„Noblețea marginii – Cultură de rang înalt în Petrova și Țara Maramureșului” este un interesant volum care a apărut la Editura Țara Maramureșului (director – Alexandru Bogdan Petrovai), Petrova – Maramureș, 2021, sub egida Fundației „Prof. Univ. Dr. Gheorghe Bilașcu” (Petrova, Maramureș) și a Cenaclului de Cultură și Artă „Mihai Eminescu” (Petrova, Maramureș). Autorul designului copertei este Iulia Andreea Cordoș iar tiparul a fost executat de Aska Grafika Sighet.

Consistentul volum, 500 pagini, coordonat de prof. dr. Ion Petrovai, cuprinde materialele membrilor și colaboratorilor Cenaclului „Mihai Eminescu” (înființat în anul 1977) respectiv ai „Grupului de la Petrova”. Impresionanta lucrare a fost lansată miercuri, 15 iunie 2022 (semnificativă alegere!) la Petrova și conține materiale semnate de Ion Petrovai, Alexandru Bogdan Petrovai, Alexandru Surdu, Ștefan Marinca, Ilie Gherheș, Gheorghe Mihai Bârlea, Nicolae Iuga, Măricuța Petrovai, Gheorghe Gh. Pop, Laura Zaharia, Dorel Cordoș, Andreea Ștefania Kadar, Teodor Ardelean, Gheorghe Pârja, Ioan Dorel Todea, Mirela Ana Barz, Vasile Timur Chiș, Doina Mândru etc.

Felicitări nobililor petroveni pentru „grăitoarea” apariție editorială!

Salut, Sighet!

Vineri, 17 iunie 2022, începând cu ora 12:00, Asociația Jávorfa Virága din Sighet (președinte Ștefan Bojoga) organizează în centrul municipiului Sighetu Marmației un eveniment cultural având ca scop principal promovarea tradițiilor din Maramureș, inclusiv ale tuturor minorităților din această zonă.

Aceasta este prima ediție, la care vor participa meșteșugari (din Maramureș și Satu Mare), formații folclorice din Ardusel, Borșa, Cavnic, Câmpulung la Tisa, Coltău, Livada etc. dar și fomații locale de la Liceul Tehnologic Marmația, Liceul Taras Șevcenko, Liceul Leöwey Klara. Asociația Jávorfa Virága organizează acest interesant eveniment cu sprijinul Fundației Csoóri Sándor Alap, a organizațiilor Bethlen Gábor Alapkezelö și  Emberi Eröforrás Támogatáskezelö, toate din Budapesta.

A fost gândit un program interesant care debutează cu o paradă prin centrul Sighetului, urmată de un spectacol în Parcul Central. În deschidere se vor adresa publicului primarul Sighetului, un reprezentant al Ministerului de Interne din Ungaria dar și directorul Hungary Helps Agency. Prezentatorul manifestării va fi Nagy Orban, actor la Teatrul de Nord din Satu Mare. Cunoscuta actriță budapestană Mónika Sáfár va avea de asemenea un important „rol” pe parcursul zilei de vineri.

Intenția organizatorilor de-a păstra și promova tradițiile și meșteșugurile din zona noastră este un demers care este sprijnit de Primăria Sighetu Marmației.

„Pentru desfășurarea paradei de deschidere și a evenimentelor ce vor avea loc la scena amplasată pe platoul central, traficul rutier va fi închis în intervalul orar 12:00 – 14:00 pe străzile: Traian, 22 Decembrie, Piața Libertății, Ioan Mihalyi de Apșa, Bogdan Vodă” ne-a comunicat administrația locală.

Salut, Sighet!

Festivalul Internațional de Folclor pentru Copii și Tineret „Am fost, ș-om fi” s-a desfășurat la Sighet și… Baia Mare (o zi). „Baza” a fost la Sighet și, deși ediția a XXIV-a a fost fixată pentru intervalul 9 – 13 iunie 2022, Festivalul a început „extra” – s-a întins pe o săptămână (dă probabil mai bine la… exterior) – chiar de luni, 06 iunie 2022. Nu-i de rău să vii cu „supliment”, are greutate, uneori. Chiar de rău a fost modul de promovare a acestui (potențial) important festival. Deși organizatorii au fost nume grele ale județului și țării (Consiliul Județean Maramureș, Inspectoratul Județean Maramureș, Ministerul Educației, Palatul Copiilor, etc.) o parte din mass media n-a fost inclusă în campania de „promovare” a acestui eveniment. De fapt nici nu a fost „produs” (așa cum se obișnuiește) un comunicat de presă, în care să apară diverse detalii organizatorice, nu au fost furnizate informații din timp cu privire la oaspeții din afara țării etc.

Am urmărit (sâmbătă, 11 iunie 2022) evoluția unor ansambluri, grupuri vocale, soliști, instrumentiști (majoritatea din România, din câteva zone folclorice importante din țară și din… București, plus oaspeți din Serbia și Ivano – Frankivsk – Ucraina) și am putut remarca frumusețea costumelor populare și calitatea programelor pe care le-au prezentat. Păcat că la un asemenea eveniment (mult redus la secțiunea internațională față de anii precedenți) publicul, „poporul”, a cam lipsit (să nu dăm vina pe vreme sau pe sărbătoarea… Rusaliilor!). Pur și simplu nu s-a știut de eveniment (am făcut un mic sondaj printre câțiva cetățeni ai orașului prezenți întâmplător în zonă și-am constatat că nu auziseră de programarea Festivalului), probabil se dorea doar să fie bifat și „ajutați” cei care aveau nevoie (vorba unui coleg din presă!) de diplome pentru viitorul dosar pentru… gradație de merit (la unii profesori).
Turiști nu prea sunt, localnicii află târziu (sau deloc) despre evenimentele programate și-n acest caz… pentru cine se fac „festivalele” (vorba unui… „specialist”!)?

Iar duminică, 12 iunie 2022, ziua premierei (deși pe afiș apare că Festivalul se încheie în 13 iunie 2022?!), Parcul Central a fost cam… pustiu. Spectatori aproape deloc, multe formații participante plecaseră deja spre casă și… s-au împărțit cu larghețe diplome. Sigur, asta nu-i rău dar, din păcate, chiar și locul I a primit un mic trofeu fără alte (firești) suveniruri din zonă. Mă gândesc mai ales la cele două formații din Serbia și Ucraina care au plecat fără un mic „cadou” suplimentar, fără mici amintiri, obiecte locale de artizanat etc. Probabil n-au ajuns banii! (Apropo, care a fost bugetul „internaționalului” de anul ăsta? Așteptăm răspuns de la C.J. Maramureș!) Și dacă tot este internațional acest festival – care ar putea fi unul de referință! – am remarcat că premierea s-a făcut – din patriotism?! – doar în limba română! Oare nu era firesc să fie și o traducere – paralelă – în engleză? Spre nedumerirea mea singura „traducere” pentru străini au fost două cuvinte, rostite oficial: Wellcome Serbia!
Cât despre prezența organizatorilor la premiere (inclusiv „sprijinitorii” locali – Consiliul Local Sighet, Primăria etc) au cam lipsit cu… nonșalanță!

Copiii, tinerii, formațiile prezente au fost toți extraordinari, s-au prezentat cu încredere și au evoluat cu pasiune și dragoste pentru folclor, merită toate felicitările locale, naționale și… internaționale!
În schimb… organizarea/ promovarea a fost în ton cu trendul actual… merge și așa!… merge oricum!…

Avem la Sighet – pe agenda anuală – câteva evenimente culturale de referință, cu o istorie suficient de consistentă, demarate cu mulți ani în urmă de oameni care-și iubeau/ iubesc profesia, evenimente care – din păcate – se degradează vizibil în zilele noastre. În loc să crească în amploare, să-și diversifice structura, să accepte/ insereze mai multă creativitate, „reperele” cultural – turistice nu sunt puse modern și unitar în valoare. Sunt de multe ori… fade, neatractive!
Cine-i de vină?… De obicei… poporul!….

Dar, vorba maramureșanului: „Am fost, ș-om si” sau… „We were and we’ll still be”!

Foto & text: Ion Mariș

PS: Scena a fost „împachetată” duminică (12 iunie 2022), Festivalul a continuat (pe hârtie = afiș) până luni (13 iunie 2022). S-a mai dus (ducă-se!) încă o ediție de… povestit!

O „descindere” literară inedită a avut loc miercuri, 08 iunie 2022, pe la orele prânzului, la Centrul Cultural Sighet. Pot spune că am întâlnit „Los angeles” (în spaniolă „îngerii”) iubitori de carte scrisă. N-am fost mulți în sala „festivă” a Centrului Cultural Sighet, dar a fost o mare bucurie să o vedem – pentru prima dată în orașul nostru – pe doamna prof. univ. dr. Ileana Costea, într-un anturaj de… neuitat.

Cine este doamna Ileana Costea?…

Ileana Costea (născută Păunescu) s-a născut la 20 mai 1947, în Bucureşti. A absolvit Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti și a plecat din țară în anul 1972; a ajuns la Paris și a cerut azil politic în Franța.
După o scurtă perioadă – destul de dificilă – petrecută la Paris a pornit spre SUA. Şi-a continuat studiile cu un masterat în Industrial Design la UCLA şi un doctorat în Teoria Deciziilor (Problem Solving Theory) obținut la aceeaşi instituţie. În cadrul Universităţii de Stat din California (California State University, Northridge) a fost cercetătoare, profesor universitar și şefa secţiei de Manufacturing Systems Engineering and Management (MSEM). Aici a dezvoltat programe de inteligenţă artificială, a colaborat cu universităţi din Japonia, Franţa, Marea Britanie şi China şi a lucrat la companii americane de top. A fost membră a mai multor organizaţii importante dintre care menționăm American Institute of Aeronautics and Astronautics, Association of Quality şi American Society of Engineering Education.
Este preşedinte interimar ARA (American – Romanian Academy) din care au făcut parte Eugen Ionesco, Virgil Gheorghiu şi Mircea Eliade, dar şi laureatul premiului Nobel George Emil Palade. Locuieşte în Los Angeles, SUA.

La Sighet, doamna Ileana Costea, însoțită de prieteni – îngeri dragi – eseist și critic literar Virginia Paraschiv, poeta și actrița Lidia Lazu și scriitorul – compozitor dr. chirurg Mihai Ganea – ne-a vorbit despre literatură, poezie și… Maramureș. De fapt, am avut bucuria de-a asculta pledoaria vorbitorilor (inclusiv a poetului sighetean, moderatorul evenimentului, Gheorghe Mihai Bârlea) pentru lecturarea celor două volume discret lansate: „Exerciții de neuitare” (autor Ileana Costea) și „Dumnezeu pe role/ God on roller skates” (poeme de Ana Blandiana, volum bilingv română – engleză, selecția poeziilor fiind făcută de doamna Ileana Costea iar ilustrațiile de către Jerry W. McDaniel).
„Exercițiile de neuitare” conțin o parte din articolele pe care doamna Ileana Costea le-a publicat în reviste din România și diaspora, începând cu anul 1998, în centrul atenției autoarei fiind români valoroși, performeri în întreaga lume.

Am cunoscut oameni frumoși, voci îngerești, păcat că sighetenii au aflat destul de târziu de întâmplarea literară ce putea să „cuprindă” mai multe minți și chiar… suflete.
Cred că avem nevoie zilnic de… „exerciții”! Dar… avem nevoie și de „antrenori” foarte buni!

Foto & text: Ion Mariș

Dictonul „Ai învins, continuă! Ai pierdut, continuă″ l-aṣ putea vedea adaptat la „Ai scris, continuă! N-au citit, n-au rezolvat? Nu-i nimic! Continuă să scrii!″ Şi o fac în continuare, cu speranţa că vom vedea niṣte schimbări în bine, cândva.

Unor localităţi le merge bine. Altora nu le merge deloc. Unde oficialităţile locului ṣtiu ce-i de făcut, se vede dezvoltarea pe zi ce trece. Viaţa oamenilor se îmbunătăţeṣte, mândria locală e în continuă creṣtere. În tot acest timp, sighetenii rămân în continuare cu „buza umflată″ ṣi nu-și mai fac speranţe prea mari, gândurile zburându-le la anul 2024, când precis(?) că vor alege ce trebuie…

Azi vreau să atrag atenţia acelora de care depinde soarta oraṣului despre clădirile de patrimoniu lăsate în paragină.

Să vedem mai întâi cum au rezolvat problema refacerii clădirilor de patrimoniu alte localităţi. Afrodita Cicovschi, publica pe 10 iunie 2019, pe https://adevarul.ro articolul „Clădirile aflate în paragină ar putea fi confiscate″. Scriu aici câteva fragmente din text. „… la începutul anului, autorităţile din Oradea anunţau că circa 400 de proprietari vor plăti impozite de şase ori mai mari decât până acum pentru casele abandonate sau cu faţade deteriorate, dar şi pentru terenurile neîngrijite. […] În Timişoara, de la începutul anului s-au aplicat sute de amenzi celor care nu şi-au întreţinut clădirile sau nu au luat măsurile în vederea modernizării acestora. Amenda pentru proprietari a fost de 1000 de lei în fiecare dintre cazuri″.

Mai mult, s-a cerut Parlamentului să se dea o lege prin care „un imobil neîntreţinut, care poate pune în pericol siguranţa oamenilor, să poată fi confiscat şi renovat de stat, au declarat pentru „Adevărul” surse apropiate discuţiilor. Altfel spus, cei care nu-şi întreţin imobilele riscă să le piardă″.
Nu-i treaba mea să caut dacă o asemenea lege există. Sunt convins că în Primăria Sighetu Marmaţiei sunt oameni specializaţi care pot găsi orice lege, o pot citi imediat ṣi înţelege, o pot adapta la situaţia concretă pe care o ṣtiu de pe teren, din nenumăratele ieṣiri(?) de documentare la faţa locului.

Oricum, cu lege sau fără, exemplul dat de Oradea sau de Timiṣoara ar putea fi urmat ṣi de Sighet. E plin oraṣul de clădiri de importanţă naţională lăsate în paragină. Alte clădiri au o arhitectură deosebită, care le-ar face uṣor remarcabile turiṣtilor dornici să vadă ceva frumos.

Pe siteul http://www.cultura.ro/lista-monumentelor-istorice se poate vedea lista monumentelor istorice din întreaga ţară, pe judeţe. Monumentele istorice pe care le are Sighetul sunt la nr. crt. 104-105; 392-482; 600-604.

După publicarea listei, unele obiective vizate au fost refăcute – ṣi trebuie să apreciem autorităţile c-au făcut asta! – alte obiective au acum altă denumire, altele sunt pe punctul de a nu mai putea fi recondiţionate. Iată lista!

Aşezare fortificată (Dealul Solovan – Hallstatt, Cultura Gáva)
Aşezare „Valea Mare” (sec. XII – XIII)
Centrul istoric (Străzile: 22 Decembrie, Bogdan Vodă, Dragoş Vodă, Libertăţii,
Avram Iancu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu,Mihalyi Ioan de Apşa, sec. XVIII – XX)
Ansamblul urban „Cămara Sării” ( Zona gării,sec. XV – XIX )
Ansamblu de arhitectură şi tehnică populară (Dealul Doboieş, sec. XVII – XIX)
Vechea „Direcţie a pădurilor”, azi liceul Leowey Klara (Str. 22 Decembrie 1989, sec. XVIII)
Liceul Pedagogic (Str. 22 Decembrie 1989, 1802)
Primăria, azi Casa Armatei (Str. Alecsandri Vasile 2, sec. XIX)
Casă, azi sediul comunităţii evreieşti (Str. Basarabia 8, sec. XIX)
Sinagogă (Str. Basarabia 10, 1902)
Casă (Str. Bogdan Vodă 1, sec. XIX)
Poşta (Str. Bogdan Vodă 2, sec. XIX)
Casă, azi Poştă (Str. Bogdan Vodă 3, sec. XIX)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 4, sec. XIX)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 5, sec. XIX)
Biserica ucraineană „Înălţarea Sfintei Cruci” ( Str. Bogdan Vodă 5A , 1791 – 1807)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 6, sec. XIX)
Casa Clericală Ucraineană (Str. Bogdan Vodă 7, sec. XIX)
Casa Keszter (Str. Bogdan Vodă 8, sec. XIX )
Casă (Str. Bogdan Vodă 9, sec. XIX)
Casa cu cariatide, parter Librăria „Luceafărul” (Str. Bogdan Vodă 10, 1890)
Casă (Str. Bogdan Vodă 11, sec. XX)
Vicariatul ortodox ucrainean (Str. Bogdan Vodă 12, sec.XIX)
Tribunalul vechi, azi Primăria şi Judecătoria (Str. Bogdan Vodă 14, Str. Coposu Corneliu 2, 1893 – 1895)

Casă (Str. Bogdan Vodă 18, 1868)
„Banca Albina”, azi spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 20, 1886)
Casă cu boltă la poartă (Str. Bogdan Vodă 24, sec. XIX)
Spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 26, sec. XVII)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 28, 1872)
Casă (Str. Bogdan Vodă 30, sec. XIX)
Casă (Str. Bogdan Vodă 32, 1870)
Casă cu magazine la parter (Str. Coposu Corneliu nr. 1, sec. XIX)
Închisoare, azi Muzeul victimelor comunismului şi rezistenţei anticomuniste (Str. Coposu Corneliu 4, 1897)

Curtea Kahan (Str. Doja Gheorghe 67, înc. sec. XX)
Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului ″ (Str. Dragoş Vodă 1 – 3)
Casa parohială (Str. Dragoş Vodă 1, 1892)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Str. Dragoş Vodă 3, 1892)
Fabrica de lapte, azi spaţiu comercial şi de producţie (Str. Dragoş Vodă 22, 1913)

Cazarma militară (Str. Dragoş Vodă 38, 1825)
Casă Groedel (Str. Dragoş Vodă 41, 1887)
Casa Florian Mihalyi de Apşa, azi protopopiatul greco -catolic (Str. Eminescu Mihai 1, sec. XIX)
Casa Darvay (Str. Eminescu Mihai 12, 1932)
Gara CFR (Str. Gării 2, 1893 – 1897)
Fosta Şcoală Normală, azi secţie a Facultăţii BabeşBolyai Cluj (Str. Iancu Avram 6, sec. XIX)
Vechea „Fabrică de perii Părplast”, cu spaţii comerciale şi birouri la parter (Str. Iancu Avram 20, înc. sec. XX)
Pavilioanele vechi ale Spitalului municipal (Str. Iancu Avram 22, sec. XIX)
Vila Szöllössyi, azi laboratorul spitalului municipal ( Str. Iancu Avram 22, sec. XIX)
Ansamblul urban „Str. Alexandru Ivasiuc” (Str. Ivasiuc Alexandru 1-50, sec. XIX)
Ansamblul urban „Str.Mihail Kogălniceanu” (Str. Kogălniceanu Mihail 2-24, sec. XIX)
Hotel-restaurant, azi Muzeul Maramureşan şi cinematograf (Piaţa Libertăţii 1, sec. XIX)
Ansamblul urban „Piaţa Libertăţii” (Piaţa Libertăţii 1-36, sec. XVIII – XIX)
Cabinete Stomatologice (Piaţa Libertăţii 2, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 3, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 4, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 5, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 6, sec. XIX)
Farmacia Nagy (Piaţa Libertăţii 7, sec. XIX)
Hotel „Coroana”, azi hotelul „Tisa” (Piaţa Libertăţii 8, sec. XIX)
Casa Brenner (Piaţa Libertăţii 9, 1832)
Casa Kiszelnik (Piaţa Libertăţii 10, sec. XIX)
Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 11, sec. XIX)
Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 12, sec. XIX )
Casă (Piaţa Libertăţii 13, sec. XIX)
Mănăstirea Piariştilor (Piaţa Libertăţii 15, 1730 – 1806)
Biserica „Sf. Carol de Borromeo” (Piaţa Libertăţii 17, 1730 – 1806)
Casă parohială (Piaţa Libertăţii 19, 1730 – 1806)
„Banca Maramureşeană”, azi Consim SA şi spaţii comerciale (Piaţa Libertăţii 20, sec. XIX)
„Banca economică”, azi locuinţe şi sediu IMM (Piaţa Libertăţii 21, sec. XIX)
Liceul ucrainean şi Liceul sportiv (Piaţa Libertăţii 22, 1901)
Farmacia Buzath (Piaţa Libertăţii 23, 1875)
Primăria veche, azi societate comercială şi sediu partide politice (Piaţa Libertăţii 24, sec. XIX)
Sediul Asociaţiei pentru Cultura poporului român din Maramureş
cu Preparandia, azi sediu Acaterm (Piaţa Libertăţii 25, 1873 – 1875)
Ansamblul urban „Str. Iuliu Maniu” (Str. Maniu Iuliu 1 -67, sec. XIX)
Palatul Cultural (Str. Maniu Iuliu 31, 1913)
Banca Naţională, azi sediu BCR (Str. Maniu Iuliu 32, sf. sec. XIX)
Sediul Lojei francmasonice, azi şcoală generală (Str. Maniu Iuliu 67, 1890 – 1910)
Liceul „Dragoş – Vodă” (Str. Mihai Viteazul 14, 1913)
Casă cu spaţii comericale la parter (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 1, sec. XIX)
Fosta Prefectură a comitatului Maramureş, azi restaurant „Curtea Veche” şi locuinţe (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 2, 1692)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 3, sec. XIX)
Biserica reformată (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 4, sec. XIV – XV)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 5, sec. XIX)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 9, sec. XIX)
Casa Iurca (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 11, 1862)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 13, sec. XIX)
Casa Junger (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 19, sec. XIX)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 21, sec. XIX)
Poşta Veche, azi casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 39, sec. XX)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 41, sf. sec. XIX)
Casa Cornelia Prielle (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 43, sec. XX)
Cimitir evreiesc (Str. Szilagyi Istvan 37, sec. XVIII)
Şcoala generală nr. 2 (Str. Şincai Gheorghe 1, 1902)
Grădiniţa de copii (Str. Şincai Gheorghe 2, 1845)
Casa Solomon Wiesel (Str. Dragoş Vodă 7, sf. sec. XIX)
Casa Mihalyi de Apşa (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 17, 1880)
Monument pentru cinstirea Eroilor din primul război mondial (Str. Rodnei, în cimitirul orthodox, 1920)
Monumentul funerar al pictorului Hollosy Simion (Str. Rodnei, cimitirul romano catholic, 1917)
Casa Ellie Wiesel (Str. Vladimirescu Tudor 1, sec. XX).

Pe 16 decembrie 2013, în ziarul online https://necenzuratmm.ro , Ioan Marchiṣ făcea „Analiza privind starea de conservare ṣi modalităţi de punere în valoare a patrimoniului cultural din judeţul Maramureṣ″.
Preiau aici doar partea care se referă la posibilitatea „identificării unor potenţiale situri arheologice unde Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie ar putea să înceapă săpături arheologice sistematice
-Sighetu Marmaţiei „Cămara Cireghii I”;
-Sighetu Marmaţiei „Cămara Cireghii II”;
-Sighetu Marmaţiei „Cearda / Acastău”;
-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Releu I”;
-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Releu II”;
-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Tabăra de sculptură”.″

Se face, s-a făcut ceva în domeniul arheologic? Stăm ṣi dormim pe istorie???

Restaurarea clădirilor de patrimoniu necesită proiecte bine întocmite, aprobări speciale ṣi apoi lucrul la faţa locului cu echipe care au avizele necesare pentru aṣa ceva. Are Sighetul ceva proiecţele pentru restaurarea clădirilor aflate pe lista monumentelor istorice? Putem vedea ce proiecte cu finanţare de la Europa Unită se derulează la Sighet acum???

Încerc să termin articolul într-o notă optimistă. Mă „agăţ″ pentru asta de un citat găsit pe https://www.kudika.ro: „Trecutul nu poate fi șters, dar poate fi reparat.” — John LaFarge.

Entuziasmul încrederii într-un viitor… normal, care respectă trecutul îmi scade însă imediat, pentru că pe acelaṣi site Harol Pinter zice că „Trecutul este ceea ce îţi aminteşti, îţi imaginezi că îţi aminteşti, te convingi că îţi aminteşti sau te prefaci că îţi aminteşti”.

Dacă neimplicarea tuturor acelora care trebuie s-o facă va continua, pentru Sighet trecutul va fi ceea ce ne prefacem că ne amintim!

Horia Picu

Foto: Ion Mariș

Sunt două entități pereche, opuse în existenta lor, precum sunt multe astfel de „perechi”, ca de exemplu, iubirea și ura, frumosul și urâtul, sinceritatea și nesinceritatea și multe altele, care își au realitatea în existența umană și sunt în trăirea acesteia. În „confruntarea” din această „luptă a contrariilor”(!) sunt implicate persoane, care uită sau nu uită – mai mult sau mai puțin – din cele ce au trăit și, este important, care este obiectul acestor uitări sau neuitări. În prezența sau lipsa acestora, se pot produce disconforturi în viață, dar și situații de mare gravitate, cu nuanțe de mari diferențe, în derularea vieții, așa cum fiecare și le poate exemplifica. S-ar părea că acestea ar avea la bază doar memoria și nu este așa. Într-adevăr, memoria contribuie mult la concretizarea lor, de unde și denumirea de „uituc” pentru unii cu puțină ținere de minte. Dar sunt multe alte componente, de natură genetică, psihologică și exersare ce concură pentru a le fixa, dezvolta sau reduce. În timpul studiilor și în orice altă profesie se exersează în mod firesc memoria, spre neuitare, fiind aici o preocupare activa în acest sens. Anumite evenimente extreme, în bine sau în rău, se fixează adânc în AND-ul persoanei și nu se mai uită până la închiderea definitivă a ochilor. Se cânta într-o romanță: „te voi uita, căci și uitarea, e scrisă-n legile omenești”; este amarul exprimat din iubirile în separare, care se produc din atâtea motive. Cred că acest cuplaj de iubire și ură, în înțelesul lor general, este unul din cel mai complex al vieții și afectează profund mediul social, cu toate cele legate de el. Iubrea și ura influențează mult și „neuitarea și uitarea”, în multe situații. Aceste entități își pot shimba existenta dintr-una în alta, dar se face cu trecerea de la rău spre bine sau invers, așa cum ușor se poate constata. În general e bună străduință de a uita evenimentele neplăcute peste care ai trecut, ceea ce duce, încetul cu încetul, la refacerea tonusului de viață mai optimist, mai confortabil, reușind poate, în toiul altor preocupări plăcute, să ajungă în uitare totala a lor; o autoeducație a uitării răului. Multe evenimente curente, simple, repetitive, neimportante, se pierd în consumarea timpului. Depozitul enorm al celor trecute și petrecute, nu-ți poate rămâne în memorie decât selectiv, așa cum spuneam, o mulțime le consumă timpul în trecerea lui și dând acesta înapoi, nu le mai regăsești, s-au uitat, mai ales cu vârsta. Aceasta pentru mulți amplifică fenomenul uitării, vorbind de stări normale și excluzând de aici anumite afecțiuni cu uitare totală. Dar sunt evenimente, de bine sau de rău, de mare efect, pe care nu le uiți și-ți rămân în memorie țoață viață și, din când în când, mai ales noaptea în nedormire, treci pelicula acestor imagini „vii”, prin fața ochilor, în neuitare, în retrăire. Am să fac referire la un subiect care „s-ar părea” că n-are legătură cu tema în discuție, iar în stadiul actual de percepție din lume, pare cu totul secundar: „Lumea bătrânilor”.

Să ieșim din largul acestei teme, cu atât de multe ramificații, de care se ocupă specialiștii, medicii, mai ales. Bătrânii au o existență trăită undeva, într-un anume loc, la o „acasă” a lor, cu activitățile și obiceiurile care le-a pătruns toate fibrele organismului. Acestea nu se uită. Când devin mai în neputință, au nevoie de puțin sprijin din partea copiilor sau a altcuiva. Poate copiii sunt în altă parte, unii sau toți și dacă-i duce careva la ei, după puțin timp vor spune: „vrem acasă”, oricât de bine ar duce-o acolo, ei vor la ale lor, unde au trăit o viață; nu se mai pot obișnui în altă parte, cu altceva, în scurtimea vieții ce le-a mai rămas. Nu mai au timp s-o ia de la început. La țară, bătrânii stau la un copil, în mod obișnuit la cel mai mic, unde este îngrijit, până trece în alte lumi, ce-l așteaptă. În neputința acestei îngrijiri, mulți sunt duși la „Azil”, la un loc cu personaje ce nu se cunosc, unde trebuie să-și abandoneze trăirea și locul cu care erau obișnuiți, simțindu-se acuma că într-un mediu „cazon”, cu toate la ordin, la comandă uniformă, pentru toți. Acest „Azil” este „un fel de închisoare” a bătrânilor și, duși în acel loc, trebuie să o accepte, în neputința lor. Dar sigur, acolo se vor stinge mult mai repede. Se mai aude printre copiii mici o amenințare la adresa bunicilor, dacă nu le fac pe voie: „o să vă ducă părinții la azil !” Este o sperietoare. Copiii nu trebuie să uite că mulți ani au trudit părinții lor și i-au înconjurat cu toată grija și dragostea, pentru a fi ceea ce sunt și ei vor să se stingă acolo unde au trăit. Dacă sunt cu toții plecați de acasă, se poate angaja o persoană să-i îngrijească și să vina la ei să-i vadă, din când în când și pentru potolirea dorului.

La țară, la noi, nu se folosește această „ducere” și bătrânii se sting pe patul lor, ducând cu ei o ultimă imagine a vieții, acolo unde au trăit-o. Se practică mai ales la oraș, unde unitatea familială slăbește mai repede, în ritmul de viață mai accelerat și mai complex, mai cu griji, serviciu, cu mai puțină solidaritate umană și mai multă înstrăinare… În privința aceasta sunt de lăudat italienii, care-și țin părinții acasă (și la vârste foarte înaintate) și angajează o persoană să aibă grijă de ei, la casa lor, cu toate, până se sting. O mulțime de românce ocupă aceste „servicii”, cu masa și în jur de 1000 de euro pe lună. Evident, mai sunt și de alte naționalități și s-ar părea că sistemul este generalizat acolo. Facerea de bine și îngrijirea e păcat și necuviincios să fie uitate! Bineînțeles, uitarea și neuitarea se pot aborda mult mai larg, cu diferite specificări. Noi am venit la Rodica, în USA, de 14 ani, la început pe câte 6 luni anual, s-o ajutăm cu nepoțelul, iar de 5 ani avem rezidență și ne-am obișnuit, oarecum. În prezent ne ajută ea pe noi, foarte mult. Eu am multe părți de viață de pe unde am venit, urâte și grele, pe care le-am îndurat, care nu-mi place să mi le reamintesc și de care am dorit să mă îndepărtez, căutând ajutorul altor locuri, pentru a le uita. E un fel de a zice, pentru că anumite trăiri, de un fel sau altul (nu pot fi numai rele, ci apar, din când în când și porțiuni de cer senin), legate mult de ceea ce ai trăit, rămân cu tine, oriunde te-ai duce, te însoțesc ca o „umbra vie”. Omul nu poate fugi de el însuși, trecutul și prezentul sunt mereu cu tine și cu viitorul, cât va fi, în așteptări. Nu poți învinui memoria, dacă o ai bună, pentru reținerea lor. Se deschide un anumit canal al retrăirilor, destul de frecvent, la culcare, mai ales în nedormire, sau în situații meditative, unde ți se prezintă imgini din unele trăiri, ca într-un film, doar al tău, care te bucură sau te întristează. Și așa „curg” zilele și nopțile, câte le mai ai, în tristeți sau bucurii, uneori în adormire târzie, cu întrebarea: de ce? A apărut această pandemie și acuma, cu vârsta, nu știm dacă vom mai putea merge „acasă”, pe ulițe, dealuri și împrejurimile comunei Săliștea de Sus, pe unde, în neuitare, să ne contopim cu trăirile de acolo și de prin alte locuri, așa cum au fost ele pe atunci.

Apele sunt întinse, drumul greu și lung…

Gheorghe Bărcan,
Minneapolis, Mnnesota, USA

În trecere peste hotare

punând în balanță
– deciziile sunt un blestem

mă tem
peste hotare ce va fi?
singurătatea nu-i deloc
palpitantă

nu știu cui îi e mai greu
ne ținem sufletele frânte
expuse, le ținem trofeu
și mărturie morții noastre
dovadă că ai fost al meu

mi-e dor cum nu mi-a fost vreodată

când va deveni totul ușor?

(probabil niciodată.)

***

Mâinile se frâng

și ce dacă?
glasul tău e rece
chiar dacă sângele e cald
în palma mea

de ce nu mă mai ții de mână?

clipele se strâng
în cioburi și sub stejari
dar se împuținează
la fiecare bătaie de orologiu

nu a mai rămas nici una

al meu ai fost și nu vei mai fi
a ta am fost
m-am înecat
m-am rătăcit m-am sufocat
rămășițele decăderii

de ce nu se repară nimic
după ce totul s-a stricat?

***

Cărările

plutind într-o baltă
de petale galbene
tălpile sunt zgâriate
urlete înăbușite

cărările se destramă
și își modifică destinația
și-o transpun în lumi perfect paralele

țipătul se adâncește
în lama cuțitului

nu știu care dintre cărări este mai caldă

****

Cam târziu

e târziu de tot
trecut de miezul nopții
nu-mi aude nimeni țipetele istovite

uneori înnebunesc
și nu înțeleg
care calcul al universului a dat eroare
și care fire ale sorții
au fost incendiate

de când fac zeii asemenea greșeli?
căci acesta nu poate fi rezultatul corect
nu-i corect

e trecut de miezul nopții
sunt încuiată în miezul inimii mele

te-aș suna, sincer
te-aș plânge te-aș râde te-aș urla
– umbra nebuniei
nu aici aș vrea să fiu

dar cred că
pentru noi
e cam târziu

Anastasia Herbil
clasa a X -a
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

Foto: Ion Mariș

Încă din prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina, 24 februarie 2022, Î.P.S. Onufrie, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei (B.O.U.-P.M.) a condamnat această agresiune, numind-o fratricid și i-a cerut lui V. Putin să oprească agresiunea, respectând suveranitatea Ucrainei. Mai mult i-a binecuvântat pe soldații ucraineni în dificila lor misiune de apărare a țării.

Pe data de 27 mai, la Kiev, s-a întrunit Sinodul B.O.U.-M.P., iar hotărârile luate în urma discuțiilor episcopatului au fost surprinzătoare (nota de subsol 1). Pe lângă condamnarea războiului ca o încălcare a poruncii „Să nu ucizi”, și reînnoirea îndemnului la negocieri pașnice, Sinodul și-a exprimat dezacordul față de poziția Patriarhului Kiril în ceea ce privește războiul din Ucraina. Ba mai mult s-a hotărât schimbarea și completarea Statutului B.O.U.-M.P., în care să fie subliniată „independența și autonomia deplină” acestei Mitropolii a Patriarhiei Moscovei. În continuare, Sinodul și-a exprimat intenția de a înființa noi parohii ucrainene, în străinătate, acolo unde se vor stabili cei mai mulți refugiați ucraineni. Membrii Sinodului critică Biserica Ortodoxă a Ucrainei – Patriarhia Constantinopolului (B.O.U.-P.C.) pentru preluarea forțată de parohii, dar speră la stabilirea unui dialog serios între cele două Biserici, în perspectiva înnoirii unității bisericești în Ucraina.

Aceste hotărâri au dat naștere unor discuții și previziuni referitoare la modul în care va evolua această situație. Însă toate aceste idei, dar mai ales textul (disponibil și în limba română) trebuie analizat cu atenție. În primul rând, în comunicatul oficial este evitat termenul bisericesc „autocefalie”, care ar sugera o rupere oficială de Patriarhia Moscovei, însă este precizat faptul că B.O.U.-P.M. își va pregăti singură Sfântul Mir (se sfințește în fiecare an în Joia Mare, de obicei în catedralele patriarhale). Dacă s-ar fi folosit termenul „autocefalie”, atunci am putea vorbi despre o rupere de facto de Patriarhia Moscovei, situație în care B.O.U.-P.M. s-ar afla într-o conjunctură canonică nefavorabilă, autocefalia ei nefiind recunoscută de către celelalte Biserici Ortodoxe.

Însă, în răspunsul (2) la această situație, Patriarhia Moscovei, prin vocea Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, Președintele Departamentului de Relații externe al Patriarhiei Ruse, nu vede în aceste hotărâri o rupere de Biserica Ortodoxă Rusă. Dimpotrivă, Mitropolitul Ilarion afirmă că această situație este cauzată de „presiunea” uriașă la care este supusă B.O.U.-P.M. din exterior („cercurile naționaliste” din Ucraina) iar Patriarhia Moscovei este alături de clerul și credincioșii din Ucraina.

Arhimandritul ucrainean Kiril Hovorun sugerează (3) că Patriarhia Moscovei nu va vedea în acest gest o ieșire de sub jurisdicția sa, așteptând ca apele să se calmeze, în caz contrar nu va putea decât să declare B.O.U.-P.M. schismatică.

Teologul și jurnalistul rus Serghei Ceapnin afirmă (4) că Mitropolitul Onufrie are mai multe variante la dispoziție, însă înclină să creadă că B.O.U.-P.M. va deveni o nouă Biserică Rusă din afara granițelor (care a rupt legăturile cu Patriarhia Moscovei în 1920, e condusă de un Mitropolit cu sediul la New York; a reluat legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă în 2007, însă are autonomie deplină). Întârzierea publicării Statutului B.O.U.-P.M. modificat și folosirea unui limbaj nuanțat nu fac decât să indice spre un astfel de deznodământ.

Varianta unirii cu B.O.U.-P.C. nu este imposibilă, însă e nevoie de o perioadă îndelungată de discuții. Faptul că în comunicatul din data de 27 mai denumirea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (Patriarhia de Constantinopol) este pusă în ghilimele, arată că Mitropolitul Onufrie, alături de episcopatul său, nu iau în serios această structură eclezială. Exprimarea dorinței de a purta un dialog cu Biserica păstorită de către Mitropolitul Epifanie are în vedere, cred eu, dorința de a nu pierde mai multe parohii. Din 2018 și până la data de 24 februarie 2022, un număr de 568 de parohii au ieșit de sub jurisdicția Moscovei. De la începutul invaziei ruse și până la 4 iunie 397 de parohii au intrat sub jurisdicția Mitropolitului Epifanie, o medie de aproape 4 parohii pe zi! În acest context Biserica condusă de Mitropolitul Onufrie este nevoită să poarte un dialog onest și deschis cu Biserica de sub jurisdicția Constantinopolului.

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor Mitropolitului Onufrie de a condamna invazia și de face apel la dialog, refuzul Patriarhului Kiril de a condamna atrocitățile comise de Federația Rusă în Ucraina, nu fac decât să întărească modul în care ucrainenii de rând percep B.O.U.-P.M, anume ca o instituție a invadatorului. În fond, Patriarhia Moscovei este singura instituție rusă prezentă în întreg spațiul fostei U.R.S.S.

preot Marius N. Lauruc

Note autor:

[1] https://news.church.ua/2022/05/27/postanova-soboru-ukrajinskoji-pravoslavnoji-cerkvi-vid-27-travnya-2022-roku/
[2] http://www.patriarchia.ru/en/db/text/5932691.html
[3] https://parlonsorthodoxie.wordpress.com/2022/06/02/deux-visions-de-la-future-autocephalie-de-leglise-dukraine-le-pere-kirill-govoroun-et-serge-tchapnine/
[4] https://publicorthodoxy.org/2022/05/31/the-orthodox-church-in-ukraine-war-and-another-autocephaly/#more-11403

N.R: Sursa foto – Internet

Vineri, 03 iunie 2022, a avut loc la Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din orașul nostru o interesantă conferință de presă, organizată de Fundația Academia Civică. De ce interesantă? Pentru că a fost vorba și despre… bani, nota bene!, nu despre bani „pierduți” ci despre o importantă sumă atrasă la Sighet, o investiție care îmbogățește patrimoniul local.

La conferință au participat doamna Csilla Hegedüs, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, domnul Zsolt Matuz, secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, domnul Vasile Moldovan, primarul orașului Sighetu Marmației, doamna Ana Blandiana, președinte al Fundației Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului, doamna Ioana Boca, director executiv al Fundației Academia Civică, domnul Gheorghe Mihai Bârlea, membru în Consiliul Director al Fundației Academia Civică, dl. Petru Iuga, directorul muzeului Memorialului Victimelor Comunismului.

„Memorialul” sighetean, onorat în anul 2018 cu titlul „Marca Patrimoniului European” (precizăm că în țara noastră există doar două situri care au obținut acest titlu iar în întreaga Europă sunt 60), va fi finanțat – în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – cu suma de aproximativ două milioane de euro (inclusiv TVA) pentru proiectul „Centru multifuncțional”.

Evident, la întîlnirea desfășurată în sala de conferințe a Memorialului, a fost prezentă presa locală și județeană.
Au oferit detalii despre finanțarea acestui proiect doamnele Ana Blandiana preşedintele Fundației Academia Civică fondator al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighetu Marmaţiei, Csilla Hegedüs, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ioana Boca, director executiv al Fundației Academia Civică. O scurtă intervenție a avut și dl. Vasile Moldovan, primarul municipiului nostru.

Proiectul (care se estimează că va fi finalizat în anul 2026), presupune realizarea unui spațiu expozițional în podul clădirii muzeului și, în apropierea Memorialului Sighet, înființarea unui Centru multifuncțional, cu săli de conferințe, săli pentru cursuri etc, destinate programelor educaționale și de cercetare pe care le susține Fundația Academia Civică.

Doamna Csilla Hegedüs, în dialog cu presa, a răspuns tuturor întrebărilor și a oferit mai multe detalii despre un proiect care va crește nu doar valoarea patrimonială (materială) a complexului Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet ci și atractivitatea… educațional – turistică.

Foto & text: Ion Mariș

„Istoria este fluidă”… spunea un istoric, adăugând că „istoria înseamnă conflict”. Conflictul între civilizații, conflictul dintre democrație și totalitarism, dintre național și global, dintre dezbinare și unificare etc. Oare ne putem „detașa” de trecut pentru a putea construi un viitor „armonios”, fără umbre (umbra… rublei)? Prezentul nu (ne) încurajează optimismul și speranța într-un viitor neconflictual. Fluiditatea istoriei o simțim azi în viețile noastre.

Ziua Memoriei – Ziua porților deschise se „repetă” la Sighet de un sfert de secol. Probabil memoria poate fi salvarea noastră dacă reușim să găsim „sensul” trecutului. Dar trecutul a devenit mai dureros pentru noi în condițiile unui conflict (re)aprins în Estul Europei, conflict care ne propune o altă „variantă” pentru „Sfârșitul istoriei și ultimul om” (Francis Fukuyama).

„Amintirea suferinței” și discuțiile focalizate pe „Europa și post – comunismul” prezentului au fost esența dezbaterii moderate de doamna Ana Blandiana. Am asistat la o lecție de istorie „extrasă” dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, care, în aceste zile tulburi, cu război și amenințări dramatice la marginea Sighetului, ne (re)aduc în minte traumele provocate de ideologii distopice.

Între zidurile fostei închisori politice din Sighet, azi „Memorialul” cunoscut în întreaga Europă, în locul unde au fost distruse vieți, familii, structuri democratice, în locul unde s-a reinstaurat speranța într-o evoluție „normală” a țării și a zonei noastre, întâlnirea a debutat cu un moment de reculegere ținut în memoria celor plecați la cer în ultima perioadă, Ion Ilban (deținut politic) și Robert Fūrtos (istoric).

În continuare, au făcut recurs la istorie și memorie foștii deținuți politici Sergiu Rizescu și Nistor Man (fost elev al Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet). A fost prezent la întâlnire un alt fost deținut politic, Octavian Bjoza, un nume important în lupta anticomunistă dar și un public numeros, oameni sosiți din întreaga țară, legați iremediabil de eroii tăcuți, dispăruți și eroii prezenți, supraviețuitori dintr-o epocă impusă pe criterii nefaste.
Au urmat luările de cuvânt ale prof. dr. Liviu Țârău (UBB Cluj – Napoca), Ionuț Gherasim (nepotul lui Ilie Lazăr, președintele Fundației Coposu), Leontin Iuhasz (fiul doamnei Doina Cornea), Gheorghe Mihai Bârlea (fost director al Memorialului sighetean), care au făcut conexiuni între durerile trecutului și convulsiile/ vulnerabilitățile prezentului în Europa.

Tot despre durere, suferință, teroare, rezistență, istorie însângerată, au vorbit – în secțiunea dedicată lansărilor de carte – Ioana Boca, preotul Cristian Langa, Cornel Jurju, Emanuel Cosmovici, Liviu Țârău, Ana Blandiana, Monica Mărgineanu, Mariana Gorczyca. „Prețul credinței”, Suferința nu se dă la frați. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții Apuseni”, „Realiter” și „Rubla, locul fără umbră” sunt volume consistente care pot fi apreciate doar citindu-le. Trebuie să facem asta chiar dacă subiectele sunt tragice, precum istoria noastră în perioada în care se „propunea” omul nou la… conducerea Estului Europei.

Mă întreb dacă „mărturia” istoriei secolului XX poate (ar putea?!) schimba cursul secolului XXI care… va fi (poate fi!) religios sau nu va fi deloc!

Foto & text: Ion Mariș

Fundația Academia Civică organizează Ziua Memoriei – Ziua porților deschise la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, o zi a celor ce au trecut prin închisorile și deportările comuniste sau au luptat în rezistența împotriva comunismului. Această zi de reculegere se va desfășura Joi, 02 iunie 2022 (Sărbătoarea Înălțării Domnului), împreună cu Ziua Eroilor.

Sunt așteptați la aceste manifestări foști deținuți politici, deportați, familiile și prietenii lor, ca și toți cei care n-au renunțat la amintirea suferinței. Cei care nu au făcut-o în alți ani sunt rugați să aducă un pumn de pământ din locurile unde s-a murit, pentru a fi depus în urnele din Cenotaful eroilor, aflat sub altarul din Cimitirul Săracilor.

Programul manifestărilor:

orele 09:30 – 10:30 – Masa rotundă: Europa și post – comunismul, Moderator Ana Blandiana

orele 10:30 – 11:30 – Lansări de carte:
Monica Mărgineanu, Realiter, Fundația Academia Civică, 2022
Traian Călin Uba (editor), Prețul credinței, Fundația Academia Civică, 2022.
Cornel Jurju, Cosmin Budeancă, Suferința nu se dă la frați. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții
Apuseni, Polirom, 2022
Mariana Gorczyca, Rubla, locul fără umbră, Editura Școala Ardeleană, 2022

orele 11:30 – 12:30 – Vizitarea muzeului
orele 13:00 – 13:30 – Serviciu religios la Cimitirul Săracilor.

Ana Blandiana – Fundația Academia Civică

Foto: Ion Mariș

România needucată va fi educată din 2030. Până atunci… rămâne needucată, dar există un program care va produce creṣterea intelighenţiei colective a naţiunii.

Direcţiile date de la Cotroceni pentru transformarea României needucate într-o Românie educată le-am citit pe http://www.romaniaeducata.eu/wp-content/uploads/2018/11/Romania-Educata-Viziune.pdf ṣi n-am putut să las să treacă de mine mândreţe de document fără a-mi exprima câteva observaţii, pe care le scriu aici.

Romania, conform viziunii de la cel mai înalt nivel, poate fi educată în două scenarii.
ÎN SCENARIUL 1, scrie că „Educația ante-preșcolară se adresează copiilor de 0-2/3 ani și se derulează în creșe și centre de zi. Deși nu este obligatorie, are un rol important în dezvoltarea fiecărui copil și facilitează compatibilizarea vieții de familie cu activitatea profesională″.

H.P.: Vreau să văd un bebeluṣ de două săptămâni cum poate fi educat conform viziunii din „România Educată″! Pot avea răbdare ṣi să văd cum educaţia între 0 (zero!) ṣi 3 ani va facilita pentru harnicul vlăstar al patriei viaţa lui de familie cu viitoarea activitate profesională. Înţeleg că până la 3 ani se hotărăṣte care, ce, cum. Care ajunge om de ṣtiinţă, care tractorist, care contrabandist, agricultor, funcţionar sau aviator. Nu-i cam repede să ne putem închipui o asemenea lansare spre viitorul luminos al unui copil de maxim 3 ani?

Tot în scenariul 1 scrie că repartizarea în învăţământul secundar superior se face „în baza opțiunilor exprimate de părinți și a mediei aritmetice formate din: 33% media probelor de la examenul final, 33% media tezelor naționale din gimnaziu și 33% media generală în clasele V-VIII″.
H.P. Acum se tot vorbeṣte despre desfiinţarea tezelor. „Fără medii semestriale și fără teze în noul an școlar, anunță ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu. Schimbările, publicate marți în Monitorul Oficial″ (sursa: https://www.libertatea.ro, în 30 mai 2022). Mai mult, se discută ṣi despre eliminarea mediei din ṣcoala generală pentru admiterea din liceu. Când se va pricepe că nu poate înainta căruţa dacă se trage de ea în direcţii diferite? N-ar putea mai-marii să stea de vorbă întâi ṣi abia apoi să le iasă „porumbelul″?

Se va merge mai departe pe filiera ṣcoală profesională – <> în liceu în clasa a XI-a – <> bacalaureat, care va fi de două forme. Nu mai intru în detalii. Mă aṣteaptă scenariul al doilea al „României educate″, propus de la Cotroceni.
ÎN SCENARIUL 2 suntem asiguraţi că „Educația ante-preșcolară se derulează în creșe sau centre de zi (adesea situate în incinta locului de muncă, fiind dezvoltate în parteneriat cu angajatorii). Centrele de zi și creșele au personal specializat pentru toate nevoile de dezvoltare ale copilului (educatori-puericultori, psihologi, medici și asistente medicale, logopezi) și oferă o serie de servicii suport precum educație parentală, medicină pediatrică primară etc″.
H.P. Impresionantă creṣterea numărului de posturi necesare educării preṣcolarilor care trebuie să înveţe să-ṣi prepare singuri mâncarea specifică vârstei, sau să-ṣi ţină singuri biberonul! Medici ṣi asistente lucrând în incinta ateleierului de bobinaj, sau în fabrica de cuie (strâmbe sau normale…), iată o imagine a viitorului luminos al patriei! De fapt, nu-i imagine, e o simplă imaginaţie emanată din starea de plictiseală, sau din prea bine cunoscuta replică „fă-te că lucrezi″!

În scenariul 2, la pagina 25, scrie că „Evaluarea se face atât prin teste și examene, cât și prin evaluarea observațională din partea cadrului didactic″.
H.P. Interesant, evaluarea se va face prin evaluare… În afară de asta, sunt curios cum se va face evaluarea asta observaţională. Se uită cadrul didactic la elev, îi studiază comportamentul în ṣcoală ṣi apoi, în sfârṣit, spune: „să treacă în altă fază a desăvârṣirii educaţionale!″?

„Tranziția spre ciclul următor se face în baza unui examen general standardizat – care acoperă curriculum-ul fundamental – a opțiunilor elevului (decise în baza recomandării unui consilier școlar) și a unor interviuri organizate cu comisii de admitere ale școlilor din următorul ciclu sau a unor testări specifice, în cazul învățământului profesional și vocațional″.
H.P. Profesorii vor avea încă ceva de făcut: să participe în comisiile pentru interviuri.

„Competențele atinse sunt trecute în portofoliul educațional, alături de o evaluare a unui consilier de inserție pe piața muncii la finalul clasei a XII-a″.
H.P. Ţara tuturor posibilităţilor (doar teoretice!). Apare în Scenariul 2 o meserie nouă: consilier de inserţie. Cum, în ce fel? Deocamdată, enigme, mai ceva ca „Deocamdată…enigme″, o foarte interesantă carte scrisă de Dan Apostol.

Pentru bacalaureat, „Suplimentar, elevii au un număr de trei probe la alegere, inclusiv probe practice derulate în cadrul unei companii sau instituții de profil″.
H.P. Cumva ceva de genul: dai bine cu rindeaua, ṣtii să schimbi un bec, eṣti bun! Ai bifat încă o probă de bacalaureat! Bravos!…

România suferă de scenarită. La pagina 30 citim despre „Obiectivele sistemului de educație timpurie 2018 – 2030″ ale nemaipomenitului program ṣi facem cunoṣtinţă cu Maria, o fiinţă umană (s-o lăsăm pe ea să ia hotărârea dacă-i fată sau băiat). Fiinţa umană Maria a finalizat cu succes cursurile educaţionale din perioada ante-preṣcolară ṣi preṣcolară. Să vedem cu ce s-a ales după atâta străduinţă: „Ea este caracterizată printr-o capacitate de auto-reglare astfel încât să ajungă singură la o stare naturală de bine (echilibru cognitiv – socio-emoțional). Este un copil creativ, fericit și cu un sentiment de siguranță fizică și emoțională, are noțiuni de bază despre sănătatea corpului și înțelege diferențele de gen. Simultan, Maria are deprinderi elementare de viață, în raport cu tot ceea ce este în jur (igienă, comunicare, socializare). Mai mult, Maria își cunoaște rădăcinile, comunitatea și înțelege modul în care acestea relaționează între ele″
H.P. Bravo, Maria!!! Prin tine se întrevede viitorul strălucit al tăriṣoarei gâfâinde! La texte pompoase, suntem inegalabili…
Tot de la Maria – scrie în broṣura de prezentare a măreţului program de revenire naţională „România educată″ – se aṣteaptă să aibă abilităţi ṣi competenţe. Preiau câteva.

– „să înţeleagă natura ṣi mediului înconjurător″
H.P. Ce bun ajutor i-ar fi putut da Maria lui Darwin la elaborarea lucrării „Originea speciilor″…

– „să facă adunări ṣi scăderi simple″
H.P. Păi mândria patriotică unde e ??? De ce să nu poată Maria, care are ṣase ani, să lucreze cu numere complexe ṣi cu fracţii, cu derivate ṣi integrale?

– S-o „rupă″ biniṣor pe engleză sau în altă limbă circulândă prin lume (tălmăcirea îmi aparţine, ideea rămâne aceeaṣi).
H.P. La ṣase ani?

-„să urmeze exemplul adulților din viața ei″
H.P. Bună treabă, dar dacă părinţii sunt beţivi, bătăuṣi?

-„să aleagă între diverse opțiuni/variante de învățare, joacă, interacțiune și să se adapteze la cerințele societății, să folosească tehnologia″.
H.P. Foarte bine, Maria! Cerinţa societăţii româneṣti era odată „patriei mai mult cărbune″. Acum poate fi „patriei mai multe calculatoare cu „Windows 11″. Sunt sigur că educata Maria se va adapta rapid la noua cerinţă…
-„să înțeleagă într-o mare măsură valoarea banilor″
H.P. Să ṣtie, de exemplu, cât i-ar trebui dacă vrea să-ṣi cumpere o casă, sau o maṣină cu motor electric.

-„să facă diferența între adevăr și falsitate, între realitate și fantasme″
H.P. Un copil de ṣase ani are nevoie să fabuleze, să intre în lumea poveṣtilor care, plăcut ṣi invizibil, modelează caracterele adulţilor de peste ani. Cum se va bucura Maria de ce va găsi mai târziu în cărţi, ṣtiind că totul e fabulaţie, imaginaţie, că realitatea e una ṣi bună (relativ…), iar fantasmele nu-ṣi au rostul într-o lume în care se aleargă după bani ṣi poziţii în înalta societate? Când va mai fi copil Maria???

Scenarita continuă cu Maria adolescentă, trecută deja de învăţământul secundar inferior. Frumos… Ea a crescut acum, iar la finalul învățământului de bază, „ Maria este confortabilă cu propria sa identitate, a trecut printr-un proces adecvat de consiliere și dezvoltare personală, […]. Suplimentar, ea poate să ia deciziile potrivite pentru sănătatea sa, inclusiv cu privire la alimentație″.
H.P. Adolescenta din poveste (e doar o poveste, ce altceva să fie ?) „e confortabilă cu propria identitate″! Ce expresii, ce întortocheri lingvistice… Maria ṣtie să se alimenteze sănătos. Nu ne spune directiva trimisă Ministerului de resort pentru punerea în practică a măreţului Program de Educare nimic despre Maria care nu numai că acum ṣtie să se alimenteze sănătos, dar chiar se pricepe la citit E-urile de pe etichetele cu litere aproape microscopice de pe ambalajele alimentelor.

Despre cum va lupta Maria pentru sănătatea planetei nu ni se spune nimic?

La pagina 37, scrie despre „Obiectivele învăţământului secundar superior 2018-2030. Încet-încet, vom avea absolvenţi de liceu ca Andrei ṣi Damian, care reuṣesc „să identifice legăturile dintre curriculumul școlar și viața reală și să transfere cunoștințele și competențele deprinse în/la școală, în viața de zi cu zi″.
H.P. Desigur, legătura dintre ṣcoală (o iau mai pe înţeles ṣi nu zic „curriculum″) ṣi viaţă reală e cam greu de observat acum, dar din 2030 se schimbă situaţia! Eu nu cred… Oare cine-a scris Marele Program poate identifica legăturile astea?

Apar în broṣura de Luare-aminte „Obiective sectoriale″, din care punctez aici doar unul: „începând cu 2025. Bacalaureatul va include probe practice, eventual derulate în afara mediului școlar″
H.P. Am mai comentat acest aspect. Acum propun ca proba practică să fie mai ceva decât probele scrise. Nu ṣtii nimic despre Caragiale, nu contează, din moment ce poţi face să convieţuiască două scânduri unite printr-un cui.

Dau, la pagina 43, de „Obiective transversale″. Mă întreb unde sunt obiectivele longitudinale. Totuṣi n-am timp prea mult de stat pe gânduri, pentru că „Obiectivele transversale″ mi se prezintă în toată splendoarea lor. Ce-ṣi propun obiectivele astea, am sintetizat în rândurile de mai jos.

O2. „Reducerea ratei de părăsire a sistemului de învățământ (indiferent de nivelul de educație la care preșcolarul/elevul/studentul abandonează studiile)″.
H.P. Cum???

O3. „Sprijinirea participării la educație a tinerilor cu risc crescut de abandon școlar, spre exemplu, prin acordarea de pachete de servicii integrate (consiliere, cazare, servicii de masă, servicii medicale, servicii educaționale de sprijin, servicii sociale, acces la echipamente și resurse educaționale specifice pentru cei cu nevoi educaționale speciale sau cu diverse forme de dizabilitate etc.)″.
H.P. De unde vor veni banii pentru toate aceste măreţe obiective?

O4. Creșterea gradului de alfabetizare funcțională în România
H.P. Foarte tare… dar cum?

Concluzia la care am ajuns, după citirea Programului de Educare Naţională este că, până la urmă, va fi bine. Şi asta, pentru că „dacă faci ceva ce nu e bine, poţi măcar să înveţi″. (Theodore Roosevelt)

Horia Picu

Foto: Ion Mariș

Sighetul la începutul sec. XX: piața centrală a orașului fără… aglomerație și „neverosimilă” liniște.

Se pare că toată suflarea orașului se afla la… muncă. 🙂

Completările cititorilor la această fotografie sunt binevenite.

Salut, Sighet!

NR: Fotografie din colecția Ernest Villand.