Duminică, 10 iulie 2022, în jurul orei 12:00, a avut loc rebotezarea Palatului Cultural – Pastoral Sfântul Iosif Mărturisitorul (fostul Palat Cultural din Sighet), după lucrările de reabilitare/ restaurare care au dus la „schimbarea la față” a impunătorului imobil.
Am văzut multă lume și multe oficialități care și-au dorit să fie prezente la acest eveniment semnificativ din istoria contemporană a Sighetului. Unii, probabil, pentru o mai bună și cucernică… vizibilitate.
Am privit în/spre Palat cu nostalgie!… Din Palat am „plecat” spre Poezie. În anii 1977, 1978, am participat și eu, elev fiind, la Festivalul (numit pe atunci) „Laude-să Omul și Țara”, azi cunoscut și-n afara țării ca… Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet. Festivalul Internațional de Poezie, după zeci de ediții desfășurate în Palat, va sărbători anul acesta 50 de ani de existență! Semicentenarul se va sărbători – probabil – la mai modestul și laicul Centru Cultural (da, acolo, lângă Piața de alimente, unde se vând și țigări ucrainene ieftine).

Spre Palat m-am îndeptat când am revenit acasă (stagiar fiind) și-am participat la evenimente culturale interesante, acolo am întâlnit/ cunoscut, îmi amintesc, pentru prima dată, oameni faini (Gheorghe Chivu, Ioan Ardeleanu Pruncu, Echim Vancea, Ducu Bertzi, Ștefan Hrușcă, Marin Slujeru, Mihai Dăncuș, Florentin Năsui, Johnny Popescu, Iosif Beres, Mihai Tomoiagă, chiar și Grigore Holdiș etc etc). Au activat acolo poeți, pictori, muzicieni, artiști și o mulțime de alte personalități ale Sighetului care iubeau – chiar și înainte de anul 1989 – cultura „permisă” în condiții nu tocmai prielnice, într-o Românie „strâns unită în jurul tovarășilor”.
Am remarcat că, din păcate, din prezentarea istoricului Palatului (la intrare) lipsește menționarea acelor „imprescriptibile” succese ale instituțiilor pe care le-a găzduit Palatul într-o epocă imperfect… securizată.
Viața culturală la Palat a continuat – neliniar – pe noile paliere democratice după anii 90 ai secolului trecut… iar pe la debutul secolului XXI Palatului i s-a schimbat destinația și…

„Dând Cezarului ce-i al Cezarului” trebuie să recunoaștem că finanțarea din Fondul European de Dezvoltare Regională (Programul Operațional Regional 2014 – 2020) cu aproape patru milioane și jumătate de euro, a adus schimbări benefice imobilului, noile „haine” dându-i o altă alură și atractivitate. M-a bucurat mult faptul că interiorul emană – și acum – cultură iar sălile renovate, luminoase, primitoare, adăpostesc și rodul creativității artiștilor sigheteni. Făcând abstracție de omisiunile inevitabile, mi-a făcut o deosebită plăcere să admir – pe simezele diferitelor încăperi – numeroase lucrări ale pictorului Traian Bilțiu – Dăncuș (expoziția omagială), să văd creațiile și urmele vizibile pe care le lasă Ioan Pop – Vereta, Ioan Marchiș (Arheus), Dorel Cordoș, Ioan Borlean, Ioan Munteanu, Andrei Năsui etc (de ce au lipsit alte nume, nu știu!), să admir icoanele vechi, cărțile bisericești rare, exponatele din colecția etnografică a Muzeului Maramureșean și, mai ales, mi-a atras atenția expoziția cu mesajul „Artă și Solidaritate” (propusă de părintele Ioan Ardelean), mesaj care poate fi extins la nivelul comunităților (inclusiv cea sigheteană) sub sigla „CULTURĂ și SOLIDARITATE”.
Dacă și Palatul va rămâne permanent „deschis” culturii, evitându-se simpatiile și antipatiile „lumești”, dacă și zona laică va putea propune activități/ evenimente/ proiecte „strict” culturale, revenirea emblematicului așezământ sighetean în circuitul firesc nu ne poate aduce decât bucurii și sustenabilitate… urbană.

„Strâns legată de năpasta platitudinii și a vorbirii standardizate aflăm urgia rămânerii în urmă, a zăbovirii în trecute vremi, adică a predicilor care uită că se adresează unor contemporani, iar nu unor credincioși de acum câteva decenii or veacuri, de nu și milenii. […]
Ca atare nimeni, în numele unui creștinism greșit înțeles, bigot ori din rea credință, interpretat ori cu nepricepere asimilat, nu ne poate contesta dreptul la libertate, la cunoaștere, la fericire […] (Nicolae Steinhardt – Monahul Nicolae Delarohia, DĂRUIND VEI DOBÎNDI, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 1992, pag. 243 și 260)

Doamne, ajută-ne pe drumul PCR (Pace și Cultură în România)!

Foto & text: Ion Mariș

„Ordinul Fraților Minori Capucini” și „Surorile Benedictine de Caritate” organizează la Sighet Tabăra „Francisc Prietenul Meu!” în perioada 18 – 29 iulie 2022. Programul zilnic se desfășoară între orele 9:30 – 15:30.

Activități din tabără: Ateliere de lucru manual, Teatru, Curs de limba italiană, Cateheze, Jocuri, Excursii și… Socializare.

Adună-ți prietenii și hai să petrecem câteva zile împreună, să învățăm multe lucruri frumoase, ne jucăm, ne facem noi prieteni, ne distrăm, totul într-o atmosferă de veselie și fraternitate!

Prânzul este inclus!

Înscrierea și participarea GRATIS. Info: 0768-987022

Tabăra este susținută de Organizația Umanitară Grenlandsaksjonen.

Sunteți așteptați în Sighet, str. Mihai Viteazu, nr. 67!

Ordinul Fraților Minori Capucini

Cine ajunge în Breb se îndrăgostește iremediabil de acest sat mic, așezat într-un cadru idilic, la poalele Munților Gutâi.

Străini și români deopotrivă, fermecați de acest loc, au ales să le fie casă pentru o vreme sau pentru totdeauna.
În această micuță așezare, pitită sub Creasta Cocoșului, timpul pare că a stat în loc, iar cei de aici își trăiesc încă viața în ritm cu natura, între răsăritul și apusul soarelui, păstrând cu sfințenie tradițiile, obiceiurile și portul popular moștenite din străbuni.

Într-un astfel de loc magic, vă invităm alături de noi să descoperim împreună poveștile locului: Povestea Lemnului, Povestea Lânii, Povestea Fânului, pentru că toate acestea au permis ca traiul localnicilor să rămână neschimbat vreme de secole, pentru a fi transmis mai departe generațiilor viitoare.
Și ce loc poate fi mai potrivit pentru a depăna astfel de povești decât curtea Bisericii Bătrâne din Breb, mica bisericuță de lemn a satului, martoră tăcută a vremurilor demult apuse.

Ne vom întâlni aici în 31 iulie 2022, la ora 12, imediat după liturghia de duminică ce se va săvârși în Biserica Bătrână.

Programul zilei:
⏱ 12:00 – 15:00
✅ Vom afla mai multe despre biserica maramureșeană de lemn cu cel mai vechi turn si despre istoria locului, chiar de la preotul paroh, Marian Pop;
✅ Măriuca Verdeș și ale ei destoinice găzdoaie din „Școala Rădăcinilor Străbune” vor fi alături de noi pentru atelierele de tors, țesut, îndrugat lâna și pictură pe sticlă;
✅ Artizani și meșteri populari cu mult har ne vor introduce în lumea magică a cioplitului în lemn și a confecționării vestitelor clopuri, trăistuțe și zgărdane;
✅ Ceterașii din Breb, Coconii din Breb precum și alte ansambluri locale de copii și tineri talentați ne vor încânta cu hori și jocuri maramureșene;
✅ Socăcița satului, Ana lui Avrinte, împreună cu ajutoare destoinice, brebence și ele, ne vor îmbia cu bunătăți de-ale locului: vestitele „brozbuțe”(sarmale) de Breb, tocană în pături, mămăligă cu pomana porcului, pancove dolofane și cozonaci bine crescuți.

⏱ 15:00 – 17:30
✅ Explorarea ghidată a satului Breb, pe ulițele căruia vom descoperi comori ale arhitecturii locale: porți maramureșene, case din lemn și gospodării tradiționale, vom intra în vorbă cu localnicii, vom descoperi farmecul vieții la țară;
Accesul la eveniment se va face pe bază de bilet!

Prețul biletului este de 70 lei/ adulți și copii peste 14 ani, 35 lei/ copil, pentru copiii între 6 – 14 ani și include:
✔ participarea la atelierele meșterilor locali și la cel de pictură pe sticlă
✔ degustarea de bunătăți pregătite de socăcița satului
✔ accesul la spectacolul oferit de ansamblurile folclorice locale
✔ participarea la explorarea ghidată a satului Breb
Accesul copiilor sub 6 ani este gratuit!

Dați-ne de știre că doriți să participați la eveniment prin ce mijloace vă sunt la îndemână, pentru ca socăcița satului să știe pentru câte persoane să gătească.

Telefon: 0735133195, apel telefonic, mesaj, whatsapp
Mail: [email protected]
Mesaj messenger pe pagina Facebook Eco Maramureș

2022.07.07. 0ra 19:00. Sighetu Marmației. Memorialul. Ultima reprezentație. Și atunci oamenii au devenit păsări.
Tineri, foarte tineri atât actorii cât și majoritatea spectatorilor. Au auzit despre comunism din poveștile părinților și bunicilor. La Memorial au avut ocazia să experimenteze un alt mod de a vizita muzeul. Au întâlnit alte chipuri tinere în imaginile de pe pereți, ale celor care și-au lăsat tinerețea în închisoare, în pământ, în libertate…

Celulele închisorii au prins viață, au devenit scenă și au lăsat să răzbată durerea, suferința, teroarea semănate de torționari – păsări  de pradă –  urmărindu-și victima prin toate cotloanele sufletului, dezumanizând, spălând creiere, pervertind, umilind, ucigând – devenind dependenți de ură, în numele unei noi ere. Fragmente din viețile în detenție, făcându-te martor la suferință, la durere, la moarte, la eliberare. Publicul devenind actor, alături de actorii adevărați – ,,Viața a pierdut în fața morții, dar memoria câștigă în fața neantului”.

În tot spectacolul ești imersat în atmosfera apăsătoare din care vrei să scapi, să evadezi…. rațiunea îți repetă că e doar un spectacol, dar vezi suflete suferind lângă tine, se urlă, bâtele ți se agită în față, ți se repetă obsesiv că partidul  e omniprezent, ți se oferă scăparea în schimbul asumării rolului de torționar… și simți cum te copleșește un val de frică amestecat cu amărăciune – realizezi că ești fragil, ești manipulabil…  dincolo de toate stă ascunsă, în sufletul chircit ca un pumn, scânteia de speranță și credință. Ai fi ales chinul sau vina trădării, a renunțării la sine? Rămâi cu întrebarea…

Lanțurile pot fi legate de mâini și de picioare, dar sufletul zboară liber pentru a renaște, asemeni păsărilor Phoenix, în lumină, salvat de credință sau în credință. Moartea e văzută doar ca o izbăvire a trupului, care nu mai trebuie să suporte durerea, frica și prigoana – ,,Cine uită trecutul e condamnat să-l repete”.  Imaginea Mariei murind fizic sau mai degrabă sufletul ei înălțându-se asemeni zborului păsărilor unind cerul și pămîntul se suprapune peste valsul care încerca să înece suferința, să o nege ca și cum ea nu ar fi existat niciodată. Iar în final pentru ca sufletul pasăre să se poată așeza cuminte deasupra lumii, în ritm de rugăciune, cei prezenți au pornit în procesiune să aprindă ritualic, solemn, lumânări în memoria tuturor celor care fac parte din cortegiul sacrificaților pentru care singura vină a fost că nu și-au abandonat sufletul, credința și idealurile.

Pentru că atmosfera creată te lasă fără cuvinte, la final aplauzele spectatorilor au fost modul de a mulțumi actorilor, regizorilor și tuturor celor implicați în desfășurarea acestui moment.

Oare întâmplător rândunelele și-au făcut cuib sub streașina Memorialului, pe pietonală?

Roxana Pontoș

Un interesant festival – prima ediție – a debutat Vineri, 08 iulie 2022, în zona noastră, pe Hera, la Pensiunea Poiana Cornet: MOTO FEST MARAMUREȘ. Este un Festival al… motocicliștilor, care se desfășoară pe parcursul a două zile, organizat de Border Riders Maramureș.
În înregistrarea video de mai jos puteți urmări recitalul formației FOCUL VIU:

Foto & video: dr. Sorin Markus

Pe data de 7 iulie 2022, la „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței” din Sighet a avut loc performance-ul „Și atunci oamenii devin păsări”. A fost cel mai înspăimântător și emoționant spectacol urmărit de noi. Dacă la început tremuram de frică din cauza urletelor actorilor (gardienilor și a deținuților) la sfârșit am rămas profund emoționați de „poveștile” care ne-au fost prezentate. Chiar dacă nu prea ne pricepem și nu știm prea multe despre arta teatrală în sine, ne-a plăcut felul în care actorii au intrat în pielea personajelor și ne-au „înfricoșat” pe noi, spectatorii.

Spectacolul a avut în prim plan povestea Mariei, femeia care trebuia să fie executată dar pentru că era însărcinată a mai rămas în viață încă 9 luni deoarece „nu putem omorî o ființă nevinovată” (vorbele gardienilor). Dar, din nefericire, la final, această femeie a fost executată iar prietena ei și colega ei de celulă, Magdalena i-a fost alături până la sfârșit. Un lucru înspăimântător a fost că după ce Maria a fost omorâtă, gardienii au sărbătorit și au început să danseze atât cu noi, spectatori „vinovați”, cât și cu deținuții.

În plan secundar, au fost mai multe „povești” dar atenția ne-a fost atrasă de povestea a trei deținute, dintre care una dintre ele era deținută politic și primea mâncare cu droguri ca să fie ușor de manipulat și să semneze declarații false. Povestea altor trei deținuți care erau credincioși (celula preoților) și care se rugau și participau la „cina cea de taină”, cuminecătura, pe ascuns, a fost de asemenea impresionantă. Povestea lui „Păsăre”, un om numit „analfabet” și „prost” de către gardieni, aceștia umilindu-l de fiecare dată când îl aveau prin preajmă, a scos în evidență degradarea umană care se petrecea în închisorile politice.

Un lucru care ne-a marcat profund a fost faptul că s-a pus accent pe abuzul, în special, al deținutelor. Maria a fost violată „era întuneric… nu știu câți erau 6… sau poate 8… sau poate 12… dar m-au trântit pe o masă și după pe un covor ce mirosea urât…a benzină…” și nu știa cine era tatăl copilului care urma să se nască. Deținutele era târâte din celulele lor și bătute, „toaleta” lor era o găleată (hârdăul) iar igiena lor era inexistentă…

A fost un spectacol interactiv, nu doar pentru că ne-au fost prezentate „poveștile” unor deținuți din acele vremuri tulburi dar am fost și noi implicați în acest „joc”. Am fost „deținuți”/„tovarăși” în acest spectacol, eram conduși de către gardieni în diferite celule, am fost și martori ale diferitelor povești care ne-au fost prezentate de către actorii și studenții Facultății de Teatru de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” București.

Spectacolul s-a încheiat prin comemorarea victimelor închisorilor comuniste, fiecare participant a primit o lumânare pe care a aprins-o și a pus-o lângă zidul din curtea Memorialului sighetean care a „văzut” mult prea multe orori. Ne-am întors în muzeu, la punctul de plecare și, cu maximă sinceritate, i-am aplaudat pe actorii și pe regizorii care au pus în scenă „instalația performativă”.

Legătura dintre titlu și spectacol a fost evidentă, atunci când deținuții erau executați, sufletele lor deveneau libere ca niște păsări, evadând din închisoarea care a fost un calvar pentru ei.

Câteva capturi din spectacol:
„Nu vorbim! Nu gândim! Doar muncim!”
„Râsul, plânsul interzis! Creația, visarea interzise! Sinuciderea interzisă! Dacă te prind încercând să te sinucizi, îți dau o bătaie soră cu moartea…”
„Curcubeul e făcut din sufletul ființelor omorâte aici.”

Debora Grigor & Bianca Balazs
eleve, Colegiul Național „Dragoș – Vodă”
Sighetu Marmației

Foto: Ion Mariș

În perioada 01 – 02 iulie 2022, la Baia Mare a avut loc un important eveniment: Zilele Revistei „Nord Literar”, ediția a XV – a.
Consiliul Județean Maramureș și Revista de Cultură „Nord Literar” sunt inițiatorii și susținătorii acestui eveniment anual, în cadrul căruia se acordă premii unor scriitori și oameni de cultură cunoscuți dar și unor tineri care sunt la început de drum.

Tânăra Anstasia Herbil (elevă în clasa a XI -a la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” din Sighet) a debutat cu un volum de autor, „Aproape pe jumătate”, publicat în anul 2021 la Editura Valea Verde, iar la ediția din acest an a Zilelor Revistei „Nord Literar” i-a fost conferit și un binemeritat premiu. Astfel, volumul de debut „Aproape pe jumătate” (Editura Valea Verde, Sighet, 2021), a fost distins cu Premiul Revistei „Nord Literar”.

Felicitări Anastasia Herbil, îți dorim multe și spectaculoase succese și pe drumul… Poeziei!

Salut, Sighet!

Mai
… Albastrul panselelor spre seară, verdele castanilor spre dimineață… (Albastrul de după o zi de înfluturare, verdele întru policandrele ce vor înflori.)

Prânz pe șantier
Unui lucrător îi lipsește lingura. Colegul îi oferă una de-a lui. Primul:
– Măi, Dorele, am auzit că tare faină nevastă ai!
…………………………………………………………..
Același, după o vreme:
– Auzi??

Frizerie
Decanul de vârstă al locului povestește cum s-a pornit, deunăzi, să danseze la o nuntă:
„Csak ne legyen ‘monotonie…”

Ora de desen…
Clinică. O băbucă stă și stă înăuntru, „la domn’ doctor”. Se-aude prin ușa subțire cum vorbește și vorbește. Pacientul următor, ușor disperat: „… lerajzolja az egész élet!”

Griji
– Doamne, multe-s!…
– … jumătate-ar fi bughete!
– … și-un fârtai!

Vecini
– Tare-i ud la mine în curte!
– Pe vremuri o trecut Iza pe aici…
– O trecut cine-o trecut, da’ la mine tăt îi…!

Noi oameni-difuzor…
O competitiție la Grădina Morii. Bubuie difuzoarele până pe terenul mic și pe Solovan. Ca să aflăm că: „Acum, urmează următoarea partidă!”

ARȘIȚĂ
La supermarket, la rând la casă, o tânără însărcinată mă poftește în față și dă să-mi ridice cumpărăturile din coș pe bandă, casierul mi le pune direct în sacoșă, altcineva îmi pune sacoșa în mână… Toți sar să mă ajute. „Ce bine-i!” – îmi zic. Apoi: „Nu, nu-i a bine…”

ARȘIȚĂ (2)
Trandafiri ieșiți prin grilajuri de fier. Mireasma lor ușoară acompaniind mirosul de rugină înfierbântată, greu.

Vremea idioțior utili
Concedii, festivaluri, ospețe, dicstracții…! Ce război? Ce ucidere de civili, distrugere de țară, obligare la bejenie a unui popor? Ce COVID?

Marin SLUJERU

Foto: Marin Slujeru

În cadrul Școlii de Vară de la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet, joi, 07 iulie 2022, de la ora 19:00, are loc ultima reprezentație cu piesa interactivă de teatru (instalație performativă) „Și atunci oamenii devin păsări”, realizată de studenții de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” București.

„Și atunci oamenii devin păsări” oferă publicului o experiență deosebită, performance-ul se desfășoară prin tot fostul penitenciar, Memorialul de azi. Acest proiect este rezultatul colaborării dintre secțiile de Teatrologie, Regie, Scenografie și Actorie ale Facultății de Teatru, fiind dedicat rememorării poveștilor celor care au fost victimele regimului comunist.

Salut, Sighet!

Sursa foto: preluare de pe pagina de Facebook a Memorialului.

Primăria și Consiliul Local Giulești invită iubitorii muzicii la o… Seară de Folk!

Invitații sunt nume importante ale folk-ului, pregătiți să încânte publicul: Ducu Bertzi, Maria Gheorghiu, Florin Săsărman, Neculae Constantin, Adrian Ivanițchi, Ștefania Iacob.

Concertul va avea loc la Restaurantul „Perla Cosăului”, în data de 11 iulie 2022, începând cu ora 19:00. Intrarea este liberă.

Salut, Sighet!

De multe ori, în viață, ne credem superiori. Avem gânduri arogant exprimate, cuvinte spuse în contratimp si intenții care nu se pun în practică. Ne credem invincibili, simțim că nimeni și nimic nu ne poate opri. Ei bine, există momente în viață când Dumnezeu are alte planuri, când acesta ne arată unde ar trebui să fim. Faptul că asculți păsărelele, te bucuri de natură, râzi, plângi, suferi, iubești, urăști, toate acestea sunt sentimente care trebuie trăite și asumate.

Am venit pe această lume cu un scop și vom pleca atunci când misiunea noastră se va îndeplini. Nu sunt adepta superficialului, vreau să cred că viața trebuie trăită la maxim. Asta nu înseamnă să sari cu parașuta sau să faci lucruri extravagante care îți periclitează sănătatea. Viața este o artă pictată în cea mai frumoasă formă. Viața fiecăruia este tabloul propriei persoane. Tu alegi ce culori merită să fie pe paleta ta. Ce amintiri, ce oameni, ce sentimente și trăiri. Când spun că viața trebuie trăită intens, mă refer la plăcerea de a de a progresa, plăcerea de a explora. Când zic intens, mă refer la trăiri reale, substanțiale, nu concepute (doar) în mintea noastră.
Intens înseamnă să simți profund lumea din jur. Să simți emoțiile dinaintea unei provocări, să simți natura și tot ce te înconjoară. Să iubești cu adevărat, să râzi până îți dau lacrimile, să plângi de bucurie. Avem și multe încercări, trebuie să trăim și emoțiile mai puțin plăcute, pentru a ne dezvolta și a crește. Empatia e darul cel mai de preț pe care îl poți primi de la viață. Oamenii nu își vor aminti ce acțiuni „mărețe” ai realizat, ci cum i-ai facut să se simtă în preajma ta. Așa că fii bun, onest și cinstit. Poate nu vom avea parte de bucurii mereu dar… ce rost are viața fără mici supărări?…

Clara Fotache
Studentă Facultatea de Drept
Universitatea Babeș – Bolyai Cluj-Napoca

Sursa foto: https://pxhere.com/en/photo/2526

Sâmbătă și Duminică, 02 și 03 iulie 2022, în Muzeul Satului Maramureșan „Mihai Dăncuș” din Sighet va avea loc Sărbătoarea Rădăcinilor Străbune, ediția a VII – a.

Organizatorii evenimentului (având la bază… voluntariatul!) sunt Asociația Rădăcinilor Străbune – Școala Rădăcinilor Străbune Călinești, Muzeul Maramureșan Sighetu Marmației, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighet și Fundația Culturală Dana Ardelea București. Partenerul principal este Primăria Sighet.

Sâmbătă, 02 iulie 2022, de la ora 11:00, va avea loc ȘEZĂTOAREA – în cadrul gospodăriilor din incinta Muzeului – cu participarea Asociației Iia Călătoare, Biblioteca Avrig/ Șezători Avrig, Șezători din Țara Făgărașului, Șezătoare la Brașov, Șezătoare la Ozun, Șezătoare Veneția de Jos și alte șezători din Maramureș.

Duminică, 03 iulie 2022, de la ora 10:00, la biserica din Muzeu va avea loc Sfânta Liturghie urmată de lansarea cărții „Pănura de halube și țesături ornamentale din lână din subzona Mara – Cosău” (autoare: Maria Șerba, Ileana Șandor, Măriuca Verdeș, Editura Valea Verde, 2022, Sighet).

Dând curs îndemnului organizatorilor Sărbătorim alături de invitații nostri!…. suntem/ sunteți așteptați cu drag la… Sărbătoarea Rădăcinilor Străbune!

Salut, Sighet!

LUNI, 27 IUNIE 2022, ZIUA CEA TRISTĂ a trecerii pragului în altă trăire a marelui Ștefan – ȘTEFAN PETREUȘ.
Un pion emblematic al folclorului maramureșean, național și apoi internațional, formând împreună cu ION, emblema folclorică – FRAȚII PETREUȘ.

Au fost și ei la Ansamblul MARA din Sighetul Marmației, începători în ale scenei unde își aduceau bagajul, preaplinul folclorului autentic de acolo, din brazdă, din ogorul de curând arat, din fânul proaspăt cosit aducându-i mireasma, din jocul la șură, din jocul dinaintea bisericii unde mirii își dădeau mâna, și apoi, lângă cel ce-și anunța venirea în lumea noastră prin scâncet, la Ruptul Sterpelor ce marca începutul transhumanței, sau amestecându-se printre valizele celor ce plecau în armată etc.

Au fost peste tot în lumea satului, da, era să uit, și la clacă unde se lucra, apoi se mânca, cânta și bea, drept recunoaștere a gestului săritorilor în întrajutorare. Dar, unde n-au fost frații Petreuș în lumea satului?…

Apoi, au dus toate trăirile lor peste tot în țară și apoi în lume. Au devenit o emblemă, o referință folclorică și nu numai.

Credința, slujirea credinței i-au făcut milostivi, biruitori în drumul lor, ajungând în vârful piramidei folclorice maramureșene, preluați peste tot pentru a se arăta lumii. Și chiar au avut ce să arate!

Sunt pomeniți peste tot, le sunt cântate cântecele oriunde aici și înafară și în multe zări ne’nchipuite.

S-au dus amândoi, după un ecart de 20 de ani, Ion grăbindu-se atunci când mai avea multe de spus. S-au întâlnit acum, în locul luminat, unde-și continuă drumul „Pe ulița mândrii-n sus!”.

Clar, o să le ducem dorul și mereu o să le fredonăm cântecele, astfel simțindu-i aproape, lângă noi și spunându-ne, „mă, asta-i de-a Petreușilor!”.

NU pot să nu amintesc măreția lor în trecerea prin scena Ansamblului folcloric MARA din Sighetul Marmației. S-a scris și s-a zis mai puțin despre ei că pe aici a fost începutul lor.

Deschid cartea mea „Dincolo de scenă” și îmi împrospătez ce am scris referitor la participarea lor la aniversarea a 25 de ani (1993) de la înființarea Ansamblului folcloric MARA din Sighetul Marmației:
„Intră în scenă marii artiști maramureșeni care au dus cântecul, portul și vorba peste tot în țară și în lume. Artiști care au fost în MARA și au făcut încă un pas spre gloria lor. Da, sunt Frații Petreuș ale căror cântece sunt fredonate peste tot la noi în Maramureș, în țară și „afară”, în comunitățile de români. Intră în scenă Ion și Ștefan și sala se ridică în picioare. Sunt ei, marii frați Petreuș. Ce poți să faci mai mult decât să prelungești aplauzele pe deplin meritate, cu mândria că, iată, și-au lăsat amprenta și aici, în Ansamblul MARA din Sighetul Marmației, contribuind la urcușul nostru spre marile succese„.

VEȘNICA LOR POMENIRE!

Gheorghe MIHĂIESCU