Consiliul Local al municipiului Sighet, întrunit în ședință ordinară miercuri, 31 mai 2023, a decis prin votul celor 14 consilieri prezenți să acorde titlul de Cetățean de Onoare al orașului nostru Domnului Gheorghe Codrea, artistul vizual care a împlinit 95 de ani în 02 martie (s-a născut la Sighet în anul 1928).

Laudatio-ul a fost rostit de jurnalistul cultural clujean Demostene Șofron. Despre personalitatea Maestrului Codrea a vorbit și dl. Ioan Ardeleanu – Pruncu. La finalul ceremoniei dl Codrea a mulțumit celor care s-au coalizat și au contribuit la acordarea acestui titlu.

Felicitări, Maestre!…. și... ani buni, cu sănătate!

*  *  *

Gheorghe CODREA s-a născut la 02 martie 1928, la Sighet. Locuiește la Cluj.
Gheorghe Codrea a absolvit Liceul „Dragoș Vodă” în anul 1948. Pe la sfârșitul anilor ’40 este remarcat și îndrumat spre artele plastice de către cunoscutul pictor maramureșan Traian-Bilțiu Dăncuș. A urmat și absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj (1949 – 1953), specializarea pictură, clasa profesorilor Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Nagy Imre, Andrassy Zoltan, după care a continuat studiile în scenografie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1953 – 1956) avându-i profesori pe Alexandru Moscu, Toni Gheorghiu, Walter Siegfried.

La încheierea studiilor, conform uzanțelor, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Oradea dar, iubind Clujul, a aplicat la un concurs deschis pentru un post similar în inima Transilvaniei, unde a şi fost angajat în 1956 până la pensionare în anul 1989.

A inovat și modernizat tehnica scenografică a secolului trecut, introducând în spectacole proiecțiile, creând elemente scenografice ce relevau și talentul de pictor, adevărate lucrări de artă de sine stătătoare.
Gheorghe Codrea a fost 33 de ani un scenograf – artist al Operei Române din Cluj, aducând în scenografie o abordare modernă, fiind adept al spectacolului vizual total.

A creat scenografia pentru spectacole lirice memorabile, Bărbierul din Sevilla, Coppelia, Don Carlos, Lacul lebedelor, Secretul lui Don Giovanni, Tripticul puccinian (1972), Povestirile lui Hoffmann, Nunta lui Figaro, Flautul fermecat, Don Juan, Zamolxe și Ulysse, Voievodul țiganilor, Nabucco, Falstaff, Boris Godunov etc.

S-a remarcat și în pictura de șevalet, având mai multe expoziții personale atât în țară cât și în străinătate.

Foto & text: Ion Mariș

Maramureșul are un bogat și inedit patrimoniu spiritual și material. Poate de aceea BES Romania (Director general – Martha Mocanu), organizatorul Taberei Internaționale de Creație Plastică, ajunsă la ediția a XV – a, a ales județul nostru („baza de lucru” – Desești) ca sursă de inspirație.  Finanțatorul BES (Beauty & Science) România este unic importator și distribuitor în țara noastră a produselor cosmetice marca BES (Italia).

Partenerii BES România din acest an sunt Parohia Ortodoxă Desești și Casa Iurca de Călinești. Trebuie precizat că fiecare tabără se desfășoară într-o locație diferită, având o temă și un „logo” unic, iar artiștii participanți sunt profesioniști, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România dar și ai altor  organizații de profil din țară și străinătate.

Am stat de vorbă cu doamna Mădălina Mocanu, coordonatorul taberei din acest an, care mi-a oferit detalii organizatorice dar și informații despre artiștii prezenți în Maramureș pentru zece zile. Andreescu Gheorghe (președinte UAP Galați), Andreescu Jana (UAP Galați), Bădălan Sterică (UAP Galați), Bezem Dumitru (UAP Piatra Neamț), Caraiman Gheorghe (Asociația Artiștilor Dobrogeni Constanța), Coman Ștefan (UAP Republica Moldova), Comșa Emil (UAP Sibiu), Ganța Mihaela (UAP Baia Mare), Ghinea Alexandru (Asociația Artiștilor Dobrogeni Constanța), Ghiorghiță Marilena (Președinte UAP Ploiești), Herța Liviu (UAP Republica Moldova), Paraschivescu Valter (membru în Consiliul director al UAP România) sunt artiștii care s-au bucurat de istoria și frumusețea zonei noastre și care vor expune Miercuri, 31 mai 2023, ora 14:00, la Salonul „Vitralis” al Casei Iurca de Călinești din Sighet.

„BES România susține arta și cultura, organizează și sponsorizează diferite evenimente culturale, atât pe plan local – Ploiești – cât și la nivel național. Spre exemplu, Tabăra Internațională de Creație Plastică s-a desfășurat în anul 2022 la Rânca („Culorile Păcii dincolo de Orizonturi”), Bușteni – Castelul Cantacuzino, 2021 („Istorie pe Șevalet la Castel”), Ploiești – 2020 („Culorile Speranței”), Arieșeni – 2019 („Rădăcinie de Culoare Românească”) etc. Fiecare tabără anuală se personalizează printr-un titlu – mesaj distinct, sugerat de locația, zona în care poposim.” (Mădălina Mocanu)

Doamna Mocanu a mai dorit să mulțumească în mod special partenerilor acestei ediții maramureșene: preotul paroh Ioan Ardelean (Parohia Ortodoxă „Cuvioasa Parscheva” Desești) și Dănuț Iurca (Casa Iurca de Călinești).

Așadar, iubitorii artei sunt invitați și așteptați la vernisajul de miercuri, la o frumoasă expoziție dominată de forța și „explozia”… culorilor!

Ion Mariș

Pentru a nu tulbura magia evenimentului care m-a făcut să am această atitudine, am să las titlul pentru mai tîrziu.

A fost prea frumos, prea sublim concertul de sîmbătă seara la care am să fac referire și din respect față de protagoniști, am să aduc numai cuvinte de laudă. Expresia ,,piele de găină” a fost depășită. Nu știu ce senzori exteriori au rămas neactivați! Concertul celor trei tenori italieni, a avut un impact de răsunet pentru orașul nostru și a fost unul așteptat de mult și primit de-un public dornic de frumos și de calitate, sătul de cotidianul meschin în care ne tîrîm zi de zi. A fost un REGAL, atît ca prestație cît și ca prezență a publicului sighetean! Am dovedit încă o dată că suntem un oraș cu rădăcini cosmopolite, boeme, cu înclinații către romantism, frumos… Și cum putea să se încununeze mai frumos aceste veleități decît printr-un concert cu tenori și muzică italiană! Efectiv se poate spune că a fost un concert incendiar! Sala plină la capacitate, scena așișderea. Aproape 40 de profesioniști pe o scenă minusculă, neîncăpătoare, fiind, din păcate, singura sală de spectacole din Sighet, sala „Monica Chifor” din cadrul Școlii de Muzică George Enescu.

Se știe că această sală a fost gîndită pentru manifestările elevilor talentați din domeniul muzical. Pianul care ocupă aproape jumătate din spațiu dovedind acest fapt. Pe parcurs însă s-a trecut la a aloca spațiu și altor manifestări, dar eu cred că la nivelul de sîmbătă, 27 Mai, nu s-a ajuns niciodată. Cînd, la intrarea în sală, scena era ocupată doar de scaunele și instrumentele celor peste 30 de instrumentiști, îți puneai problema unde vor intra și personajele principale? Între orchestră și microfoanele din față era distanță de un pas. Și se mai anunțase și un număr de balet. E adevărat că săracii balerini (o pereche), datorită talentului, s-au putut strecura printre microfoane și orchestră. La ora indicată, în sunet de tobe, au început să intre artiștii. De afară, din curtea interioară, din iarbă, aliniați pe lîngă un container de gunoi. Domnișoare fine, în rochițe de voal, cu viorile în mîini, pe lîngă containerul de gunoi, dădeau un tablou ciudat. Altă cabină de artiști nu s-a găsit! Momentul a fost penibil. Cine a avut minte și cuget a roșit! N-am fost singura căreia i-a fost rușine cu o asemenea imagine. La valoarea invitaților, locația a fost umilitoare. Nu vreau să aduc vreo vinovăție conducerii acestei locații. Dimpotrivă! Toată considerația pentru efortul acestora și au făcut chiar imposibilul ca această sală de școală să fie adaptată pentru un asemenea eveniment.

Dar, oare atît să aibă Sighetul? Chiar, noi, locuitorii, să nu avem dreptul la o sală de spectacole decentă, spațioasă, unde, sunt sigură că veneau mult mai mulți spectatori, dacă nu erau condiționați de numărul de locuri. De ce este lăsată Sala ,,Viorel Costin„în paragină? Ale cui interese sunt în joc? Cît poate costa o reabilitare? Oare la ce grad de importanță ar trebui să se situeze un eveniment artistic pentru a beneficia de locația renovată a Cinematografului Mara? Doar notorietatea unora ca ale lui Cătălin Botezatu ? Cît o să ne mai lamentăm pentru a-i scoate din letargie pe ai noștri edili, care bine ar face ca într-o seară, cum a fost cea de sîmbătă, să se „adune” pe sunetul muzicii și să facă pace și să mai și facă ceva pentru noi! Pe d-na vice, am văzut-o la concert. Senină, elegantă, nonșalantă, făcînd poze cu telefonul, ba i-a vizitat în „cabină” și pe artiști, probabil tot pentru poze. Noroc că nu a plouat, îi ieșeau pozele aburite!

În final, eu doar atît mai pot să zic:
SĂ NE FIE RUȘINE! Că permitem la nesfîrșit bătaia de joc asupra orașului, implicit asupra noastră și asupra banilor noștri pe care adm. publică îi administrează prost!

P.S.
Chiar a avut un comentaru prezentatorul legat de spațiul strîmt, după care a conchis: dar sighetenii merită așa ceva! N-am prea înțeles; că merităm așa spectacol, sau că ne merităm soarta? Trageți concluziile!

Ileana PISUC

L-am cunoscut pe Cosmin Perța la cea de a XLV-a ediție a Festivalului național de literatură și folclor – „Armonii de primăvară” (26 mai 2023). S-a jucat cu spiritul nostru de observație și ne-a impus, preț de câteva clipe, să intrăm vag în pielea unui personaj – puștanul de doar 16 ani care are să cunoască cât de relevantă este poezia contemporană pentru tânăra generație. Am avut plăcerea deosebită de a sta de vorbă cu el. Spun de vorbă, și nu intervievat, căci Perța nu este poetul atipic centralizat pe teme învechite, ci este un caracter despre care toate premiile vorbesc de la sine. Este tipul de om cu care îți face plăcere să mănânci un tiramisu (chiar două).

Mira Orza (M.O.): Cum vă simțiți să fiți în perioada Book Fest-ului în Nord?
Cosmin Perța (C.P.): E ciudat, pentru că eram deja obișnuit cu alt program. Din păcate, mereu „Armoniile de primăvară” s-au suprapus cu Book Festul, așa că în ultimii ani nu am reușit să vin aici. Anul acesta am programat din timp și am zis că de data aceasta nu am cum să lipsesc.

M.O.: În ce măsură credeți că pandemia a afectat demersul poeziei?
C. P.: A afectat comunicarea în primul rând. Cred, totuși, că a avut o perioadă foarte bună pentru că poezia are nevoie de introspecție, are nevoie de un soi de detașare de lume. S-au scris foarte multe cărți de poezie în pandemie, foarte mulți oameni care s-au retras în lume au avut acces la sine și au fost încurajați de context să scrie. A fost benefică acea perioadă, au apărut multe cărți bune.

M.O.: Credeți că v-a afectat și pe dumneavoastră într-o oarecare măsură?
C. P.: Da. Am scris mai mult decât de obicei, nu poezie neapărat, am scris proză. Am reușit să lucrez la o antologie de poezie și cumva am avut timpul necesar, timp pe care nu îl găsisem înainte de a-mi aranja textele.

M.O.: Lucrați în prezent la o nouă carte?
C. P.: Da, lucrez la trei cărți momentan, cumva în paralel – un nou roman, o carte pentru copii (Anisia 3) pe care trebuie să o termin până la toamnă și o carte de eseuri despre poezie, care la fel ar trebui să apară în octombrie. Am trei manuscrise între care jonglez în funcție de stare.

M.O.: Inteligența artificială ne „atacă”, așa cum ați și precizat astăzi la dezbatere. Credeți că se pot găsi beneficii la un E-book? Dar la o carte clasică?
C. P.: Evident că sunt beneficii. Eu pe telefon cred că am în momentul ăsta vreo 500 de cărți la care pot oricând să am acces. Nu aș putea niciodată să iau cu mine 500 de cărți în avion, în mașină – așa pot oricând să selectez ce vreau să citesc dintr-o ofertă mult mai mare. Nu știu dacă este totuși un avantaj atunci când vrei să îți propui un moment de plăcere. Lucrez foarte mult cu tableta, laptopul, telefonul, însă atunci când vreau să mă relaxez, prefer varianta tipărită.

M.O.: Încotro credeți că se îndreaptă poezia contemporană în acest moment?
C. P.: Poezia contemporană cred că se poate îndrepta oriunde și asta pentru că deja suntem într-un moment foarte bun al culturii noastre, avem foarte mulți autori proaspeți. Poezia tinde să devină o formă hibridă în ultima perioadă. Poezia începe să fie influențată de tot ceea ce vine din zona tehnică. Foarte mulți dintre cei mai tineri încep să se ducă înspre zone mai puțin explorate în cultura noastră. O nouă direcție foarte la modă este Spoken Word-ul, în care poezia este perfomată – unde avem elemente de teatru, unde avem elemente muzicale și în care cumva, folosindu-se de aceste medii diferite de text, mesajul poetic reușește să se accentueze și să creeze o întreagă atmosferă, care-i mult mai convingătoare.

M.O.: Ne-ați întrebat astăzi la dezbatere ce este pentru noi originalitatea. Pentru dumneavoastră, ea ce reprezintă?
C. P.: (Râde) Originalitatea presupune o doză de inedit, o doză de prospețime pe care să reușești să o aduci. Formele literare, cum ziceam, se transformă. Toate formele noi care apar sunt prelucrări sau inovații ale unor forme deja cunoscute. Originalitate înseamnă „to think out of the box”, dar ca să ieși din cutia respectivă trebuie să îi stăpânești foarte bine conținutul.

M.O.: Atunci când scrieți, vă inspirați și din alte părți?
C.P.: Cred că toți la un moment dat suntem inspirați. Nimeni nu se naște cu o cultură suficientă pentru a se putea lipsi de această zonă de inspirație. Partea de inspirație este uneori chiar mai subtilă de atât, pentru că poți să fii influențat de ceva aproape la nivel subliminal – să zicem că ai ascultat o piesă. Ți-a plăcut un vers de acolo. Linia aia melodică lucrează în subconștient și te duce până la urmă la a crea o parte de suport pentru ceea ce vrei să spui într-un poem viitor.

M.O.: A existat cineva în viața dumneavoastră care v-a încurajat să scrieți?
C.P.: Au fost foarte multe persoane, însă indiferent de încurajările din exterior, cred că e foarte importantă o conștiință de sine foarte puternică. Sunt mulți poeți care s-au pierdut pe parcurs pentru că nu aveau suficientă încredere și determinare. Niciun mare scriitor nu a ajuns mare scriitor brusc.

M.O.: Ce ne-ați recomanda să citim?
C.P.: V-aș recomanda să citiți poezie foarte tânără. Uitați-vă la premiile de debut de la Radio România Cultural, Dilema, Observator Cultural și vedeți cum scriu tinerii aceia. Miza oricărui tânăr este să reușească să fie cât mai actual și să găsească o formă de discurs care să comunice în primul rând cu generația sa.

Anul următor, Vișeu de Sus
Și tot la nord, nu?

Orza MIRA
redactor al Revistei AxA, revista C. N. „Dragoș-Vodă”

Foto: Mira Orza

Dacă sărbătoarea de Pesach reprezintă ieșirea din Egipt, care semnifică îngustimea, propriul Ego, revelarea proprietăților divine ale sinelui, această energie nu se manifestă plenar decât în urma procesului de Omer (numărătoarea celor 49 zile) care culminează cu Shavuot. Dacă de Pesach israeliții au obținut prin Moise eliberarea necondiționată și fără efort din sclavie, perioada de Omer este o perioadă de muncă spirituală asiduă pentru consolidarea acestei libertăți. Această dedicare spre spiritualitate atinge un maxim de Shavuot, când, studiind cu fervoare și entuziasm Torah întreaga noapte de Shavuot se atinge o conectare la energia nemărginită a creației și se îndepărtează toate judecățile cât și energia morții din viața fiecăruia dintre noi cât și a omenirii în ansamblu.

Așadar, Shavuot este mai mult decât o evocare religioasă a primirii celor 10 porunci pe muntele Sinai, este un eveniment cosmic, de conectare la un nivel energetic incomprehensibil în alte momente ale anului, care, într-un cuvânt ar putea fi exprimată ca Imortalitate.

Autor, dr. Sorin MARKUS

Pe scriitorul Leonard Ancuța (îl puteți găsi pe Facebook AICI) nu l-am cunoscut niciodată în mod personal, decât prin cărțile lui, prin poezia sa excepțională, care mai mult decât scrisă este efectiv ruptă din inima sa, ca o hrană vie.

Recent am văzut urletul lui de ajutor pentru a putea supraviețui (să își poată plăti chiria, să aibă ce mânca: el și motanul lui). Nu poate lucra, fiind măcinat de boală, trăindu-și durerea cu demnitate și în tot acest timp încă scriind pentru el, pentru fiecare dintre noi, un poem în fiecare zi, în loc de pâine. Leonard Ancuța a scris treisprezece cărți în aproximativ douăzeci de ani, cărți pe care le vinde la un preț simbolic de 50 lei pe toate.

Iată mesajul lui:

„CUMPĂRĂ 13 CĂRȚI ȘI AJUTĂ UN SCRIITOR
De ceva vreme am lansat această campanie, Revolut Literatura, prin care am pus la vînzare cele 13 cărți scrise de mine, la un preț mai degrabă simbolic, adică 50 de lei, în speranța că iubitorii de literatură sau binevoitorii le vor cumpăra și în acest fel vor contribui în mod activ ajutîndu-mă să ies din necazurile în care boala și lipsa de job m-au adus. Sunt într-o situație critică, abia reușesc să mă întrețin, am datorii majore la chirie și altă soluție nu văd momentan, decît să vînd aceste 13 cărți, în format electronic, ca să am și eu o viață, să nu-mi pierd casa, să am ce mînca. Sunt oameni care s-au mobilizat și m-au ajutat, dar este nevoie în continuare de bunătate și sprijin, așa că vă invit să cumpărați cărțile și să salvați un scriitor.
Vă mulțumesc din suflet și aștept mesajele dumneavoastră în privat pentru mai multe detalii!”

Așa arată un poem excepțional scris de un om care dăruiește pâine pentru suflet:

„apoteoza

sunt un om energetic, am făcut să înflorească un om
a doua oară. în mîinile mele și un banal creion
prinde rădăcini. cu toate astea, nu pot ridica dragostea
în apoteoza sa. te iubesc, însă dragostea e ca un drum
cu două capete.

eu într-unul, tu în celălalt, și drumul e ca un teren minat.
sunt un om energetic, m-am hotărît să mă fac fochist.
să aduc puțină căldură oamenilor, inclusiv mie.
sunt mai multă inimă decît ficat. sunt sărutul tău
pe pieptul meu.

potretul tău e ascuns în mine. nu-l vede nimeni, nici măcar tu.
ți-l desenez atunci cînd ne întîlnim și te fac să arăți ca tine.
și din mine nu mai rămîne nimic. sunt un om energetic, plin
ca un scurtcircuit cu dragostea.”

Antonia Luiza Dubovici

Asociația Culturală SunRai și SunRai Village (re)aduce “Très Court International Film Festival” la Sighet.

Asociația Culturală SunRai organizează în municipiul nostru, în parteneriat cu Muzeul Maramureşan și Institutul Francez din România (organizator național), festivalul internațional de foarte scurt metraj „Très Court International Film Festival”. Evenimentul va avea loc în perioada 2-4 iunie 2023 la Muzeul Satului din Sighet, de la orele 18:00.

Accesul la eveniment este gratuit, dar recomandarea organizatorilor este ca participanții la festival să doneze o carte pentru proiectul „CITEȘTE!” realizat în colaborare cu Ștefan Mandachi, prin care Asociația Culturală SunRai și-a propus să construiască un container-bibliotecă cu acces gratuit la educație pentru comunitatea locală. Persoanele care doresc, pot sprijini și financiar acest proiect pentru care se strâng fonduri în prezent.

Accesul în Muzeul Satului se face pe bază achitării unui bilet de acces în valoare de 10 lei, sumă care revine Muzeului Maramureșean și care are rolul de a susține proiectele pe care această instituție le desfășoară pentru comunitatea locală.

Festivalul de Foarte Scurt Metraj „Très Court International Film Festival” se află la a 25-a ediție, fiind prezent în Sighetu-Marmației timp de patru ediții (2013 – 2016, în organizarea Asociației Valea Verde și Rotary Club Sighet), prima ediție a avut loc în anul 2013.

În 2023, Asociația Culturală SunRai a luat decizia de a readuce acest festival în comunitatea locală și de a repune Sighetu-Marmației pe harta evenimentelor culturale internaționale, organizând a cincea ediție din orașul nostru.

Manifestarea „Très Court International Film Festival” este compusă din: competiția internaţională de filme de foarte scurt metraj, cu o durată totală de aproximativ 2 ore; selecția de filme internaționale realizate de femei sau având ca temă femeia Paroles de femmes, de aproximativ 50 min; selecția de filme pentru copii peste 6 ani Familială de aproximativ 50 min; selecția de filme franțuzești Sélection Française, de aproximativ 50 min; selecția de filme de comedie Să râdem (înainte de sfârșitul lumii) de aproximativ 50 min; selecția de filme documentare – 50 min.

Toate aceste secțiuni vor fi difuzate pe parcursul zilelor de 2, 3 și 4 iunie 2023, de la orele 18:00, după următorul program:
02 iunie 2023: Paroles de femmes (50 min) + o selecție de filme documentare (50 min);
03 iunie 2023: Sélection Française, de aproximativ 50 min + Să râdem (înainte de sfârșitul lumii) de aproximativ 50 min;
04 iunie 2023: Familiale de aproximativ 50 min (proiecție filme pentru copii) + competiția internaţională de filme de foarte scurt metraj, cu o durată totală de aproximativ 2 ore.

Asociația Culturală SunRai pregătește și alte surprize cu ocazia acestui festival, acestea urmând a fi anunțate în scurt timp pe pagina evenimentului.

Organizatorii

„Cu lanterna lui Diogene prin Facultatea de Filosofie” (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2023) este un volum care cuprinde secvențe (flash-uri) din amintirile prof. dr. Nicolae Iuga, din perioada studenției sale bucureștene a anilor ’70. Un volum plăcut de/la citit, alert, care include „crochiuri” literare, minimaliste, ale unor personalități discutate și/sau „discutabile” din secolul trecut (Ștefan Georgescu, Cătălin Zamfir, Mircea Flonta, Ion Ianoși, Alexandru Ivasiuc, Tudor Bugnariu, Paul Popescu – Neveanu, N. Tertulian etc).
La aproape jumătate de secol distanță de la „spumoasa” studenție bucureșteană filosoful Nicolae Iuga privește detașat anii pe care i-a parcurs în perioada „umanismului socialist”. Oamenii/ oamenii pe care-i evocă relaxat autorul sunt borne – martor autobiografice extrase selectiv din lumea tăcerii.

„Lanterna” scriitorului Nicolae Iuga luminează scintigrafic… fațetele timpului său.

            i.m.

Pentru două zile, (13 și 14 mai 2023), Baia Mare a devenit capitala muzicii francofone, pe scena Teatrului Municipal derulându-se etapa națională a Festivalului internațional ”Chants, sons sur scène”. 40 de participanți, câștigători ai etapelor județene, ne-au încântat cu piese din repertoriul contemporan. Numărul mare de sponsori și parteneri vorbește despre o legătură statornicită, de un prestigiu pe care acest festival, aflat la a XXII-a ediție, l-a câștigat în timp, prin munca, priceperea și dăruirea unei echipe formate din: prof. Nicolae Weisz – director al festivalului, prof. Lavinia Bob – coordonatoare, Răzvan Marton și Liviu Bora – prezentatori, Valentin Șipoș – responsabil audio-video, numeroși profesori cu respect pentru limba franceză și pentru actul artistic. Nu putem să nu menționăm umorul, spontaneitatea și farmecul personal al prezentatorilor, câștigători în edițiile trecute.

Prima zi a fost dedicată categoriilor de vârstă 13-15 ani, respectiv 18-25 ani, iar a doua zi categoriei 16-17 ani. Toți candidații au beneficiat de ateliere la studioul „Recreart”, unde au primit indicații prețioase pentru apariții cât mai spectaculoase în lumina reflectoarelor.

În încheierea primei seri, publicul a asistat la piesa de teatru, în limba franceză, Bestiaire, în interpretarea trupei DRAMATIS PERSONAE, pe un text scris de Dramatis Personae, Dumitru Solomon, Boris Vian și Geo Bogza. O piesă răscolitoare despre himerele pe care le acceptăm în viața noastră, despre adevărul care trebuie să ajungă la fiecare dintre noi, dar mai ales acolo sus, pentru a nu mai cumpăra dromaderi cu nume frumoase precum Polux, Castor, Artemis sau Afrodita, pentru ca ,,dezertarea” să înceteze a fi o posibilă soluție. Dintre sticluțele aruncate în mare, una a ajuns la mine, așadar, mă simt responsabilă să trimit mesajul mai departe:

«Monsieur le Président
Je vous fais une lettre
Que vous lirez peut-être
Si vous avez le temps
Je viens de recevoir
Mes papiers militaires
Pour partir à la guerre
Avant mercredi soir

Monsieur le Président
Je ne veux pas la faire
Je ne suis pas sur terre
Pour tuer des pauvres gens
C’est pas pour vous fâcher
Il faut que je vous dise
Ma décision est prise
Je m’en vais déserter»

După două zile de (în)cântare, juriul, format din studenți, reprezentanți ai organizațiilor care desfășoară activități de voluntariat în România, a deliberat, ținând cont de pronunția în limba franceză, alegerea piesei, calitatea prestației și jocul de scenă. Au fost acordate premii și mențiuni, premii speciale pentru originalitate, creativitate sau pentru interacțiunea cu prezentatorii și cu publicul. Cele două sejururi în Franța, de câte două săptămâni, au fost oferite de Institutul Francez primelor două câștigătoare de la categoria 18-25 ani. Premiul Asociației Române a Profesorilor Francofoni a fost acordat elevei Iulia-Mara Bulzan de la Liceul „Emanuil Gojdu”, Oradea, prof. Enikö Gergely, pentru o excelentă pronunție în limba franceză.

O prezență aparte în acest microunivers muzical francofon a fost Simina Colopelnic, elevă la Colegiul Național ,,Dragoș – Vodă”, Sighetu Marmației, mezina festivalului. Coordonată de doamnele profesoare Luminița Colopelnic și Ileana Petrovan, Simina a interpretat piesa Voilà de la Barbara Pravi, având o prestație foarte bună și care o recomandă pentru edițiile următoare.

Ca spectator atent, am fost cucerită de vocea și de sensibilitatea domnișoarei Eliza Rianna Rusu din Iași (categoria 16-17 ani), cea care a transmis un fior puternic publicului, cântând, într-adevăr, pentru inimile din sală.

Palmaresul festivalului:

13-15 ani

Premiul I: Tina Melisa Miholcea, S.O.S. d’un terrien en détresse (Dimash Kudaibergen) – Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon”, Timișoara, prof. Oana Aurelia Erimescu;
Premiul II: Briana Andreea Magdaș, Voilà (Barbara Pravi) – Liceul de Artă, Oradea, prof. Nora Griga;
Premiul III: Florentina Podianu, Vie d’artiste (La Zarra) – Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino”, Pașcani, prof. Diana Maria Honciuc;
Mențiune : Loraine Hélène de  Hillerin, Tirer un trait – Școala Gimnazială „Ștefan cel mare”, Alexandria, prof. Paula Daniela Dobrin.

16-17 ani

Premiul I : Alexandra Bonte, Paix, ma rivière débordante (compoziție proprie) – Liceul Național „Mihai Eminescu”, Satu Mare, prof. Mariana Molnar și prof. Anamaria Ardelean;
Premiul II: Eliza Rianna Rusu, Voilà (Barbara Pravi) – Liceul Național „Garabet Ibrăileanu”, Iași, prof. Raluca Mihaela Chiru și prof. Irina Popel;
Premiul III: Iulia-Mara Bulzan, Et même après toi je t’aimerai (Hoshi) – Liceul „Emanuil Gojdu”, Oradea, prof. Enikö Gergely;
Mențiune: Theodora Ioniță, J’suis pas dupe (Pomme) – Liceul Național „Ion Creangă”, București, prof. Georgiana Daniela Gorgon;
Mențiune: Maria Rianu Băiașu, À travers tes yeux (Jane Constance) – Liceul Național „Mircea cel Bătrân”, Râmnicu Vâlcea, prof. Elena Corbeanu și Marcela Barbu;

Premiul Special pentru interacțiunea cu prezentatorii și cu publicul: David Tira, Se mélanger (M. Pokora) – Liceul de Arte, Baia Mare, prof. Sorina Mihuț și prof. Mihaela Bob.

18-25 ani

Premiul I, Premiul Special pentru creativitate și sejur în Franța: Alessia Jacqueline Crăciun, Colaj: Un monstre a Paris (Matthieu Chedid) și La Seine (Vanessa Paradis, Matthieu Chedid) – Liceul Național „Elena Cuza”, Craiova, prof. Andreia Georgescu și prof. Daniela Sobaru;
Premiul II și sejur în Franța: Diana Carmen Pop, La ritournelle (Barbara Pravi) – Liceul Tehnic Nr. 1, Luduș, prof. Lorena Kerestesi;
Premiul III: Mihaela Teodora Șițoiu, N’oublie pas (Lisa Angel) – Facultatea de Medicină, Râmnicu Vâlcea, prof. Elena Corbeanu.

Felicitări tuturor și așteptăm cu interes un nou eveniment realizat de Asociația ”Chants, sons sur scène” și partenerii ei.

Prof . Luminița Colopelnic

ORGOLIUL

Strigă de parcă ea ar fi în centrul atenției mereu, și de parcă lumea vorbește doar despre ea
Da, totul e despre ea, e bine sa creadă asta
Pentru că dacă s-ar trezi cineva dintr-o dată să spună de fapt că e foarte frustrată și lipsită în totalitate de iubire și afecțiune
Probabil ar tăcea, ar tăcea pentru o perioadă, dar nu s-ar vindeca de boală aceasta
Decât dacă vrea
Decât dacă vorbește…
Sincer despre problemele ei
Dar nu are cu cine
Nu are cui
Așa că tot ce face e să-și transforme furia în mai multă frustrare și ură de împărtășit celorlați
ȘI, CULMEA?! SE SIMTE BINE când îi RĂNEȘTE pe ceilalți
Dar nu pentru mult timp
căci,
dacă
va continua să fie o mică „scorpie”
va ajunge la o limită
pe care, dacă o va încălca
Va izbucni

***
MICUȚA

micuța ale aude de la grădiniță că „să fii adolescent, înseamnă sa fii fericit, mereu”
așa că, ea tot ceea ce face este să aștepte cu NERĂBDARE să ajungă la 16-17 ani
de parcă viața atunci, ar fi doar o grădină în mijlocul unui vulcan, care a murit de foarte mult timp
de parcă nu ar fi inundată grădina pe neașteptate de lava proaspătă care curge ca râul
care pe neașteptate îți frige mâinile ce udau rădăcinile împlântate în vulcan
totuși, lava așa cum vine, și pleacă
DAR ceea ce lasă în urmă e DUREROS
răni deschise, răni ce sângerează și foarte, dar foarte greu se transformă în cicatrici
care, mai pe urmă, îți reamintesc toată viața dorința ta stupidă de a crește
de a fi adolescent FERICIT
de a crea o grădină ce mai apoi va fi distrusă
îți spun eu, micuțo, nu vrei să crești
nu vrei să ai parte de erupțiile neașteptate ale vulcanului în care locuiești
pentru că cel puțin o data te vei arde, foarte brutal
și atunci îți vei da seama
că
să fii adolescent FERICIT
e ușor de spus
dar greu de demonstrat în fața lumii

***
FARUL

Frica de a trăi
Mă gândesc că sunt într-un vis, atât de frumos visez
Inspir toată dragostea de care aș avea nevoie
Tot nu-mi este suficient
Pentru a-mi alimenta sufletul rămas pustiu

Lumea prin ochii mei, poate că e diferită, complexă, poate chiar neînțeleasă
Visez prea mult la povești de iubire imposibile
Sunt mult prea vie pentru această lume
Eu vreau să strig că vreau să cânt
Dar spectatorii mei sunt surzi, poate chiar muți

Eu strig la fețe fără vlagă, căci nu m-aude nimeni
Și fredonez doar pentru mine, dorința de-a fugi
Departe, sus, la marea albastră
La farul ce a asistat în atâtea veacuri mulțimea de suflete ce strigau după ajutor
Și câteodată îmi apare-n minte puterea mea de-a-i ajuta pe ceilalți din jur…

Doar că eu nu am glas și „vorbesc” prin codul Morse
Ceea ce poate mi-ar fi imposibil de a crea minuni
Frica de a trăi
M-apasă atât de mult, căci eu sunt atât de vie
Și ceilalți înghețați

Mi-aș dori nespus, farul să-l descopăr
Să dau drumul farului, să lumineze marea
Dar neprihănitul far în valuri m-a adus

Alexia BOICIUC
clasa a XI-a F
CNDV

Foto: Brîndușa Oanța

Sâmbătă, 13 Mai 2023, între orele 17.00 – 23.00 a fost o desfășurare  impresionantă de evenimente, expoziții interesante, jocuri și filme, tururi ghidate și muuuulte surprize la… Muzeul Maramureșan! 

Pentru cei care n-au putut (din păcate!) participa la Noaptea Muzeelor le oferim o scurtă înregistrare video:

Foto & video: dr. Sorin Markus

Îngerul meu umblă-n opinci

Un înger iscălește în locul meu
când se crapă de ziuă își ia cuvintele în desăgi și le dă de pomană, că altfel cum îți poți sătura sufletul dacă nu dai din ce n-ai.
Visul ierbii-i ca un cavou fără mort. Că așa-i datina p-aici, pui moartea să moară în locul tău și no, ai treabă bugăt, n-ai timp de hodină.

Îngerul meu grăiește-n limba pădurii, cutreieră hotarele morilor, închină cu tăți sătenii. Când nu-l văd, mere și cântă la ceteră. Dar nu-i bai, inimă sfântă lasă-mă să iubesc să mi se stingă dorul.

Viața e un luminiș ce vânează tăt ce capătă și din căpătate se trece așe iute ca abia apucă să-ți sie dragă.

*

Dimineața, iubind

La urma urmei nu suntem decât prăpastia dintre îngeri.
O jumătate de cărămidă ce se visa locuită și sfărâmată în restul zilelor.
Iubim roua sângelui, crestăm cuvinte în praf cu degete fantomă.
Aș putea să duc sufletul tău deasupra apei. Ca o pasăre fluidă ce îngenunchează la țărm. Sub ape un sărut sângerează.

Dumnezeu îmi vorbește iar eu am buze fără granițe.
În visul meu se sfințește lumină.

Pot să jur că o dată am auzit o perlă plângând când cineva o smulgea din carnea ei.

Am să despart lacrimile cu un toiag iar poate atunci dragostea își va culca îndrăgostiții înapoi în stele.

*

Risipiri în frontul de Est

Când dispari de pe fața pământului cu tinerețea smulsă ca niște pantofi scoși din oameni, îți visezi restul vieții, copiii nenăscuți, dragostea ca un vehicul de mântuire în care n-ai să mai urci. Cineva sus operează un bisturiu cu îndemânare scoțând totul la suprafață. Te vezi viu ca o arsură pe suflet. Dumnezeu devine clar, e prima dată când îl vezi, poți să-L atingi și cuvintele sunt trase din trupul lor.

Inima morții nu simte nimic, niciodată. Ești ca-ntr-un tablou de Dali, cu mecanisme plutitoare în forma unui ceasornic ce strânge în jurul lui universul întreg, se așterne liniște ca într-un vis frumos
privești cerul și ochii limpezesc perdeaua zorilor.

Eroi dați uitării pe pământul înghițit de cruci și rugăciuni zgâriind noroiul uscat.

Cineva umblă în furtună, are numele îngerului meu.
Oamenii se șterg ca într-o pânză neclară,
păianjeni noi ies în lumină
cerul își vărsă sângele.

La un moment dat devine imposibil sa despărți sufletul tău de sufletul altora, tentacule uriașe ca niște magnolii înflorite pentru puțin
cad în neștire peste locul ce nu va fi aflat niciodată.

Antonia Luiza Dubovici

Sursă foto: Pinterest

Pe drum mergând
– …Da’ ce strâmbe bagăă!
– …Și cum și eu sunt alpha, îți dai seama că nu suntem prietene. Înțelegi?
– And she plays innocent!
– …Mie-mi spui?

Cioata
Plouă de rupe. Asta ca să nu uităm că-i Aprilie cel Țicnit. De-atâta ploaie, și cioata toată a înverzit.

Pe dreptuc…
Un tip mai în vârstă, veșnic în ușa localului unde prânzesc, mă întreabă la ieșire de ce port baston. Îi explic ceva în termeni aprox. medicali. El se uită la mine, râde și îmi face semn că nu:
– Dreptucurile!…
Apoi își cere scuze.
– Nu face nimic! – îi zic bucuros că învățasem un nou termen anatomic moroșenesc.
Abia mai târziu, pe drum mergând, îmi dau seama că omul era cu morala…

La Cassă
– 37 lei…, mulțumesc, o zi frumoasă să aveți!
– Ooo, acuma…
– Ce să facem? Toți ajungem într-o zi…
– …toate-s minunate. Că-i luna lui Mai!

Sentiment
La shopping. Văzând cum cresc preț zilnic, te simți tot mai ieftin.

La Grădina Morii
Niște adolescenti cu fulare albe cu dungi negre (tallit), cer foc unui nene cu bițoaclă. Și învățăceii Yeshiva, de la Academia Talmudică, chiulesc de la cursuri („ședințe”) la Rai, la o țigară pe ascuns. Nu numai liceenii noștri…

Cumințenie
Moșucu ia loc pe scaun la frizer:
– Hogy legyen?
– Kopasz.
– Nem maradt semmi?
– Kopasz.
În câteva minute tunsoarea-i gata. De la scaunul alăturat, frizerul mai vârstnic se adresează clientului:
– Legyél jó fiú!
– Nu mai pot fi rău…
Și ne povestește cum a alunecat și a căzut la hribe (gombászni) și a dat cu capul și a stat la pat câteva luni.

Mingea pe fugă
(Oina în MM)
„Sunt două echipe: una de fugă – șefu’ cu bota și una de sprijoană – șefu’ cu mingea. Echipa de sprijoană îi împrăștiată în teren, iar echipa de fugă stă la pornire.
Când sefu’ echipei de sprijoană aruncă mingea, șefu’ echipei de fugă treb’e s-o înțălească, s-o lovescă cât mai departe în teren, cum ar degaja portaru’ la fotbal.
Echipa de fugă are menirea să fugă până la capătul terenului și să se-ntoarcă fără să-l înțălească pe unu’. Echipa de sprijoană are menirea să prindă mingea și să-l înțelească pe unu’ din echipa adversă.
Când o reușit să-l înțălească, ei devin de fugă, iar echipa adversă de sprijoană, adică pierzătoare.”
(de la N. R., 68 ani, Ș(a)ieu, ex iute de fugă cocoană)

Marin SLUJERU