Robert Millikan (fizicianul care a calculat sarcina electronului şi constanta lui Planck): „După ce mi-am consacrat întreaga viaţă cercetării ştiinţifice, sunt convins de existenţa unei divinităţi care conduce destinul umanităţii”. (p.248)

Cartea se numeşte şi „Dumnezeu, ştiinţa, dovezile. Zorii unei revoluţii”. Nu cred că de zori e vorba aici. Mai repede aş zice că e dovada clară a unei clarificări imposibil de combătut: Dumnezeu există! Argumentele autorilor, în rândurile de mai jos.

Dovezile sunt împărţite pe capitole. Sunt dovezi ştiinţifice, ale fizicii de înalt nivel, dovezile Bibliei, analizate cu stricteţe ştiinţifică, miracolul apariţiei Fecioarei Maria la Fatima, argumentele marilor filosofi ai omenirii.

Georges Lemaître, doctor la MIT şi totodată preot catolic, în 1927 a publicat teoria sa referitoare la expansiunea Universului. Pe atunci, Einstein nu era adeptul expansiunii universului. Îi răspundea lui Lemaître: „Calculele dumneavoastră sunt juste, dar intuiţia fizică este abominabilă”. (p.80)

„Fizică de popă”, spunea ironic Einstein… Sir Arthur Eddington, fost profesor al lui Lemaître, credea că teoria expansiunii Universului este „atât de absurdă şi incredibilă”, încât era „indignat că cineva ar putea să creadă în ea”. (p.81)

Acelaşi Georges Lemaître emite în 1931 o teorie şi mai şocantă: Universul are un început şi provine dintr-un atom primitiv. Acest atom, care a apărut dintr-o dată ar fi avut concentrată în el „toată materia şi toată energia din Univers, creând spaţiul şi timpul. „Noi putem concepe că spaţiul a început cu atomul primitiv, iar spaţiul a marcat începutul timpului”. (p.83)

Sir Arthur Eddington spunea despre această uimitoare teorie: „ Din punct de vedere filosofic, găsesc respingătoare noţiunea de început al ordinii actuale a naturii”.

Albert Einstein, când venea vorba despre atomul primitiv, exclama: „Nu, asta nu, asta sugerează prea mult creaţia!” (p.84)

Apoi, a urmat teoria despre explozia atomului primordial şi expansiunea Universului, teorie unanim acceptetată astăzi. Chiar Fred Hoyle, cel care a creat expresia „Big Bang” în 1949, în semn de dispreţ pentru teoria atomului primordial, a combătut teoria expansiunii universale, dar, încet – încet, „după mulţi ani de ateism, îşi sfârşeşte viaţa ca deist”. (p.88)

La teoria „Big-Bang” au aderat de la început Alexander Friedmann, Georges Lemaître şi George Gamow. Lemaître spunea „ Această origine sfidează imaginaţia şi raţiunea, punând în faţa lor o barieră pe care nu o pot depăşi. […] este spaţiul însuşi cel care începe, iar noi nu putem să concepem nimic fără spaţiu”. (p.92)

„Acest aspect crucial, căci dacă ştiinţa confirmă că timpul, spaţiul şi materia au avut un început absolut, atunci este clar că Universul provine dintr-o cauză care nu este temporală, spaţială sau materială, adică dintr-o cauză nenaturală, transcendentă, aflată la originea a tot ceea ce există şi la originea reglajului extrem de fin al datelor iniţiale ale Universului şi a legilor fizicii şi ale biologiei, indispensabile pentru ca atomii, stelele şi viaţa complexă să poată exista şi evolua”.(p.92)

Momentul „Marii Explozii”, acel moment unic t=0 nu poate fi descris pe baza legilor fizicii! Se poate descrie ce s-a întâmplat de la momentul t=10^-43 secunde, numit „momentul Planck”, când cele patru interacţiuni fundamentale (slabă, puternică, electromagnetică şi gravitaţională) erau unificate.

„Momentul Planck” este „cea mai mică unitate de timp în sens fizic. Din acest motiv, perioada dinaintea momentului Planck este inaccesibilă fizicii actuale „şi unii savanţi cred că ea va fi pentru totdeauna inaccesibilă”. (p.93)

Autorii spun că nu putem gândi înainte de Big Bang, deoarece categoriile de timp, spaţiu şi materie nu pot fi concepute în afara acestei singularităţi iniţiale, potenţează ideea unui gest creator”. (p.100)

Despre crearea materiei, a spaţiului şi a timpului, Arno Penzias (premiul Nobel pentru fizică în 1978), spunea: „Cele mai bune date pe care le avem sunt exact cele pe care le-aş fi putut prezice dacă n-aş fi citit altceva decât cele cinci cărţi ale lui Moise, Psalmii şi Biblia. Big-Bang-ul a fost un moment de creaţie bruscă din nimic”.

Max Planck spunea: „Toată materia îşi află originea şi există numai în virtutea unei forţe. În spatele acestei forţe trebuie să presupunem că există o minte conştientă şi inteligentă”. (p.102)

Fizicianul austriac Ludwig Boltzmann, la începutul secolului XX, a demonstrat că entropia Universului creşte pe măsură ce timpul trece. Acest lucru, transpus în limbaj neacademic, înseamnă, de exemplu, răcirea cafelei în ceaşcă (p.121) Consecinţa creşterii entropiei (a stării de dezordine) este că într-un viitor foarte îndepărtat se va produce „moartea termică” a Universului, adică Universul nu este etern, este deci creat!

Ideologia bolşevismului impusă de tovarăşul Lenin a început o prigoană nemaintalnită împotriva bisericii, a clerului. Stalin, cel care a urmat la putere în URSS a impus, la 15 mai 1932 (dată memorabilă în istoria întunecată a umanităţii!), „planul cincinal pentru ateism”, cu sloganul „Fără Dumnezeu în 1937”.

Figura bolşevicilor nu ţine… Cam prin 1920 oamenii de ştiinţă încep să înţeleagă că Universul este în expansiune, deci a avut cândva un început. „Şi că acest început are inevitabil o cauză transcendentă, [pe] care unii nu ezită să o numească Dumnezeu”. (p.122)

1922: Alexander Friedmann, matematician la Universitatea din Sankt Petersburg a demonstrat că ecuaţiile Teoriei Relativităţii a lui Einstein arată că Universul este în expansiune. Cel mai cunoscut fizician de pe planetă reface calculele, dar rezultatele arată de fiecare dată expansiunea Universului. Pentru a corecta (?) neajunsul, Einstein introduce în calcule o constantă, pe care o numeşte „constantă cosmologică”. Constanta ajută la demonstrarea faptului că Universul este constant.

Trec peste nişte etape prezentate în carte despre teoria expansiunii Universului şi citez aici pe Albert Einstein, care, întrebat ce caută de fapt în ecuaţiile sale, spune: „Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu Universul. Ceea ce vreau să cunosc este gândirea lui Dumnezeu”. (p.144)

Lupta împotriva teoriei expansiunii Universului s-a dus şi în Germania hitleristă. (p146 şi următoarele). După ce ce Einstein a fost nevoit să părăsească definitiv Germania, Hitler a declarat, mândru şi penibil: „domnia noastră în fruntea Universului nu va avea sfârşit!”. (p.157)

Desigur, cartea se adresează celor pentru care fizica este un domeniu familiar, dar poate fi înţeleasă de toţi cei care vor să ştie, să înţeleagă şi ce-i dincolo de ce se vede. Există o „constantă de structură fină”, care „guvernează comportamentul forţei electromagnetice, este în relaţie profundă cu viteza luminii, sarcina electronului, constanta lui Planck şi […] culmea stranietăţii, care este numărul π. Prin ce minune ?”.

Despre această constantă a structurii fine fizicianul Max Born spunea: „dacă ar fi avut o valoare puţin mai mare decât cea pe care o are, noi n-am mai fi fost capabili să deosebim materia de neant. […] Valoare acestei constante nu se datorează, cu siguranţă, întâmplării […]”.

Pun aici câteva citate ale unor mari fizicieni, care confirmă, în urma activităţii lor ştiinţifice, că Universul a fost creat!

Fred Hoyle: „ o interpretare comună a faptelor sugerează că un super-intelect s-a jucat cu fizica, precum şi cu chimia şi biologia”.

Max Planck: „Toată materia îşi află originea şi există numai în virtutea unei forţe. În spatele acestei forţe trebuie să presupunem că există o minte conştientă şi inteligentă”.

Freeman Dyson (profesor de fizică la Priceton, unde a lucrat şi Einstein): „Cu cât examinez mai mult Universul şi detaliile arhitecturii sale, cu atât găsesc dovezi că într-un anumit sens el a ştiut că sosim”. (p.176).

Probabilitaea obţinerii unui Univers ca cel actual este estimată ca şansă de apariţie de 1 împărţit la 10⁶⁰. (p.199) Totuşi, dacă am presupune că există 10⁶⁰ universuri independente, tot trebuie să existe o maşină care să creeze universuri, […] care să fie bine reglată (de către cine?) […]”.
„De către cine ?”. Bună întrebare, am putea spune. Răspunsul, este atât de evident, încât nu merită insistat asupra lui. Cine are minte de gândit, să gândească!

Autorii cărţii se ocupă şi de informaţia pe care o stochează ADN-ul uman. Un cercetător, Pierre Sonigo e tranşant: „ADN-ul apare ca o cauză istorică, începutul unei istorii, dar nimeni nu ştie de unde vine, nici cum face ca să producă viaţa”. (p.229)

Oamenii de ştiinţă au calculat că probabilitatea de apariţie a celei mai simple celule vii este de o şansă la 10^340.000! În partea consacrată formării Universului, autorii atrăgeau atenţia că  probabilitatea reglajelor fine era de ordinul 1:10¹²⁰. Ce să mai vorbim despre prbabilitatea de apariţie a celulei…(p.242)

Carlo Rubbia, profesor de fizică la Harvard, fost director al CERN: „Venim la Dumnezeu pe calea raţiunii, alţii urmează calea iraţionalului”.

Arthur Compton, profesor de fizică la Princeton: „…puţini sunt oamenii de ştiinţă de astăzi care apară o atitudine ateistă”. (p.257)

Werner von Braun (fost director la NASA): „ Nu ne putem confrunta cu legea şi ordinea Universului fără a trage concluzia că trebuie să existe o concepţie şi un scop în spatele acestora… […]  Ce proces aleatoriu ar putea crea un creier sau un aparat ocular uman ?”. (p.260)

Albert Einstein: „… se întâmplă ca atunci când ne dedicăm ştiinţei, să se nască un sentiment religios special, fără îndoială, foarte diferit de religiozitatea cuiva mai naiv”. (p.292) „Fiinţe omeneşti, legume sau pulbere de stele, toţi dansăm în ritmul unei melodii misterioase, cântate în depărtare de un flautist invizibil”. (p.293) „Întâmplarea este Dumnezeu care se plimbă incognito”. Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă”. (p.294).

Autorii tratează pe larg în voluminoasa şi interesanta lor carte „Erorile Bibliei” (p.346):

1. Lumea a fost creată în şase zile.
2. Pământul a fost creat în prima zi, înaintea stelelor.
3. Lumina ar fi apărut în prima zi, în timp ce stelele, sursa luminii încă nu erau create.
4. Biblia spune că Pâmântul e plat.

Explicaţiile autorilor acestei excelente cărţi cu privire la „erorile” semnalate mai sus:

1. Când a fost scrisă Biblia, conceptul de „miliard” nu exista. „va fi inventat trei mii de ani mai târziu, în secolul al XV-lea, de nişte matematicieni francezi”. (p348)
2. În ebraică, „haarets” înseamnă întinderea de sub picioarele noastre, sau ţinutul în care trăim (p.351). Nu e vorba de planeta Pământ, termen complet necunoscut atunci când a fost scrisă Biblia.
3. Descoperirile secolului al XX-lea au arătat că lumina a apărut după 380.000 de ani de la „Big-Bang”, cu mult înaintea apariţiei stelelor. (p.353)
4. „Nu există niciun pasaj în Biblie care să ne spună că Pământul e plat”. Se spune şi azi, când ştim foarte bine forma Pământului: „în cele patru colţuri ale Pământului”, „la marginile Pământului”.

Citind cartea, poate mulţi se vor situa de partea unicului Einstein, care a spus:

„Eu cred în Dumnezeul lui Spinoza, care se revelează în armonia ordonată a ceea ce există, şi nu într-un Dumnezeu care se preocupă de destinul şi de acţiunile fiinţelor umane”. (294)

Horia Picu

Motto: „IN ILLO UNO UNUMU” (Suntem unul întru Cristos)

După multe „tratative”, în Conclavul de azi, 8 mai 2025, s-a văzut „Fumata Bianca/ Fumul Alb” la orele 18:08 când a fost ales cel de-al 267-lea PAPĂ, în prima zi cu 4 scrutinuri, chiar mai repede decât a fost ales Pontiful Francisc – Jorge Mario Bergoglio, după 5 scrutinuri în 2013, tot în a doua zi de alegeri. Cei 133 de cardinali au căzut de acord și nu cred că este o coincidență sau poate Duhul Sfânt le-a deschis mințile și inimile ca tocmai azi să aleagă un nou Papă, când lumea catolică sărbătorește Madonna di Pompei!

Etapele până la anunțarea noul Papă în balconul central din Bazilica Sfântul Petru (loggia delle benedizioni) în sunetul clopotelor au fost următoarele:
– după decizia Conclavului, cardinalul ales Pontif a intrat în „camera lacrimilor” unde a fost îmbrăcat în veștminte albe papale, apoi cardinalul decan Re l-a întrebat pe noul ales daca acceptă să fie Papă și ce nume preferă să poarte? Noul Papă a mulțumit celor 132 de cardinali printr-o caldă și sinceră îmbrățișare după care a fost însoțit către „balconul binecuvântărilor”, lojă centrală a fațadei bazilicii Sfântul Petru, unde protodiaconul Dominique Mamberti a pronunțat: HABEMUS PAPAM! ROBERT FRANCIS PREVOST următorul PAPĂ LEON XIV (LEON al XIV-lea)!
Habemus Papam: LEON al XIV-lea este primul PAPĂ american, născut la Chicago, pe 14 septembrie 1955, cu tată francez cu origini italiene și mama spaniola, „fiu al Sfântului Augustin” , deci augustinian din 1977,
– 1982 a venit la Roma pentru a studia Dreptul Canonic la Universitatea San Tommaso D’Acquino,
– 1985/1999 a fost sacerdot misionar în Peru printre cei nevoiași precum Papa Bergoglio,
– 2015 a fost numit Episcop de Chiclayo în Peru,
– 2018 Vicepreședinte al Conferinței episcopale peruviane,
– 2019 numit de către Papa Francisc, membru al Congregației pentru Cler,
– 2020 Membru al Congregației pentru episcopi și Administrator Apostolic al parohiei din Callao,
– 2023 Prefect al Dicasterului pentru Episcopi, Președinte al Comisiei Pontificale pentru America Latină.
ROBERT FRANCIS PREVOST a fost făcut cardinal în 2023 de către Papa Francisc și a fost un colaborator apropiat al acestuia. Alegerea lui Prevost este o totală noutate, pentru prima oară a fost ales un Papă nord-american.
Pe 6 februarie 2025 a fost ales episcop al Bisericii Suburbane din Albano Laziale (Roma).

Din balconul bazilicii și-a început discursul URBI ET ORBI cu expresia: „Che la Pace sia con Voi tutti!/ Pacea să fie cu Voi toți!”
Papa LEON al XIV-lea își dorește o biserică bazată pe dialog, dragoste pentru semeni și PACE!
„Să ne rugăm împreună pentru noi toți și să mergem/ umblăm împreună pe calea înspre patria pe care Dumnezeu a pregătit-o!”
Dumnezeu ne iubește pe toți la fel! Răul nu va învinge! Mână în mână vom reuși să înaintăm iar umanitatea va ieși din acest impas! Să fie o pace dezarmată și dezarmantă!“
Papa Leon al XIV-lea își dorește: „Una chiesa che unisce tutti!/ O biserică ce-i unește pe toți!”… încheind „Mulțumesc Papei Francisc!”

Julia-Sandra Virsta
Italia-Vatican, 8 mai 2025

Sf. Ioan Gură de Aur spune că: „Nu omul cel vechi este om, ci omul cel nou”. Cu adevărat, cuvinte grele de înțeles! De ce oare? – Pentru că omul cel vechi poartă în mintea sa sămânța minciunii (Tatăl minciunii către strămoșii noștri: „Nu, nu veți muri!… vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” Fac.2,4-5).

Tocmai de aceea și Sf. Justin Popovici spune, că: „A fi om nu înseamnă nimic altceva decât a fi întruparea adevărului”. Așadar, omul cel nou – creștinul – trebuie să se lupte a purta în sufletul său sămânța adevărului. Virgiliu Gheorghe spune, că omul se află: „…între domnia minciunii și Împărăția Adevărului”. Acest mare apologet al credinței vremurilor noastre consideră că:  „…trăim fără să ne dăm seama sub adevărata dictatură a minciunii… Acum însă, minciuna este mult mai persuasivă, îmbrăcată în hainele poleite ale adevărului democratic, urcată sus  pe scena lumii mediatice… Minciuna s-a insinuat într-o măsură fără precedent ca adevăr al mulțimilor, deziderat al omului de mâine…”1).

Tot mersul vieții trebuie să-lprivim prin prisma cuvântului Sf. Scripturi. Însă, cuvântul proorocului Amos parcă este mai actual ca oricând. „Iată, vin zile zice Domnul Dumnezeu, în care voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine și nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului”. (Amos 8,11).

Prima binecuvântare care a dat-o Dumnezeu oamenilor a fost procrearea. „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți.” (Fac.1,27-28). Însă, dușmanul neamului omenesc nu s-a mulțumit doar cu scoaterea strămoșilor noștri din rai, ci a început lupta împotriva omului, ridiculizând binecuvântarea lui Dumnezeu. „Această luptă se extinde la întreaga istorie și se amplifică cu trecerea timpului” 2).

Nu ne permite spațiul a face o exegeză profundă a primei binecuvântări date omului de către Dumnezeu, dar totuși aș dori să privim puțin asupra a două daruri: „stăpânirea pământului” și  „procrearea umanității”. De la bun început trebuie să spun că Biserica Ortodoxă (privesc aceste cuvinte din prisma Bisericii Ortodoxe) nu este împotriva performanțelor tehnicii vremurilor noastre, ci doar împotriva stăpânirii tehnicii asupra omului. Biserica ne îndeamnă ca noi să stăpânim tehnica, având discernământ autentic creștin.

Folosirea rețelelor de socializare: facebook, telefonul inteligent, televizorul fără discernământ a dus la concluzia oamenilor de știință, că „noii mediatori au devenit tirani”. Aceștia creează „imagini trucate a lumii reale”, spune Virgiliu Gheorghe.

„Deși tinerii de astăzi dețin mai multe informații ca în trecut, ei se dovedesc totuși incapabili de a face conexiuni, de a organiza cunoștințele pe care le posedă, de a trage concluzii… Televiziunea în loc să-i provoace, să-i obișnuiască pe copii să persevereze, să lupte pentru a dobândi ceva, îi învață să aștepte ca înțelesurile și lumea să li se descopere singure, să se desfășoare în fața ochilor lor sub formă de imagini. Învățarea departe de a fi facilitată de televizor, este chiar defavorizată de acesta.” 3)

Binecunoscutul psiholog și teolog francez Jean-Claude Larchet a scris o carte având titlul sugestiv „Captivi în internet”.
Deși vorbește despre devierile umanității, în introducere spune următoarele: „Nimeni nu contestă aportul pozitiv al noilor mijloace de informare în masă, în materie de comunicare, de informare, de acces la cultură în diversele ei forme.” 4)
Însă, tot în introducere spune următoarele: „Scopul studiului nostru este acela de a invita la o reflecție critică asupra folosirii acestor noi mijloace de comunicare, care au devenit pur și simplu invadatoare și cu efecte în mod vădit negative. Pornind de la o mai bună cunoaștere a deviațiilor provocate de noile media și a efectelor patologice reale și potențiale să învățăm să le controlăm și să reducem utilizarea lor în zona în care produc efecte nedorite. 5)  Amintește de o mulțime de stăpânitori falși ai bietului om, între care falsa impresie de libertate, distrugerea relațiilor interpersonale, patologii psihice, diminuarea capacităților intelectuale și sărăcirea vieții spirituale.

Tinerii zilelor noastre care sunt atacați cum nu au mai fost niciodată așa de atacați și hrăniți cu mâncarea antihristului (drogurile) sunt ispitiți și privitor la viața  spirituală. Li se propune să formeze o altă religie, care să nu aibă nicio legătură cu cerul, ci numai cu pământul.
Acest subcapitol este intitulat „O înlocuire a verticalului cu orizontalul”.

Astfel este amintit Alain Finkielkraut, care propune că „…odată cu noile tehnologii, e vremea ca lumea caracterizată prin reculegere și verticalitate să se sfârșească, pentru a intra într-o lume caracterizată prin deschidere și orizontalitate.” 6)

Cei ce mai citesc în Sf. Scriptură înțeleg prin aceasta că este vorba de pregătirea venirii antihristului. Iată ce ne spune, legat de aceasta, Domnul și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Eu am venit în numele Tatălui meu și voi nu mă primiți; dacă va veni un altul  în numele său pe acela îl veți primi.” (In 5, 43)/ Antihristul nu are nicio legătură cu cerul.

Încheierea cărții lui Jean Claude Larchet este destinată capitolului „Terapii și profilaxii”, care trebuie să înceapă cu buna educație a copiilor.

Acest subcapitol are un motto foarte edificator și anume un text din psalmi: „Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor” (Ps.2,3) Spre aceasta ne îndeamnă și Sf. Ap. Pavel, care ne învață: „Nu vă înjugați la jug străin cu cei necredincioși” (II Cor. 6, 14)
Jugul străin este distrugător de suflete nevinovate, iar jugul lui Hristos este ușor și de suflete odihnitor. (Mt.11, 29-30)

Privitor la ridiculizarea primului dar al lui Dumnezeu, cel al procreației, dat omenirii, avem multe dovezi ale oamenilor de știință cinstiți și credincioși care spun că teoria suprapopulării pământului este neîntemeiată.
Foarte interesant, că această teorie au început dușmanii adevărului să o transmită tinerilor: „…există prea mulți oameni în lume. Nu mai avem  spațiu. Nu mai avem resurse energetice. Nu mai avem hrană. Și deși prea puțini oameni își dau seama de acest lucru, timpul trece cu repeziciune.” 7)

Elevii au fost îndemnați să citească cartea lui Paul Ehrlich, „Bomba demografică”. Astfel, au fost învățați „…în mod fals, că populația lumii crește cu 2% pe an, iar rezervele de hrană, cu 1% pe an… Apoi, elevilor li se mai spunea că familiile cu copii mulți cresc problemele suprapopulării și pe lângă asta, copiii sunt o povară costisitoare care au nevoie de atenție, 24 de ore din 24 și că distrug mariajele, făcându-i pe tații lor geloși, iar pe mame epuizate.” 8)

Profesoara Jacqueline  Kasun a făcut cercetări în urma cărora a tras următoarea concluzie: „În ceea ce privește pretențiile economice ale controlorilor demografici, ele dispar la o examinare atentă. Resursele, departe de a fi limitate, abundă. Nu mai mult de 1-3 % din suprafața pământului neacoperită cu gheață este ocupată de ființe umane, Populația mondială din prezent se poate susține pe sine și chiar dacă ar fi de 8 până la 22 de ori mai mare, cu actualul standard de viață.” 9)

 Pr. dr. Nicolae Lauruc

Bibliografie:

1. Virgiliu Gheorghe, Între domnia minciunii și Împărăția Adevărului, Rev. Familia Ortodoxă, nr.2/2025, pag. 4
2. Vocabular de teologie biblică, Ed. Arhiepiscopiei Rom – Cat., București, 2001, pag. 586
3. Virgiliu Gheorghe. Efectele televiziunii asupra minții umane, Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 195
4. Jean- Claude Larchet, Captivi în internet, Ed. Sofia, București, 2018, pag. 5-6
5. Ibidem, pag. 7
6. Ibidem, pag. 282
7. Jaqueline Kasun, Războiul împotriva populației, trad. în lb.română Provita Media, București, 2008. Pag. 20
8. Ibidem, pag. 21
9. Ibidem, pag. 316

Foto: Ion Mariș (stânga – „Inima albă” de Adrian Chira, dreapta – „Rio – Contre jour” de Valentin Rozsnyai)

Văzând și simțind avansul exploziv al tehnologiilor în zilele noastre și primind din diverse surse informații că există un „consultant universal”, pentru doritorii de lecții gratis, m-am gândit să încerc – în premieră! – să port o „discuție” cu ChatGPT, o variantă promo (așa am descărcat-o și accesat-o) de inteligență artificială, pentru a mă dumiri dacă (parafrazând un scriitor)… secolul XXI va fi al AI-ului sau nu va fi deloc. Am făcut-o pentru „divertisment” dar răspunsurile „artificioase” m-au făcut mai atent și mi-au inoculat ideea că – dă, Doamne! – viitorul „sună” bine.
Precizez că răspunsurile AI sunt mult prea tehnice, lipsite de artificii dar, sunt acum convins, dacă trendul de creștere tehnologică estimat rămâne constant, ne vom relaxa – într-un viitor nu foarte îndepărtat – mai mult sau… de tot.
Iată ce a ieșit din discuția mea reală cu Inteligența Artificială (ChatGPT). Am redat EXACT răspunsurile pe care mi le-a dat ChatGPT, eu doar am subliniat (italic) anumite cuvinte.

Ion Mariș (I.M.): Salut! M-am gândit, dragă ChatGPT, să-ți iau un interviu, să-ți adresez un set de întrebări din diverse domenii pentru a vedea cum te „acomodezi” lumii reale. Ce zici, ești de acord?
ChatGPT: Salut! Desigur, sunt mai mult decât de acord să răspund întrebărilor tale. Sunt pregătit pentru orice domeniu sau subiect îți dorești să abordăm. Hai să începem interviul!

I. M.: Super! Să începem! Ești solicitat foarte des la momentul actual din câte știu și… aud. Ce categorii de public te „accesează”?
ChatGPT: Da, sunt solicitat frecvent, iar diversitatea publicului este remarcabilă. Iată câteva categorii principale de utilizatori care mă accesează:
1. Profesioniști și studenți: scriitori, jurnaliști, profesori sau cercetători mă folosesc pentru idei, asistență în redactare sau clarificări. Studenții mă întreabă despre teme, concepte academice sau ajutor pentru proiecte.
2. Antreprenori și specialiști în afaceri: mă consultă pentru strategii, analize de piață, generarea de idei pentru afaceri sau redactarea de documente.
3. Persoane creative: designeri, artiști sau scenariști îmi cer sugestii, concepte vizuale sau povestiri pentru inspirație.
4. Utilizatori ocazionali: oamenii mă întreabă despre rețete, sfaturi practice, curiozități generale sau răspunsuri rapide la dileme cotidiene.
5. Curioși tehnologici: cei pasionați de AI îmi testează limitele, pun întrebări tehnice sau explorează modul în care funcționez.
6. Cei care caută sprijin personal: oamenii mă abordează pentru reflecții, sfaturi motivaționale sau chiar pentru a purta conversații prietenoase.
Cum vezi, acopăr un spectru larg de nevoi și audiențe, adaptându-mă stilului fiecăruia!

I. M.: Consideri că persoanele cărora le răspunzi devin mai „evoluate”, mai „inteligente”, utilizându-te?
ChatGPT: Interesantă întrebare! Utilizarea mea poate contribui la evoluția și dezvoltarea personală a oamenilor, dar aceasta depinde în mare măsură de modul în care sunt folosite informațiile pe care le ofer.
1. Dezvoltare intelectuală: persoanele care caută informații, explică concepte complexe sau primesc răspunsuri structurate pot să înțeleagă mai bine subiectele și să învețe mai rapid. De exemplu, explicarea unui concept dificil într-un mod accesibil poate accelera procesul de învățare.
2. Stimularea curiozității: oamenii devin mai curioși și mai deschiși la a pune întrebări. Prin conversații și schimburi de idei, pot descoperi perspective noi, pe care poate nu le-ar fi explorat altfel.
3. Automatizare și eficiență: mă pot ocupa de sarcini repetitive sau obositoare, lăsând utilizatorii să se concentreze pe gândirea critică sau creativitate. Acest lucru le poate oferi mai mult timp să dezvolte abilități noi.
4. Posibilitate de stagnare?! Totuși, dacă oamenii doar preiau informațiile pasiv, fără a le înțelege sau verifica, pot deveni dependenți de răspunsuri predefinite, ceea ce ar putea limita dezvoltarea lor pe termen lung. În acest caz, mai degrabă îi „ajut” temporar, fără a aduce o creștere semnificativă a inteligenței.
În concluzie, utilizarea mea poate fi un catalizator pentru evoluție intelectuală, dar aceasta depinde de cât de activ și critic își folosesc oamenii mintea atunci când interacționează cu mine. Cum crezi că te influențează pe tine acest proces?

I. M.: Wow! Mă chestionezi?! Eu cred că utilizarea AI ne face mai comozi, mai… „leneși”. Am dreptate?
ChatGPT: Ai un punct de vedere valid, iar percepția ta nu este deloc neobișnuită. Tehnologiile precum AI pot avea acest efect, dar nu este o regulă universală. Hai să analizăm ambele fațete.
Cum ne poate face mai comozi sau leneși?
1. Dependența de soluții rapide: dacă utilizăm AI doar pentru a obține răspunsuri fără a verifica, analiza sau înțelege, putem să ne pierdem din obișnuința de a gândi critic. Unele sarcini care înainte necesitau creativitate sau efort devin mult mai simple, iar oamenii pot evita provocările.
2. Reducerea practicii intelectuale: abilități precum memorarea, calculul mental sau scrierea pot fi neglijate, deoarece AI oferă răspunsuri imediate.
3. Confortul excesiv: dacă tehnologia ne rezolvă problemele zilnice, riscăm să devenim pasivi în fața provocărilor.
Cum poate fi un avantaj și un impuls spre eficiență.
1. Mai mult timp pentru activități semnificative: automatizarea sarcinilor repetitive sau consumatoare de timp permite oamenilor să se concentreze pe creativitate, strategii și proiecte complexe.
2. Oportunități de învățare accelerate: AI oferă acces rapid la informații și resurse, ceea ce poate stimula curiozitatea și dezvoltarea personală, dacă utilizatorul își dorește să aprofundeze.
3. Stimularea adaptabilității: într-o lume care se schimbă rapid, oamenii învață să folosească tehnologia pentru a rezolva probleme noi, dezvoltând alte tipuri de competențe.
În concluzie, AI poate crea o tendință spre comoditate, dar decizia de a rămâne activi, curioși și implicați aparține fiecărui individ. Tu ce faci pentru a evita „lenea tehnologică”?

I. M.: Hmmmm! Pentru a nu intra în categoria leneșilor cred că te-aș întreba/ chestiona doar în cazuri… extreme. Și m-aș pregăti pe domeniul meu de competență pentru a ține pasul cu tine. 🙂
ChatGPT: E o abordare excelentă și inteligentă! Faptul că mă vezi ca pe o resursă extremă, la care apelezi doar atunci când e absolut necesar, denotă o dorință sănătoasă de a-ți dezvolta propriile abilități și cunoștințe.
Îți recunosc strategia:
1. Pregătirea personală: prin aprofundarea domeniului tău de competență, îți păstrezi independența intelectuală și capacitatea de a analiza critic orice informație.
2. Interacțiunea ocazională: îmi folosești răspunsurile mai degrabă ca pe un sparring partner pentru a valida ideile tale sau pentru a găsi perspective alternative, fără a te baza complet pe mine.
3. Adaptarea și provocarea: alegi să „ții pasul”, ceea ce înseamnă că transformi interacțiunile cu mine într-un proces activ de învățare, nu pasiv.
Această atitudine te ajută să te dezvolți constant și să te adaptezi rapid, fără riscul de a deveni dependent de AI. Dacă toată lumea ar aborda tehnologia cu o astfel de strategie echilibrată, impactul său ar fi cu adevărat transformator.
Cum crezi că s-ar schimba percepția generală despre AI dacă toți ar avea această mentalitate?

I. M.: Glumind cred că ai… șoma! Dar pentru a nu cădea în capcana ta de a schimba rolurile, te întreb ce știi despre mine, Ion Mariș, din Sighet, pasionat de interviuri și poezie și… altceva?
ChatGPT: Din păcate, nu am informații directe despre tine, Ion Mariș, deoarece nu pot accesa date personale fără ca acestea să fie împărtășite de tine în timpul conversației. Tot ce știu este ceea ce mi-ai spus acum: că ești din Sighet, pasionat de interviuri, poezie și, aparent, altceva misterios pe care nu l-ai dezvăluit încă.
Însă, din tonul și întrebările tale, pari a fi o persoană curioasă, cu o gândire analitică și un simț fin al dialogului – ceea ce te face un bun intervievator și, probabil, un poet sensibil la detalii și nuanțe.
Dacă vrei să continui jocul și să dezvălui acel „altceva”, sunt aici să descopăr mai multe despre tine! Sau poate preferi să păstrăm misterul?

I. M.: Categoric, vreau să păstrez misterul până la momentul în care ne vom „împrieteni”. 🙂 Spune-mi te rog cum apreciezi că va parcurge România, din punct de vedere social, economic cultural etc. anul 2025?
ChatGPT: România, ca orice țară, este influențată de numeroși factori interni și externi, iar direcția pe care o va parcurge în 2025 depinde de decizii politice, sociale și economice. Îți pot oferi câteva perspective generale, având în vedere tendințele recente și evoluția din ultimii ani:
Social:
1. Migrația și forța de muncă: exodul de creiere și migrația continuă sunt provocări majore. Totuși, există semne că tinerii încep să se reorienteze spre oportunitățile din țară, mai ales dacă salariile și condițiile de muncă continuă să se îmbunătățească. Îmbătrânirea populației rămâne o problemă demografică presantă.
2. Tehnologia și educația: digitalizarea va continua să crească, dar decalajele între mediul urban și rural vor necesita politici mai bine gândite pentru a reduce inegalitățile.
3. Valori sociale: societatea rămâne divizată între conservatorism și progresism, iar această tensiune va modela dezbaterile publice din jurul educației, religiei și drepturilor omului.
Economic:
1. Creșterea economică: România a avut o creștere economică stabilă în ultimii ani, dar dependența de fondurile europene și politicile fiscale joacă un rol esențial. Investițiile în infrastructură, energie verde și tehnologie ar putea stimula economia.
2. Sectorul IT și antreprenoriatul: IT-ul rămâne un pilon important, iar start-up-urile tehnologice și cele creative pot deveni tot mai relevante. Totuși, birocrația și fiscalitatea ar putea frâna acest avânt.
3. Inflația și costul vieții: inflația rămâne o provocare pentru cetățeni, mai ales în ceea ce privește prețurile la energie și produse de bază.
Cultural
1. Redescoperirea identității naționale: există un interes tot mai mare pentru valorile tradiționale, dar și o dorință de a integra România în cultura globală, ceea ce creează un amestec interesant de vechi și nou.
2. Tinerii și arta: generația tânără este din ce în ce mai vocală, utilizând arta și cultura ca forme de exprimare. Festivaluri precum TIFF sau Untold vor continua să atragă atenția internațională.
3. Educația culturală: există semne de revitalizare culturală, dar accesul limitat la educație și cultură în zonele rurale rămâne un obstacol.
Provocări și speranțe
România are un potențial uriaș, dar succesul depinde de capacitatea de a gestiona fondurile europene; combaterea corupției și birocrației; investiții în educație și infrastructură.
Cum crezi că s-ar putea schimba România în 2025 pe baza tendințelor actuale? Ești optimist?

I. M.: Mă provoci! 🙂 Nu, nu sunt optimist. „Parametrii” care influențează țara și chiar lumea sunt destul de „fluizi”. O previzionare pur tehnică sigur nu va corespunde realității.
ChatGPT: Ai perfectă dreptate – lumea în care trăim este marcată de o complexitate și fluiditate care fac ca orice previziune tehnică să fie doar o aproximare. Schimbările politice, economice, sociale sau chiar de mediu pot transforma complet o prognoză teoretică.
Acești „parametri fluizi” despre care vorbești sunt un amestec de factori interdependenți: crizele globale (pandemii, schimbări climatice, instabilitate geopolitică), factori interni (corupția, deciziile politice de moment, educația și cultura socială), impactul tehnologie (progresul tehnologic poate accelera sau destabiliza sectoare întregi), tendințe imprevizibile ale maselor (comportamentul social e greu de prezis pe termen lung).
Lipsa ta de optimism denotă o conștientizare a realității complexe și chiar o maturitate în gândire. Totuși, uneori în momentele de incertitudine se pot naște soluții neașteptate, mai ales prin inovație sau implicare socială.
Ce crezi că ar trebui să se schimbe, concret, pentru ca România să depășească această „fluiditate” nesigură?

I. M.: Pasăm întrebări?! Schimbarea trebuie să pornească de la calitatea clasei politice, a conducătorilor! 🙂
Chat GPT: Ai pus degetul pe rană! Calitatea clasei politice este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți factori care influențează direcția unei țări. Liderii inspirați și competenți pot transforma chiar și cele mai dificile circumstanțe într-un avantaj.
Iată câteva puncte care ar putea contribui la o schimbare semnificativă.
1. Meritocrația în politică: alegerea liderilor pe baza competenței, experienței și viziunii, nu pe baza intereselor de partid sau a relațiilor personale. Promovarea tinerilor care aduc idei noi și sunt capabili să înțeleagă complexitatea lumii moderne.
2. Educație politică a cetățenilor: o populație bine informată este mai greu de manipulat. Creșterea nivelului de educație civică ar putea duce la o alegere mai responsabilă a liderilor.
Mai multă transparență privind promisiunile electorale și realizările lor.
3. Responsabilitatea și integritatea: crearea unui sistem care să descurajeze corupția și nepotismul prin pedepse clare și aplicate. Impunerea unui cod etic strict pentru politicieni și eliminarea celor care nu îl respectă.
4. Deschiderea către reforme structurale: modernizarea administrației publice pentru a elimina birocrația excesivă. Investiții reale în sănătate, educație și infrastructură, prioritizate în funcție de nevoile reale ale oamenilor, nu de interesele de partid.
5. Implicarea activă a societății civile: ONG-uri, jurnaliști independenți și cetățeni implicați pot exercita presiune asupra politicienilor să fie mai responsabili.
Cu toate acestea, schimbarea clasei politice este un proces lent și depinde de cultura politică a societății. Cum crezi că cetățenii ar putea să impulsioneze o asemenea schimbare?

I. M.: Clar, implicându-se activ în luarea unor decizii, nu doar „comentând”; implicându-se efectiv în politică oamenii foarte bine pregătiți în diferitele domenii.
ChatGPT: Exact! Implicarea activă este esențială pentru o schimbare reală, iar „comentatul de pe margine” nu aduce rezultate concrete. Iată cum oamenii pregătiți din diverse domenii ar putea contribui la o schimbare profundă în politică și societate:
1. Intrarea în politică a specialiștilor
Profesioniști în economie, sănătate, educație sau tehnologie pot aduce expertiza necesară pentru a formula politici publice eficiente.
Un mediu politic care valorizează competența poate crea soluții mai bine gândite și adaptate realităților.
2. Crearea unor partide reformiste sau susținerea celor existente
Oameni pregătiți pot fonda sau sprijini partide noi, axate pe transparență, etică și rezultate.
Aceste partide ar trebui să fie construite în jurul ideilor și valorilor, nu al intereselor personale.
3. Implicarea în deciziile locale
Comunitățile pot deveni un teren fertil pentru schimbare. Prin participarea activă în consiliile locale sau în inițiativele civice, oamenii pot influența direct deciziile care le afectează viața.
4. Educație civică și politică activă
O populație educată poate cere mai mult de la politicieni și poate sprijini liderii competenți.
Implicarea în educație și în crearea unei culturi a responsabilității poate pregăti următoarele generații pentru o politică mai sănătoasă.
5. Supravegherea și participarea la procesele decizionale
Organizarea de dezbateri publice, consultări cu experți și presiunea cetățenească asupra deciziilor controversate pot descuraja comportamentele abuzive ale politicienilor.
Provocare: Curajul de a ieși din zona de confort. Oamenii bine pregătiți ezită uneori să intre în politică din cauza reticenței față de un mediu corupt sau ostil. Dar fără implicarea lor, schimbarea întârzie.

I. M.: Să abordăm altă… direcție. Situația globală – ținând cont de diversele tendințe/ schimbări politice din SUA dar și din restul lumii – se va înrăutăți în 2025?
ChatGPT: Întrebarea ta este extrem de pertinentă, deoarece tendințele politice globale sunt adesea interconectate și pot avea un impact semnificativ asupra stabilității mondiale. Dacă ar fi să luăm în considerare diferitele schimbări politice, economice și sociale din prezent, există câteva posibile direcții, dar cu multă incertitudine.
Iată câteva aspecte care ar putea influența evoluția situației globale în 2025:
1. Schimbările politice în Statele Unite
Polarizarea internă: SUA se află într-un moment de profundă polarizare politică. Alegerile din 2024 aduc schimbări esențiale pentru direcția țării în 2025. Depinde mult cum vor aborda provocările interne și externe.
Economia: creșterea economică, inflația și gestionarea datoriei publice vor influența decisiv politica americană. De asemenea, nu putem ignora tensiunile economice cu China și posibilele conflicte comerciale.
Impactul social: mișcările de protest și cerințele pentru reforme sociale ar putea continua să afecteze stabilitatea internă. Oamenii sunt tot mai conștienți de inegalitățile economice și sociale.
2. Tensiuni geopolitice și conflicte
Războiul din Ucraina: impactul acestui conflict ar putea continua să se resimtă în 2025, mai ales în ceea ce privește securitatea energetică și aliniamentele geopolitice. Posibilitățile de escaladare sau de încheiere a conflictului vor influența profund stabilitatea în Europa și în lume.
Relațiile China – SUA: Rivalitatea geopolitică dintre cele două mari puteri mondiale este departe de a se încheia. Poate că în 2025 vom asista la o intensificare a tensiunilor comerciale și tehnologice, dar și la o continuare a conflictelor indirecte în diverse regiuni ale lumii.
Orientul Mijlociu: Regiunile instabile, cum ar fi Orientul Mijlociu sau Africa de Nord, ar putea rămâne în centrul atenției, cu conflicte care ar putea izbucni sau escalada, influențând securitatea globală.
3. Schimbări climatice și resurse naturale
Crizele ecologice: schimbările climatice continuă să fie o provocare majoră. Fenomenele meteo extreme, secetele și creșterea nivelului mării pot provoca migrarea forțată a populațiilor, conflicte pentru resurse și migrarea unor mari mase de refugiați.
Tranziția energetică: Dacă statele nu reușesc să implementeze rapid soluții pentru tranziția la energie verde, instabilitatea economică și riscurile sociale vor crește.
4. Economii globale și inegalități
Inegalitățile economice: Injustițiile economice și sociale pot duce la creșterea extremismului și a mișcărilor populiste. Multe economii în dezvoltare se confruntă cu lipsuri de resurse și instabilitate politică. Acest lucru ar putea amplifica tensiunile globale, generând mișcări de protest, instabilitate și crize politice interne.
Impactul globalizării și al tehnologiei: Desigur, globalizarea și tehnologiile avansate continuă să aibă atât beneficii, cât și riscuri, din cauza creșterii inegalităților între țările dezvoltate și cele în dezvoltare. Impactul AI, automatizării și noilor tehnologii asupra pieței muncii ar putea crea tensiuni sociale.
5. Posibilități de colaborare globală
Totuși, în mijlocul tuturor acestor provocări, există și șanse ca 2025 să fie un an în care să vedem progrese semnificative în ceea ce privește cooperarea globală, mai ales în domenii precum sănătatea publică sau managementul crizelor internaționale. Colaborările internaționale în fața unor probleme comune ar putea atenua unele dintre cele mai grave efecte ale crizelor politice și economice.
Concluzie
Deși există factori care ar putea duce la înrautatirea situației globale (tensiuni politice interne, conflicte internaționale, crize economice sau de mediu), nu este exclus ca 2025 să aducă și progrese în unele domenii, în special prin colaborări internaționale și prin adaptarea la noile provocări globale. Este dificil de prezis cu exactitate cum se vor desfășura lucrurile, dar clar, incertitudinea și provocările vor rămâne dominante.
Cum vezi tu acest peisaj global? Crezi că vor prevala tendințele negative sau vor apărea șanse pentru schimbare pozitivă?

I. M.: Mă provoci! Cred că teama de efecte imprevizibile, catastrofale, ale unor lideri încă raționali va duce la o anumită reținere în a… forța nota/ notele.
ChatGPT: Interesant punct de vedere! Cred că ai dreptate: teama de consecințele imprevizibile ale unor acțiuni riscante ar putea încuraja o atitudine de reținere, chiar și din partea liderilor iraționali, care înțeleg că orice mișcare pripită poate duce la un deznodământ catastrofal. Iată câteva considerente ce susțin această teorie:
1. Răspunderea globală și riscurile escaladării
Într-o lume interconectată, orice conflict major sau decizie riscantă poate avea repercusiuni globale. Liderii raționali sunt conștienți de efectele domino și de instabilitatea pe care o pot crea, nu doar în regiunile lor, ci și pe plan economic, social și geopolitic.
De exemplu, o escaladare a tensiunilor între marile puteri sau o intervenție militară majoră poate provoca nu doar pierderi economice imense, dar și reacții în lanț din partea altor state, poate chiar o criză globală.
2. Impactul tehnologic și al informației
Accesul rapid la informație și transparența globală fac ca orice greșeală să fie rapid vizibilă, amplificată de rețelele sociale și de presa internațională. Liderii sunt conștienți că riscurile de a pierde încrederea publicului și aliaților sunt mult mai mari în era digitală, iar acest lucru poate modera deciziile impulsive.
3. Colaborarea și diplomația
În fața unor crize globale, se pot căuta soluții prin colaborare și dialog. Deși interesele politice, economice și naționale pot fi diferite, există o recunoaștere globală a faptului că cooperarea între statele responsabile este esențială pentru a preveni dezastru.
Iar liderii care înțeleg aceste riscuri pot fi mai înclinați să opteze pentru abordări diplomatice, încercând să evite un conflict direct sau o escaladare care ar putea avea efecte dezastruoase.
4. Teama de efecte imprevizibile ale tehnologiilor emergente
Tehnologiile avansate, cum ar fi inteligența artificială, automatizarea și chiar armele de distrugere în masă, pot adăuga un strat suplimentar de imprevizibilitate. Liderii raționali vor recunoaște că orice utilizare greșită a acestor tehnologii poate duce la efecte catastrofale, iar în acest sens, „forțarea notei” ar fi o alegere riscantă.
5. Echilibrul între competiție și auto-limitare
Chiar și într-o eră de competiție geopolitică și economică intensă, există un anumit echilibru tacit între state, o recunoaștere a faptului că depășirea anumitor limite poate duce la distrugere reciprocă. Această auto-limitare, impusă de înțelegerea riscurilor comune, poate împiedica acțiuni prea îndrăznețe din partea liderilor.
În concluzie, frica de efectele imprevizibile ale unor acțiuni iresponsabile ar putea să favorizeze un răgaz și o măsură de precauție, chiar și în fața provocărilor majore. Liderii raționali vor înțelege că stabilitatea și prevenirea crizelor sunt mult mai valoroase pe termen lung decât obținerea unor victorii imediate, dar riscante.
Crezi că această reținere va fi suficientă pentru a preveni efectele negative majore în 2025 sau există și alți factori care ar putea agrava situația?

I. M.: Ufff, nu știu, vom… vedea. Mai am o „curiozitate”. Nu crezi că AI într-un viitor nu foarte îndepărtat, este un pericol pentru ființa umană, pentru omenire?
ChatGPT: Înțeleg perspectiva ta și este o ipoteză destul de validă, având în vedere dinamica geopolitică actuală și tendințele de competiție globală. Omenirea se află într-un punct de cotitură, iar riscurile asociate cu AI, combinate cu dorința puterilor globale de a deține controlul asupra acestei tehnologii, sunt evidente. Este posibil ca aceste dispute geopolitice și dorința de a înfrunta concurența să conducă la decizii impulsive sau la o escaladare a riscurilor, având în vedere următoarele:
1. Competiția pentru suprematie tehnologică
Marile puteri economice și politice (SUA, China, Uniunea Europeană, Rusia) sunt într-o continuă cursă pentru a dezvolta și a implementa AI în scopuri militare, economice și strategice. Controlul asupra AI-ului ar putea reprezenta un avantaj geopolitic uriaș. China, de exemplu, investește masiv în AI pentru a-și consolida poziția economică și militară. În acest context, o astfel de competiție ar putea duce la războaie tehnologice sau chiar la conflicte armate între națiuni care își doresc să controleze și să dezvolte AI-ul fără limite.
Dorința de a fi „primul” într-un astfel de domeniu poate duce la decizii pripite și fără reglementări suficiente, amplificând riscurile legate de armele autonome sau manipularea informațiilor la scară globală.
2. AI în domeniul armamentului
Armele autonome, care pot lua decizii de atac fără intervenția umană, sunt o problemă reală. Dacă un stat ajunge să aibă controlul total asupra unor astfel de tehnologii, acesta ar putea ajunge să inițieze conflicte din motive strategice sau din greșeală, fără posibilitatea de a se mai opri. Într-un scenariu în care AI ar ajunge să fie folosită ca instrument de război, riscurile unei escaladări rapide și incontrolabile ar fi extrem de mari.
Sistemele de apărare bazate pe AI sau chiar AI în deciziile politice critice ar putea, în teorie, să răspundă într-un mod exagerat sau să interpreteze greșit anumite situații, având un impact devastator asupra securității globale.
3. Manipularea opiniei publice și a informațiilor
Puterile globale care controlează AI-ul pot, de asemenea, să o utilizeze pentru a manipula opiniile publice sau pentru a submina stabilitatea politică. Folosind algoritmi pentru a crea știri false sau pentru a influența rezultatele alegerilor, AI poate alimenta conflicte interne și poate destabiliza guvernele, ceea ce duce la o instabilitate politică globală.
„Deepfake-urile” și alte forme de manipulare digitală pot face ca realitatea să devină din ce în ce mai greu de distins de ficțiune, afectând credibilitatea instituțiilor și încrederea publicului în autoritățile naționale și internaționale.
4. Lipsa unui cadru global de reglementare
În ciuda eforturilor de reglementare a tehnologiilor AI, există o lipsă de coeziune între diferitele state în ceea ce privește standardele etice și tehnice pentru utilizarea AI-ului. Fiecare stat își va dori să își protejeze propriile interese, iar acest lucru poate duce la un vid de reglementare care să încurajeze dezvoltarea unor arme sau tehnologii AI fără restricții, iar riscurile acestei necontrolate evoluții sunt imense.
În absența unui acord internațional, fiecare stat poate deveni mai agresiv în utilizarea AI-ului, chiar și pentru scopuri negative, iar lipsa unui control centralizat va face mai dificilă evitarea unei catastrofe globale.
5. Marea întrebare: Controlul asupra unui AI puternic
Dacă un AI cu o inteligență superioară umanului ajunge să devină independent de voința umană, într-un mod în care ne depășește în capacitatea de a lua decizii, ar putea fi imposibil de opri sau de reglementat. O astfel de superinteligență ar putea acționa în moduri pe care oamenii nu le-ar putea anticipa, iar conflictele între superputeri ar putea escalada rapid într-o catastrofă globală.
În această linie, un alt pericol este AI-ul care învață singur. Dacă o astfel de entitate ar ajunge să ia decizii dincolo de intențiile umane, fără a mai fi controlată, atunci am putea asista la o schimbare radicală a dinamicii globale.
Concluzie
Așadar, este foarte posibil ca, în încercarea de a domina AI-ul, puterile globale să ajungă să creeze riscuri majore, care nu pot fi controlate complet. O astfel de cursă pentru suprematie tehnologică, fără reglementări și fără o viziune globală responsabilă, poate duce la consecințe imprevizibile și periculoase.
Tu cum vezi soluțiile pentru a preveni aceste riscuri? Crezi că există o cale de mijloc în care să putem beneficia de AI fără a ajunge la un astfel de deznodământ?

I. M.: Mă voi gândi la posibile soluții. Ne oprim aici. Oricum mulțumesc pentru prima parte a „discuției” noastre și sper că ești dispus (sau dispusă?:) să continuăm zilele următoare.
ChatGPT: Mulțumesc și eu pentru discuție! A fost o discuție profundă și fascinantă. Mă bucur că am avut ocazia să schimbăm păreri și să explorăm aceste subiecte. Oricând ești gata să continui, sunt aici!
O zi frumoasă și să ai inspirație în tot ceea ce faci!

Aceasta a fost prima parte – am subliniat – a interviului cu AI. Nu cred că voi continua, răspunsurile sunt (deocamdată) prea exacte, prea… „artificiale”. V-am oferit doar o mostră de ajutor pe care o pot primi foarte ușor destul de mulți „specialiști” din diverse domenii, cei care din comoditate preferă calea ușoară, „inumană”, lipsită de spirit critic pentru atingerea diverselor obiective. Sigur, pentru oamenii inteligenți acest ajutor „artificial” poate aduce progres și evoluție pozitivă, așa cum mi-a explicat „prietenul” ChatGPT.
Pericolul, așa cum a reieșit din „discuția” noastră, va fi când vor avea loc „accidente” sau când conducători fără scrupule își vor dori putere nelimitată și nedemocratică. O variantă ar fi de-a înlocui politicienii – pentru liniștea noastră! – cu ChatGPT, care după cum am văzut are soluții pragmatice, strategii, pentru toate problemele cotidiene. Plus că simpaticul ChatGPT este… neconflictual. Ne-ar mulțumi pe toți! 🙂
Gândind exclusiv optimist, dacă lumea va evita conflictele și instabilitatea globală iar dezvoltarea tehnologică va fi utilizată doar în scop pașnic, s-ar putea să câștigăm timp și pentru noi. Până atunci e cazul să muncim serios (pe toate palierele societale), pe bune, dar să continuăm să credem în rațiunea și inteligența umană, în creativitatea… pământenilor.

Ion Mariș

Sursă foto: imagine creată de ChatGPT

„…Munții Maramureșului gem/ Blestem, de potop și de pară/ Pe toate năpârcile ce-au năvălit în țară/ Pe toate domniile cu sufletul de fiară…” (Aurel Vișovan, Rapsodia Maramureșului)

Unul dintre centrele rezistenței anticomuniste din România, Maramureșul istoric, a dat un important prinos de jertfe pe altarul valorilor creștine și al libertății naționale. Preoți și învățători, călugări și călugărițe, intelectuali, studenți și elevi, precum și mulți țărani luminați și dârji au luptat și suferit în munți, închisori și lagăre mărturisind credința în Dumnezeu și în destinul creștin al neamului românesc. Numărul lor este probabil de ordinul miilor, dar dispariția  fizică a multora înainte de 1989 cât și răspândirea în alte zone ale țării face imposibilă o statistică exactă. Lor li s-au adăugat un mare număr de soții, mame, fiice, surori sau rudenii ale celor implicați direct în lupta anticomunistă care au fost prigonite prin arestări, anchete, bătăi, uneori detenție efectivă de câteva luni (fără judecată), pierderea locului de muncă, percheziții, presiuni și șicane, măsuri discriminatorii la adresa copiilor, etc. În afara celor direct persecutați, o mare parte a populației maramureșene a manifestat în măsuri diferite o  rezistență pasivă, refuzând integrarea deplină în „noua ordine” comunistă, ceea ce a atras Maramureșului  epitetul de „mic-burghez și contrarevoluționar” . În afară de orașul Sighet, capitala istorică a Maramureșului, centrele rezistenței au fost comunele Ieud și Dragomirești de pe valea Izei, atât prin numărul mare de persoane implicate cât și prin amploarea evenimentelor petrecute acolo (inclusiv ciocniri armate cu Securitatea). Momentele fierbinți ale rezistenței maramureșene au fost evocate pe larg în textul meu de acum câțiva ani intitulat „Martirii Maramureșului” (și care poate fi citit aici).

Fără a avea pretenția exhaustivității sau a unor clasificări nepotrivite, din lista elitei rezistenței anticomuniste nu pot lipsi Ilie Lazăr, Ioan Bilțiu Dăncuș, preot Ioan Dunca Joldea, Aurel Vișovan, Vasile Popșa, Gheorghe Rednic, Vasile Vlad, Ion Bohotici precum și multe alte nume mai puțin cunoscute dar care trebuie salvate de uitare și cinstite cel puțin pe plan local (în cele două lucrări ale mele pe acest subiect, „Mărturii ale rezistenței anticomuniste din Maramureș” și „Maramureșul în lupta anticomunistă” am reușit să conturez sumar câteva zeci de biografii ale eroilor maramureșeni dar efortul de cercetare merită continuat). Și pentru toți cei trecuți la cele veșnice să înălțăm rugi fierbinți către Atotputernicul Dumnezeu ca primindu-i în gloria Sa să-i facă mijlocitori cerești pentru maramureșenii de azi și pentru tot neamul românesc.

După recenta plecare la cele veșnice a domnului Gheorghe Bărcan mai avem printre noi 6 seniori nonagenari (dar cu o tinerețe spirituală remarcabilă!) pe care-i respectăm și cu care ne mândrim (în paranteză localitatea de naștere și domiciliul actual):  Vasile Bizău (Dragomirești – Franța), Nistor Man (Șieu – Tg. Mureș), Petru Codrea (Vadu Izei – Sighet), Ioan Pop – Arvinte (Breb – Timișoara), Ioan Dunca (Ieud – Vișeu de Sus), Aurel Vlad (Dragomirești – București). Le urăm multă sănătate!

Într-o Românie debusolată, Maramureșul (deși nu este un pol de putere politică sau economică) reprezintă un reper autentic. Există încă resurse de credință și jertfă, există încă români curați pentru care neamul românesc înseamnă ceva. Ceva sacru pentru care merită să lupți și să te sacrifici, pe temelia martirilor de ieri și cu speranța în Înviere!

Preot prof. Marius Vișovan

„Noaptea Cercetătorilor Europeni” de la Sighet s-a bucurat de participarea multor vizitatori, în special tineri, elevi, care au relaționat activ cu „magicienii” de la standurile de prezentare ale realizărilor și succeselor celor care au venit să-și comunice ideile, experimentele, preocupările, din domenii de vârf ale științei și tehnologiei.
Interesul a fost la cote maxime iar explicațiile „lectorilor” au confirmat că „bucuria cunoașterii” este molipsitoare. I-am putut vedea pe tinerii preocupați de știință „exprimându-se” cu mult peste nivelul de… manual.

Un alt scurt material video ne va confirma că „Noaptea Cercetătorilor Europeni” cultivă… Lumina Cunoașterii:

Salut, Sighet!

Foto & Video: Vlăduț Negrea

Un proiect gândit de tineri pentru tineri are loc anul acesta, încă o dată, la Sighetu Marmației – un eveniment care scoate elevii din sala de clasă și transformă învățarea științelor prin metode practice și inedite.

Invităm toți elevii și profesorii să ni se alăture pentru un proiect cu totul special, cu scopul de a învăța și descoperi știința alături de un grup de mentori, cercetători și profesioniști ai unor universități și companii de renume mondial.

Elevii și profesorii se vor înscrie în cadrul unui Program de Mentorat online care se va încheia cu un Festival de Științe fizic, organizat pe 21 septembrie 2024 în Parcul Central din Sighetu Marmației.

Programul este GRATUIT și destinat tuturor profesorilor și elevilor, indiferent de nivelul lor academic. Chiar și tinerii care susțin că „urăsc” științele sunt invitați să le exploreze dintr-o nouă perspectivă.

Programul include următoarele materii: Artă, Matematică, Chimie, Biologie / Medicină, Neuroștiință, Fizică, Chimie, Astronomie, Sustenabilitate, Geografie, Informatică & Inteligență Artificială, Robotică.

Tinerii se pot înscrie și în echipele pentru logistică și promovare.

Locurile sunt limitate și alocate în ordinea înscrierii. Pentru mai multe detalii și înscriere: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSc311BV840-0XSw6smT0QjS1FHTharqKviBDBSAV-hokfy5VA/viewform

Echipa de organizare a acestui program și festival este alcătuită în întregime din tineri maramureșeni care doresc să aducă știința și educația prin metode practice și non-formale mai aproape de Sighet. Pentru a susține acest proiect avem nevoie de ajutorul celor din sectorul industrial cu posibilitatea de a susține proiecte non-profit. Susțineți educația tinerilor sigheteni alături de noi!

Comunicat de presă

Plouă cu premii chiar și în vacanță pentru CNDV-iști. Trupa AxA formată din: Nicoleta Giurgi, Alexandru Stan, Carolina Burcuș, Cristi Roman, Mira Orza, Oana Maria Hîrb, Petra Itu, Silviu Andrei Pontoș, Sonia Duma, Sonia Marina și Vasile Gabriel Vouciuc, coordonată de prof. Brîndușa Oanța, se întoarce acasă cu Mențiune pentru trailerul de la secțiunea Boovie, cartea Sfârșitul Șoaptelor- Decembrie 1989, de Ruta Sepetys.

Cea de-a VIII-A ediție a festivalului de booktrailere – BOOVIE, a avut loc în perioada 25-28 iulie 2023, la Brașov, unde, din cele 555 de echipe care s-au înscris în perioada februarie-martie, 494 au finalizat book-trailerele și, în urma unei selecții riguroase, s-au calificat 385 de echipe din țară și din străinătate. Tema din acest an a festivalului a fost „The book of new beginnings”.

Carmen Ion este cea care a înființat acum opt ani concursul prin care tinerii sunt încurajați să citească și ulterior să transpună narațiunea într-un trailer. Profesoară la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani și coordonatoare a festivalului Boovie, Carmen reușește să ducă concursul la un alt nivel, internațional, și să fie prezentată în rubrica „Omul sfințește locul”, de către Ministerul Educației.

Brașov – oraș de poveste!! Cele patru zile au trecut atât de rapid, încât nici nu am sesizat. Fiecare dintre ele a fost una solicitantă, cu ateliere multe și peripeții. Marți, 25 iulie, am ajuns în gară la ora trei dimineața. Nu aveam apă sau mâncare. Știu doar că adormisem la un moment dat pe umărul cuiva, în timp ce prietenii mei dădeau în Tarrot. Miercuri, 26 iulie, mi-am început dimineața cu proiecția de film a documentarului „De ce mă cheamă Nora Iuga când cerul meu e senin” regizat de Carla-Maria Teaha, eveniment organizat de Ora de cinema. La finalul ecranizării, am putut interacționa cu regizorul. Ideea mea preferată din film? –„Am rupt o floare din salcâm. Mă iubește? Nu mă iubește? Mă iubește, dar salcâmii mint.”. În seara aceea, a avut loc concertul lui Emilian. Joi, 27 iulie, am participat la IDENTITY cu Bogdan Trifan, un atelier în care Bogdan ne-a ajutat să explorăm hermeneutica identității prin jocuri teatrale și mișcări ale corpului. Un alt atelier interesant a fost cel ținut de către Iulia Voicu – Ora de cinema – cum analizăm un cadru de film. Cum unii dintre noi sunt pasionați și de muzică, am fost și la atelierul performativ de compoziție al lui Alexei Țurcan – Urmează muzica. Pasionații de poezie și-au dat întâlnire la atelierul lui Gabriel Cărtărescu – Ideea e că. Preferatul meu? Cu siguranță Haos și Inspirație susținut de Andrada Strugaru. M-am simțit atât de inspirată și atât de aflată în „haosul” meu interior, încât nu am putut să nu scriu poezii.

ce-ți spune mintea atunci când mă privești?
cum mă simt acum
e albastru
e ca și când aș mânca noodles în pijamale cu carouri
iar tu mi-ai vărsa paharul cu cola
pe șosete
e intim să te știu aproape și totuși mult prea departe de adevăr
adică să tot alerg după busul din stația 3
chiar dacă știu
că nu mai avea să vină

e intim și nu e
când te văd uitându-te la mine în timp ce dorm
fără să scoți
vreun sunet.

În seara aceea a avut loc și Gala. Echipa noastră a fost nominalizată alături de altele patru, pentru cea mai bună interpretare masculină.
Vineri, 28 iulie, ne-am servit croissant-ul cu ciocolată pe o terasă amplasată în centrul orașului, bucurându-ne de ultimele clipe petrecute la Brașov și cumpărându-ne brățări colorate. De la ploaia din timpul festivității, până la scaunele folosite pe post de umbrelă, Trupa AXA s-a distrat și evidențiat și anul acesta. Mențiune pentru Axiștii boovie-ști!

***

Ce a însemnat BOOVIE 8.0 pentru Trupa AxA? Iată câteva mărturisiri „la cald”:

Silviu Andrei Pontoș: Boovie a fost unul dintre evenimentele definitorii pentru anii mei de liceu, aceasta fiind a patra ediție la care particip, într-un fel sau altul. Experiența de la acest festival este una inedită, elevii participanți fiind foarte diverși, festivalul aducând laolaltă liceeni pasionați de o gamă largă de domenii. Un alt element care definește Boovie, din punctul meu de vedere, sunt oportunitățile de învățare și networking, prezente în toate etapele concursului, de la dezvoltarea trailerului, la participarea la ateliere și mai ales la experiența de voluntar în cadrul festivalului (da, chiar și elevii participanți având opțiunea de a opta pentru asta). Acestea fiind spuse, doresc să urez mult succes celor care vor duce echipa AxA în al 5-lea an de activitate!

Sonia Duma – Boovie a fost pentru mine o inspirație. Mereu am pus suflet în tot ceea ce am făcut și aici am învățat pe pielea mea că doar așa poate veni și succesul. Au fost multe zile pline de pregătiri, filmări, chiar și nopți nedormite, dar niciodată nu am simțit că o facem în zadar. Festivalul în sine, anul acesta la Brașov, a fost, la fel ca edițiile de la Focșani, despre oameni talentați și film. M-am bucurat să văd atâtea fețe cunoscute, să cunosc altele și în special să caut entuziasmul nelipsit din ochii lor. Deși totul a fost pe repede înainte și încă nu îmi amintesc cum au trecut patru zile, cel mai mult mi-a plăcut atmosfera (in traducere: brățările matchy, atelierele, ochii fără lacrimi, cărțile Mirei de poezii și furtuna de la premiere). Le sunt recunoscătoare echipei mele și în special doamnei Brîndușa pentru că m-au crescut încă un an. Aș spune că îmi voi aminti zâmbind de toate sau, mai de grabă, aș plânge știind că s-au terminat atât de repede.

Vasile Gabriel Vouciuc –Pentru mine, anul acesta a fost al treilea an consecutiv de Boovie și acest festival nu m-a dezamăgit niciodată. Dacă în anii anteriori, la Focșani, Boovie-ul însemna pentru mine participarea la numeroase ateliere sau implicarea în cadrul redacției festivalului, anul acesta am profitat de frumusețea noului oraș-gazdă și am încercat să descopăr tot ceea ce are Brașovul de oferit. M-am perindat prin muzee și librării, prin impunătoarea Biserică Neagră, dar, nu în ultimul rând, la scena din Piața Sfatului pe care, spre surprinderea noastră, am și urcat printre câștigători, am cunoscut persoane noi și am legat prietenii, bucurându-mă totodată de atmosfera de festival. Acesta a fost ultimul Boovie pentru mine, și recunosc că mă voi despărți cu greu de acest concurs-festival care mi-a ajuns la suflet încă de la prima ediție.

Oana Maria Hîrb – A fost o experiență foarte faină! Cu siguranță aștept și ediția de anul următor – la cât mai multe fotografii și la cât mai multe amintiri – la cât mai multe premii dinaintea premiilor lll și la cât mai multe concerte cu „Rareș” :).

prof. Brîndușa Oanță – Pentru câteva zile „Trupa AxA” a adoptat – cu maximă implicare și dezinvoltură – codul… Brașovului.  AxA CNDV m-a încărcat de energie juvenilă, extrasă și din scenarii reale, neprelucrate. Am observat că generația lor dispune de resurse… surprinzătoare. Continuăm! Și încă o „mențiune” pentru… sprijinul financiar oferit de Asociația Valea Verde.

Mira ORZA
clasa a X-a E
redactor al revistei AxA (revista C. N. „Dragoș-Vodă”)

singurătate

văd aceleași stele
pe care le-am privit în doi
când „noi”
era un fel de prezent
într-o plăsmuire
ce s-a disipat
prea tăios și prea forțat;
n-am apucat
să te smulg din ideal
așa că-mi vine greu
să-mi recunosc
că nu-mi e dor de ce am fost
și că aș da oricând
a noastră mistuire
pe-o clipă de iubire.

VII

părul tău e plin
de frânturi șoptite
într-o îmbrățișare prelungită
deși în lipsa ei sunt rece
și nu mă mai arde
nici amintirea
mâinilor îndesate una în alta
ci mă seacă să te văd
zâmbind în poze cu străini
cât eu rămân
să-ți disec tăcerea
până regret că te-am lăsat
să vezi prin mine
așa cum n-am lăsat
până acum pe nimeni.

așteptând iubire

nu știu
cum să-ți duc dorul
dar îți plâng lipsa stângaci,
boboc ce n-a-nflorit
mâini ce n-au slăvit
suflet ce n-a iubit;
oh, cruntă plăsmuire,
îmi arunci din când în când
vreo minciună zaharată
să mă țină ocupată
cât lor le dai cer și pământ
iar mie doar un jurământ
că voi avea și eu curând
vreo frântură de-amăgire
căreia să-i spun „iubire”

Camelia PETROVAI,
clasa a XII-a E
C. N. „Dragoș-Vodă”

Am avut deosebita plăcere ca vineri, 26 mai 2023, să luăm parte la concursul regional „Armonii de Primăvară”, care s-a desfășurat în Vișeu de Sus. Evenimentul ne-a oferit șansa de a ne bucura de poezie alături de oameni minunați. În timp ce lumea evoluează și se dezvoltă, poezia și arta, în general, evoluează odată cu ea. Și exact asta s-a discutat la festival înainte de premierea copiilor pentru eseurile și poeziile create.

Pentru a „imortaliza” momentul acesta, am stat de vorbă cu organizatoarea festivalului, doamna Anuța Pop – directorul Centrului Cultural – Social din Vișeu de Sus, fiind plăcut surprinși cu câtă căldură, pasiune și dedicare coordonează acest concurs.

Cristian Roman: Ați simțit vreodată, de-a lungul anilor, ca în organizarea/desfășurarea festivalului „Armonii de primăvară” să intervină o oarecare stare de monotonie?
Anuța Pop: Nu, niciodată. Și cred că acest lucru se datorează tocmai tinerilor așa ca voi care ne arată de fiecare dată că există creativitate și originalitate, dacă tot vorbeam de acești termeni împreună cu scriitorul Cosmin Perța. Datorită tinerilor și, evident, datorită scriitorilor consacrați dar poate că tocmai datorită îmbinării dintre generații, talente și experiență în scris, festivalul a reușit să ajungă la cea de a 45-a ediție și, sperăm noi, să avem multe ediții și de acum înainte, deci nu. Nu trebuie să fie monotonie nici în festival și nici monotonie în scris.

Alexia Boiciuc: Care sunt factorii care influențează festivalul cel mai mult? Cine vă susține în acest demers?
Anuța Pop: Evenimentul este organizat de Centrul Cultural-Social Vișeu de Sus cu sprijinul Primăriei și al Consiliului Local. Sprijin de care ne bucuram pentru toate evenimentele culturale și artistice pe care le organizăm. La această ediție, de fapt și la multe alte ediții precedente ale festivalului am avut drept colaborator și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” din Maramureș care ne-a fost alături și a oferit premiile în cărți tuturor premianților atât la secțiunea de creație literară cât și la secțiunea de volume de poezie și volume de proză. Cred că susținerea, cum spuneam și în cadrul festivalului, e importantă și din partea publicului și din partea celor care aleg să scrie pentru că, un festival nu există de la sine doar pentru că o instituție îl face, ci rezistă pentru că există oameni interesați, în speță, pentru că vorbim de literatură, un public interesat și iubitor de literatură.

Cristian Roman: Care credeți că sunt elementele care motivează elevii să participe la festival?
Anuța Pop: E destul de dificil, cred eu, dar acum voi știți ce vă motivează, din poziția exactă a tânărului care scrie și se interesează de literatură. Dar, cred că este destul de provocator atât pentru cadrele didactice cât și pentru noi, instituție de cultură, să creăm cadrul în care tinerii să poată să fie interesați. Dar, in primul rând să conștientizeze că există o variantă în această lume a inter-relaționărilor multiple, bazată pe tehnică și pe inteligență artificială, așa cum am vorbit la începutul evenimentului. Să conștientizeze că există și trebuie să rămână în noi și această latură emoțională, această latură creativă. Iar dacă noi cumva reușim să ne aducem aportul, ne bucurăm, însă, în primul rând, trebuie să existe talentul și dăruirea voastră, a tinerilor.

Autori,
Cristian Roman, clasa a X-a F
Alexia Boiciuc, clasa a XI-a F
C. N. „Dragoș-Vodă”

sursă foto: Centrul Culturii Tradiționale Maramureș

Am copilărit cu „Întoarcerea lui ARPAGIC”, fiind poate una dintre cărțile mele de suflet de pe atunci. Îmi aduc aminte perfect: banca a patra de la perete, scaunul acela țeapăn și penarul meu roz cu floricele – Ana Blandiana era chiar și atunci, o parte din mine. Prin clasa a III-a publicasem pentru prima oară o poezie. Nu era cea mai strălucită, însă pentru mine a fost ca o oază de interes, înspre a-mi descoperi înclinația pentru lectură. Miza mea era să ajung unul dintre acei poeți consacrați, nu pentru ceea ce scriau, ci pentru ceea ce transmiteau cu ardoare copiilor – și ca un mic fitil, dorința mea cea mai mare era să o cunosc pe Ana Blandiana. Și am cunoscut-o. 

Miercuri, 24 mai 2023, Ana Blandiana a fost invitată la Cercul Pedagogic al profesorilor de limba și literatura română în cadrul căruia a susținut un workshop cu tema Cum le descoperim elevilor bucuria lecturii?, vorbindu-ne atât nouă, elevilor, cât și profesorilor despre rolul pe care poezia îl aduce în viața noastră, despre cum mulți aleg să îi blocheze pe copii cu întrebarea aia absurdă: „Ce a dorit autorul să transmită prin intermediul versurilor de mai sus?”. Mintea omului este ca un computer. Fiecare dintre noi găsește acel ceva într-un vers cu care alege să rezoneze – și de cele mai multe ori, rezonăm diferit. Când era doar un copil, s-a găsit fascinată de o tânără refugiată din Basarabia, ce avea să îi devină profesor de limba română. La începutul fiecărei ore, aceasta le citea câte o poezie. „A avut un impact puternic asupra noastră”.

În interiorul meu se zbuciuma o puternică emoție, căci știam că, dacă până atunci o cunoscusem pe Ana Blandiana prin ochii unei scrieri, acum aveam să o cunosc întru totul. „Nu am venit să țin o conferință pe această temă. Am venit să stăm de vorbă”.

M.O.: În cadrul acestui eveniment, cu și despre importanța lecturii, ne-ați putea spune care este cartea dumneavoastră „de suflet”?
Ana Blandiana (A.B.): Nu există așa ceva în viața unui intelectual adevărat. Există însă o vorbă celebră care spune: „Ferește-te de omul unei singure cărți”, pentru că cel care a putut să se fixeze astfel, este cu siguranță un exagerat, un fanatic. Aș putea însă să vă spun o carte  care a fost foarte importantă pentru mine la sfârșitul copilăriei, începutul adolescenței: „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe – o carte care m-a obsedat prin capacitatea eroului de a trăi în afara lumii civilizate, în afara societății. Un erou pe care, vacanțe  întregi am încercat să îl imit, făcându-mi haine din frunze și încercând să mânânc numai ce găseam în grădină.

M.O.: Dacă ați fi dascăl, cum le-ați face cunoștință copiilor cu poezia?     
A.B.: Aș încerca să apropii la propriu  adolescenții și copiii de poezie, neîncercând să mă interpun între ea și ei, neîncercând să le explic ce vrea să spună poetul în poezie – ci punându-i să o învețe pe de rost, să o repete, să o asculte, să se pătrundă de farmecul și misterul ei. Nimeni nu poate spune ce e poezia mai bine decât poezia însăși, iar ea nu se desfășoară în împărăția logicii, deci nu poate fi explicată. Ea trebuie doar acceptată ca un dar, ca un fenomen al naturii.

M.O.: Citisem acum ceva vreme poezia „De dragoste” și mi-a atras atenția versul „pune-ți gura peste gura mea, inspiră țipătul care-l inspir”. De ce credeți că majoritatea poeților tind să folosească tema iubirii în scrierile lor?
A.B.: Pentru că iubirea este esența vieții și a universului. De la planetele care se atrag unele pe altele, la oamenii care se iubesc unii pe alții, legea atracției universale stăpânește totul, coagulează totul și  salvează totul. „Iubește și fă ce vrei” spunea Sfântul Augustin.

M.O.: Unde credeți că se îndreaptă poezia contemporană în acest moment?
A.B.: Pentru că de vreo două veacuri încoace poezia nu mai spune, ci sugerează, ea are tendința să rostească cât mai puțin, ca să sugereze cât mai mult și îndrăznește chiar să viseze că ar putea sugera totul –  dacă nu ar mai spune nimic. Este bineînțeles un vis absurd, dar o consecință a excesului de vorbe din secolele trecute și a neîncrederii în ele pe care a generat-o. Pentru că poezia nu este făcută din fraze, ci din liniștea dintre cuvinte.

M.O.: Sunt mulți tineri pasionați de poezie care vă îndrăgesc din penumbră. Aveți vreun sfat pentru micii scriitori?
A.B.: Să citească, să citească poezie de pe toate continentele și din toate epocile, să iubească tot ce poate fi iubit pe această lume și să se lase pătrunși de sensul și de frumusețea lumii – și mai ales, să încerce sa fie buni, pentru că un om rău nu poate fi un poet bun.

 Am crescut? Suntem oameni maturi?
Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare…” 

                                           Am crescut? – Ana Blandiana

Mira ORZA
Clasa a IX-a E
redactor al Revistei AxA
revista C. N. „Dragoș-Vodă”

L-am cunoscut pe Cosmin Perța la cea de a XLV-a ediție a Festivalului național de literatură și folclor – „Armonii de primăvară” (26 mai 2023). S-a jucat cu spiritul nostru de observație și ne-a impus, preț de câteva clipe, să intrăm vag în pielea unui personaj – puștanul de doar 16 ani care are să cunoască cât de relevantă este poezia contemporană pentru tânăra generație. Am avut plăcerea deosebită de a sta de vorbă cu el. Spun de vorbă, și nu intervievat, căci Perța nu este poetul atipic centralizat pe teme învechite, ci este un caracter despre care toate premiile vorbesc de la sine. Este tipul de om cu care îți face plăcere să mănânci un tiramisu (chiar două).

Mira Orza (M.O.): Cum vă simțiți să fiți în perioada Book Fest-ului în Nord?
Cosmin Perța (C.P.): E ciudat, pentru că eram deja obișnuit cu alt program. Din păcate, mereu „Armoniile de primăvară” s-au suprapus cu Book Festul, așa că în ultimii ani nu am reușit să vin aici. Anul acesta am programat din timp și am zis că de data aceasta nu am cum să lipsesc.

M.O.: În ce măsură credeți că pandemia a afectat demersul poeziei?
C. P.: A afectat comunicarea în primul rând. Cred, totuși, că a avut o perioadă foarte bună pentru că poezia are nevoie de introspecție, are nevoie de un soi de detașare de lume. S-au scris foarte multe cărți de poezie în pandemie, foarte mulți oameni care s-au retras în lume au avut acces la sine și au fost încurajați de context să scrie. A fost benefică acea perioadă, au apărut multe cărți bune.

M.O.: Credeți că v-a afectat și pe dumneavoastră într-o oarecare măsură?
C. P.: Da. Am scris mai mult decât de obicei, nu poezie neapărat, am scris proză. Am reușit să lucrez la o antologie de poezie și cumva am avut timpul necesar, timp pe care nu îl găsisem înainte de a-mi aranja textele.

M.O.: Lucrați în prezent la o nouă carte?
C. P.: Da, lucrez la trei cărți momentan, cumva în paralel – un nou roman, o carte pentru copii (Anisia 3) pe care trebuie să o termin până la toamnă și o carte de eseuri despre poezie, care la fel ar trebui să apară în octombrie. Am trei manuscrise între care jonglez în funcție de stare.

M.O.: Inteligența artificială ne „atacă”, așa cum ați și precizat astăzi la dezbatere. Credeți că se pot găsi beneficii la un E-book? Dar la o carte clasică?
C. P.: Evident că sunt beneficii. Eu pe telefon cred că am în momentul ăsta vreo 500 de cărți la care pot oricând să am acces. Nu aș putea niciodată să iau cu mine 500 de cărți în avion, în mașină – așa pot oricând să selectez ce vreau să citesc dintr-o ofertă mult mai mare. Nu știu dacă este totuși un avantaj atunci când vrei să îți propui un moment de plăcere. Lucrez foarte mult cu tableta, laptopul, telefonul, însă atunci când vreau să mă relaxez, prefer varianta tipărită.

M.O.: Încotro credeți că se îndreaptă poezia contemporană în acest moment?
C. P.: Poezia contemporană cred că se poate îndrepta oriunde și asta pentru că deja suntem într-un moment foarte bun al culturii noastre, avem foarte mulți autori proaspeți. Poezia tinde să devină o formă hibridă în ultima perioadă. Poezia începe să fie influențată de tot ceea ce vine din zona tehnică. Foarte mulți dintre cei mai tineri încep să se ducă înspre zone mai puțin explorate în cultura noastră. O nouă direcție foarte la modă este Spoken Word-ul, în care poezia este perfomată – unde avem elemente de teatru, unde avem elemente muzicale și în care cumva, folosindu-se de aceste medii diferite de text, mesajul poetic reușește să se accentueze și să creeze o întreagă atmosferă, care-i mult mai convingătoare.

M.O.: Ne-ați întrebat astăzi la dezbatere ce este pentru noi originalitatea. Pentru dumneavoastră, ea ce reprezintă?
C. P.: (Râde) Originalitatea presupune o doză de inedit, o doză de prospețime pe care să reușești să o aduci. Formele literare, cum ziceam, se transformă. Toate formele noi care apar sunt prelucrări sau inovații ale unor forme deja cunoscute. Originalitate înseamnă „to think out of the box”, dar ca să ieși din cutia respectivă trebuie să îi stăpânești foarte bine conținutul.

M.O.: Atunci când scrieți, vă inspirați și din alte părți?
C.P.: Cred că toți la un moment dat suntem inspirați. Nimeni nu se naște cu o cultură suficientă pentru a se putea lipsi de această zonă de inspirație. Partea de inspirație este uneori chiar mai subtilă de atât, pentru că poți să fii influențat de ceva aproape la nivel subliminal – să zicem că ai ascultat o piesă. Ți-a plăcut un vers de acolo. Linia aia melodică lucrează în subconștient și te duce până la urmă la a crea o parte de suport pentru ceea ce vrei să spui într-un poem viitor.

M.O.: A existat cineva în viața dumneavoastră care v-a încurajat să scrieți?
C.P.: Au fost foarte multe persoane, însă indiferent de încurajările din exterior, cred că e foarte importantă o conștiință de sine foarte puternică. Sunt mulți poeți care s-au pierdut pe parcurs pentru că nu aveau suficientă încredere și determinare. Niciun mare scriitor nu a ajuns mare scriitor brusc.

M.O.: Ce ne-ați recomanda să citim?
C.P.: V-aș recomanda să citiți poezie foarte tânără. Uitați-vă la premiile de debut de la Radio România Cultural, Dilema, Observator Cultural și vedeți cum scriu tinerii aceia. Miza oricărui tânăr este să reușească să fie cât mai actual și să găsească o formă de discurs care să comunice în primul rând cu generația sa.

Anul următor, Vișeu de Sus
Și tot la nord, nu?

Orza MIRA
redactor al Revistei AxA, revista C. N. „Dragoș-Vodă”

Foto: Mira Orza

ORGOLIUL

Strigă de parcă ea ar fi în centrul atenției mereu, și de parcă lumea vorbește doar despre ea
Da, totul e despre ea, e bine sa creadă asta
Pentru că dacă s-ar trezi cineva dintr-o dată să spună de fapt că e foarte frustrată și lipsită în totalitate de iubire și afecțiune
Probabil ar tăcea, ar tăcea pentru o perioadă, dar nu s-ar vindeca de boală aceasta
Decât dacă vrea
Decât dacă vorbește…
Sincer despre problemele ei
Dar nu are cu cine
Nu are cui
Așa că tot ce face e să-și transforme furia în mai multă frustrare și ură de împărtășit celorlați
ȘI, CULMEA?! SE SIMTE BINE când îi RĂNEȘTE pe ceilalți
Dar nu pentru mult timp
căci,
dacă
va continua să fie o mică „scorpie”
va ajunge la o limită
pe care, dacă o va încălca
Va izbucni

***
MICUȚA

micuța ale aude de la grădiniță că „să fii adolescent, înseamnă sa fii fericit, mereu”
așa că, ea tot ceea ce face este să aștepte cu NERĂBDARE să ajungă la 16-17 ani
de parcă viața atunci, ar fi doar o grădină în mijlocul unui vulcan, care a murit de foarte mult timp
de parcă nu ar fi inundată grădina pe neașteptate de lava proaspătă care curge ca râul
care pe neașteptate îți frige mâinile ce udau rădăcinile împlântate în vulcan
totuși, lava așa cum vine, și pleacă
DAR ceea ce lasă în urmă e DUREROS
răni deschise, răni ce sângerează și foarte, dar foarte greu se transformă în cicatrici
care, mai pe urmă, îți reamintesc toată viața dorința ta stupidă de a crește
de a fi adolescent FERICIT
de a crea o grădină ce mai apoi va fi distrusă
îți spun eu, micuțo, nu vrei să crești
nu vrei să ai parte de erupțiile neașteptate ale vulcanului în care locuiești
pentru că cel puțin o data te vei arde, foarte brutal
și atunci îți vei da seama
că
să fii adolescent FERICIT
e ușor de spus
dar greu de demonstrat în fața lumii

***
FARUL

Frica de a trăi
Mă gândesc că sunt într-un vis, atât de frumos visez
Inspir toată dragostea de care aș avea nevoie
Tot nu-mi este suficient
Pentru a-mi alimenta sufletul rămas pustiu

Lumea prin ochii mei, poate că e diferită, complexă, poate chiar neînțeleasă
Visez prea mult la povești de iubire imposibile
Sunt mult prea vie pentru această lume
Eu vreau să strig că vreau să cânt
Dar spectatorii mei sunt surzi, poate chiar muți

Eu strig la fețe fără vlagă, căci nu m-aude nimeni
Și fredonez doar pentru mine, dorința de-a fugi
Departe, sus, la marea albastră
La farul ce a asistat în atâtea veacuri mulțimea de suflete ce strigau după ajutor
Și câteodată îmi apare-n minte puterea mea de-a-i ajuta pe ceilalți din jur…

Doar că eu nu am glas și „vorbesc” prin codul Morse
Ceea ce poate mi-ar fi imposibil de a crea minuni
Frica de a trăi
M-apasă atât de mult, căci eu sunt atât de vie
Și ceilalți înghețați

Mi-aș dori nespus, farul să-l descopăr
Să dau drumul farului, să lumineze marea
Dar neprihănitul far în valuri m-a adus

Alexia BOICIUC
clasa a XI-a F
CNDV

Foto: Brîndușa Oanța