacă niciodată

cele mai stranii dependențe vin la
pachet cu cele mai
stranii suferințe.

                                                              Anastasia Herbil
clasa a XII -a B
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet