Cea de a patra ediție a Zilelor Culturale Maghiare din Sighetu Marmației va avea loc în perioada 6-12 iulie 2026 cu un program de excepție pentru toate vârstele: concerte, expoziții, dansuri de societate, dansuri populare, prezentare de carte, competiții sportive și multe alte programe interesante.

LUNI, 6 IULIE 2026

Ora 19:00 – LITURGHIE DE DESCHIDERE

Locație, Biserica parohială Sfântul Carol Borromeo

O slujbă festivă de deschidere în care se aduce mulțumiri pentru moștenirea de 700 de ani a Sighetului Marmației și ne rugăm pentru prezentul și viitorul comunității maghiare.

Ora 19:45 CATEDRALA UMANĂ – NE APLECĂM ÎN FAȚA VENERABILULUI MÁRTON ÁRON

Locație, Biserica parohială Sfântul Carol Borromeo

Csaba Marosán, actorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, va susține o prezentare intitulată Catedrala Umană, în care va selecta dintre discursurile importante, atemporale și încă atractive ale Venerabilului Episcop Márton Áron, care a fost și el închis în închisoarea din Sighetu Marmației

MARȚI, 7 IULIE 2026

Ora 17:00 –  HOLLÓSY SIMON I #130 – VERNISAJ EXPOZIȚIE

Locație, Muzeul Etnografic

Cu ocazia aniversării a 130 de ani de la înființarea Școlii de Pictură de la Baia Mare, îi aducem un omagiu lui  Hollósy Simon părintele spiritual al mișcării.

Ora 19:00 SFÂNTA LITURGHIE ȘI BINECUVÂNTAREA PICTURII

Locație, Biserica parohială Sfântul Carol Borromeo

După slujbă, va fi sfințită pictura restaurată de Géza Kádár, născut acum 150 de ani la Sighetu Marmației, care și-a recăpătat starea demnă datorită muncii studentei la restaurare Melissa Pauliuc.

Ora 19:45 HRISTOSUL SINGURTIC AL LUI KÁDÁR GÉZA prezentat de Melissa Pauliuc

Locație: Biserica parohială Sfântul Carol Borromeo

Géza Kádár, pictor născut în Sighetu Marmației, membru activ a Școlii Băimărene de Pictură, a devenit cunoscut în primul rând pentru peisajele sale de iarnă și reprezentările naturii acoperite de zăpadă. Cu toate acestea, o pictură puțin cunoscută, cu un profund simbolism religios, aruncă o nouă lumină asupra operei sale: în timpul restaurării au fost dezvăluite detalii care depășesc prima vedere a picturii.

MIERCURI, 8 IULIE 2026

Ora 17:00 PATRU DIRECȚII, O POVESTE – Vernisajul expoziției de artă fotografică semnate de Kántor Balázs-Raul

Locație, Muzeul Maramureșan, secția de Istorie și arheologie

Tânărul fotograf din Câmpulung la Tisa, documentează de ani de zile evenimentele, chipurile și momentele locale ale comunității maghiare prin intermediul fotografiilor sale. Expoziția este construită în jurul a patru unități tematice: Câmpulung la Tisa, Sighetu Marmației, portretele și peisajele ocupă un loc central.

Ora 19:00 SEARĂ DE QUIZ

Locație: Hotel Grădina Morii

Seara de Quiz este un program nelipsit al Zilelor Maghiare din Sighgetu Marmației, ediția din acest an are ca invitat cel mai mare maestru de quiz din Ardeal, recordmen Guinness, Kovács Zsolt.

JOI, 9 IULIE 2026

Ora 16:00 MEMORIE ȘI OPRESIUNE

Vernisajul expoziției din lucrarea de diplomă al lui Orosz Anna Sighetu Marmației, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței.

Orosz Anna folosește imagini grafice pentru a prelucra memoria uneia dintre cele mai cunoscute închisori românești din timpul dictaturii comuniste.

Expoziția demonstrează puterea artei de a comemora și de a mărturisi despre soarta deținuților politici, intelectualilor și liderilor religioși. După vernisaj, va avea loc un tur ghidat în limba maghiară în muzeu.

Ora 19:00 CONCERT DE ORGĂ susținută de Péter Bernadette

Locație, Biserica Reformată

Orga recent renovată a Bisericii Reformate va fi răsuna din nou în cadrul unui concert festiv susținut de  Péter  Bernadette. Ocazia oferă atât o experiență muzicală specială, cât și o oportunitate pentru comunitate de a redescoperi sunetul bogat al instrumentului renovat al bisericii.

VINERI, 10 IULIE 2026

INFORMAȚII GENERALE

În acest an, petrecerea de vineri seara vine într-o nouă formulă, prin care organizatorii s-au pregătit cu două concerte, astfel ca sfârșitul de săptămână să pornească în forță încă de vineri seara.

Locația este binecunoscuta terasă Curtea Veche, din curtea palatului administrativ a vechiului comitat.

Locurile sunt limitate și merită rezervate din timp, la sediul UDMR Sighetu Marmației de pe str. Libertății nr. 24.

Prețul unui bilet achiziționat din timp, este 25 lei, pentru un bilet cumpărat la fața locului se plătește 50 lei. Biletul cumpărat din timp dă posibilitatea rezervării unui loc la masă. La fața locului biletele se pot cumpăra între orele 17:00 – 21:30, după acestă oră se va putea intra doar cu brășara primită la cumpărarea unui bilet.

Ora 19:00 CONCERTUL ANSAMBLULUI KISKÖDMÖN

Ansamblul KisKödmön este o trupă neobișnuită, cu influențe folk, care interpretează cele mai cunoscute hituri maghiare din ultimele șase decenii într-un aranjament acustic unic. Vioara, flautul, contrabasul, pianul și chitara creează o atmosferă specială prin care melodiile cunoscute capătă o nouă culoare.

Ora 21:00 DJ GEO

După concertul trupei KisKödmön, DJ GEO va prelua controlul pentru a îmbunătăți și mai mult atmosfera serii cu muzica sa energică. Melodiile și ritmurile variate garantează că publicul va rămâne împreună chiar și după concert și va continua festivalul într-o atmosferă relaxată.

SÂMBĂTĂ 11 IULIE 2026

PROGRAME SPORTIVE

Ora 9:00 Competiții de alergare și tenis

Pentru competiția de alergare înscrierile se fac până în 8 iulie 2026 la Mező Attila la numărul de telefion 0743 875 694. Pentru competiția de tenis, înscrierie se fac la Kántor Balázs-Raul la numărul de telefon 0755 972 602.

Și în acest an sunt așteptați cei care vor să se pună în mișcare pentru cursa de alergare, unde se poate participa la categorii diferite în funcție de grupa de vârstă, concurenții pot parcurge o distanță de 7 km sau 700 de metri. Pentru a participa la cursă, fiecare concurent trebuie să completeze o declarație pe propria răspundere la fața locului.  În cazul concurenților minori, este necesară semnătura a cel puțin unui părinte. Sunteți rugați să vă asigurați că fiecare concurent are un act de identitate.  Important: nu va exista posibilitatea de înscriere la fața locului.  Înscrierile se fac până pe 8 iulie.

Ora 11:00 ÎN URMA BISERCILOR NOASTRE

Tur ghidat, cu punctul de întâlnire la Biserica Sfântul Carol Borromeo urmând o plimbare la Biserica reformată și la Camera memorială Prielle Kornélia

Ora 13:00 DE LA SIGHETU MARMAȚIEI MAGHIAR PÂNĂ LA MAGHIARII DIN SIGHETU MARMAȚIEI

Tur ghidat prin oraș la obiectivele patrimoniului cultural al orașului vechi de 700 de ani pornind de la Camera memorială Prielle Kornélia cu istoricul Szabó Zsolt. Turul ghidat atinge obiective și monumente importante din istoria orașului.

Ora 14:00 PREZENTAREA VOLUMULUI DE REPORTAJE DIN SIGHETU MARMAȚIEI A ASOCIAȚIEI JURNALITILOR MAGHIAR DIN ROMÂNIA – MURE

Locație: Cortul amplasat în Centrul orașului

În noiembrie 2025, jurnaliști din cadrul Asociației Jurnaliștilor Maghiari din România au vizitat Sighetu Marmației, unde au realizat reportaje pe teme legate din viața, trecutul și prezentul comunității maghiare locale. Volumul conturează istoria diversă și fața actuală a comunității maghiare din Sighetu Marmației.

Ora 16:00 DIN SIGHETU MARMAȚIEI ÎN SPAȚIU

Interviu cu  Kovács Emese cercetător în robotica spațială, moderatorul evenimentului va fi Motruk Nándor care va sta de vorbă cu tânăra cercetătoare din Sighetu Marmației despre cariera ei științifică, recunoașterea internațională și munca inovatoare legată de explorarea spațiului.

Locație: Cortul amplasat în Centrul orașului

Ora 17:00 MOȘTENIREA LUI MÓZSI ȘI RÉKA – Pe urmele cânilor de vânătoare transilvăneni

Știați că povestea salvării câinelui de vânătoare transilvănean este legată și de Sighetu Marmației? Această rasă specială și străveche de câini de vânătoare maghiari aproape a dispărut la mijlocul secolului al XX-lea, dar creșterea lor a putut fi reluată la sfârșitul anilor șaizeci, datorită exemplarelor găsite în zona din jurul Sighetului, printre altele. La prezentare, cei interesați pot afla informații despre istoria rasei, caracteristicile acesteia, legătura sa cu Transilvania și situația sa actuală. La prezentare vor participa și doi câini de vânătoare transilvăneni, care vor arăta de ce această rasă este atât de specială prin diverse sarcini.

Locație: Cortul amplasat în Centrul orașului

Ora 18:00 CONCERT KALOTAROCK

KalotaRock s-a format în 2023 dintr-o pasiune comună pentru muzica rock clasică. Repertoriul lor este format din piese rock emblematice care evocă atmosfera balurilor de altădată, a concertelor de tineret și a petrecerilor de neuitat la festivalurile și evenimentele de astăzi.

Locație: Scena mare din Centrul orașului

Ora 19:00 ORAȘUL ÎN MIȘCARE – Producții de dans sportiv cu Mini Maxi Dance

Tinerii dansatori de la Mini Maxi Dance Club pregătesc o producție de dans sportiv spectaculos, pregătite de Krisztina Kövy, cetățean de onoare al orașului Sighetu Marmației, și a lui Gábor Kövy. Spectacolul aduce mai aproape de public eleganța mișcării, impulsul ritmului.

Locație: în fața scenei mari din Centru

Ora 19:35 ORAȘUL ÎN MIȘCARE cu dansatorii Misterele Dansului

Locație: în fața scenei mari din Centru

Dansatorii Misterelor Dansului se vor pregăti cu dansuri de societate, sub îndrumarea profesorului Dénes Cosovan. Spectacolul va aduce la viață atmosfera, eleganța și avântul dansurilor în cuplu în fața publicului.

Ora 20:30 VIITORUL ÎN TRECUT cu MANESZES MÁRTON ȘI FORMAȚIA LUI

Locație: scena mare din Centru

Spectacolul susținut de Márton Maneszes și orchestra lui evocă lumea cântecelor de petrecere maghiare, a cântecelor populare, a cântecelor militare și a operetei, cu acompaniament instrumental live. Spectacolul  este atât un eveniment comunitar, cât și de păstrare a tradiției, aducând mai aproape de public melodiile bine-cunoscute ale moștenirii muzicale maghiare din Transilvania.

DUMINICĂ, 12 IULIE 2026

Ora 13:30 SĂTUI DE DRAGOSTE. ÎMPOTRIVA EPUIZĂRII PARENTALE – Prezentare susținută de Frigy Szabolcs

Locație: Cortul de evenimente din Centru

Prezentarea oferă sfaturi pentru recunoașterea și prevenirea epuizării parentale și vă ajută să înțelegeți cum să mențineți echilibrul și puterea iubirii în mijlocul poverilor îngrijirii.

Ora 15:00 JAFURI, BIROURI SÂNGEROASE, ORAȘ RUINAT: AȘA AM VOTAT ÎN 1843 Prezentare susținută de istoricul Zsolt Szabó

Locație: Cortul de evenimente din Centru

Cum a fost să trăiești ca român sau evreu în Regatul Maghiar în secolul al XIX-lea și ce putem învăța astăzi din experiențele minorităților din acea vreme? Prezentarea prin prisma unui conflict politic din Sighetu Marmației din 1843, prezintă lupta  românilor și maghiarilor, precum și situația evreilor prinși la mijloc. Lecțiile acestei ciocniri sângeroase sunt, de asemenea, provocatoare de reflecție în contextul dezbaterilor publice din ce în ce mai tensionate de astăzi.

Ora 16:00 DE UNDE PORNEȘTE O CARIERĂ DE CERCETĂTOR? – Căile vieții a unor sigheteni în cercetare

Locație: Cortul de evenimente din Centru

Pornind din Sighetu Marmației  se poate construi propria carieră profesională în știință, institute de cercetare, universități sau într-un mediu profesional internațional. Discuția din panel va avea ca invitați persoane născute în Sighetu Marmației, care au obținut rezultate de excepție în diverse domenii științifice. Participanții la discuție sunt: ​​Dr. Klára-Zsuzsa Ágoston, medic-șef pediatru, Dr. Attila Róbert Cosovan, artist design și profesor universitar, Dr. Kinga Fetykó, biolog, Dr. József Lingvay, inginer chimist-cercetător, și Dr. Gyula Novodárszki, chimist-cercetător.

Ora 18:00 DIN SĂLAJ PÂNĂ ÎN CĂLATA – dansuri populare în centrul orașului

Ansamblurile de dans popular Szamoshát și Bokréta vor prezenta dansuri din Sălaj, Câmpia Transilvaniei, Bonțida, Satu Mare și Călata, completate de cântece populare interpretate de Vivien Marozsán. Ca urmare a reluării a cursurilor de dansuri populare în Sighetu Marmației după trei ani, elevii Liceului Teoretic Leőwey Klára vor evolua pentru prima dată în fața unui public.

Ora 19:00 DANSURI POPULARE cu participanții la Festival în centrul orașului

După spectacolele de dansuri populare, publicul se poate alătura dansului. Este o bună oportunitate de a face din muzica și dansul popular nu doar o experiență scenică, ci și o acțiune comunitară.

Ora 20:00 SICULUS JAZZ COLLECTIVE – Concert de jazz

Formația de Jazz Siculus Collective din Odorheiu Secuiesc aduce un sunet proaspăt și elegant pe scena Zilelor Maghiare din Sighetu Marmației. Formația, formată din șase muzicieni, interpretează piese de jazz evergreen cu o aromă specială, unică, de la Summertime la Fly Me to the Moon.

Locație: Centrul orașului

Ora 21:30 CONCERT LÁSZLÓ ATTILA

Cântărețul maghiar din Transilvania, cunoscut drept câștigătorul festivalului „S-a născut o stea” și câștigător al premiului Fonogram, va sosi pe scena sigheteană  în format duo pentru a face seara de închidere a festivalului memorabilă, cu melodii familiare într-un stil interpretativ aparte și o atmosferă călduroasă.

UDMR Maramureș

Foto: Imagine preluată de pe pagina de Facebook a UDMR Maramureș

În arhiva Colegiului Național „Dragoș-Vodă” (CNDV) Sighet am descoperit o fotografie a clasei a XI-a A, promoția 1959. Îi mulțumesc domnului profesor Ioan Ardeleanu-Pruncu pentru sprijinul acordat în identificarea persoanelor.

Dintre elevi, am reușit să-i identificăm pe Brener Ștefan, aflat în ultimul rând, al cincilea de la stânga la dreapta, și pe Ceadeiu Liviu, din penultimul rând, fost director al școlii din Bârsana.

Dintre profesorii Liceului „Dragoș-Vodă”, numit la acea vreme „Filimon Sârbu”, îi remarcăm, în primul rând, pe Aurelia Chindriș (matematică), Livia Balea (biologie), Elisabeta Melaniuc (chimie), Dumitru Paraschiv (fizică), Maria Miron (limba germană) și Ștefan Berczi (matematică), iar în rândul al treilea pe domnișoara Eusebia Rebreanu – Negrea (limba și literatura română).

Cei care recunosc și alte persoane din fotografie sau doresc să aducă completări ori să împărtășească amintiri sunt invitați să ne scrie la adresa redacției: [email protected].

Prof. Marius Voinaghi

Asociația Firul Vieții Sighet vă invită joi, 02 iulie 2026, de la ora 17:00, la Biblioteca Municipală „Laurențiu Ulici” din Sighetu Marmației la o întâlnire cu preotul Simion Mesaroș și cărțile domniei sale, publicate în ultimii ani. „
Scrieri și comentarii”, ultimul volum publicat în anul 2026 la Editura Surorilor Lauretane din Baia Mare va fi prezentat și la Sighet.

* * *

Simion Mesaroș s-a născut în anul 1942, la Ferneziu. După studiile gimnaziale și liceale la Baia Mare urmează Politehnica din București fiind, după absolvire, inginer la uzinele băimărene.

În anul 1973 a fost sfințit preot greco-catolic în clandestinitate de episcopul și el clandestin Ioan Dragomir. A fost 17 ani unul dintre cei mai activi ierarhi ai Bisericii Greco-catolice maramureșene și unul dintre promotorii mișcării din 21 ianuarie 1990, când a avut loc, pe treptele Casei de cultură din Baia Mare prima liturghie greco-catolică. De atunci, timp de 15 ani, a celebrat Sfânta Liturghie la monumentul Ostașului Român din Baia Mare, apoi s-a mutat în Biserica Sfântul Anton, la ridicarea căreia a trudit toți acei ani, și a servit-o până în 2017, la ieșirea în pensie.

Între 1990-2000 a fost profesor și rector al Institutului Teologic „Alexandru Rusu” din Baia Mare, la înființarea căruia a contribuit din plin. În 2022 a fost numit paroh la reînființata parohie din Mesteacăn și în 2024 a fost sfințită noua biserică de lemn de acolo, ridicată cu râvna sa.

Preot cu har și om de acțiune, Simion Mesaroș a găsi timp și pentru a scrie câteva cărți despre a căror calitate s-au pronunțat unii dintre cei care le-au citit, printre ei numărându-se cunoscutul eseist și scriitor Ioan Papuc.

Asociația Firul Vieții

Joi, 25 iunie 2026, la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România au fost lansate Caietele FestLit Cluj 2026 cu titlul „Memorie culturală vs Amnezie culturală”, o antologie alcătuită de Irina Petraș, apărută la Editura Casa Cărții de Știință.

Idea realizării acestui volum s-a născut, după cum afirmă Irina Petraș în „Argument” din discuțiile stârnite de Programa pentru clasa a IX-a, care „au scos la iveală fragilitatea raportării noastre la trecut, la tradiție, la arhiva identitară. Abordările sunt diferite și, cum era de așteptat, uneori surprinzătoare. Ele pot constitui puncte de plecare pentru dezbateri viitoare”

În paginile acestui volum semnează: Horia Bădescu, Ioana Bot, Constantina Raveca Buleu, Dana Buzura-Gagniuc, Paul Cernat, Gabriel Chifu, Aurel Codoban, Gheorghe Glodeanu, Vasile Igna, Laura Lazăr Zăvăleanu, Menuț Maximinian, Angelo Mitchievici, Ioan T. Morar, Delia Muntean, Vianu Mureșan, Viorel Mureșan, Olimpiu Nușfelean, Gheorghe Pârja, Ovidiu Pecican, Irina Petraș, Laura Poantă, Ioan-Aurel Pop, Ion Pop, Mircea Popa, Doina Rad, Ilie Rad, Ion Simuț, Adrian Tudurachi, Varujan Vosganian.

Suntem onorați că trei din cei 29 de scriitori cuprinși în antologie sunt maramureșeni, membri ai redacției Revistei de Cultură „Nord Literar”: Delia Muntean, Dana Buzura-Gagniuc și Gheorghe Pârja.

Revista de Cultură „Nord Literar”

„Există despărțiri care rup sufletul și iubiri pe care nici moartea nu le poate stinge. Dragostea nu moare, doar își schimbă forma.”  (Mia Nan)

„Vuela Alto, Mamá” („Zboară sus, mamă”), al doilea volum publicat în Spania de maramureșeanca MIA NAN, nu este doar o poveste despre pierdere. Este o „călătorie intimă și profund spirituală prin doliul unei fiice care, după plecarea mamei sale, se confruntă cu durerea, golul, tăcerea și o transformare care îi schimbă întreaga viață”. (Mia Nan)

Din cea mai intimă și autentică experiență, autoarea își deschide inima pentru a împărtăși durerea unei fiice care învață, pas cu pas, să trăiască fără prezența fizică a mamei sale, descoperind în același timp că iubirea nu dispare, ci doar își schimbă forma. Printre amintiri, lacrimi, tăceri și momente de conexiune cu invizibilul, această carte devine de fapt „o punte între două lumi, cea a durerii care sfâșie și cea a iubirii care rămâne”. (Mia Nan)

O mărturie sinceră, sensibilă și plină de lumină, născută din inimă, care „se transformă într-un refugiu pentru cei care au iubit și au fost nevoiți să lase pe cineva să plece”. (Mia NAN)
Paginile acestei cărți sunt „o șoaptă către suflet”, invitându-ne să înțelegem că „nimeni nu pleacă de tot, cei dragi nu dispar, sufletele continuă să fie aproape într-o altă formă și iubirea adevărată transcende chiar și moartea.” (Mia Nan)
Volumul este o mărturie „despre iubire eternă, conexiunea sufletului și transformare spirituală. Aceasta nu este doar o carte de citit, ci o carte de simțit, de rememorat și, încet-încet, de vindecat.” (Mia Nan)

Volumul a fost publicat în Spania (în limba spaniolă) și va fi lansat Vineri, 03 iulie 2026, în Elche (Alicante), evenimentul fiind moderat de… autoarea Mia Nan.
Maramureșenii, românii care se află temporar sau definitiv în Spania sunt invitați să participe la eveniment!

* * *

Mia NAN s-a născut în 4 iulie 1981, în satul Săcel, Maramureș, într-o familie modestă, cu 10 frați. A absolvit Liceul „Grup Școlar pentru Industrie Mică și Servicii” (actualul Liceu Tehnologic Marmația) din Sighetu Marmației. 
La vârsta de 20 de ani își abandonează familia, satul, țara și călătorește în Spania, „țara minunilor”, cum o numea ea, pentru a-și îndeplini visurile și scopul vieții. După mulți ani de căutare, de studiu al vindecării cuantice și a energiilor, după mulți ani de muncă grea, reușește să lucreze în domeniul care o pasionează, realizându-și visul și scopul vieții… „ajută oamenii să își continue drumul vieții chiar dacă sunt asaltați de probleme, făcându-i să vadă că unde este speranță și credință totul este posibil, nimic nu este imposibil.”
În prezent, locuiește în Spania, în orașul Elche, provincia Alicante, unde lucrează ca terapeută holistică și predă diferite cursuri în același domeniu. Când cineva o întreabă în ce domeniu lucrează, ea le răspunde „că îi învață pe oameni să treacă prin tunelul din viața lor, pe care într-un anumit moment îl parcurg, cu lumina aprinsă.”
Marea dorință a Miei Nan de a ajuta la reducerea suferinței umane și la găsirea păcii sufletești, împreună cu tot ce ea a învățat, a fost împărtășită  cu cititorii prin scrierea cărții (în limba spaniolă) „Suelta el Dolor. Confia en Sanacion”, publicată în Spania, în iulie 2024, urmată de versiunea în limba română „Eliberează durerea. Ai încredere în vindecare” (Editura Valea Verde, Sighet, 2025).

Din partea redacției noastre („Salut, Sighet!”) îi dorim Miei NAN – în avans – LA MULȚI ANI! și… succes în preziua aniversării, la evenimentul de lansare a cărții „Vuela Alto, Mamá” („Zboară sus, mamă”).

Ion Mariș

Joi, 25 iunie 2025, la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România în cadrul FestLit Cluj 2026, au fost premiate cele mai bune creații literare ale anului 2025. Două dintre cele șase premii au ajuns la oamenii „Nordului”, la scriitori cu care instituția noastră are o colaborare îndelungată.

Poetul Echim Vancea, membru al Reprezentanței Maramureș a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, colaborator al revistei de cultură „Nord Literar” a primit Premiul „A. E. Baconsky” pentru poezie pentru volumul „La marginea nicăieriului”, apărut la Editura Mantaua lui Gogol. Nefiind prezent la eveniment, premiul său a fost ridicat de Dana Buzura-Gagniuc, directorul Revistei de Cultură „Nord Literar”.

Profesorului Gheorghe Glodeanu, membru fondator și membru al consiliului consultativ al revistei, i-a fost acordat Premiul „Ioana Em. Petrescu” pentru istorie literară/ eseu (ex aequo) pentru volumul „Prolegomene la o istorie a diarismului românesc”, apărută la Editura Eikon. Reamintim că Gheorghe Glodeanu semnează o pagină de critică literară în fiecare număr al revistei.

Acordarea premiilor a fost precedată de dezbaterea „Memorie culturală vs Amnezie culturală” la care au susținut conferințe academicienii Ioan-Aurel Pop și Aurel Codoban, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Varujan Vosganian, directorul revistei „România literară”, Gabriel Chifu, prof. univ. dr. Angelo Mitchievici, cercetător Adrian Tudurachi.

Amfitrion al acestui elegant eveniment a fost Irina Petraș, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România.

Comunicat de presă
Revista de cultură „Nord Literar”

Am ajuns în Italia într-o dimineață rece de ianuarie. După trei zile de drum, cu două valize în care aveam doar strictul necesar și cu sufletul sfâșiat de dorul copilului rămas acasă, m-am oprit în fața casei care urma să devină universul meu pentru următorul an. Eram ruptă de oboseală. Îmi târam valizele prin curte când am văzut întreaga familie care mă aștepta.
Atunci nu am înțeles privirea nurorii bătrânei de care urma să am grijă. Mi-a explicat mai târziu: „Dacă te-aș fi văzut cu unghii lungi, vopsite, machiată și aranjată, te-aș fi trimis imediat înapoi. Dar când te-am văzut trăgând după tine cele două valize și am observat cât de obosită erai, am înțeles că ai venit să muncești.”

Așa a început viața mea de badantă. Bătrâna pe care trebuia să o îngrijesc suferise un accident vascular cerebral. Era aproape oarbă și avea demență senilă. Ziua încerca să coboare singură din pat, iar noaptea striga ore întregi. Dormeam la nici doi metri de ea. Camera noastră nu era, de fapt, o cameră. Era o sufragerie de trecere între apartamentul bătrânilor și casa familiei. Au montat o ușă pliantă și au pus două paturi unul lângă altul. Într-unul dormea bătrâna. În celălalt eu. Sau, mai bine spus, încercam să dorm. Primele patru luni au fost un calvar. Dacă adun toate orele dormite în acea perioadă, probabil că nu depășesc două săptămâni de somn normal. Bătrâna urla noaptea, încerca să se ridice din pat și trebuia supravegheată continuu. Dimineața începea din nou rutina: spălat, schimbat, pregătit micul dejun, curățenie, spălat rufe și călcat. În realitate nu aveam grijă de un singur bătrân. Aveam grijă de doi. Soțul ei încă lucra pe câmp. Creșteau viței pentru lapte și cultivau terenuri agricole. Trebuia să-i pregătesc și lui mâncarea, să-i spăl hainele, să-i fac curățenie și să mă ocup de întreaga gospodărie. Salariul era mic. Mult prea mic pentru munca depusă. Problema cea mai mare era însă hrana. Bătrânii trăiseră toată viața foarte modest. Masa lor însemna de multe ori paste cu sos de roșii, pâine cu lapte și cafea. Atât. După câteva luni ajunsesem să mănânc aproape doar pâine cu ulei de măsline. M-am îngrășat șase kilograme. Într-o zi am rugat-o pe noră să aducă niște brânză topită și puțină carne pentru bătrână, ca să-i fac o supă adevărată.
Când a venit cu cumpărăturile, le-a pus pe masă și a spus: „Vai, dragă, astăzi mi-ai golit contul!” Poate pentru ea a fost o glumă. Pentru mine nu a fost. Mi-a fost atât de rușine, încât din acel moment am început să-mi cumpăr singură mâncarea din banii mei. Dintr-un salariu care era deja insuficient. În ziua liberă mergeam să calc haine într-o altă casă pentru a câștiga câțiva bani în plus. Cu acei bani îmi cumpăram ceea ce aveam nevoie pentru mine. Restul îi trimiteam acasă. Pentru copil. Pentru viitor. Pentru speranța că într-o zi toate sacrificiile vor avea un sens. Cel mai greu nu era însă foamea. Era dorul. După șase luni, încă așteptam ca primarul satului să-mi facă un contract de muncă. Aveam nevoie de el pentru a obține permisul de ședere. Dorul de copil devenise aproape insuportabil și mă gândeam că, fiind primarul satului, poate ar putea grăbi procedura sau m-ar putea ajuta să obțin actele mai repede. Într-o zi mi-am făcut curaj și l-am abordat:
– Te rog frumos, îmi faci contractul de muncă? Aș putea să-mi fac permisul di soggiorno și să merg și eu acasă, măcar în vacanță, să-mi văd băiatul.
M-a privit liniștit și mi-a răspuns:
– Lasă, crește el acolo. E cu tatăl lui. Când va veni timpul, îți fac contractul.
Pentru el poate că era o simplă amânare. Pentru mine era încă o lună, încă o zi, încă o noapte în care îmi vedeam copilul doar în fotografii și în amintiri. Norocul meu a venit dintr-o direcție la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Familia la care mergeam să calc în ziua liberă mi-a făcut cadou o mașinuță veche, una dintre acele mașinuțe folosite la transportul răsadurilor de roșii pe câmp. Aveam liber joi după-amiază și duminica. Nu aveam unde să mă odihnesc. În casă nu puteam dormi, iar oboseala acumulată era uriașă. Așa că luam mașinuța și plecam. De multe ori mă opream într-o parcare sau pe marginea unui câmp și dormeam câteva ore în mașină. Era singurul loc în care puteam închide ochii fără să aud strigătele bătrânei și fără să mă gândesc la următoarea sarcină care mă aștepta. Începând să ies mai des din casă, am cunoscut oameni noi. Mergeam la piscină, mă plimbam prin împrejurimi și încercam să-mi reconstruiesc puțin câte puțin viața socială.
Așa am întâlnit câteva persoane italiene care, într-o zi, mi-au spus:
– Noi cunoaștem pe cineva la prefectură. Poate te putem ajuta cu permisul de ședere.
Datorită lor am reușit să obțin permisul di soggiorno mult mai repede decât aș fi reușit așteptând după promisiunile altora. Pentru prima dată după multe luni, am putut să mă întorc acasă și să-mi văd copilul. Nu voi uita niciodată acea călătorie. După atâta dor, după atâtea nopți nedormite și după atâtea lacrimi ascunse, puteam în sfârșit să-l strâng din nou în brațe. Au trecut astfel lunile. Am prins acolo Paștele. Am prins Crăciunul. Am prins Ferragosto, sărbătoarea de 15 august, atât de importantă pentru italieni. În acele zile casa se umplea de viață. Veneau cele două fiice și fiul bătrânilor, veneau nepoții, se pregăteau mese bogate, se vorbea tare, se râdea și pentru câteva ore părea că bătrânețea și boala dispar. Eu priveam totul de la distanță. În toată perioada în care am lucrat acolo, nu am fost invitată niciodată să mă așez la masă împreună cu familia. Niciodată. Nu mă așteptam la gesturi mari. Dar uneori m-ar fi bucurat să aud un simplu:
– Adriana, vino și tu să mănânci cu noi.
Sau măcar:
– Ți-am păstrat și ție o porție. Nu s-a întâmplat niciodată.
În zilele de sărbătoare mi se spunea simplu:
– Astăzi ai liber. Poți să mergi unde vrei.
Și atunci luam mașinuța primită cadou și plecam. Uneori mă plimbam fără țintă pe drumurile dintre câmpuri. Alteori mă opream într-o parcare și dormeam câteva ore. Nu pentru că eram obosită doar fizic. Ci pentru că uneori singurătatea obosește mai mult decât munca. În acele momente mă gândeam la copilul meu, la familia mea și la mesele de sărbătoare de acasă. Și înțelegeam cât de mare este prețul plătit de cei care pleacă să muncească departe de cei dragi. În acea perioadă am cunoscut și asistenta socială care venea zilnic să o spele pe bătrână. Ea mi-a deschis ochii asupra lumii ascunse a badantelor. Am auzit povești care m-au urmărit ani întregi. Femei insultate, umilite, acuzate că fură. Femei care munceau fără odihnă. Femei cărora nu li se permitea nici măcar să mănânce.

O badantă mi-a rămas în minte pentru totdeauna. Gătea pentru bătrână, punea masa și apoi aceasta îi lua farfuria din față spunând: „Tu nu trebuie să mănânci. Și așa ești grasă.” Când am auzit povestea aceea, mi s-a rupt sufletul. Am adunat într-o sacoșă tot ce cumpărasem pentru mine și i-am trimis ei. Nu era mult. Dar era tot ce puteam face. Am cunoscut și o altă româncă. Fusese o femeie educată, responsabilă într-o fabrică din România. Venise în Italia pentru a-și crește fiica și pentru a-i plăti studiile. S-a îmbolnăvit de cancer cerebral. A murit la scurt timp după ce fata ei a luat bacalaureatul și a intrat la facultate.

Printre poveștile pe care le auzeam de la asistenta socială era și cea a unei badante care m-a impresionat profund. Femeia avea trei băieți. Toți erau deja adulți, căsătoriți, aveau locuri de muncă și copii. Cu toate acestea, continua să muncească din greu în Italia și trimitea aproape tot ce câștiga acasă. Nu judec pe nimeni. Fiecare familie are propria poveste și propriile motive. Știu foarte bine că o mamă continuă să-și ajute copiii chiar și atunci când aceștia sunt mari. Dragostea unei mame nu se termină când copilul devine adult. Dar cazul ei m-a făcut să reflectez. O vedeam obosită, epuizată de muncă și de anii petrecuți departe de casă. Și mă întrebam dacă nu cumva, uneori, femeile care pleacă la muncă în străinătate uită să mai aibă grijă și de ele însele. Mă întrebam dacă cineva îi spune vreodată: „Mamă, păstrează și pentru tine. Odihnește-te. Gândește-te și la anii care vin.” Pentru că am întâlnit multe femei care au sacrificat totul pentru familie: sănătatea, tinerețea, liniștea și chiar anii în care ar fi putut să se bucure de viață. Nu faptul că își ajutau copiii m-a întristat. Ci faptul că uneori nu mai rămânea nimic și pentru ele.

Viața de badantă nu este ceea ce cred mulți. Nu este doar curățenie și gătit. Este singurătate. Este dor. Este lipsă de somn. Este umilință. Este teama că orice lucru dispărut din casă va fi pus pe seama ta. Este sentimentul că nimeni nu vede prețul real pe care îl plătești. Dar este și dovada unei forțe extraordinare. Pentru că în spatele fiecărei badante există o femeie care și-a lăsat propria viață în așteptare pentru a avea grijă de viața altcuiva. Iar uneori, când se întoarce acasă, descoperă că anii cei mai frumoși au trecut fără ea. Acesta este adevăratul preț al banilor trimiși acasă.

Adriana CSURKA

Nota autoarei: Povestea pe care ați citit-o reprezintă doar o mică parte din experiențele trăite de mine și de multe alte femei care au plecat să muncească în Italia ca badante. În anii petrecuți departe de casă am cunoscut sute de femei, fiecare purtând în suflet propria luptă, propriile sacrificii și propriile speranțe. Din dorința de a păstra vie memoria acestor femei și de a da glas unor povești care de multe ori rămân nespuse, lucrez la o carte dedicată vieții badantelor românce din Italia. Titlul acestei cărți va fi: FEMEILE DINTRE DOUĂ LUMI. O carte despre curaj, dor, sacrificiu și despre femeile care au învățat să trăiască între două țări, două familii și două vieți.

Nota redacției: fotografia a fost generată de AI.

Lansarea volumului „Magnum Diarium Academicum Septentrionis. 1800–2024”, semnat de dr. Teodor Ardelean, cunoscut om de cultură și excelent orator (și fost senator în Parlamentul României), a fost un bun prilej pentru a reuni oameni de cultură, profesori, cercetători și mulți iubitori de carte.

Evenimentul desfășurat joi, 25 iunie 2026, la Centrul Cultural Pastoral „Sf. Iosif Mărturisitorul” din Sighet într-o atmosferă selectă, de remarcabilă ținută intelectuală și de respect față de valorile istoriei și ale culturii, a fost moderat de părintele protopop ortodox Dan Ioan Sidău.

Noua apariție editorială (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2026) propune o amplă incursiune în istoria vieții academice și spirituale a Nordului României. Cartea „inventariază” dar și recuperează nume, fapte și instituții care au contribuit la creșterea și consolidarea unui autentic areal al cunoașterii și… înțelepciunii Nordice.

Doar răsfoind cele – nota bene! – 1000 de pagini putem observa că suntem „beneficiarii” unui exercițiu de memorie și de profundă responsabilitate culturală. Autorul demonstrează, încă o dată, o impresionantă capacitate de focalizare, de cercetare și sinteză. Vorbitorii prezenți la lansare (Vasile Moldovan – primarul Sighetului, Adrian Vlad – C.J. Maramureș, arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, conf. univ. dr. Florian Roatiș, prof. dr. Dorel Todea, protopop greco-catolic dr. Vasile Iusco, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, dr. ing. (inventator ) Ștefan Marinca, prof. univ. dr. Nicolae Iuga, prof. Simion Bogâldea) au evidențiat caracterul monumental al lucrării și importanța sa documentară. A fost subliniată și contribuția constantă a d-lui Teodor Ardelean la promovarea patrimoniului cultural maramureșean. Participanții au apreciat volumul drept o lucrare de referință (monument) pentru generațiile viitoare. Lansarea a fost de fapt o veritabilă sărbătoare a cărții și a spiritului… Nordului.

Domnul Teodor Ardelean a captat atenția publicului devoalându-ne momentul descinderii în Maramureș – făcând o conexiune istorică cu Moigradul natal – dar și cu detalii despre câteva personalități pe care le-a inclus în acest „jurnal academic” și – nu în ultimul rând – cu referiri exacte la prietenii prezenți la întâlnirea sigheteană.

Prin această apariție editorială, patrimoniul intelectual al Nordului României primește un nou și valoros reper bibliografic.

Felicitări celui mai longeviv și implicat director-senator al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” pentru această consistentă apariție editorială!

Foto & text: Ion Mariș

WIRTZ  JOHANN  (1901-1969)

O familie de nemți sigheteni se află în zilele noastre, (aproape) în totalitate, în… cimitirul orașului. Dar acest lucru nu trebuie să ne facă să îi dăm uitării. Ni-i reamintim cu respect!

Primul dintre aceștia, bănățean prin naștere, pe nume Johann Wirtz, a făcut școala de muzică militară și a ajuns subofițer instrumentist în fanfara Curții Regale, de unde, în 1935 a fost detașat dirijor la Fanfara Batalionului Vânătorilor de Munte din Sighet și aici a rămas pentru tot restul vieții. Au fost anii în care, la comanda batalionului se afla colonelul Leonard Mociulschi. La fiecare sfârșit de săptămână și la sărbători, „Fanfara lui Mociulschi”, cum îi spunea toată lumea, cânta în chioșcul din parcul central al orașului, iar pe trotuarele din jur se plimbau localnicii și, din când în când, trecea agale câte o trăsură. BMV-urile turate și cu muzica dată la maximum nu existau nici măcar în imaginația celor care se plimbau pe corsso, seară de seară.

În 1940, vânătorii lui Mociulschi au plecat la luptă, fanfara s-a risipit, iar dirijorul ei s-a refugiat cu familia la Hațeg. Dar, interesant!, după război Johan Wirtz s-a întors la Sighet, nu la București, și împreună cu alți câțiva maramureșeni, foști membri ai fanfarei, în 1946 au înființat o mică fanfară a orașului, a fost apoi încadrat la școala de muzică (devenită Școală populară de artă) ca profesor la clasa de instrumente de suflat, pentru a instrui tineri cu care să completeze fanfara. Și a reușit. Sighetul a avut până prin anii 1990 o fanfară. Cânta la marile sărbători naționale: 1 Mai, 9 Mai, 23 August, 7 Noiembrie – când se sărbătorea cu mare zgomot ideologic Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, care a avut loc în Rusia. Fiul său, Tony, și-a amintit după foarte mulți ani că, fiind și el tânăr membru în fanfara condusă de tatăl său, în decembrie 1949 au fost duși la Dealul Ștefăniței, să cânte la inaugurarea căii ferate Salva-Vișeu și, după terminarea festivităților, unul dintre cei din mijlocul tribunei a coborât, a venit direct la tatăl lui și l-a îmbrățișat: „Măi Ioane, aici ai ajuns, la marginea țării… dacă ai nevoie, dă-mi un telefon…” Era Emil Bodnăraș. Prin 1934-35, la București, fiind urmărit politic, la un moment dat tata l-a ascuns în magazia pentru instrumente ale fanfarei. Nu a făcut-o din considerente politice, ci dintr-un sentiment uman. Politica nu l-a interesat niciodată. N-a apelat la el niciodată. Era un neamț orgolios tata, dar i-a căzut bine gestul de recunoștință”.

Până când i-a permis sănătatea, Johann Wirtz a continuat să conducă fanfara și după pensionare, apoi a lăsat-o colegului mai tânăr, trompetistului Ioan Moldovan, care, la rândul său i-a lăsat-o elevului său, Gavril Liscovici. Își mai amintește cineva de „Fanfara lui Liscovici”, care, după 1990, mai cânta doar la înmormântări, fostele „mari sărbători” fiind șterse din calendarul vremilor noi? O rămășiță a metehnei din prima perioadă a comunismului de a avea fanfară la înmormântare în locul momentului religios, mai ales când cel „plecat” era un „tovarăș de nădejde” s-a mai păstrat și în primii ani de după 1990.

Alături de el a fost îngropată și soția sa, Wirtz Zadoczky Blanka (1902-1998). În familie se vorbea și germana și româna. Inscripția de pe piatra lor funerară este în limba germană, deși Johann Wirtz a fost toată viața, în egală măsură, un bun german și un bun român, un om al datoriei. În documentele Școlii populare de artă din Sighet figurează cu numele Ioan Wirtz.

Într-un mormânt alături, în partea stângă, a fost îngropată fiica lor, învățătoarea Martin Wirtz Blanka (1936-2004), o prezență discretă dar vie în viața culturală și muzicală a orașului.

                                     Medicul pediatru Dr. ANTON  WIRTZ (1933 – 2011)

Iar într-un alt mormânt de alături, în partea dreaptă, se află fiul lor, dr. WIRTZ ANTON, cunoscutul medic pediatru, succesor al doctorului Victor Pop la Spitalul de pediatrie. A fost unul dintre medicii emblematici ai Sighetului, iar după 1989 un adevărat binefăcător pentru copiii orașului, pentru întreg sistemul sanitar de aici.

S-a născut la București, în 1933, dar din 1935, cu excepția celor câțiva ani de refugiu și ai celor de studii de medicină la Cluj, Tony Wirtz a trăit tot timpl la Sighet. Și n-a trăit oricum. S-a dedicat profesiei cu rigurozitate de neamț și cu o dăruire și pasiune exemplare și mai ales manifestate cu discreție. Nu-i plăcea să se afișeze. Până în 1989, când ieșirea în Lume îi era restricționată, și-a petrecut tot timpul în spital, contribuind în mod decisiv la construirea noii clădiri a Spitalului de pediatrie din incinta spitalului orășenesc. El a fost adevăratul diriginte de șantier. După 1990 a pornit și peste hotare. Spre Austria, Franța, Elveția, spre Germania mai ales, unde avea relații prin fiicele sale și oriunde putea găsi sprijin pentru spitalul lui de copii, cu predilecție în medicamentele care îi lipseau, dar și pentru aparatură performantă a cărei lipsă era și mai acută. La el la spital se găseau în primii ani de după 1990 medicamentele de care se agățau cu disperare părinții unor copii bolnavi, încât începuseră și adulții să-i spună „Tata Wirtz”, cum îi spuneau copii internați. A invitat aici medici pediatri de renume din alte țări. A creat punți de comunicare, asociații de prietenie pentru Școala de muzică din oraș și relații de colaborare pentru administrația locală.

Despre medicul implicat social ne relatează și Spiridon Pralea, cu care  dr. Anton Wirtz a a colaborat în ultimele decenii. „Relația mea cu doctorul Anton Wirtz a început în copilărie, prin a-i fi pacient și s-a sfârșit într-una de prietenie și colaborare instituțională. De fapt, ea nu s-a sfârșit. Păstrez și acum legătura cu doamna și cu fiicele sale: Monika și Luana Antonela, stabilite în Germania. A fost un factor implicat în mod decisiv în educația sanitară de la noi. În cadrul emisiunilor de la Stația de radio a orșului a avut ani la rând rubrica specială „Sfatul medicului pediatru”, dedicată mamelor, vizând o largă paletă de sfaturi și îndrumări privind creșterea copiilor, dar și un curs, în cadrul Universității populare a Casei de cultură, tot pe această temă.
I-am fost alături și în alte proiecte precum cel de parteneriat cu celebrul medic pediatru elvețian, Andreas Fanconi, o importantă personalitate a medicinei europene, „Doctor Honoris Causa” al unor prestigioase universități de medicină, câteva din cărțile sale sunt manuale în cunoscute facultăți de medicină din lume, este membru al Societății Române de Pediatrie și membru de onoare al Academiei de Științe medicale din România, și care, împreună cu flautistul de origine sigheteană, Nagy Zsolt Istvan, au creat pentru Sighet o asociație de binefacere, care a organizat o serie de concerte, în România și Elveția, și ale căror încasări au fost donate integral Spitalului și Școlii de muzică, al cărei acoperiș a fost în totalitate înlocuit din aceste fonduri. Contribuția lor prin aceste fonduri bănești și prin aparatura donată spitalului, la secțiile O.R.L., Ortopedie, Imagistică, Cardiologie, o mașină autoutilitară WW nouă, care a luat locul celebrei căruțe cu un cal, care căra mâncarea pe la secții și multe altele, a fost în jur de trei milioane de euro. Și doctorul Fanconi și muzicianul Nagy au fost declarați Cetățeni de Onoare ai Sighetului și, datorită relațiilor doctorului Wirtz, Andreas Fanconi a fost distins și cu titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității de Medicină „Carol Davila” din București, iar această realizare se  datorează tot doctorului Wirtz, care, în timpul pregătirii doctoratului, a reușit să-și creeze relații prestigioase în lumea academică medicală bucureșteană, precum cea cu doctorul Adrian Georgescu, șeful catedrei de pediatrie de la Medicină”.

Despre fructuoasa relație a doctorului Fanconi cu Sighetul a scris la vremea respectivă și presa locală și cea centrală, subliniind faptul că „doctorul Andreas Fanconi a dus Sighetul mai aproape de Elveția”. Cităm din Hitter Otto, Informația Zilei din 16 sept. 2009: „Fundația „Hifswerk Kinderspital Sighet” a luat ființă în anul 1994 în Zurich, la inițiativa șefului secției de pediatrie a Spitalului Municipal Sighet, Dr. Anton Wirtz și a unui fiu al Sighetului, muzicianul elvețian Nagy Istvan-Zsolt, sub președinția Dr. Andreas Fanconi, președintele de onoare fiind laureatul premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel. De-a lungul celor 15 ani organizația a fost de un real ajutor spitalului sighetean, prin donațiile de aparatură tehnică și de specialitate, prin contribuții la reabilitarea unor pavilioane ale spitalului, prin cursuri de specializare etc. Școala de Muzică și Arte Plastice din municipiu a beneficiat și ea de sprijinul organizației, prin intermediul căreia acoperișul sălii de concerte a fos refăcut integral. Toate fondurile provin din donații și din concertele de binefacere susținute de Nagy Istvan-Zsolt”.
Trebuie menționat și faptul că Anton Wirtz a fost primul medic sighetean cu doctorat obținut în perioada comunistă.

Stăm de vorbă despre el și cu un alt medic de suflet „condamnat” să iubească Sighetul și să se pună în slujba lui pentru toată viața, cardiologul, pensionar acum, Alexandru Chifor: „Doctorul Wirtz a fost un mare noroc și o mare binefacere pentru sistemul nostru de sănătate exact când a fost cea mai mare nevoie de el. A fost primul medic pe care l-am cunoscut după ce am sosit la Sighet. L-am cunoscut foarte bine, la el mi-am început stagiatura, am lucrat mulți ani împreună, a fost mulți ani director medical al spitalului și a răspuns de activitatea tuturor circumscripțiilor medicale. Pentru el activitatea profesională a fost mereu pe primul plan și abia apoi familia. A iubit foarte mult copiii. Le-a amenajat în spital o sală cu tot felul de jucării și cu personaje și scene din basme pictate pe pereți. Pentru mulți dintre copiii ajunși acolo, și care vedeau pentru prima dată un astfel de loc, acolo începea terapia. Când mergea la vizită prin saloane, el era bucuria copiilor, îi săreu în brațe și-i căutau prin buzunare după dulciuri. Ca o fericită coincidență, Anton Wirtz a fost pentru copiii de aici ceea ce a fost, exact în aceeași perioadă de timp, „Tata Pesi”,celebrul medic pediatru Alexandru Pesamosca, pentru copiii din București. A dotat secția lui cu o centrală termică, un laborator propriu, cu o bucătărie proprie și când lipseau alimentele, apela la sponsori și le cumpăra, adeseori și din banii lui. După 1990, grație relațiilor sale cu diferite asociații și societăți de binefacere din Germania, Franța, Austria, Elveția, timp de peste doi ani a fost asigurat întreg necesarul de lapte praf pentru copii… dar… și-a cam neglijat viața personală și, fiind și supraponderal, boala de inimă s-a agravat, iar apariția cancerului i-a decis sfârșitul. L-a dus soția în Germania, la fiicele lor, a fost tratat și îngrijit, dar n-a mai putut fi salvat”.

L-am cunoscut și eu, autorul acestor rânduri. În anul 2005, în calitate de director al Școlii de Artă, am încercat să reînnod firul fostei fanfare a orașului prin înființarea unei clase de instrumente specifice și i-am cerut părerea și acordul ca viitoarea fanfară să poarte numele tatălui său, Ioan Wirtz, fost dirijor al Fanfarei Vânătorilor de Munte și al fanfarei orașului și fost profesor al Școlii de artă la clasa de instrumente pentru fanfară. I-am stârnit frumoase și dragi amintiri, s-a bucurat de propunere și a promis noii fanfare o costumație de gală adusă din Austria și tot sprijinul său pentru procurarea instrumentelor necesare.*

Și dacă proiectul nostru n-a reușit, nu doctorul Wirtz a fost de vină.

A murit în Germania, în 2011, în urma unor complicații multiple, dar, conform ultimei sale dorințe, a fost adus la Sighet și înmormântat lângă părinții săi. Au trecut de atunci 25 de ani și niciodată n-am mai văzut atâta lume la o înmormântare din orașul nostru, și, premonitoriu parcă, pe monumentul său funerar, în partea de jos, au fost scrise – în limba germană – următoarele cuvinte: „Cel mai frumos lucru pe care îl poate lăsa un om în urma sa este un zâmbet pe chipul celor care se gândesc la el”.

Declarat încă din timpul vieții „Cetățean de Onoare” al Sighetului, Dr. Anton Wirtz a fost cu adevărat omul  potrivit, la momentul potrivit și la locul potrivit, deci, să nu ne tot întrebăm, obsesiv, dacă cei doi Wirtz au fost mai mult neamți și mai puțin români, sau invers. Răspunsul îl avem în felul în care au servit comunitatea, Sighetul.

*Vezi I. Ardeleanu-Pruncu, „140 de ani de învățământ artistic”, Sighetul Marmației, 2006, p.p. 162, 163.

Ioan Ardeleanu-Pruncu

Nota autorului: mulțumesc pentru fotografii d-lor Spiridon și Alin Pralea.

Joi, 25 iunie 2026, ora 11:00, la sala de evenimente „Episcop Dr. Vasile Stan” a Centrului Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul”din Sighet va avea loc lansarea volumului „Magnum Diarium Academicum Septentrionis”, semnat de prof. dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Volumul „Magnum Diarium Academicum Septentrionis” propune o incursiune amplă într-un univers documentar și academic legat de nordul românesc, fiind o lucrare care se înscrie în direcția preocupărilor autorului pentru valorificarea reperelor culturale și istorice ale Maramureșului.

Intrarea este gratuită!

Salut, Sighet!

ACTIVITATEA CERCULUI DE ISTORIE „GEMINA” 

În anul școlar 2025-2026, membrii Cercului de Istorie „Gemina” din cadrul Colegiului Național „Dragoș Vodă” au participat la numeroase activități cultural-educative și de voluntariat. Prin implicarea elevilor și sprijinul profesorilor coordonatori – prof. Claudia Dura și prof. Marius Voinaghi – cercul și-a făcut cunoscută prezența în cadrul multor evenimente desfășurate în Sighetu Marmației și în împrejurimi.

Printre activitățile realizate amintim:
➡️ Sighet Run 2025 – membrii cercului au participat ca voluntari, contribuind la pregătirea traseului, supravegherea acestuia și organizarea festivității de premiere. Activitatea a avut ca scop susținerea echipei de robotică a liceului nostru.
➡️ Evenimentul dedicat Zilei Naționale a României – organizarea programului desfășurat în Sala festivă a liceului cu ocazia zilei de 1 Decembrie.
➡️ Relansarea prezenței online a Cercului „Gemina” – au fost create o nouă pagină de Facebook și o pagină de Instagram pentru promovarea activităților cercului.
➡️ Prezentarea lucrării „Porecle și supranume din Maramureș” – cercul a găzduit prezentarea lucrării de doctorat susținute de doamna profesoară Gabriela Ioaneș.
➡️ Prezentare la Centrul Nobilimii din Vișeu – 15 membri ai cercului au prezentat lucrări cu tematică istorică.
➡️ Vizitarea expozițiilor de la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” – participare la expozițiile organizate în cadrul complexului muzeal.
➡️ Simpozionul „Sighetu Marmației – 700 de ani de atestare documentară” – participare la evenimentul dedicat aniversării primei atestări documentare a municipiului.
➡️ Conferința „Europa secolului XX – între totalitarism și democrație” – participare la conferința organizată la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței.
➡️ Vizitarea expoziției Tezaurului de la Sarasău – activitate organizată la Muzeul de Istorie și Arheologie.
➡️ Expoziția de artă a profesorului Cristian Codrea – participare la vernisajul și prezentarea lucrărilor artistice organizată la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței.
➡️ Conferința „Corneliu Coposu – model de conduită pentru generația tânără” – participare la evenimentul dedicat personalității și activității lui Corneliu Coposu.
➡️ Prezentarea „Fenomenul Regalității” – activitate organizată de Cercul „Gemina” cu ocazia vizitei Alteței Sale Nicolae al României în cadrul liceului nostru.
➡️ Proiecția filmului „Cazul Ursu” – cercul a găzduit vizionarea filmului documentar, avându-l ca invitat pe domnul Andrei Ursu.
➡️ Parteneriatul cu Muzeul de Istorie și Arheologie – participare la activitatea „O zi de școală în fosta Mănăstire Piaristă”.
➡️ „Muzeograf pentru o zi” – trei membri ai cercului au participat la activități specifice muncii de muzeograf, în cadrul parteneriatului cu Muzeul de Istorie.
➡️ Concursuri și olimpiade de istorie – mai mulți elevi ai cercului au reprezentat liceul la diferite concursuri și olimpiade, obținând rezultate meritorii.

Privind în urmă, credem că putem spune că a fost un an bun pentru „Gemina”. Am participat la multe activități, am cunoscut oameni noi și am reprezentat cercul de fiecare dată cât am putut de bine. Mai avem multe idei pe care vrem să le punem în practică, iar acesta este doar începutul. Le mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi și sperăm ca anul viitor să fie și mai activ decât acesta. Vacanță frumoasă tuturor!

𝐂𝐈𝐔𝐁𝐀𝐍 𝐈𝐨𝐚𝐧 – 𝐗𝐈 𝐅
Președinte al Cercului de Istorie „Gemina”

În urmă cu doar câteva zile, aflându-mă în librăria centrală a Sighetului (Luceafărul), am asistat la recepționarea unui colet în care se aflau mai multe exemplare ale unui volum de proză scris – aveam să aflu – de o sigheteancă.

Sigur, în zilele noastre mulți români se îndeletnicesc cu scrisul, nu este deloc ceva neobișnuit apariția unui nou autor, a unei noi cărți. Parcurgând câteva fragmente scrise simplu, cursiv, de o franchețe dezarmantă, care mi-au atras atenția, din volumul „Puternică precum viața”, m-am întrebat firesc… oare cine este autoarea cărții?

M-am întrebat, am întrebat și am primit răspuns.

Adriana Csurka: „M-am născut în anul 1969, în Câmpulung la Tisa, satul maramureșean aflat la granița dintre culturi și tradiții. De la vârsta de șapte ani am crescut în Sighetu Marmației, orașul care mi-a modelat caracterul și unde am descoperit valoarea muncii, a educației și a solidarității umane.
Am urmat o carieră în domeniul medical, alegând profesia de asistentă medicală din dorința sinceră de a fi aproape de oameni în momentele lor cele mai dificile. În anul 2002 am plecat în Italia, unde mi-am reconstruit viața prin muncă, perseverență și curaj, transformând fiecare obstacol într-o lecție și fiecare încercare într-un nou început.”

Pasionată de oameni, de poveștile lor și de puterea vindecătoare a cuvintelor, Adriana Csurka a adunat de-a lungul anilor experiențe care au marcat-o profund. Din această călătorie a luat naștere volumul autobiografic „Puternică precum viața”, o carte scrisă cu sinceritate și emoție, în care suferința, speranța, pierderea și renașterea se împletesc într-o mărturie autentică despre forța sufletului uman.

Prin scrisul său, autoarea dorește să transmită un mesaj simplu, dar esențial: „indiferent cât de grea este viața, în fiecare om există resurse nebănuite pentru a se ridica, a merge mai departe și a-și regăsi lumina.” (Adriana Csurka)

Astăzi, Adriana Csurka trăiește în Italia și continuă să scrie, convinsă că poveștile cele mai puternice sunt cele trăite cu adevărat.

Cartea „Puternică precum viața” a fost tradusă în trei limbi: engleză, franceză și italiană.

Volumul în limba română a apărut la Editura Smart Publishing din București în anul 2025.

Ion Mariș

La Editura Valea Verde din Sighet a apărut ultimul volum (volumul V) din seria „Exerciții filosofico – sociologice (cu și fără tentă politică)”, autor George PETROVAI (editor & lector de carte – Ion Mariș, design copertă & tipar – Aska Grafika).

„Exerciții filosofico – sociologice (cu și fără tentă politică) vol. V” (publicat cu sprijinul financiar al ec. Anuța Jilca, dr. Gelu Danciu și av. Dorel Almaș) cuprinde 34 eseuri/ exerciții.

* * *

■ George PETROVAI s-a născut la Sighetu Marmației în 15 septembrie 1952. ■ Absolvent al Liceului de Cultură Generală „Dragoș-Vodă”, apoi al Facultății de Electrotehnică din Iași, cursuri de zi, și al Facultății de Științe Economice, cursuri fără frecvență, ambele în perioada antedecembristă. ■ Doctorat nefinalizat, deoarece îndrumătorul i-a dat doctorandului recomandare pentru Universitatea din Orleans, unde predase câțiva ani, dar a refuzat să-i procure bursa de studii pentru 3-4 ani. ■ Aflat în vizorul fostei Securități vreme de circa 20 de ani (1970-1989), după ce i-a fost interceptată una din scrisorile adresate Radioului „Europa Liberă”. ■ Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). ■ A scris peste 1500 de articole (cultură, filosofie, istoria religiilor, politologie), până în prezent tipărindu-i-se 32 de cărți. ■ Volume publicate la Editura Echim: Istoria – perpetuă pendulare între tragic și măreț (2005); Ofensiva sensurilor (2005); Symphonia cuvintelor (2005); Morfologia culturii (2006); Confesiuni esențiale (2007); Gimnastica spiritului (2008); Literatura perennis (2009); Poemele simțirii (2009); Jocurile gândirii (2009); Iubiri discrete (2010); Testimonii lirice (2011); Stihuri din lumină (2012); Chemarea nerostitului (2012); Cvintet megapoemic (2013); Cuvinte-ncumințite (maxime, 2014); Dodecalog spiritual (eseuri, 2014); Balade pentru buni și răi (2015); Întoarcerea lui Mesia (poem-roman, 2015); Balade persuasive (2016); Trebuința și anevoința înțelepțirii omului * (2017); Balade pentru neapatici (2018); Trebuința și anevoința înțelepțirii omului ** (2018); Trebuința și anevoința înțelepțirii omului *** (2019); Trebuința și anevoința înțelepțirii omului **** (2020); Intențiuni transfiguratoare (2021); Pandemiada (roman în versuri, 2022). ■ Volume publicate la Editura Valea Verde: Exerciții filosofico-sociologice, vol. I  (2023); Exerciții filosofico-sociologice, vol. II (2023); Iluminări perene (2024); Exerciții filosofico-sociologice, vol. III (2024);  Exerciții filosofico-sociologice, vol. IV (2025).

Salut, Sighet!