Am avut onoarea de a avea oaspeți pe celebrii fotografi italieni MASSIMO TOMMI și CLAUDIO SERICANO. Vremea ploioasă ne-a împiedicat să ieșim în minunatele tărâmuri maramureșene pentru fotografie de peisaj, așa că am petrecut o seară minunată în Săcel, acasă la meșterul măștilor, VASILE ȘUȘCA. Acesta a fost o gazdă extrem de primitoare și s-a lăsat pe mâna noastră cu mască și fără mască.

Claudio Sericano este Curator la 100Asa și a devenit celebru prin fotografia „Insomnia” cu care a câștigat numeroase premii internaționale: https://100asa.com/photo/54440/insomnia.

Massimo Tommi este cotat numărul 1 între artiștii fotografi din Italia. Câteva din lucrările sale pot fi văzute la https://500px.com/p/mtn4?view=photos.

Autor, dr. Sorin MARKUS

Am o prietenă în Canada, o regizoare de teatru, care mă tot întreabă când facem o piesă de teatru pe străzile Sighetului. Și avem noi o idee superavangardistă. Mi se întâmplă să-mi imaginez câteva locații în care un Dybbuk, un spirit rătăcitor își tot caută un loc de întrupare însă nu găsește pe nimeni în Sighetul plin de ruine de toate felurile. Găsim destule ruine la Sighet și nu mă refer deloc la ziduri deși și ele creează un context scenografic perfect. Sunt câteva locuri suspendate în timp, curți interioare cu picturi murale superbe pe care fac piș cățeii și stăpânii lor. Un exemplu relevant e clădirea redevenită celebră în care un fost aspirant primar ,,călare pe situație” și alți aspiranți burghezi călare pe mașini de cusut, se înstăpânesc cu încredere și deconstruiesc regatul romantic al trecutului. Un trecut devenit parcă din ce în ce mai nesemnificativ.

Sunt subiectivă și idealistă știu, însă nu mă pot abține să nu îmi imaginez la modul cel mai plastic cum crăpăturile Sighetului pe ici pe colo se pot umple. Uneori poate nu ne convine, cum și când. Însă dreptul la reparații ale memorie nu este un lucru de contestat. Fiecare face ce poate, ce știe sau ce-i spune tradiția.

Aud zilele astea pe stradă remarci cât se poate de inconștiente, mi-e și jenă să le reproduc; de la copii cu trotinete, de la moși cu cujme, de la ospătari pe care-i văd mirați de ,,Marele Alb” (expresia lor), referindu-se la unul dintre oaspeții Sighetului din zilele astea. Pot să înțeleg mirarea. Este o trăsătură a filosofiei. O spune Noica al nostru. Dar mirarea fără curiozitate și cercetare se transformă ușor în ignoranță.

Pentru cei care au rămas mirați și doar atât, zilele astea la Sighet se întâlnesc câteva sute de tineri, toți din Europa și câțiva din Israel, alături de îndrumătorii lor pentru că la Sighet se comemorează, așa cum cere tradiția iudaică, unul dintre rabinii deschizători de drumuri și de orizonturi în educația religioasă, unul dintre cei mai influenți rabini ai Sighetului (deși această clasificare a rabinilor nu e chiar koșer, îndrăznesc eu prea mult azi, pentru că ierarhia rabinilor nu ține de judecata noastră). De asta evenimentul de la Sighet este adresat în primul rând tinerilor care frecventează Ieșiva, școala superioară religioasă.

Rabinul Yekutiel Yehuda Teitelbaum (1808-1883) sau Yetev Lev (în traducere nepretențioasă Inimă Bună, nume dat după una dintre scrierile sale) a servit comunitatea din Sighet timp de 25 de ani.  Este înmormântat în cimitirul evreiesc de la Sighet și pe piatra lui tombală, la cerera lui, unul dintre rânduri trebuia să-l descrie ca fiind formator al unor descendenți drepți, referindu-se la studenții lui. A fost foarte mândru de Ieșiva lui. Până la el comunitatea din Sighet era una destul de retrasă și puțin dezvoltată din punct de vedere al educației religioase. Ba mai mult, tatăl lui, Reb Eliezer Nison Teitelbaum era recunoscut prin faptul că îndepărta adepții și nu era un tip foarte sociabil. De aceea deschiderea fiului său a fost atât de pozitiv primită și cu un impact atât de mare. El este printre primii rabini hasidici care deschide o Ieșiva, și nu oriunde, la Sighet. Pentru că el a mai fost rabin și în alte părți și una dintre povești spune că la un moment dat i s-a cerut în una dintre comunitățile pe care le servea, care nu era hasidică, să nu primească kvitlach, un obicei practicat și azi de comunitățile hasidice (bilețele nominale cu rugăciuni pe care rabinul le citește și binecuvintează pe cei scriși pe ele);  al doilea lucru cerut a fost să nu țină o Ieșiva. Rabinul nostru s-a resemnat în ce privește kvitlach însă peste interdicția de a organiza o Ieșiva nu a putut trece. A deschis-o la Sighet și pentru asta, azi, ieri și mâine tineri studenți dintr-un alt mileniu îi onorează memoria. Și nu doar atât.

Foto & text: Alina Marincean

Deschiderea „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii” este un adevărat spectacol! În weekend-ul 17-19 februarie 2023, vă așteaptă zeci de momente numai bune pentru a petrece cu adevărat timp împreună, de la cei mici la bunici.

Vineri, 17 februarie 2023, de la ora 19:00, vă așteptăm în Piața Unirii la un spectacol în aer liber, pentru toate vârstele. Concertele de muzică electronică, rock și tradițională reinterpretată ne vor ține în mișcare, iar cei mici vor fi fascinați de spectacolul de acrobații aeriene Muaré Experience și de un spectacol video de zile mari.

Reprezentațiile Păpuși gigant în cartier readuc publicul în lumea copilăriei, pe 17 februarie în Parcul Clăbucet, și pe 18 februarie în Parcul Dacia, începând cu ora 17:00.

În zilele de 17, 18 și 19 februarie, între orele 10:00 și 17:00, va avea loc fascinantul XR Show Spotlight Heritage Timișoara, ce oferă tururi ghidate la Experimentarium (Universitatea Politehnica Timișoara) care includ demonstrații de fizică și  experimente de chimie care ne împrietenesc cu știința.

Pe data de 18 februarie, aveți parte de vizite ghidate, jocuri și ateliere de lectură pentru copii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani la Uzina de Apă Industrială, alături de scriitoarea Ramona Miza, precum și la Stația de Tratare a Apei Urseni, alături de scriitorul Robert Șerban.

La Cinema Victoria, în ziua de 18 februarie, de la ora 13:00, are loc proiecția animației pentru copii Manou, aventuri în zbor, iar pe 19 februarie, de la aceeași oră, Aventurile lui Pil.

Pepiniera. 1306 plante pentru Timișoara invită vizitatorii mari și mici să observe orașul dintr-o perspectivă nouă, de la înălțimea schelei pline de vegetație care se înalță în Piața Victoriei.

Nu în ultimul rând, pe 19 februarie, începând cu ora 14:00, cei interesați se pot alătura turului istoric ghidat pentru familii Clădiri și povești în Cartierul Fabric.

Programul weekendului este bogat în activități pentru întreaga familie. Pentru mai multe detalii, vizitați: https://opening.timisoara2023.eu/program/.

Asociația Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet organizează un important eveniment – proiect realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Maramureș, în parteneriat cu Gazeta de Maramureș, Asociația de Turism, Consultanță și Implementarea Proiectelor Europene și Inspectoratul Școlar Județean Maramureș: simpozionul Iuliu Maniu și Maramureșul. Evenimentul va avea loc Vineri, 17 februarie 2023, ora 11:00, cu ocazia împlinirii a 150 ani de la nașterea și 70 ani de la moartea marelui om politic în închisoarea de la Sighet.

Vor susține prezentări și lucrări științifice:

• Ana Blandiana (membru corespondent al Academiei Române) – „Meditație despre Iuliu Maniu (sau despre morală în politică)”;
• Acad. Emil Burzo (președinte de onoare al Academiei Române – filiala Cluj) – „Iuliu Maniu – file de istorie”;
• Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș (membru corespondent al Academiei Române) – „Iuliu Maniu și Mișcarea Memorandistă”;
• Dr. Andrea Dobeș (cercetător) – „Ultimii ani din viața lui Iuliu Maniu”;
• Prof. Marius Voinaghi (inspector școlar) – „Generația Unirii, victimă a regimului comunist”.

Evenimentul este moderat de doamna dr. Andrea Dobeș.

Participă elevii pasionați de istorie din cadrul Centrului Județean de Excelență Maramureș.

Sunt așteptați toți iubitorii de istorie. Intrarea liberă!

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet

Maramureșul are foarte mulți prieteni constanți, implicați, dezinteresați, conectați pasiunii nemercantile pentru zona noastră. Printre Oamenii cu toate sentimentele dedicate – din pură dragoste! – Maramureșului se numără și japonezul Miya KOSEI. L-am reîntâlnit pe japonezul – maramureșean la Sighet (la Librăria Luceafărul), la sfârșitul lunii trecute (ianuarie), după mai mulți ani în care a lipsit din „peisajul” nostru. A revenit în România în primul rând pentru a participa la expoziția de la Oradea „Expo Foto Art” (vernisajul a avut loc în 24 ianuarie 2023, expoziția fiind deschisă până în 17 februarie 2023), unde i-au fost expuse fotografiile (72 de imagini alb – negru) pe care le-a realizat în regiunea noastră de-a lungul anilor, expoziție având un titlu sugestiv „Maramureșul Centrul Lumii/ Maramures the centre of the world” dar și pentru a face un tur de țară (Sighet, Cluj, Iași, Delta Dunării etc). Poate, poate, expoziția va ajunge și la Sighet?!…

Cred că prietenul nostru Miya Kosei a făcut – altruist – mai mult pentru Maramureș decât multele instituții de stat, implicate în promovarea turismului. Prima expoziție cu tema Maramureșului a oferit-o parizienilor prin anii ‘70 urmată de o alta, mult mai generoasă, în capitala Franței (1998) și la Beauvais (2014). Numeroasele albume publicate și vizitele prin multe alte țări ale lumii în care „vorbea” prin imagini despre România, despre Maramureș, au fost pași eficienți în maximizarea vizibilității zonei noastre în lumea largă.

Miya Kosei este cunoscut și ca prozator, poet, eseist, având publicate până acum 12 cărți; se exprimă dezinvolt dar cu discreție atât în română cât și în franceză, maghiară, rusă. Deși descinderea la Sighet a fost de scurtă durată, pe lângă bucuria revederii am primit și un „cadou”, oferta de-a publica un nou album foto cu imagini din Maramureș la Editura Valea Verde („tentativă” de publicare pe care am mai avut-o în urmă cu aproape zece ani).

Kosei Miya s-a născut în 1937 la Tokio. A studiat literatura, arta, istoria, etnologia, economia și sociologia. Eseist și autor de lucrări documentare, și-a început cariera ca redactor la revista Weekly Book Review, unde a lucrat între 1958 și 1964. În 1965 descoperă România. Entuziasmat de țara noastră și mai ales de Maramureș, va reveni aici de peste 200 de ori.

Multe dintre cărțile sale și câteva albume de fotografii, „Romanian Rhapsody (Tokio, 1986),  „Europa Orientalis  – Romanian Red Rose” (Tokio, 1991), „La Roumanie des quatre saisons” (Paris, 1997); „Maramureşul” (Bucureşti, 2000), „Romanian Anthem – Europe of Europe” (Tokyo, 2002),  „Romania – People, Alcohol, Songs” (Tokyo, 2002), „The People of Sheep and Fir” (Tokyo, 2007), „Song of the Sheep and the Fir” (Tokyo, 2008), „Maramureş – In a Small Village in Romania” (Tokyo, 2008),  „Maramureșul meu/ My Maramureș” (2015), „Maramureș, centrul lumii/ Maramures the Center of the World” (2016) etc. sunt consacrate României, Maramureșului.

A participat la numeroase expoziţii internaționale, dintre care amintim: „Rumänische Rhapsodie”, Viena (Kittsee), Ethnographisches Museum Rathaus, 1996; „Rapsodia Romena”, Veneţia, Palazzo Correr, 1997; „La Roumanie des quatre saisons. Le Maramures photographié par Kosei Miya”, Paris, Musée de l’Homme, 1998; „Maramureş”, New York, East and West Gallery, 1999; „Maramures”, Auckland, Green Gallery, 2012; „Maramures – la vie, les homes”, Beauvais, Théâtre du Beauvais, 2014; „Maramures – Authentic Life”, Philharmonie Ekaterinburg, 2015; „Romania”, Yuzhno-sakhalinsk, Puppet Theatre, Sakhalin, 2015.

A fost distins cu importante premii: Child Welfare Culture Award (Japonia), Medalia culturală a Guvernului României, membru onorific al Institutului Cultural Român (ICR).

Oare ce face și cum face fotografie Miya Kosei? „Am încercat să rețin obiectele cu inima. Mai multe decenii am încercat să surprind mai degrabă lucruri invizibile.” (Miya Kosei)

 Mulțumim, prietene Miya Kosei!

 Ion Mariș

Vremuri tulburi, gânduri întunecate, decizii alarmante. Ne naștem, „trăim”, murim. Dar oare, înainte de-a muri, trăim sau doar… supraviețuim? Ultimii ani ne-au așternut în viețile noastre întâmplări greu de înțeles. Unele au trecut… altele nu, dar vor trece. Nimic nu e pentru totdeauna!

Ce rămâne după toate aceste avalanșe de evenimente? Iubire, repulsie, tristețe, îngrijorare, bunătate… SPERANȚA? Trag nădejdea că, deși nu ne aparține nimic, noi aparținem CUIVA, iar această certitudine mă ajută să văd culorile din acest peisaj cenușiu, pe care, recunosc, nu l-aș dori nici ca acțiune a unui film. Noi, toţi, vom avea dezamăgiri şi vom fi descurajaţi – aceasta face parte din viaţă – dar, dacă vom avea credinţă, neajunsurile noastre vor dura doar o clipă.

Și totuși… ce rămâne? Mi-ar plăcea ca răspunsul la această întrebate să fie: iubire, empatie, duioșie, înțelegere, recunoștință, candoare…Este o mare binecuvântare să ai pace interioară, să ai o „asigurare”, să ai spiritul liniştii şi calmului interior în momente de tulburarea şi luptă, în momente de tristeţe şi dificultăţi. Este o mulţumire pentru suflet să ştii că Dumnezeu este la cârmă, că El este conştient de circumstanţele copiilor Săi şi că noi ne putem pune, cu siguranţă deplină, încrederea în El.

Încerc să descifrez de ceva vreme mesajul transmis prin ultimele evenimente din viețile noastre, însă nu e de-ajuns, simt că e nevoie de noi toți pentru a rezolva aceasta ecuație cu atâtea necunoscute.

Ceea ce cred este că doar Bunătatea și Frumusețea UMANĂ vor salva lumea! Efortul de a face fapte nobile, chiar şi atunci când suntem înconjuraţi de un nor de nefericire, ne va scoate, în cele din urmă deasupra, la lumină.

Nimic nu e ușor în viața, dar cu puțină „dulceață” a sufletului putem schimba acest gust amar care persistă de ceva vreme.  Ce ne costă să fim buni? E posibil să fi uitat a zâmbi și mai cu seama a îmbrățișa, dar putem învăța din nou, chiar de la proprii copii, bunici, iar dacă nu-i avem, cu siguranța  vom întâlni un zâmbet cald în drumurile noastre de zi cu zi. Dacă nici asta nu merge, vă trimit chiar eu o îmbrățișare mare, mare… sper să persiste.

Cred cu tărie faptul că cel mai bun remediu sufletesc este… închiderea televizorului. Cred  că această abordare ar „salva” ale nostre suflete tulburi. Neliniștea sufletească este generată de ceva, e important să găsim factorul perturbator. Trebuie să înțelegem că înainte de-a fi de folos cuiva, e nevoie să fim noi bine. Din fața televizorului nu putem schimba nimic, doar starea noastră psihică în rău. Știu că nu-i ușor, dar mai știu și faptul că nimic nu e imposibil! Putem! Fericirea trebuie câştigată de la o zi la alta, dar merită efortul.

Noemi BOJE

Foto: Ion Mariș („The Fallen Angel” , sculptură de Jerzy Fober)

Rotary Club Sighet oferă sighetenilor un alt eveniment de excepție: recitalul extraordinar al painistului și compozitorului Teo MILEA (Canada).
Recitalul va avea loc vineri, 03 martie 2023, ora 19:00, la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice din Sighet (partenerul Rotary în proiectele muzicale), sala „Monica Chifor”.

Prețul unui bilet – 35 lei/ persoană. Biletele urmează să fie puse în vânzare începând cu data de 17 februarie 2023 la sediul Școlii de Muzică Sighet (str. M. Eminescu, nr. 6).

Parteneri/ sponsori: Salut, Sighet!, Hotel Grădina Morii, Aska Grafika, duBoar.

***

Despre Teo Milea

După un număr impresionant de peste 400 de concerte, susținute pe scena națională și internațională în zona muzicii clasice, Teo MILEA schimbă macazul muzical în 2012. În scurt timp de la primul concert cu propriile compoziții, reușește să se poziționeze ca etalon în muzica neo-clasică, crossover, devenind unul dintre artiștii preferați ai publicului tânăr din România. Sălile de concerte ajung să fie neîncăpătoare, pentru că energia ce-i țâșnește din pian transmite stări în zeci de culori, umple goluri, generează imagini, purtându-te în lumi noi, neexplorate încă.

Teo MILEA a colaborat cu Opera din Viena, a fost invitat să concerteze pe scena Festivalului Internațional Altres Musiques din Benicassim, Festivalului Internațional de Jazz Gărâna, Festivalului Internațional JazzTM, Festivalului Internațional de Teatru Clasic din Arad. Este primul pianist din lume invitat să-și interpreteze propria muzică la sediul Comandamentului NATO din Bruxelles și primul pianist care urcă pe scena Festivalului Internațional de Balet din Dortmund.

Cel mai nou album al său, Open Minds, se bucură de atenția radiourilor internaționale de profil, fiind declarat câștigător la categoria “Classical Album of the Year 2015” de SoloPiano.com din Statele Unite. Cu doar un an înainte, albumul său de debut – On white… and black keys, urca pe locul 2 în același clasament.

Mutat în Canada în anul 2015, Teo Milea își păstrează marca distinctivă europeană și continuă seria concertelor desfășurate cu casa închisă, în noul său oraș adoptiv, Toronto, fiind descris de presa locală de limba română drept: „tânăr fără vârstă, înțelept în muzica lui mai mult decât veacul, artist în gesturi, cu o charismă absolut specială, într-un recital de o oră”. (M. Manea)

În 2016, Teo Milea reușește calificarea sa în Top 4 Finaliști ai cunoscutului concurs “Searchlight” organizat de Radio CBC Canada, fiind primul instrumentist care ajunge atât de departe în această competiție, cu o piesă compoziție proprie de pian solo – “Irreversible” – și câștigă totodată și Votul Popular, din peste 2000 de artiști înscriși. De asemenea, în același an, Teo Milea a fost invitat de Koerner Hall Toronto să susțină concertul Postlude dedicat bine-cunoscutului pianist Italian Ludovico Einaudi. În 2019 Teo Milea este invitat din nou în cadrul programului Postlude, de această dată după concertul îndrăgitei Mariza.

„El nu cântă la pian, ci interpretează cu tot ce are, dincolo de muzica extraordinară care îi iese din degete, felul în care întregul lui trup povestește ceea ce cântă e dincolo de cuvinte. Întâlnirea cu muzica lui Teo Milea intră în categoria iubirilor la prima audiție. Vă veți întoarce mereu la madlenele sale acustice, pentru încă puțin din acest medicament pentru suflet ce iese din degetele lui. Ascultați-l, e soundtrack-ul perfect pentru multe momente din viață.” (A. Demirgian)

Web: http://teomilea.com
Facebook Page: https://www.facebook.com/TeoMilea/
Soundcloud: https://soundcloud.com/teomilea
Youtube: https://www.youtube.com/user/teomilea

Raluca Milea 
Artist Manager

Centrul Cultural Sighet, Consiliul Local și Primăria Sighet, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina – Filiala Maramureș și Colegiul Național „Dragoș – Vodă” organizează în data de 14 februarie 2023, ora 12:00, la Centrul Cultural din Sighet, evenimentul „Când sunt adevărați, poeții nu au moarte”, pentru a marca 88 de ani de la nașterea poetului Grigore VIERU.

Din program:

•  Evocarea poetului Grigore Vieru – prezintă prof. Doina Voina,
• Recital de muzică și poezie pe versuri de Grigore Vieru interpretat de un grup de elevi de la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet coordonați de profesorii Raluca Lozba, Otilia Chindriș și Lenuța Petrovan,
• Micro-recital susținut de cunoscuta interpretă Ileana Matus pe versurile poetului Grigore Vieru.

Centrul Cultural Sighet

Cu fiecare zi care trece observăm (cine poate și vrea) cum se ,,strînge lațul” în jurul Pămîntului.
Pandemii, inundații, incendii, războaie, cutremure.
Parcă niciodată nu se succedau atît de repede ca în ultimii ani.
Se petrec, într-adevăr independent de voința noastră, dar sunt legate în același timp și de acțiunile oamenilor, unele directe și voite altele, nu.
Exact cum ne grăbim noi oamenii, nu avem timp, nu avem răbdare, tot așa și Pămîntul nu mai are răbdare cu noi!
Ne avertizează, ne mustră, iar în ultima vreme și-a pornit întreg arsenalul de corectare (sau corecție), poate, poate, învățăm ceva.
E atîta prăpăd și distrugere în jur, încît parcă și rîsul devine indecent. Se zice că ,,să te bucuri cu cel ce se bucură și să te întristezi cu cel întristat”…
Din păcate suntem o specie atît de ,,adaptabilă”, încît nu prea facem diferența între bine și rău, suntem atît de aplatizați în a reacționa la derapajele catastrofale.
Cu telefoanele în față ,,evadăm” în orice lume vrem (una virtuală), iar pe cea reală o percepem prea puțin.
Cutremurul din zilele acestea, din Turcia, a fost încă un avertisment că suntem niște ,,gîngănii” neajutorate, care dansăm pe o pojghiță subțire, care se poate sparge cînd aminte nu ne aducem…
S-a tot reluat înregistrarea cu sunetul lugubru scos din măruntaiele pămîntului prin scoarță în momentul cutremurului. Să știți ca acest,,muget” nepămîntean, care-ți bagă moartea în oase, se aude de fiecare dată, atunci cînd se ,,buntuzuie” pămîntul. L-am mai auzit în timpul unei tornade care a măturat Texasul acum vreo trei ani.
E ceva nepămîntean,
Dar cel mai groaznic urlet peste toate, pe care nici un aparat nu l-a înregistrat a fost corul de plînsete ale celor prinși în măruntaiele contorsionate ale blocurilor prăbușite ca niște piese de domino, cu tot cu oamenii care la aceea oră dormeau.
Printre acele glasuri înfundate erau și mulți copii…
N-am somn cînd mă gîndesc la plînsetele lor înecate în praf și moloz, neștiind ce li se întîmplă cu ei, fără mami care să-i liniștească, sufocați în cele din urmă în întuneric și frig.
Toate lacrimile pămîntului laolaltă nu se pot compara cu plînsul unui singur copil, neajutorat, murind încet sub un munte de beton și fiare, care, cu o seară în urmă i-a fost locuință caldă.
Știu, nu putem face nimic, suntem neputincioși în fața furiei naturii, dar măcar seara, înainte de culcare, cînd ne strecurăm în așternuturile pufoase și calde, să ne îndreptăm gîndurile către acei copii care s-au stins cu lacrimile înghețate, amestecate cu noroi, într-un coșmar neînchipuit vreodată!

Ileana Pisuc

Foto: preluare Internet

După un număr impresionant de peste 400 de concerte, susținute pe scena națională și internațională în zona muzicii clasice, Teo MILEA schimbă macazul muzical în 2012. În scurt timp de la primul concert cu propriile compoziții, reușește să se poziționeze ca etalon în muzica neo-clasică, crossover, devenind unul dintre artiștii preferați ai publicului tânăr din România. Sălile de concerte ajung să fie neîncăpătoare, pentru că energia ce-i țâșnește din pian transmite stări în zeci de culori, umple goluri, generează imagini, purtându-te în lumi noi, neexplorate încă.

Teo MILEA a colaborat cu Opera din Viena, a fost invitat să concerteze pe scena Festivalului Internațional Altres Musiques din Benicassim, Festivalului Internațional de Jazz Gărâna, Festivalului Internațional JazzTM, Festivalului Internațional de Teatru Clasic din Arad. Este primul pianist din lume invitat să-și interpreteze propria muzică la sediul Comandamentului NATO din Bruxelles și primul pianist care urcă pe scena Festivalului Internațional de Balet din Dortmund.

Cel mai nou album al său, Open Minds, se bucură de atenția radiourilor internaționale de profil, fiind declarat câștigător la categoria “Classical Album of the Year 2015” de SoloPiano.com din Statele Unite. Cu doar un an înainte, albumul său de debut – On white… and black keys, urca pe locul 2 în același clasament.

Mutat în Canada în anul 2015, Teo Milea își păstrează marca distinctivă europeană și continuă seria concertelor desfășurate cu casa închisă, în noul său oraș adoptiv, Toronto, fiind descris de presa locală de limba română drept: „tânăr fără vârstă, înțelept în muzica lui mai mult decât veacul, artist în gesturi, cu o charismă absolut specială, într-un recital de o oră”. (M. Manea)

În 2016, Teo Milea reușește calificarea sa în Top 4 Finaliști ai cunoscutului concurs “Searchlight” organizat de Radio CBC Canada, fiind primul instrumentist care ajunge atât de departe în această competiție, cu o piesă compoziție proprie de pian solo – “Irreversible” – și câștigă totodată și Votul Popular, din peste 2000 de artiști înscriși. De asemenea, în același an, Teo Milea a fost invitat de Koerner Hall Toronto să susțină concertul Postlude dedicat bine-cunoscutului pianist Italian Ludovico Einaudi. În 2019 Teo Milea este invitat din nou în cadrul programului Postlude, de această dată după concertul îndrăgitei Mariza.

„El nu cântă la pian, ci interpretează cu tot ce are, dincolo de muzica extraordinară care îi iese din degete, felul în care întregul lui trup povestește ceea ce cântă e dincolo de cuvinte. Întâlnirea cu muzica lui Teo Milea intră în categoria iubirilor la prima audiție. Vă veți întoarce mereu la madlenele sale acustice, pentru încă puțin din acest medicament pentru suflet ce iese din degetele lui. Ascultați-l, e soundtrack-ul perfect pentru multe momente din viață.” (A. Demirgian)

Web: http://teomilea.com
Facebook Page: https://www.facebook.com/TeoMilea/
Soundcloud: https://soundcloud.com/teomilea
Youtube: https://www.youtube.com/user/teomilea

Raluca Milea 
Artist Manager

Nota redacției: Recitalul pianistului Teo MILEA la Sighet, în organizarea Rotary Club Sighet și al partenerilor, va avea loc vineri, 03 martie 2023, ora 19:00, la Școala Gimnazială cu program suplimentar de Muzică și Arte Plastice Sighet – sala „Monica Chifor”. Informații suplimentare în zilele următoare.

ABC
Șefa: „Scrie pă ușă, Mări! Să știuă că am primit lapte!”

Palavre
– Unu’de la noi din sat nu știu ce boală ave’, că numa’ nu îmbătrâne’ .
– Interesant! Eu am auzit numa’ de îmbătrânire prematură… Și trăie’?
– Ba, de murit o murit de mult…

Plouă, plouă, plouă….
*
Un bade intră în taxi. Portiera nu se închide. Clientul: „Noa, nu pot, s-o înblocat… Or’ brațul meu…”
*
– Ne vedem la una mică mai încolo?
– Să vedem dacă mă lasă animalele…
– …Oi?
– Nu. Oile le-am vândut.

Soțior
Culoar de clinică. „Alo! Tu mai zăbăzești p’acolo?…”

Centrala-taxi
– Care aveți de schimbat 500 euro?
– Cu cât?
– Cu 49.
– Da’ cu 45 nu-i bine?… Hai, 48!…
– Nu vre’ numa’ cu 49. De-o oră mă poartă la toate casele de schimb!…
– … Da’ vre’ cumpăra capre?!

Maturizare…
La Meniul zilei. Fetița se hotărește pentru ciorbă, bunica pentru iahnie.
– Aduceți și o bere! – zice bunica în drum spre masă.
– Și mie un suc! – sare nepoata. (Are cercei mari, mari.)
– De care bere?
– Lăsați că v-arăt eu de care-i place! Din asta își cumpără în fiecare zi – se apropie fetița de vitrina frigorifică.
Apoi, pregătește scaunul bunicii și o poftește să ia loc. După care, se așează și ea.

Moșu’ citit
– Cum să fie șnițelul? – întreabă sfioasă ospătărița un client mai în vârstă, pedant.
– Din ceafă! – se răstește el.
– Nu din cotlet?
– Nu.
– În pesmet sau în ou?
– Adică vienez sau parizian?
– …Nu știm noi atâtea!
– Vienez. Mai citim…
Intră două tinere vopsite la greu, în blănițe artificiale:
-Bună ziua! – ne salută ele.
-La revedere! – le răspunde domnul cu carte.
Ceilalți tăcem. Ci, domnițele nu. Reduc la tăcere clientul macho. Ceva despre educație. Acuma are ce citi..

Obscure
*
Februarie, frig. Arbori calzi la rîu. Grupul plimbăreților vine pe dig dezbătând, tot mai lent, mai masiv.
*
Ninge la Grădina Morii. Iza și Solovanul în de sine. „Unde-s copiii?” – mă înteb. Cum ridic privirea îi văd, cu părinții, la lecția despre zăpadă – astăzi în ucraineană.

Marin SLUJERU

Am ales acest titlu pentru articolul de faţă, deṣi mai departe nu va fi vorba nici de doctorii (cu prima silabă accentuată) care îngrijesc bolnavii, nici de doctorii (cu ultima silabă accentuată), medicamentele pe care le luăm pentru vindecare.

Un singur cuvânt, doar un singur cuvânt scris, nu ne poate fi câteodată de-ajuns ca să-l pricepem.

Doctorii, sau doctorii?… După cum se vede, acelaṣi cuvânt, scris la fel, dar semnificaţia lui depinde de modul cum îl pronunţăm. E doar un exemplu. Ca el, sunt multe. Cu toate acestea, limba română scrisă continuă să fie lipsită de accentele care ar lămuri din start despre ce-i vorba, la ce se face referinţă.

Nu-i prima dată când mă plâng de indiferenţa cu care stâlcesc (unii dintre noi) limba română. N-am de gând să reiau nimic aici. De data acesta vreau să ridic aṣa, ca o „Suflare de vânt”, inspirat pentru expresia din ghilimele de titlul volumului cu 100 de poezii scrise ṣi cântate de Bob Dylan ṣi adaptate la limba română de Mircea Cărtărescu, o problemă.

Academia Română n-are nimic de zis? Un comunicat, ceva, acolo? Să ṣtim ṣi noi că există, că le pasă (academicienilor) despre ce se vorbeṣte ṣi cum se scrie ṣi se vorbeṣte româneṣte?

Citez din pressone.ro referitor la poemele lui Bob Dylan traduse: „Ceea ce îl face cu totul special este tălmăcirea poemelor de către Mircea Cărtărescu, în direcția căruia se îndreaptă majoritar speranțele românești la un Nobel literar […]. Rescris de Cărtărescu, Bob Dylan capătă viziune, așa cum are și în original: „Câţi ani pe pământ poate-un pisc să existe/ Până ce spălat e de mare?/ Şi câţi ani poate un popor să reziste/ Până la visata eliberare?/ De câte ori te prefaci că eşti orb/ Ca să nu vezi lumina cea mare?/ Răspunsul, prietene, e suflare în vânt/ Răspunsu-i suflare în vânt”.”

Pe 3 februarie 2023, pe www.cotidianul.ro se putea citi: „Mircea Cărtărescu nu prea are noroc atunci când vine vorba despre academii. Ani de zile s-a vehiculat că opera sa ar putea convinge membrii Academiei suedeze să-i ofere premiul Nobel. Nu i-a ieșit. Cel puțin deocamdată. Mai nou, ar vrea să fie membru al Academiei Române. Pare că nici aici nu i-a ieșit. Tot deocamdată.”

Nu-i treaba mea să-mi dau cu părerea dacă media de vârstă a academicienilor români ar trebui scăzută prin acceptarea unui nou membru ca Mircea Cărtărescu, dacă scriitorul merită sau nu Premiul Nobel pentru literatură. Pot, în schimb, să constat că din lunga listă de academicieni, cu arta scrisului se ocupă acum doar patru (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_membrilor_Academiei_Române).

Mi-am permis să (mă) întreb ce mai fac academicienii noṣtri pentru că uneori se dovedesc a fi
implicaţi în mersul ṣerpuit al lumii. De exemplu, pe 11 februarie 2017, se putea citi: „84 de academicieni români reclamă falsificarea istoriei, globalizarea, vânzarea pământului și pierderea resurselor. Iată apelul lor menit să prevină destabilizarea țării″. (sursa: http://www.cunoastelumea.ro)

Dacă citim ce scria pe https://www.libertatea.ro/stiri/frauda-academia-romana-indemnizatii-academicieni-murit-3065275 în 14 iulie 2020, cred că doctorii pentru suflet ne-ar prinde bine.

Măcar puţin, până trece o „Suflare de vânt”…

Horia Picu

Azi, 05 februarie 2023, Ioan J. Popescu ar fi împlinit 70 de ani. Din păcate ne-a părăsit mult prea devreme dar prietenii lui își vor aminti mereu de neobositul… Johnny.

Ioan J. Popescu (05 februarie 1953 – 14 septembrie 2017) a absolvit „International Teacher Training and Development College”, Budapesta (1996). A fost jurnalist şi reporter la Societatea Română de Radiodifuziune – Radio România Sighet. Autor a numeroase studii, articole şi emisiuni radio privind istoria Sighetului dar și a câtorva volume de autor. L-a preocupat istoria Sighetului cu accent pe istoria minorităţilor, a făcut traduceri din/ în limba engleză şi maghiară a autorilor originari din Sighetu-Marmaţiei.

Volume de autor și contribuții la alte apariții:

„Sehonnai költemények/ Poeme de niciodată” versuri de Echim Vancea (traducere Ioan J. Popescu; Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003).
„Jó bort iszunk/ Bem un vin bun”, versuri de Fábri Sándor (ilustraţia copertei; Editura Echim, Sighet, 2006).
„O istorie a evreilor din Sighet” de Ioan J Popescu (Editura Echim, Sighet, 2009).
„Epigrame şi catrene pentru prieteni” de Ioan Dorel Todea (ilustraţii; Editura Grinta, Cluj, 2011).
„Ló a tavon/ Calul lacurilor” de Szentmártoni János (traducere; Editura Proema, Baia Mare, 2011).
„Árnyékvásár/ Vânzarea umbrei” de Gheorghe Pârja (traducere; Editura Proema, Baia Mare, 2011).
„Evrei de seamă născuţi la Sighet” de Ioan J. Popescu (Asociaţia „Nordica”, Sighet, 2012).
„Zöld ország/ Țara verde” (antologie; Asociaţia SZMISZ, Sighet, 2012).
„Sighetul Marmaţiei” de Paul Zolopcsuk (traducere în engleză; Editura Valea Verde, Sighet, 2012).
„Janka” de Oscar Speace (traducere din limba engleză; premiera la Sighet cu Maia Morgenstern în rolul principal, regia lui Toma Enache, producător Rotary Club Sighet, 2012).
„Cartea sinagogilor – The Book of Synagogues” (volum bilingv, Editura Valea Verde, Sighet, 2014).
„Ghibborim. Evrei sigheteni în Primul Război Mondial – Jews from Sighet in the First World War” (volum bilingv, Editura Valea Verde, Sighet, 2015).
„În pas de 17” de Marin Slujeru (haiku-uri traduse în limba engleză; Editura Valea Verde, 2015).
„Evreii din Sighet. Scurtă istorie. 1600-1940” (Editura Valea Verde, 2016).
„History of Jews in Sighet. 1600-1940” (Editura Valea Verde, 2016).
„Tipografiile din Sighet”, (Editura Valea Verde, Sighet, 2016)

Salut, Sighet!

Nota redacției: Duminică, 12 februarie 2023, ora 14:00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului din Sighet va avea loc o Expoziție de tapiserie cu lucrări create de Ioan Johnny Popescu (lucrări din colecția d-nei Ardelean Elisabeta – Jiki).