Milostivirea este o însușire nobilă cu care a fost înzestrat omul, care este atât de frumoasă pentru a nu fi nicicând abandonată. Chiar și în Biblie, când Isus îi învață pe apostoli, le spune „Fericirile”, de la 1 la 10. La Matei 5, punctul 7 se afirmă: „Ferice de cei milostivi, că aceia vor avea parte de milă”. Cât de frumos se îmbină aici, frumusețea și dărnicia umană din viața curentă, la nevoi, cu caracterul ei spiritual, care apare ca în spiritul unei rugăciuni, a unei porunci.
Aproape la tot pasul ai ocazia să dai viață acestei însușiri, mai ales în vremile de azi, când întâlnești pe drumuri oameni cu diferite nevoi, lipsuri ce se văd, se observă, chiar dacă nu se exprimă printr-o mână întinsă. Acestea sunt mai mărunte, câțiva bani, o masă oferita celui înfometat, o haină celui ce are nevoie de ea ș.a.
Dar sunt deseori pericole mari și multe, de viață, care reclamă ajutor, milostivire de urgență pentru a salva vieți în mare pericol. Așa sunt inundațiile, care fac în atâtea țări ravagii, cu mulțime de victime ce n-au reușit să reziste furiei apelor. În aceste situații intervine, pe lângă oamenii milostivi și sprijinul din partea statului, a statelor, dar uneori nu se poate ajunge la cei în pericol, ori se ajunge prea târziu. În asfel de cazuri, mulți oameni sunt cuprinși de milă și-și manifestă ajutorarea, chiar cu riscul vieții, care în anumite situații se și produce. Casele distruse, pagubele enorme se refac în timp mai îndelungat, cu ajutor și sprijin. Multe familii primesc în locuințele lor pe cei rămași pe drumuri, chiar pe perioade mai lungi, într-un spirit de milostivire profund.
Așa a fost și cu puternicele inundații de la noi, din 1970, când ploile masive, în neoprire zile în șir, au determinat pe străzi și în multe localități, ape adânci, un adevărat „potop”. Case, animale, mașini și mulțime de alte bunuri au fost luate de furia apelor și duse cu ele, în drumul lor nesfârșit. Sute de mii de persoane au fost evacuate, folosind și elicopterele. Suprafețe agricole întinse au fost compromise, distruse unități economice și, din păcate, destule persoane au însoțit apele în ducerea lor. Au fost pagube enorme și s-au primit și ajutoare dinafară.
Sunt alunecări de teren, destul de frecvente, uneori instantanee, cu multe victime, când se reclamă și se manifestă acelaș sentiment nobil pentru cei scăpați de furia acelui pământ „curgător”, oferindu-le o largă milostivire cu cazarea și multe alte trebuințe, acest spirit creștin fiind foarte dezvoltat la români. Astfel de evenimente au o frecventă răspândire, mai ales în zonele cu precipitații abundente sau acolo unde pădurile aproape au dispărut. În toate aceste cazuri se manifestă o solidaritate umană între state și o milostivire în cazuri mai izolate, concrete.
Un alt fenomen distrugător, de mare frecvență în timp si spațiu, sunt cutremurile devastatoare. Acestea apar instantaneu, nu sunt previzibile și de aceea lumea este profund lovită de ele, prin suprindere. Așa s-a întâmplat și recent cu cumplitele cutremure din Turcia și Siria, cu multe zeci de mii de morți și atât de multe alte distrugeri.
Cu totul surprinzător au apărut recent în Oltenia 3 cutremure de suprafață, de adâncime între 5 km si 40 km, într-un timp foarte scurt, ultimele două de magnitudine 5,7 pe scara Richter. Cu destule pagube materiale, multe blocuri fiind șubrezite, câteva persoane rănite ușor și populația rămasă în panică în orașe, sub cerul liber. Nu este o zonă seismică, dar totuși ne amintește cu multă neliniște de un cutremur de mică amplitudine în zonă, premergător marelui cutremur din 1977! Cu peste 200 de replici, câte una la fiecare sfert de oră, cu totul neobișnuit și aducător de multe si mari griji, acestea fiind în avertizare și pentru zona Făgăraș.
Pentru Turcia și Siria s-a manifestat din plin sentimentul de solidaritate internațională, mai ales europeană, cu un profund spirit de milostivire, în urma acestora. România a trimis mai multe echipaje de salvatori, medici și alte materiale atât de necesare în asfel de nenorociri. S-au produs și adevărate minuni, copii sau bătrâni find salavați după peste 100 de ore dintre dărâmături. Și probabil vor mai fi cazuri. Pot exista victime în golurile dintre dărâmături unde cu puțină aerisire acestea pot să mai reziste, să fie salvate.
La fel a fost și la noi cumplitul cutremur din 1977, care a făcut pagube enorme, cu multe vieți distruse, mulțime de suprviețuitori fiind scoși de printre dărâmături. A fost puternic afectat Bucureștiul, unde mulțime de persoane de mare valoare și îndrăgite de public și-au pierdut viața, deși orice viață are valoarea ei. Zimnicea a fost aproape în întregime dărâmat. S-a primit și sprijin extern, așa cum se obișnuește în astfel de catastrofe, în baza solidarității umane mult manifestată, evidențiindu-se și în aceste cazuri un profund spirit de milostivire: oferirea unui spațiu de locuit și ajutor de întreținere și de refacere a daunelor, acolo unde locuințele au fost distruse sau avariate, chiar pentru perioade mai lungi de timp. Efectele distrugătoare depind de intensitatea lor, de adâncimea la care se produc și de infrastrustura existentă. Sunt zone unde acestea se produc cu mare frecvență, populația fiind mereu în alertă și s-a adaptat o infrastructură prin construcții antiseismice. La noi, marele cutremur s-a produs în zona Vrancea și mai ales de acolo au venit în timp numeroase semnale de „tremurare” a pământului, cu intensități mai mici. Se crede că acestea sunt avertizări pentru un nou mare cutremur și de aceea Statul intervine cu reparația urmelor celui petrecut și ia și alte măsuri protectoare suplimentare, dar nu cum și cât ar trebui.
Pe întinse zone se produc „tornade” de mare forță, acel „con masiv”, cu vârful spre pământ, rotindu-se cu o mare viteză și forță, distrugând totul ce prinde în drumul lui, case, construcții, mașini, ridicând de la pământ greutăți enorme. Se determină locul de producere a lor și traectoria „preferată” și se fac evacuări, se iau și alte măsuri de protecție din timp. Și în acest caz se produc victime umane și multe distrugeri pe care acest suflu puternic a vântului în răsucire le prinde pe drumul lui. Sentimentul de solidaritate umană și de milostivire se manifestă și în aceste catastrofe.
Un mare și periculos fenomen sunt și „incendiile”. Unele sunt mai izolate și în aceste cazuri intervin pompierii și populația din apropiere pentru stingerea lor, salvările fiind și cu jertfe de sacrificii. În destule cazuri nu pot fi salvați bătrânii și copiii, în neputința mișcării lor, și sunt asfixiați de fum până la sosirea salavatorilor. Se manifestă și în acest caz spiritul de solidaritate umană cu promptitudine și cel de milostivire, mai ales după stingerea acestora. Sunt frecvente și la noi, în diferite locuri, de mai mică sau mai mare amploare. Mari și multe tragedii s-au produs la unele cluburi, în plină activitate, cu mulțime de victime. Sunt însă și incendii de mare amploare și cuprindere, mai ales în zonele cu vegetație uscată sau forestieră, de durată, amenințând și afectând orașe întregi, stingerea lor fiind cu greu realizată, cu participarea mai multor state. Pierderile diferite sunt uriașe, multe persoane de intervenție pierzându-și viața sau cele pe care focul le-a cuprins în interiorul lui și cu multime de bunuri și animale pierdute. Toate acetea se produc în unele locuri predispuse la aceasta, din negligență, adormirea cu surse de incendiu nestinse, cu ieșirea la iarba verde, pot fi determinate și de fulgere, sau chiar puse cu intenție criminală și multe alte cauze.
În toate aceste cazuri cu multă durere se reclamă imperios spiritul de soldaritate umană, cu dezvoltarea frumosului spirit de milostivire. Este o vorbă de avertizare: „Să nu te joci cu focul”!
Gheorghe Bărcan
Minneapolis – Minnesota – SUA
