Calificare la Națională și Premiul special Think Award la Regionala #2 Cluj!

Echipa de Robotică a Colegiului Național „Dragoș-Vodă” (CNDV), Tech-X, coordonată de Mentor, prof. Cornelia Hotea și student Darius Giurgi, mentor Alumni, având în componență 12 membri: Luca Ilieș (clasa a XII-a B, Lider echipă/programator/driver), Paul Ionuț Plopișan (clasa a XII-a A, Construcție/driver), Robert Giurgiu (clasa a XII-a B, Construcție/Proiectare/Imprimare 3D), Ionuț Darius Drăguș (clasa a XII-a C, Construcție), Antonio Ștefan Ivașcu (clasa a X-a C, Construcție/Human player), Aurelian Teleptean (clasa a IX-a B, Construcție/Proiectare/Imprimare 3D), Alin Ulici (clasa a IX-a A, Programare/Website), Alexandru Ștefan Stan (clasa a XII-a B, Programare/Website), Cristian-Vasile Pop (clasa a X-a B, Programare/Website), Denisa Lavinia Lihet (clasa a XII-a B, Marketing/Media), Raluca Maria Ardelean (clasa a XII-a B, Marketing/Media), Cristian-George Iura (clasa a X-a B, Marketing/Media) s-a calificat la etapa națională a competiția FIRST Tech Challenge, ajunsă la cea de a 8-a ediție. Membrii aceștia sunt admiși pe locurile de olimpici la universitățile tehnice partenere.

De asemenea, Tech-X a jucat semifinalele și finala Regionalei Cluj, dar a obținut și un Premiu Special, Think Award, acordat echipei care reflectă cel mai bine călătoria pe care a parcurs-o atunci când a experimentat procesul de proiectare inginerească în timpul sezonului de construcție

Finaliști la Regionala Cluj
Sezonul #8 FTC România, reunește 197 echipe, împărțite în 4 (patru) regionale, București, Cluj, Arad și Iași.Echipa noastră participă pentru a cincea oară la această competiție, competiție care este la sezonul #8.

Prima regională în care am fost incluși, a avut loc în perioada 8-11 februarie 2024 și a reunit 38 echipe din zona Transilvania. În cele 3 zile de concurs, am jucat 6 meciuri în alianță cu alte echipe, alianțe stabilite de organizatori, deci pe teren jucau 4 roboți în 2 alianțe (roșie și albastră). Se urmărește modul de comunicare, colaborare între echipe și spiritul competitiv. O altă latură importantă a competiției a fost partea de interviu a echipei, echipamentul de joc al membrilor, amenajarea unui stand al echipei, materialele promoționale personalizate, precum și atitudinea și comportamentul fiecărui participant la acest eveniment.

Elevii care participă la programul FIRST Tech Challenge dezvoltă abilități în Știință, Tehnologie, Inginerie, Arte și Matematică (STEAM – în engleză) și învață să practice principiile ingineriei, în timp ce învață valoarea muncii, inovației și împărțirii ideilor. Competițiile sunt evenimente sportive intense, cu Meciuri, interviuri de jurizare și premii pentru performanțele Echipei și ale Robotului. Pe lângă binemeritata calificare la faza națională, am reușit să primim și un premiu special.

Premiul Think Award
Premiul Think se bazează în întregime pe Portofoliul de Inginerie și pe Caietul Tehnic. Pentru a avea o șansă de câștig, Caietul Tehnic trebuie să includă cât mai multă matematică și fizică, să documenteze întregul parcurs al robotului prin versiuni și alte documente de proiectare și strategie de joc. În plus, portofoliul trebuie să fie bine structurat și să conțină informații despre diverse aspecte non-tehnice ale echipei, cum ar fi sustenabilitatea (recrutarea de noi membri ai echipei și mentori), formarea, activitățile de informare (în special impactul acestora și ce s-a învățat din ele) și structura echipei. Deși aceste categorii nu sunt la fel de importante ca documentația robotului, ele sunt în general recomandate pentru un portofoliu ingineresc bine structurat.
A fost o experiență grozavă, socializarea și interacțiunea cu celelalte echipe ne-au făcut să învățăm constant.
Mulțumim organizatorilor și participanților pentru că au făcut posibilă această experiență și atmosferă deosebite. Suntem atât de recunoscători!

Luca Ilieș, liderul echipei
Participarea la etapa regională a competiției FIRST Tech Challenge din acest an a fost o adevărată aventură, cu rezultate din ce în ce mai mari. După luni de zile de muncă, efortul nostru și-a dovedit rostul, echipa ajungând pentru prima dată în semifinale și finale și atingând pe parcursul competiției 291 puncte, highscore pe regionala noastră. Suntem mândri pentru că am reușit să reprezentăm cu cinste numele Colegiului nostru dar și numele orașului nostru. Acest rezultat pentru care fiecare membru din echipă a contribuit ar fi fost imposibil de atins fără sprijinul oferit, pentru care dorim să mulțumim tuturor!

Felicitări tuturor echipelor pentru performanțele deosebite și mult succes în continuare!
Mulțumim mult celor care au fost alături de noi, sponsorilor noștri, tuturor celor care au crezut în pasiunea, munca și dăruirea noastră!
Suntem nerăbdători să facem față noilor provocări din acest sezon #8 FTC România, la faza națională care va avea loc în perioada 22-24 martie 2024 la Iași.

Mentor, Cornelia Hotea
profesor informatică CNDV

Ne puteți urmări activitatea în mediul online accesând:
https://tech-x.ro/
https://www.facebook.com/techx.cndv
https://www.instagram.com/tech_x.cndv/
https://www.youtube.com/@tech-x19101
https://www.tiktok.com/@techx.cndv/

Inspectoratul Școlar Județean Maramureș a premiat și anul acesta olimpicii Maramureșului, organizând, susținând financiar și spunând „DA!” proiectului „Tabăra Olimpicilor! Maramureșul susține excelența”, care s-a desfășurat în Budești, în perioada 21-25 august, pentru disciplinele istorie, geografie și socio-umane.

Despre această tabără, ne vorbește și domnul inspector general adjunct la ISJ Maramureș, căruia i-am luat un scurt interviu.

Catrineț Deneyrra Maria: Cum vă numiți și în ce calitate vă aflați astăzi aici?
Muntean Ioan: Numele meu este Ioan Muntean și sunt inspector general adjunct la ISJ Maramureș și am făcut astăzi o vizită de lucru în tabăra de istorie, geografie și socio-umane, unde sunt elevii care au obținut rezultate la concursurile și olimpiadele naționale. Această tabără face parte dintr-un proiect al Consiliului Județean Maramureș, care susține excelența și a oferit celor peste 400 de elevi implicați la nivel de județ această oportunitate de a petrece trei zile împreună cu profesorii coordonatori în diferite locații din județ, fiind o recompensă adusă celor care au obținut performanțe, o mică recunoștință din partea Consiliului Județean pentru ceea ce fac ei.

Catrineț Deneyrra Maria: Cum ați descrie dumneavoastră aceste clipe petrecute alături de elevii olimpici ai Maramureșului?
Muntean Ioan: Am simțit că elevii se bucură de ceea ce se întâmplă în aceste tabere, sunt foarte încântați, iar profesorii care îi însoțesc le-au oferit mai multe posibilități de a-și petrece timpul aici, de la activități pe parte educativă, științifică, la activități extrașcolare, drumeții, diverse jocuri pe care le-au făcut aici, jurnalele pe care le prezintă chiar în acest moment, fiind foarte entuziasmați și cu siguranță își doresc ca și la anul să revină, însă acest lucru depinde în primul rând de ei și dacă vor reuși să obțină aceeași performanță. Cred că toți cei care au participat la aceste tabere au fost mulțumiți, au fost bucuroși că munca lor le este răsplătită.

Catrineț Deneyrra Maria: Cum credeți că ar trebui să încurajăm elevii pentru a obține performanțe școlare?
Muntean Ioan: Aici sunt un cumul de factori. În primul rând ține de dorința elevului, dacă el își dorește într-adevăr să facă performanță, dacă în spatele lui există un profesor care să-l susțină, există și o familie care să susțină acest lucru. Acestea sunt lucruri care trebuie puse împreună, pentru că performanța unui elev se obține doar în momentul în care un profesor îl descoperă și reușește să-i fructifice acel talent, acea pasiune a lui pentru a face performanță. Este foarte importantă existența colaborării între elev și profesor. În altă ordine de idei, cred că de la nivel decizional și pentru că tot suntem într-o tabără susținută de Consiliul Județean Maramureș, în ultimii ani autoritățile județene și mai ales Consiliul Județean a încurajat performanța, de la a premia elevii șefi de promoție, a-i premia pe cei care au obținut nota 10 la Evaluarea Națională, cei care au obținut 10 la Bacalaureat, cei care au avut rezultate la olimpiadele naționale… Sunt forme prin care încercăm să încurajăm performanța, să o susținem și într-un cuvânt, să-i răsplătim. Sper ca toate aceste acțiuni să-i facă astfel încât la anul, județul Maramureș, prin elevii pe care îi școlarizează să obțină mult mai multe premii la etapele naționale, tocmai pentru că și autoritățile vin să-i sprijine în acest sens.

Catrineț Deneyrra Maria: Mulțumim pentru interviu și dorim să ne revedem din nou la anul la cea de-a III-a ediție a proiectului.
Muntean Ioan: Mulțumesc și eu pentru pentru oportunitatea pe care mi-ați oferit-o pentru a spune câteva cuvinte și cu siguranță la anul ne vom reîntâlni. 

Am vorbit și cu câțiva dintre olimpici și… ce credeți? Au reprezentat cu mândrie Maramureșul și de aceea le-am adresat și lor câteva întrebări: „Cum se numesc? Ce olimpiadă reprezintă? Cum ar descrie experiența lor în această tabără? Care e ideea pe care doresc să ne-o împărtășească?“

Mă numesc Coman Cristi Andrei și am reprezentat olimpiada de istorie și vin de la Liceul Petru Rareș, Târgu-Lăpuș. Această tabără mi-a oferit oportunități noi, am cunoscut persoane noi, în special cu care am legat prietenii și le recomand tuturor să participe la această tabără. Maramureșul reprezintă o zonă interesantă din toate punctele de vedere, cu bogății naturale și spirituale, care ne marchează trecutul nostru, patrimoniul nostru și noi suntem datori să conservăm și să păstrăm aceste bogății și minuni ale noastre.

Mă numesc Nistor Bianca Cristina, sunt de la școala Gimnazială nr. 1 Leordina și am reprezentat concursul „Memoria Holocaustului” care s-a ținut la Colegiul Național „Dragoș-Vodă“ din Sighetu-Marmației. Am avut o experiență minunată, fiind prima mea tabără, doar cuvinte de laudă, fiindcă mi-a plăcut totul. Ideea mea pe care doresc s-o v-o împărtășesc este că învățarea este cheia multor oportunități și vei fi răsplătit la un moment dat, de aceea doresc să spun că învățarea este importantă în viață.

Numele meu este Dzabeniuc Vladimir Anton, vin de la Colegiul Național „Gheorghe Șincai“ din Baia Mare și am reprezentat olimpiada de geografie. Pentru mine, a fost o experiență foarte plăcută, deoarece îmi place mult să ies la munte și a fost o ieșire din cotidian, o ieșire în natură nu strică niciodată.

Marele istoric Henry Brooks Adams susține că „Un profesor își pune amprenta asupra eternității; el nu poate ști niciodată până unde poate ajunge influența lui“. Afirmând acest citat, consider că alături de cei cinci profesori: Marius Voinaghi, Iuga Nicolae, Tăut Gheorghe, Viorica Stețcko, Diana Cristea, care s-au dedicat în întregime acestui tablou pe care l-am pictat împreună, fiind artiștii, geografii și istoricii propriei capodopere. Mulțumiri speciale domnului inspector școlar Marius Voinaghi, coordonatorul acestei tabere și cel care a făcut cuvântul „imposibil“ să-și piardă sensul.

Am așternut aceste gânduri minunate și în jurnalele noastre , care au fost date glasului în ultima zi. Doresc să vă prezint și pagina mea de jurnal.

25.04.2023
Budești
Dragă jurnalule,

Am fost ținută captivă într-un basm, care începe cu „A fost odată ca niciodată <<Tabăra Olimpicilor! Maramureșul susține excelența. >>“ și continuă cu bagajul cunoștințelor noastre, învăluind Maramureșul într-un tărâm al basmelor, al poveștilor transmise prin viu grai, al ținuturilor și orizonturilor pe care am pășit timp de patru zile. Îmbinând realul cu umanul, distracția cu învățarea, excelența a ajuns pe cele mai înalte culmi ale Maramureșului, arătându-ne bogăția istorică, geografică și culturală a ținutului nostru. Un program care mi-a atins sufletul, trezindu-mi dorința de a nu mă mai trezi din acest basm minunat. Reprezentații binelui sunt profesorii noștri, care ne-au călăuzit pașii, asigurându-se că plecăm acasă încărcați pozitiv, cu multe cunoștințe și dulci amintiri de împărtășit. Cum fiecare poveste are un sfârșit atipic „Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa…“, povestea noastră nu se termină aici, ci continuă vara viitoare, la ediția a III-a a taberei de vară, educația învingând din nou.

Olimpica ta,
Catrineț Deneyrra Maria

Plouă cu premii chiar și în vacanță pentru CNDV-iști. Trupa AxA formată din: Nicoleta Giurgi, Alexandru Stan, Carolina Burcuș, Cristi Roman, Mira Orza, Oana Maria Hîrb, Petra Itu, Silviu Andrei Pontoș, Sonia Duma, Sonia Marina și Vasile Gabriel Vouciuc, coordonată de prof. Brîndușa Oanța, se întoarce acasă cu Mențiune pentru trailerul de la secțiunea Boovie, cartea Sfârșitul Șoaptelor- Decembrie 1989, de Ruta Sepetys.

Cea de-a VIII-A ediție a festivalului de booktrailere – BOOVIE, a avut loc în perioada 25-28 iulie 2023, la Brașov, unde, din cele 555 de echipe care s-au înscris în perioada februarie-martie, 494 au finalizat book-trailerele și, în urma unei selecții riguroase, s-au calificat 385 de echipe din țară și din străinătate. Tema din acest an a festivalului a fost „The book of new beginnings”.

Carmen Ion este cea care a înființat acum opt ani concursul prin care tinerii sunt încurajați să citească și ulterior să transpună narațiunea într-un trailer. Profesoară la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani și coordonatoare a festivalului Boovie, Carmen reușește să ducă concursul la un alt nivel, internațional, și să fie prezentată în rubrica „Omul sfințește locul”, de către Ministerul Educației.

Brașov – oraș de poveste!! Cele patru zile au trecut atât de rapid, încât nici nu am sesizat. Fiecare dintre ele a fost una solicitantă, cu ateliere multe și peripeții. Marți, 25 iulie, am ajuns în gară la ora trei dimineața. Nu aveam apă sau mâncare. Știu doar că adormisem la un moment dat pe umărul cuiva, în timp ce prietenii mei dădeau în Tarrot. Miercuri, 26 iulie, mi-am început dimineața cu proiecția de film a documentarului „De ce mă cheamă Nora Iuga când cerul meu e senin” regizat de Carla-Maria Teaha, eveniment organizat de Ora de cinema. La finalul ecranizării, am putut interacționa cu regizorul. Ideea mea preferată din film? –„Am rupt o floare din salcâm. Mă iubește? Nu mă iubește? Mă iubește, dar salcâmii mint.”. În seara aceea, a avut loc concertul lui Emilian. Joi, 27 iulie, am participat la IDENTITY cu Bogdan Trifan, un atelier în care Bogdan ne-a ajutat să explorăm hermeneutica identității prin jocuri teatrale și mișcări ale corpului. Un alt atelier interesant a fost cel ținut de către Iulia Voicu – Ora de cinema – cum analizăm un cadru de film. Cum unii dintre noi sunt pasionați și de muzică, am fost și la atelierul performativ de compoziție al lui Alexei Țurcan – Urmează muzica. Pasionații de poezie și-au dat întâlnire la atelierul lui Gabriel Cărtărescu – Ideea e că. Preferatul meu? Cu siguranță Haos și Inspirație susținut de Andrada Strugaru. M-am simțit atât de inspirată și atât de aflată în „haosul” meu interior, încât nu am putut să nu scriu poezii.

ce-ți spune mintea atunci când mă privești?
cum mă simt acum
e albastru
e ca și când aș mânca noodles în pijamale cu carouri
iar tu mi-ai vărsa paharul cu cola
pe șosete
e intim să te știu aproape și totuși mult prea departe de adevăr
adică să tot alerg după busul din stația 3
chiar dacă știu
că nu mai avea să vină

e intim și nu e
când te văd uitându-te la mine în timp ce dorm
fără să scoți
vreun sunet.

În seara aceea a avut loc și Gala. Echipa noastră a fost nominalizată alături de altele patru, pentru cea mai bună interpretare masculină.
Vineri, 28 iulie, ne-am servit croissant-ul cu ciocolată pe o terasă amplasată în centrul orașului, bucurându-ne de ultimele clipe petrecute la Brașov și cumpărându-ne brățări colorate. De la ploaia din timpul festivității, până la scaunele folosite pe post de umbrelă, Trupa AXA s-a distrat și evidențiat și anul acesta. Mențiune pentru Axiștii boovie-ști!

***

Ce a însemnat BOOVIE 8.0 pentru Trupa AxA? Iată câteva mărturisiri „la cald”:

Silviu Andrei Pontoș: Boovie a fost unul dintre evenimentele definitorii pentru anii mei de liceu, aceasta fiind a patra ediție la care particip, într-un fel sau altul. Experiența de la acest festival este una inedită, elevii participanți fiind foarte diverși, festivalul aducând laolaltă liceeni pasionați de o gamă largă de domenii. Un alt element care definește Boovie, din punctul meu de vedere, sunt oportunitățile de învățare și networking, prezente în toate etapele concursului, de la dezvoltarea trailerului, la participarea la ateliere și mai ales la experiența de voluntar în cadrul festivalului (da, chiar și elevii participanți având opțiunea de a opta pentru asta). Acestea fiind spuse, doresc să urez mult succes celor care vor duce echipa AxA în al 5-lea an de activitate!

Sonia Duma – Boovie a fost pentru mine o inspirație. Mereu am pus suflet în tot ceea ce am făcut și aici am învățat pe pielea mea că doar așa poate veni și succesul. Au fost multe zile pline de pregătiri, filmări, chiar și nopți nedormite, dar niciodată nu am simțit că o facem în zadar. Festivalul în sine, anul acesta la Brașov, a fost, la fel ca edițiile de la Focșani, despre oameni talentați și film. M-am bucurat să văd atâtea fețe cunoscute, să cunosc altele și în special să caut entuziasmul nelipsit din ochii lor. Deși totul a fost pe repede înainte și încă nu îmi amintesc cum au trecut patru zile, cel mai mult mi-a plăcut atmosfera (in traducere: brățările matchy, atelierele, ochii fără lacrimi, cărțile Mirei de poezii și furtuna de la premiere). Le sunt recunoscătoare echipei mele și în special doamnei Brîndușa pentru că m-au crescut încă un an. Aș spune că îmi voi aminti zâmbind de toate sau, mai de grabă, aș plânge știind că s-au terminat atât de repede.

Vasile Gabriel Vouciuc –Pentru mine, anul acesta a fost al treilea an consecutiv de Boovie și acest festival nu m-a dezamăgit niciodată. Dacă în anii anteriori, la Focșani, Boovie-ul însemna pentru mine participarea la numeroase ateliere sau implicarea în cadrul redacției festivalului, anul acesta am profitat de frumusețea noului oraș-gazdă și am încercat să descopăr tot ceea ce are Brașovul de oferit. M-am perindat prin muzee și librării, prin impunătoarea Biserică Neagră, dar, nu în ultimul rând, la scena din Piața Sfatului pe care, spre surprinderea noastră, am și urcat printre câștigători, am cunoscut persoane noi și am legat prietenii, bucurându-mă totodată de atmosfera de festival. Acesta a fost ultimul Boovie pentru mine, și recunosc că mă voi despărți cu greu de acest concurs-festival care mi-a ajuns la suflet încă de la prima ediție.

Oana Maria Hîrb – A fost o experiență foarte faină! Cu siguranță aștept și ediția de anul următor – la cât mai multe fotografii și la cât mai multe amintiri – la cât mai multe premii dinaintea premiilor lll și la cât mai multe concerte cu „Rareș” :).

prof. Brîndușa Oanță – Pentru câteva zile „Trupa AxA” a adoptat – cu maximă implicare și dezinvoltură – codul… Brașovului.  AxA CNDV m-a încărcat de energie juvenilă, extrasă și din scenarii reale, neprelucrate. Am observat că generația lor dispune de resurse… surprinzătoare. Continuăm! Și încă o „mențiune” pentru… sprijinul financiar oferit de Asociația Valea Verde.

Mira ORZA
clasa a X-a E
redactor al revistei AxA (revista C. N. „Dragoș-Vodă”)

Atmosferă de mare Gală la Sighet, Sâmbătă, 22 octombrie 2022, desfășurată cu un invitat special: creatorul de modă Cătalin Botezatu.

Desfășurarea evenimentului, organizat de Perfect Sunrise by Rebecca Hrin și viceprimarul Sighetului, d-na Daniela Onița – Ivașcu, o puteți urmări în video-reportajul de mai jos.

Foto & Video: dr. Sorin Markus

Mereu visăm să zburăm pe cele mai înalte culmi ale vieții, însă niciodată nu ne gândim că de acolo putem să cădem cel mai rău.

Adolescența ne oferă de cele mai multe ori posibilitatea de a ateriza pe aceste culmi, fără a ne avertiza în legătură cu riscurile de avalanșă la care suntem expuși. Una dintre aceste culmi ale adolescenței este DRAGOSTEA, ea fiind ca și un război ușor de provocat dar foarte greu de oprit. Deseori aceasta plutește în aer, iar noi, ca pe un fum de țigară, o tragem în piept lejer, până în momentul în care simțim că ne face rău iar apoi, cu aceeași lejeritate, o dăm afară, rămânând mai mereu cu răni interioare.

Dragostea reprezintă un război între sentimente și libertate. Odată ce acest sentiment reușește să pună stăpânire, noi devenim niște adolescenți inconștienți și naivi, fără a cunoaște și realiza riscurile la care ne putem expune, care ne pot provoca o diversitate de stări negative, ne pot limita fericirea și, în cel mai rău caz, libertatea.

Acest dar îl primim de la viață iar noi suntem cei care hotărâm cât timp poate avea domiciliu în viața noastră. Doar în momentul în care ajungem să cădem în întuneric realizăm adevărata valoare a luminii, până atunci nu reușim să o prețuim și, cel mai important lucru, să o păstrăm, ci ne aventurăm de pe o culme pe alta, fără a avea acea frică de a aluneca și de a cădea în gaura neagră a nefericirii, de unde puțini dintre noi reușim să ieșim teferi. Însă, un lucru este cert: orice început are și un sfârșit și, oricât de întuneric ar fi, mereu o să existe o rază de lumină care să ne ducă la ieșire din această gaură neagră a întunericului.

De îndată ce zarurile au fost aruncate iar cărțile au fost împărțite, nu ne rămâne decât să ne așezăm la masă și să jucăm în partida în care am fost meniți să intrăm sau poate pe care noi, naivi și iresponsabili, am ales-o.

Bogdan GODJA

ÎN LUMINOS SEPTEMBRIE
* Pe dig, însoțește plimbarețul o cioară ieșită și ea la promenadă.
* La râu. Ciocănitoarea bate îndelung copacul. Se-aud materia putredă, spațiul gol.
* Ciotornari: „Zinim în zâua halaltă!”
* După mine, „Cei mai buni DJ” sunt Grupul Iza. Am lămurit-o și pe Irina R. I-am pus numa’ „Învârtita bătrânească” și „a lui Opriș”.
2
* La pod, un băiet trece prin minte imaginea fetei lui, privindu-i totodată chipul în râu …
* Sf. Mărie Mică. În parcarea restaurantului de lux descinde un grup preacuvios. Vorbesc tare, râd în soare cu toții, punându-și reverendele în portbagaje. Cei bătrîni sunt muiați în argint, cei tineri mai pântecoși. „Trai, neneacă!” – ar fi zis nenea Iancu.
* Un domn la cumpărături. Vânzătorul:
– …Roșii de 12 lei…Aveți aici! Castraveți nu luați?
– Io știu? Nu. … Bine, pune-mi de v’o tri lei, să siuă 15!”

SUPERMARKET LA MARAMUREȘ
Trecut de amiază. La casă, tânăra și politicoasa casieriță încasează o nevastă cam spre 60 de ani, cu sugnă, năframă, cămeșă alba și gureșă foarte.
– Mulțumesc frumos!
– ‘Ț-ajute Dumnezău!
2
Lume multă la cassă.
– …Mergeți la Iza, domn’ profesor, să faceți poze! – îmi spune casierul, văzând cât de greu mă descurc la bandă.
– Abia aștept. Numai roagă-te să nu plouă!…
– Ploaie deja! – intervine un al treilea, aranjându-mi cu îndemânare marfa în sacoșă.
.
„STAȚIA TERMINUS”
Pe banca din stație șe’de un bătrân într-o botă. Răspunde la salutul altuia tocmai trecând:
– Încătro?
Congenerul nu-l aude. Nu-i bai.

CONTRACRONOMETRU…
„După cum se știe, campioana noastră a înregistrat decât o singură victorie.” (RR Actualități)

BISTRO
– Ce doriți?
– Un espresso și un pahar de apă de la robinet.
– Desigur!
Sau: azonnal, rögtön, máris, kérem szépen, parancsolni, szivesen…!
Placă?

Marin SLUJERU

Foto: Dan Moldovan

Festivalul-concurs de booktrailere Boovie (inițiat de doamna profesor Carmen Ion de la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret“, Focșani)  a ajuns anul acesta la cea de-a șaptea ediție. Conceptul, care este o combinație între book și movie, îi provoacă pe elevii de gimnaziu și de liceu să realizeze un scurt film de prezentare a unei cărți, folosindu-și talentele de cititori, actori, regizori sau cameramani.

Colegiul Național „Dragoș-Vodă” (Sighetu Marmației, Maramureș) are deja o vastă experiență în cadrul acestui eveniment. Pentru al treilea an la rând, elevii CNDV-iști au citit cărțile propuse, au cutreierat Sighetul pentru a găsi cele mai potrivite locații de filmare, au scotocit prin dulapurile bunicilor în căutarea obiectelor de recuzită vintage și … s-au întors cu premii. Anul acesta, 5 echipe au reușit să finalizeze trailerele, dintre care 4 s-au prezentat la Focșani iar 2 echipe au fost laureate:
● AxA – formată din Vasile Gabriel Vouciuc, Carolina Burcuș, Daria Bococi, Silviu Andrei Pontoș, Ana-Maria Rătușanu, Sonia Duma, Nicola Colopelnic, Larisa Pașca, Bogdan Hotea, Nicoleta Giurgi, Dragoș Hotea, prof. coordonator Brîndușa Oanță – Premiul II pentru trailerul cărții Cel care mă așteaptă, de Parinoush Saniee
● Panterele – formată din Roman Bianca, Delia Herbil, Anastasia Herbil, Paul Moldovan, Alex Dubec, Gabriela Muntean, Casian Ardelean, Maria Biroveți, Patricia Danci, Diana Petreuș, Denis Simion, prof. coordonator Simona Nodiș – Mențiune pentru booktrailerul cărții Cel care mă așteaptă, de Parinoush Saniee
● On the same page – formată din Daria Jer, Paul Plopișan, Alexandru Drăguș, Ionuț Drăguș, Sebastian Urbanovici, Cristiana Godja, Debora Grigor, Bianca Balazs, Alexandra Iura, Ilary Bizău, Denisa Țiplea, prof. coordonator Valeria Rus – cartea Cum să te împrietenești cu întunericul, de Kathleen Glasgow
● Avengers – formată din Crina Andreca, Răzvan Pop, Tudor Bota, Larisa Filimon, Alexandra Coman, Maria Moiș, Ionela Tupiță, Patricia Furtos, prof. coordonator Emilia Pop – cartea Te rog, ai grijă de mama, de Shin Kyung-Sook
● Agapys – formată din Onița Gloria, Dunca Lidia, Dunca Rafael, Ilea Mara, Oros Dominic, Boldiszar Filip, Dobra Daria, Melissa Kraus, Brenner Alisa, Brenner Paula, Corneștean Camelia, prof. coordonator Ileana Dunca – cartea Hamnet, de Maggie O’Farrel; a participat la secțiunea Trailer-ul de buzunar

De asemenea, patru elevi: Silviu Andrei Pontoș (echipa AxA), Vasile Gabriel Vouciuc (echipa AxA), Daria Jer (echipa On the same page) și Paul Plopișan (echipa On the same page), au fost răsplătiți cu premii speciale de către Twinkle Star, cel mai mare centru lingvistic din România.

Festivalul a avut loc la Focșani în perioada 15 – 17 iulie, iar participanții, deopotrivă elevi și profesori, au putut participa la ateliere ținute de actori (Pavel Bartoș atrăgând o sală plină), regizori, directori de casting, sau chiar scriitori și psihologi. „Specialitatea” primei seri a fost concertul oferit de formația Bosquito, iar „meniul” celei de-a doua seri a cuprins proiecția filmelor Pentru mine, tu ești Ceaușescu (premiat la TIFF) și Coupez! (premiat la Cannes). Redacția Boovreport, din care au făcut parte și CNDV-iștii Carolina Burcuș, Sonia Duma și Silviu Pontoș, a imortalizat foto-video toate momentele festivalului, acestea putând fi vizionate pe rețelele de socializare. Însă cine altcineva ne poate da mai multe detalii despre Boovie dacă nu chiar participanții la acest concurs?

1. Ce ați învățat din întreaga experiență Boovie, începând de la alegerea cărții, până la festivalul de la Focșani?

Din procesul de creare a trailer-ului am învățat multiple moduri de a lucra în echipă. La Focșani am învățat să lucrez cu oameni complet noi, dar și să mă descurc în situații în care trebuia să fac totul repede dar și bine în cadrul redacției Boovreport. (Silviu Andrei Pontoș, clasa a XII-a B, echipa AxA)
Sincer, Boovie mi-a demonstrat că generația aceasta chiar muncește extrem de mult și serios atunci când vrea și face ce îi place. Cu toții am avut zile întregi de muncă, seri târzii de planificare a detaliilor și totuși nu ne-am dat seama că obosim sau că muncim. (Nicoleta Giurgi, XIIB, echipa AxA)
Experiența Boovie a fost din nou un amalgam de stări, situații, oameni, principii, interese si multe altele. Alegerea cărții nu a fost grea. Ne-am pus de acord destul de repede. Dar apoi a venit partea complicată, crearea trailer-ului. Cu greutăți bineînțeles am reușit sa finisăm produsul final și să fim mândri de evoluția noastră. (Daria Jer, XID, echipa On the same page)
Echipa și oamenii din jurul nostru contează cel mai mult. Din partea echipei mele am primit multe încurajări și laude, am râs și plâns împreună, m-au inspirat să depun mai mult efort în ceea ce urma să realizăm. Mi-a placut faptul că eram ca o familie, oameni cu care voiai să îți faci amintiri. Până la urmă, asta cred că este cel mai important. (Sonia Duma, XIB, echipa AxA).
Boovie nu ne-a învățat doar cum să ne perfecționăm tehnicile de filmare și regizare, ci și cum să lucrăm ca o echipă. Lunile în care am lucrat pentru a aduce în fața juriului produsul final au fost pline de stres, emoții dar, cel mai important, pasiune. Să realizăm acest trailer nu a fost un lucru ușor, dar la sfârșit a meritat. Festivalul de la Focșani nu doar ca ne-a „răsplătit” munca depusă, dar ne-a și demonstrat cum două pasiuni, cititul și actoria, pot aduce la un loc atâtea sute de oameni. (Crina Andreca, XIE, echipa Avengers)
Din întreaga mea experiență am conștientizat mai bine faptul că este foarte importantă comunicarea între participanți și ajungerea la un compromis de comun acord atunci când se stabilește o dată la care trebuie să se întâlnească membrii ca să se filmeze fiecare scenă a cărții sau măcar majoritatea dintre ei să fie prezenți pentru că, dacă nu, lucrurile nu vor fi făcute perfect și, de asemenea, lucrul în echipă în cadrul unui astfel de proiect. (Maria Moiș, XIB, echipa Avengers)
Cred că această experiență ne-a făcut să realizăm cât de multă muncă trebuie depusă pentru realizarea unui trailer. Am învățat să comunicăm şi să colaborăm mai bine în cadrul unei echipe şi, de asemenea, să ne adaptăm la situații în funcție de posibilitățile de care dispunem. (Larisa Pașca, XIIB, echipa AxA)
Consider că orice experiență te poate învăța ceva despre tine, ceea ce, poate, în mod normal, nu ai putea să vezi. Alegerea cărții a fost, după părerea mea, momentul 0 al succesului nostru. Întotdeauna am fost fascinat de un lucru care mi s-a concretizat în timpul filmărilor, iar acela a fost meticulozitatea și pasiunea pe care am avut-o ca echipă, totul pentru a oferi cea mai bună variantă posibilă. Pentru mine a fost o provocare, o experiență unică și un privilegiu de a reprezenta Colegiul Național „Dragoș-Vodă” și sunt recunoscător pentru această oportunitate de a face parte din echipa AxA, echipa care a arătat că, prin muncă și dedicare, poate să obțină rezultate extraordinare, demne de prestigiul colegiului nostru, iar ca o sinteză a efortului echipei noastre, după cum a spus și Steve Jobs „Singurul mod de a realiza lucruri minunate e să iubești ceea ce faci”. (Bogdan Hotea, XIIB, echipa AxA)

***

2. Caracterizați cartea pentru care ați realizat trailer-ul în 3 cuvinte

Diferențe între lumi. (Silviu Andrei Pontoș)
Temporaritate, putere, subjugare (Nicoleta Giurgi)
Tristețe. Întuneric. Sumbru (Daria Jer)
Interesantă, dramatică, familială (Maria Moiș)
Memorabilă, emoționantă şi tragică (Larisa Pașca)
Disperare, nedreptate, dedicare (Nicola Colopelnic, XIIB, echipa AxA)
Destin, instabilitate, idealuri (Bogdan Hotea)

3. Cu ce amintiri ați rămas de la Focșani? Dar din timpul filmărilor?

Focșaniul mi-a lăsat unele dintre cele mai plăcute amintiri de până acum, din această vară, datorită mediului antrenant și oamenilor de calitate pe care i-am întâlnit. Din timpul filmărilor am rămas cu starea de bine pe care o aveam între membrii echipei. (Silviu Andrei Pontoș)
Focșaniul a fost acasă pentru mine: oamenii de acolo nu mi-au lăsat timp să îmi amintesc că sunt la 500 de km de casă sau că sunt, practic, printre sute de străini. Atât atelierele cât și voluntarii mi-au arătat câtă căldură există în oameni atunci când fac ceea ce iubesc. Cum am făcut și noi de altfel la filmări :). Pot să zic că am muncit din greu, poate chiar câteva ore la o singură scenă dar a meritat totul. (Nicoleta Giurgi)
La Focșani, nu am putut participa în acest an, dar filmările mi-au adus numa’ dureri de maxilar de la râs dar și dureri de cap de la nervi și supărări:)))) (câteodată, dar, în rest, a mers minunat) și încă un lucru „mirobolant” a fost mirosul de la herghelia de cai unde am filmat o scenă:)). (Daria Jer)
Atât de la festival cât și în timpul filmărilor îmi amintesc de fuga constantă, fie pentru a-i lua interviu unui trainer, fie ne grăbeam să filmăm o scenă pentru că urma să plouă. De multe ori nu aveam timp să mâncăm și luam ceva la pachet. Eram mereu în mișcare. Cu toate acestea m-am bucurat la maxim de experiență și abia aștept ediția de anul viitor. (Sonia Duma)
Zilele de filmare au fost obositoare, dar am râs mult și am legat noi prietenii. Chiar dacă am avut parte de mici conflicte, așa cum se întâmplă în orice echipă, la final am căzut de comun acord. Am avut o echipă foarte frumoasă din care sunt mândră că am făcut parte. (Crina Andreca)
Nu am putut să ajung la Focșani pentru că intervenise ceva. În timpul filmărilor am rămas cu multe momente frumoase petrecute alături de participanți printre care erau strecurate și momentele în care ne distram când începea să se filmeze pentru fiecare scenă în parte din carte. (Maria Moiș)
Filmările au fost cu adevărat pline de umor. Îmi amintesc cu drag de scena în care am jucat, scenă pe care am tras-o de mai multe ori din cauza faptului că nu puteam să o lovesc pe colega mea datorită caracterului meu care e total opus cu cel al personajului pe care l-am jucat. Am ajuns în poziția în care „Masumeh”, fiind sătulă de incapacitatea mea de a lovi mi-a cerut să o lovesc odată ca să terminăm mai repede :), stârnind râsetele colegilor mei de platou. (Bogdan Hotea)

4. Doriți să mai participați, în viitor, la acest concurs-festival, și de ce?

Aș dori să particip în viitor pentru a învăța lucruri interesante și care se „pliază” pe interesele mele, dar și pentru a întâlni oameni extraordinari, așa cum am întâlnit și în această ediție, a 7-a, a festivalului Boovie. (Silviu Andrei Pontoș)
Nu știu ce o să vrea timpul de la mine dar eu îmi doresc din suflet să fiu în continuare în familia Boovie. Știm cu toții că unde se strâng oameni deștepți nu ai cum să rămâi în urmă și asta îmi doresc cel mai mult: să evoluăm împreună. (Nicoleta Giurgi)
Da, la anul va exista o nouă participare din partea mea pentru că, de ce să mint, vreau să câștig un premiu. (Daria Jer)
Da, aș dori să mai particip, deoarece îmi dezvoltă orizontul înspre cunoaștere și mă ajută să înțeleg mai bine derularea unui astfel de proiect și munca dintre participanți în realizarea produsului final. (Maria Moiș)
Chiar îmi doresc să mai particip şi în viitor la acest festival, deoarece mi se pare o experiență unică, din care se pot învăța multe lucruri. (Larisa Pașca)
Mi-ar face plăcere să particip la acest festival și în viitor deoarece a fost o experiență foarte plăcută trăită alături de colegi și prieteni, a fost o muncă distractivă și, deși nu am reușit să fiu prezentă la Festivalul de la Focșani sper că voi avea ocazia data următoare. Sunt mândră de munca mea și a colegilor mei de echipă și consider că rezultatul a fost minunat. (Nicola Colopelnic)
Cu siguranță doresc sa mai particip la acest concurs-festival datorită conceptului aparte și pentru că sunt sigur că anul viitor vom lua premiul I având drept avantaj experiența pe care am acumulat-o anul acesta. Timpul petrecut împreună cu colegii și tot acest proces minuțios a reprezentat o satisfacție și o dorință pentru mine de a continua această frumoasă „nebunie” cinematografică pe care o îndrăgim așa mult. (Bogdan Hotea)

***

Mulțumim voluntarelor Boovie Denisa Simion și Miruna Bălan care ne-au fost mereu aproape, precum și dlui Octavian Popa pentru suportul logistic și tehnic! ❤️

Transportul echipelor CNDV-iste la Focșani a fost asigurat cu ajutorul domnului primar, av. Vasile Moldovan, care i-a premiat joi, 21.07.2022, în Sala Transist a Primăriei, pe toți participanții sigheteni.

Vasile Gabriel VOUCIUC,
clasa a XII-a E ,
Echipa AxA

Mai
… Albastrul panselelor spre seară, verdele castanilor spre dimineață… (Albastrul de după o zi de înfluturare, verdele întru policandrele ce vor înflori.)

Prânz pe șantier
Unui lucrător îi lipsește lingura. Colegul îi oferă una de-a lui. Primul:
– Măi, Dorele, am auzit că tare faină nevastă ai!
…………………………………………………………..
Același, după o vreme:
– Auzi??

Frizerie
Decanul de vârstă al locului povestește cum s-a pornit, deunăzi, să danseze la o nuntă:
„Csak ne legyen ‘monotonie…”

Ora de desen…
Clinică. O băbucă stă și stă înăuntru, „la domn’ doctor”. Se-aude prin ușa subțire cum vorbește și vorbește. Pacientul următor, ușor disperat: „… lerajzolja az egész élet!”

Griji
– Doamne, multe-s!…
– … jumătate-ar fi bughete!
– … și-un fârtai!

Vecini
– Tare-i ud la mine în curte!
– Pe vremuri o trecut Iza pe aici…
– O trecut cine-o trecut, da’ la mine tăt îi…!

Noi oameni-difuzor…
O competitiție la Grădina Morii. Bubuie difuzoarele până pe terenul mic și pe Solovan. Ca să aflăm că: „Acum, urmează următoarea partidă!”

ARȘIȚĂ
La supermarket, la rând la casă, o tânără însărcinată mă poftește în față și dă să-mi ridice cumpărăturile din coș pe bandă, casierul mi le pune direct în sacoșă, altcineva îmi pune sacoșa în mână… Toți sar să mă ajute. „Ce bine-i!” – îmi zic. Apoi: „Nu, nu-i a bine…”

ARȘIȚĂ (2)
Trandafiri ieșiți prin grilajuri de fier. Mireasma lor ușoară acompaniind mirosul de rugină înfierbântată, greu.

Vremea idioțior utili
Concedii, festivaluri, ospețe, dicstracții…! Ce război? Ce ucidere de civili, distrugere de țară, obligare la bejenie a unui popor? Ce COVID?

Marin SLUJERU

Foto: Marin Slujeru

Sâmbătă, 29 septembrie 2018, un grup de 16 elevi de la Școala Gimnazială nr.2 din Sighet, însoțiți de prof. Pop Rodica, Sandu Laura, Rus Ioana și Crăciun Otilia au participat la Alba Iulia, în Cetatea Alba Carolina la „Cel mai mare 100”.

Organizat pentru a marca Centenarul și pentru a-l înscrie în Guinness Book, acest proiect a mobilizat 4.807 de copii, tineri, adulți din 70 de localități pentru a realiza cea mai mare hartă formată din oameni. După ce a fost construită harta și formată cifra 100 în interiorul hărții, toată lumea a rămas nemișcată și tăcută timp de 5 minute. Totul a fost monitorizat de reprezentantul Guinness. Au urmat momente deosebite: s-a creat tricolorul, s-a cântat imnul național.

Recordul a fost validat la orele 16.00 de către reprezentantul Guinness Book, ceea ce a produs multă bucurie și mândrie in rândul participanților. Recordul anterior a fost realizat în Myanmar de către 3.466 de oameni.

*

Mă simt norocoasă că am putut lua parte la acest proiect. A fost o experiență de neuitat. Momentul în sine  a fost deosebit de emoționant. După ce aproximativ 5.000 de persoane numără din tot sufletul 10, 9, 8… 1, 0 se lasă o tăcere de mormânt. Nimeni nu mișcă și nu vorbește 5 minute. A fost impresionant! La cântarea imnului național mi-au dat lacrimile. Toți am fost un glas, o simțire, un gând.  Toți am pus umărul pentru a realiza un record pentru România. Am reușit și suntem mândri! Felicitări organizatorilor! Felicitări copiilor! Mulțumim  părinților! (prof. Otilia Crăciun)

*

Am reușit să particip la cel mai emoționant moment din activitatea mea de dascăl și anume, la „Cel mai mare 100” împreună cu colegele mele și bobocii clasei a V- a A ai Școlii Gimnaziale Nr. 2, un moment plin de bucurie, entuziasm, emoționant, un moment cu totul și cu totul special, provocator atât pentru cei mari cât și pentru cei mici. Acest eveniment impresionant l-am trăit ca adevărați români si nu pot să spun decât că sunt mândră că aparținem acestei minunate țări! (prof. Rodica Pop)

*

Cel mai mare 100… eveniment trăit cât într-o 100 de ani de istorie. Sunt mândră că am fost aici, sunt mândră că sunt româncă. Emoțiile m-au copleșit atunci când, pentru 5 minute, o liniște solemnă s-a așternut în cetate, în țara formată de mii de copii, de tineri, de adulți. Momentul mi-a înecat ochii în lacrimi, cred că ceea ce am simțit e greu de pus în cuvinte. Băiatul meu, care era lângă mine, m-a întrebat: „Mamă, tu plângi?”. Da, i-am răspuns… plâng de fericire, de împlinire, de bucuria pe care am trăit-o alături de tine. (prof. Ioana Rus)

*

Sâmbătă, am avut unica ocazie de a participa la recordul mondial pentru cea mai mare hartă formată din oameni. Am fost încântat și mi-a plăcut echipamentul cu care am fost așezați în hartă. (Denis Pop, elev)

*

Nu voi uita niciodată această zi! A fost un moment unic de care nu voi mai avea parte. Când am plecat spre  Alba Iulia, aveam doar o mică idee despre ce se va întâmpla acolo. Însă, în acea dimineață, când ne-am așezat în  coloana care ducea spre Cetate și care, parcă nu se mai  termina, am început să am emoții. După ce am intrat în interiorul hărții și ne-am  ocupat locurile, am rămas surprinsă de câte chipuri am văzut în jurul meu. Timpul părea să înainteze greu. Eram obosiți și ne dureau  picioarele, dar, în același timp, eram bucuroși, veseli și așteptam cu nerăbdare momentul  final. Când acesta a venit, am strigat toți, din toate puterile… România… Alba Iulia… 100 și am cântat imnul țării, sperând că am reușit să doborâm recordul și să intrăm în istorie. A  fost  o experiență deosebită, emoționantă, pe care am să  o  păstrez veșnic în cutiuța cu amintiri! (Ciuban Alexandra, elevă)

*

Mă bucur enorm de mult că am putut participa la acest eveniment și o să-mi rămână mulți ani în minte. (Darius Grigor, elev)

*

La ora nouă ne aflam cu toții în Cetatea Alba Iulia. Noi eram grupa C4. Vremea a ținut cu noi. Dupa ce am fost preluați de un voluntar, timpul a trecut destul de greu așteptând să fim chemați în zona în care se forma harta României. Am fost uimit să văd sute, mii de copii implicați în acest proiect. Am văzut un grup de copii cu probleme speciale care se îndreptau atât de bucucroși spre zona de record.

Ora 12:00, Ionuț, voluntarul, ne anunță că vom porni în zona în care se va realiza recordul. Am pornit voioși spre acel loc. Noi reprezentam Dobrogea. Un domn a anunțat că, pentru a depăși recordul va trebui să stăm nemișcați timp de 5 minute. Doi oameni care nu au respectat indicațiile acelui domn au fost eliminați din record. În momentul în care numărătoarea a început, o liniște de mormânt s-a lăsat peste Cetatea Alba Iulia. În fața mea am văzut doi băieți care vorbeau. Eu, în locul lor, stăteam acasă. După scurgerea celor 5 minute am strigat cu toții de bucurie, iar împreună am cântat imnul României. Cu acest eveniment am trăit un moment care mi se părea imposibil: să intru în Cartea Recordurilor. În timpul evenimentului m-am simțit așa cum cred că s-au simțit cei care au făcut Unirea din 1918. M-am simțit important, mândru și foarte bucuros că am trăit un moment unic în viață. (Andrei Rus, elev)

*

Așteptam cu nerăbdare un apel de la fiica mea, ca să ne spună cum s-a simțit în marea aceea de oameni, luând parte la un moment atât de important. M-a sunat la scurt timp după ce s-a terminat evenimentul. Cu o voce plină de emoție, bucurie și entuziasm, mi-a spus să vizionez pe internet filmarea postată și să îi comunic, urgent, părerea. Nu avea răbdare deloc… Vizionând filmarea, am simțit un fior străbătându-mi spatele, iar în clipa în care am auzit acele mii de voci strigând din toate puterile, mi-au dat lacrimile. Emoția m-a cuprins pe de-a-ntregul, mai ales la gândul că și ea, fiica mea, era acolo, în mulțime, luând parte la acel moment special! Mi-aș fi dorit să fiu acolo între ei – tineri, bătrâni, elevi, profesori – să strig cu putere și mândrie numele țărișoarei noastre. Sunt mândră de copii! Sunt mândră de cadrele didactice care le-au oferit acest moment unic în viață, și care, astfel, au încercat să le sădească în suflet o picătură de patriotism. Sunt mândră că sunt că sunt român! (Anghelenici Nigela, părinte)

Autor, prof. Otilia CRĂCIUN

Scurt jurnal de călătorie

“Binecuvântat este omul care poate privi, în fiecare zi, ceva atât de pur şi de senin cum este cerul la apus, în timp ce lumea se frământă fără rost.” (Henry David Thoreau)

“O, dragă natură – o incursiune în puritatea memoriei, după o scurtă perioadă de uitare petrecută în păduri de pin! Așa vin la tine, precum un om înfometat la o coajă de pâine” – acestea sunt primele cuvinte care-mi vin în minte, ca o priveliște din jurnalul lui Thoreau, care se reflectă cu atâta acuratețe în oglinda liniștii interioare.

În 29 iunie, am făcut o expediție de aproximativ 17 mile alături de încă cinci iubitori de drumeții (Ivan, Darian, Raisa, Vasile și Daniela) și iată-ne ajunși în inima celor mai înalte culmi din Munții Adirondack (n.a. parcul Adirondack este cel mai extins parc din SUA, cu o suprafață similară cu a statului Vermont), ținta noastră fiind Muntele Marcy – cunoscut sub numele de Tahawus – în indiană “Despicătorul de nori”, cel mai înalt vârf din Statul New York, cu altitudinea de 1.629 m, unul dintre cei mai căutate destinații pe sezonul verii, zilnic fiind escaladat de sute de excursioniști din întrega lume.

Am pornit dimineața devreme, știind că media dus-întors este de aproximativ 10 ore, așa că trebuia să fim suficient de rapizi ca să nu ne lăsăm corpul să acumuleze prea multă oboseală, dar și suficient de lenți pentru a ne putea încărca cu “aurul verde” din pădure.

Am savurat și îndurat fiecare pas, bucurându-mă de tot ceea ce vedeam, iar când am ajuns sus, în vârf, m-am simțit acasă, în Maramureș, fiindcă natura te conectează în mod automat cu esența identității tale lăuntrice, brusc n-am mai simțit nicio distanță, fiindcă dorul de casă s-a făcut un cer de liniște, un cer pe care puteam să-l ating cu vârful degetelor.

Am avut fericita ocazie să privesc cum arată o pădure întreagă, bogată, nealterată; pășind într-o lume unde respectul pentru natură este echivalent cu respectul pentru tine însuți și pentru ceilalți, iar făcând o paralelă cu situația pădurilor de acasă, țin să spun că mi se rupe sufletul pentru pădurile din România, unde inconștiența și indiferanța și-au făcut cuibul. În aproximativ 26 de km parcurși, nu am găsit niciun deșeu, nimic aruncat la întâmplare, ecosistemul fiind îngrijit cu maximă responsabilitate, fiecare turist înțelegând în profunzime că în pădure ești mai aproape de casă decât va fi vreodată.

Din păcate, lumea contemporană este sufocată de confort și comoditate, iar de prea mult bine, ajungi, în mod paradoxal, să-ți fie mai rău, iar acest lucru se datorează faptului că am uitat de unde am pornit, că ne-am îndepărat de natură, de mecanismul după care suntem reglați și în conștiința căruia noi ne-am pierdut vocația, nu doar ocolind-o ci și întorcându-ne împotriva ei, iar efectul este ruperea echilibrului fragil pe care noi o numim sănătate, respectiv viață. Adevărul este că, până la urmă, confortul dăunează grav sănătății!

O mică observație: cu cât ești mai departe de natură și îți construiești universul în munți artificiali, cu atât riscul de a acumula balast sub formă de boli și suferințe, este mai mare. Natura nu este doar izvorul sănătății, ci și prelungirea propriului nostru corp, de aceea nu te poți reface în totalitate și în profunzime decât dacă te conectezi cu energia din care izvorește viața însăși, acea frumusețe spectaculară, brută și de neîmblânzit.

Enumerând o foarte concentrată vâltoare de stări, senzații și sentimente pe care le-am purtat în bagajul celor 10 ore de mers, ar fi: efort, euforie, extaz, epuizare, revigorare, refacere, regăsire, depășire, detașare, deconectare prin atingerea propriilor bariere și demolarea lor.

La final, când îți spui ca ești terminat, îți mai rămâne ceva, ceva ce nici n-ai știu că ai purtat cu tine atâta amar de timp, o forță misterioasă care te umple de vitalitate, așa am simțit ultimele două mile, că am zburat, abia atingând pământul, corpul meu s-a desprins de oboseală, și de durere, devenind două entități separate, simțind că merg cu sufletul vibrând în fiecare atom, viu și prezent în fiecare părticică din mine. M-am vizualizat ca o masă de energie mobilă, simțind fiecare vas de sânge, fiecare mușchi și nerv așa cum am privit pădurea desfășurându-se anatomic în fața ochilor mei.

M-am învins din străfundul limitelor mele, depășindu-mă, iar lecția învățată este că efortul nu este decât o construcție mentală, la fel și oboseala, și aș îndrăzni să merg și mai departe: boala este doar o construcție mentală. Secretul este îți atingi gândurile și le dai drumul să vindece în mod conștient, numai în acest sens poți obține o însănătoșire deplină.

Când îți depășești propriile bariere, te ridici nu doar în vârful muntelui, ci și dincolo de ceea ce ai crezut că te poate învinge, iar natura și Creatorul ei îți reamintesc încă o dată că o întoarcere către sine este ca o privire a cerului de deasupra, că interiorul este ușa către cele mai înalte culmi, ale cărui chei sunt pe cât de disponibile, pe atât de dificil de ținut în buzunar.

Câteva impresii ale camarazilor mei de drum:

Darian: Cred că excursia pe care am organizat-o pe muntele Marcy este chintesența clișeului „Călătoria contează, nu destinația”, oricând poți să renunți și să te întorci în zona ta de confort, dar merită la modul absolut să îți pui mușchii la bătaie până sus în vârf, iar când ajungi acolo, realizezi că ceea ce vezi este pur și simplu excepțional, depășindu-ți imaginația: un peisaj minunat contopit cu sentimentul victoriei! Iar la coborâre simțeam că zbor, abia atingând muntele până în momentul în care am simțit că picioarele îmi vor ceda, acest lucru ajutându-mă să apreciez și mai mult momentul odihnei, când m-am așezat în mașină. Cu alte cuvinte, această drumeție a fost o experiență încărcată de frumusețe deplină și modestie.

Ivan: Pentru mine, aceasta este a treia expediție, iar motivul organizării ei a fost introducerea familiei în a face cunoștință cu cel mai înalt vârf din statul NY și cu una dintre cele mai iubite destinații de hikerii din întreaga lume. Când am ajuns în vârf, mintea mea era debranșată de gânduri, un shut down urmat de refresh: acel sentiment fascinant când nu te mai preocupă nimic și te poți concentra 100% pe ceea ce vezi. De fiecare dată când ajung aici, descoper ceva nou, iar turiștilor le recomand să-și propună să cucerească și alte vârfuri din acest lanț muntos, sunt expediții mai scurte decât Muntele Marcy dar cu mult mai multe provocări. Sfatul meu pentru cei care își propun să vină aici, este să se pregătească din punct de vedere mental și mai ales fizic, fiindcă această ascensiune implică un efort solicitant și susținut. În al doilea rând, ar fi echipamentul și proviziile (apă, hrană) – având în vedere că este un consum intens de energie, iar în al treilea rând, le recomand să facă aceste expediții în grup pentru a avea parte de suport moral și sprijin de orice fel.

Antonia Dubovici,
30 iunie, 2018

Miercuri, 22 noiembrie 2017, sala „Alexandru Ivasiuc” a Colegiului Național „Dragoș Vodă” a găzduit o masă rotundă pe tema Centenarului Marii Uniri, care se va sărbători anul viitor.

În deschiderea evenimentului, elevii Simona Tivadar, Dara Mihăilescu, Ionuț Orza și Bogdan Grigor din clasa a X-a A au prezentat un scurt istoric al Colegiului Național „Dragoș Vodă”, în care au evidențiat îndelungata tradiție în excelență a acestei instituții de învățământ care a fost înființată ca o consecință a Marii Uniri.

Cei doi directori ai Colegiului, prof. dr. Vasile Mih și prof. Ioan Pop au adresat și ei câteva cuvinte de caldă primire celor prezenți.

În cadrul mesei rotunde, moderator a fost inspectorul școlar pentru istorie și științe sociale, prof. Pavel Filip, care de altfel ne-a și rezumat temele abordate.

Au fost abordate două obiective: primul, organizarea olimpiadei școlare la istorie. Și a doua chestiune, un proiect al județului Maramureș, respectiv al Inspectoratului Școlar, pentru aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire. Colegiul Național „Dragoș Vodă” a fost gazda acestei acțiuni la care au participat membrii Consiliului Consultativ. După rezolvarea agendei, am beneficiat de o acțiune inițiată de Colegiul Național „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației împreună cu prietenul și colegul nostru prof. Marius Voinaghi, care a invitat un profesor universitar de la Universitatea „Babeș Bolyai” care a avut o prezentare adresată inclusiv elevilor liceului. Din punctul nostru de vedere, evenimentul a fost o reușită. (prof. Pavel Filip)

Legat de sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, discuțiile au condus la lansarea unei invitații din partea catedrei de istorie a Colegiului Național „Dragoș Vodă”, prezentă prin prof. Marius Voinaghi și prof. Claudia Dura, la un concurs complex și la nivel național organizat de CNDV anul viitor, despre care sperăm să auzim mai multe în curând. Domnului inspector de specialitate prof. Pavel Filip i-a surâs această inițiativă, și a încurajat-o. L-am întrebat așadar dacă crede că acest tip de acțiuni care premerg centenarului Marii Uniri vor avea un rol important în informarea și mobilizarea tineretului.

Cu siguranță că ele vor avea, pentru că noi, în discuția pe care am avut-o, am creionat un amplu proiect la nivel de județ pentru a realiza acțiuni care, subsumate acestui ideal, vor marca în mod corespunzător acest eveniment. (prof. Pavel Filip)

După încheierea mesei rotunde, conf. dr. Ionuț Virgil Costea a ținut o prezentare intitulată „Nobilimea medievală în istoriografia românească”, în care, printre altele, a prezentat și aportul pe care apariția unei elite românești în sânul comunității transilvănene l-a avut în realizarea Marii Uniri. Printre altele, a menționat și informațiile existente despre regiunea noastră, și anume despre cnezii de vale și urmașii lor, date cuprinse de Radu Popa în lucrarea sa, „Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea”. Despre importanța acestor elite, dar și despre Centenarul Marii Uniri am avut ocazia să vorbim cu acesta, în următorul interviu:

Dragoș Ilieș: Cum considerați că va fi sărbătorit centenarul în mod… natural?
Ionuț Virgil Costea: Este o întrebare foarte complicată. De ce? Pentru că, dincolo de apariția și înființarea unor structuri la nivel central, care doreau să coordoneze activități la un moment dat, dar despre soarta cărora știm foarte puțin, lucrurile sunt extrem de fragmentare. Din păcate, nu pare să existe o strategie, o viziune unică, la nivel național, care să promoveze o serie de activități, de manifestări științifice, de popularizare, diverse alte festivități legate de momentul acesta de sărbătoare. Sigur, în diverse medii, legat de anumite universități, de anumite asociații, ONG-uri, probabil că vor exista inițiative, din păcate, le putem afla atunci când ele se vor întâmpla. Nu există un program care să cumuleze toate acestea și să ne pregătească într-un fel pentru ceea ce se va întâmpla.

Dragoș Ilieș: Așadar, credeți că vor fi foarte multe activități spontane?
Ionuț Virgil Costea: Nu neapărat spontane, vor fi activități pe de o parte gândite, stabilite, programate de către diverse organisme, poate mai puțin guvernamentale sau care să aibă o relație cu puterea centrală. Sigur, vor exista și din acestea spontane, sporadice și probabil inventate și derulate cu ajutorul factorilor de decizie ai puterii.

Dragoș Ilieș: Care considerați că este relevanța aportului nobilimii medievale în formarea ulterioară a statului român?
Ionuț Virgil Costea: Aceasta este o întrebare extrem de complexă. Nobilimea medievală, prin faptul că a constituit o elită, o elită care odată cu perioadele acestea de pacificare ale societății, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, din rândurile acestei nobilimi, mai ales nobilimea măruntă, comitatensă, se vor recruta elitele culturale ale României. Din aceste medii nobiliare se va înfiripa conștiința națională.

Dragoș Ilieș: Credeți că prezența nobilimii de origine română în Transilvania a influențat cumva societatea română încât să se ajungă la Unire?
Ionuț Virgil Costea: Sigur, indirect, se întâmpla și acest lucru. Putem să privim lucrurile și într-o astfel de viziune deterministă. Dar eu cred ca rolul elitei sociale, poate nu atât de bine individualizat în plan politic, pentru că o elită socială românească se construiește în zona preoțimii, a avocaților, deci este mai degrabă o elită care are la bază meritocrația și nu neapărat sângele sau un astfel de criteriu, dar sigur, la nivelul unei nobilimi din acestea extrem de numeroase, locale, din acest bazin social se vor recurta și preoții și avocații, și atunci cu siguranță putem să îi acordăm un rol important nobilimii.

Dragoș Ilieș: Cât de valabile și corecte considerați că sunt informațiile pe care le avem despre nobilimea română? Stau ele în picioare?
Ionuț Virgil Costea: Sigur, avem numeroase informații și ele stau în picioare, sunt lucruri care se validează, prin documente, prin alte tipuri de înscrisuri, prin acte emise de diversele instituții din epoci diferite. Sunt apoi urmele materiale, cultura materială, care poate atesta această bogăție sau prestigiul social pe care nobilimea îl are într-o anumită comunitate.

Dragoș Ilieș: Evenimentele de mai mică amploare, premergătoare sărbătoririi Marii Uniri, vor duce ele la un eveniment major, pe măsura importanței centenarului, sau vor fi cumva în… van?
Ionuț Virgil Costea: Sigur că ele pot duce la un eveniment major. Nu trebuie neapărat să considerăm că e nevoie de imbolduri mărunte pentru a ajunge la o mare explozie. Evenimentele acestea, pe ideea bulgărelui de zăpadă, pot genera în cele din urmă, privind retrospectiv, un fenomen care să aibă o anumită coerență.

Dragoș Ilieș: Cât de conștienți credeți că sunt tinerii și elevii din ziua de astăzi despre importanța acestui mare eveniment care ne așteaptă?
Ionuț Virgil Costea: Aceasta este o întrebare foarte complexă, și cred că tu ai putea răspunde mai bine decât mine la ea pentru că ești familiar cu mediul ăsta al tinerilor. Eu îmi doresc ca ei să rezoneze cu un astfel de eveniment, pentru că face parte dintr-o identitate, identitate culturală a românilor. Sigur, lumea asta este extrem de pragmatică, tinerii sunt și mai pragmatici, mai puțin înclinați spre astfel de trăiri.

Dragoș Ilieș: Consider că majoritatea tinerilor din ziua de azi nu au un profund sentiment patriotic, și nu cred că sunt neapărat interesați, din păcate. Există, însă, și tineri care, totuși, pun preț pe aceste valori.
Ionuț Virgil Costea: Unii vor fi interesați, alții nu vor fi, nu cred că trebuie să fie toți la fel și sigur există destule dezavantaje ale condiției de român care să explice această situație.

Dragoș Ilieș: Vă mulțumesc mult pentru interviul acordat!
Ionuț Virgil Costea: Succes!

Centenarul Marii Uniri se apropie cu pași repezi, dar până atunci, peste doar câteva zile, ne așteaptă Ziua Națională a României. Să încercăm să ne găsim identitatea culturală și națională în epoca granițelor estompate și multiculturalismului, nu este un gest egoist sau naționalist, ci, din contră, unul care ne ajută să decidem cum suntem noi diferiți de alții, și cum putem comunica pașnic cu aceștia în ciuda acestor diferențe. Maramureșul a fost o regiune multiculturală încă din primele secole ale atestării lui documentare, iar noi, ca maramureșeni, indiferent de naționalitate, ar trebui să celebrăm și să respectăm asta. Alături de domnul profesor Marius Voinaghi și de alți reprezentați ai Colegiului Național „Dragoș Vodă”, elevii care au participat la prezentarea de miercuri, membri ai Cercului de Istorie „Gemina” sau colaboratori la revista acestuia, vor fi prezenți și la Alba Iulia, cu ocazia paradei și a evenimentelor de 1 Decembrie.

A consemnat,
Dragoș Ionuț Ilieș,
clasa a XII-a A, Colegiul Național „Dragoș Vodă”

Dacă am fi stat acum câteva zile să ne gândim ce legătură istorică există între elementele din titlu, probabil că nu am fi surprinși să realizăm că nu există vreuna. Totuși, sâmbătă, elevii Colegiului Național “Dragoș Vodă” din Sighet au reușit la Hunedoara să facă ce Napoleon nu a reușit la Waterloo, adică să iasă victorioși.

Pe data de 25 noiembrie 2017, Clubul Copiilor din Hunedoara a organizat Concursul Național de Cultură și Civilizație Franceză “La France Chez Nous” cu trei secțiuni: de limbă franceză, engleză și germană, pe nivelele gimnaziu și liceu. Cerințele concursului au fost complexe pentru fiecare echipaj participant.

Echipajul din Sighetu-Marmației a concurat la secțiunea de limbă engleză. Probele concursului au constat într-o prezentare și dramatizare a unui moment din epoca napoleoneană care să fie legat de istoria Angliei și o probă de prezentare și preparare a unei rețete din gastronomia franceză care a pătruns și în bucătăria engleză.

Echipa de la Colegiul Național “Dragoș Vodă”, coordonată de către prof. Claudia Hotea și prof. Simona Nodiș, a ales ca teme principale bătălia de la Waterloo și deliciosul ecler, care a fost servit alături de trei feluri de milkshake decorate spectaculos. Proba de artă dramatică și prezentarea istorică și culinară i-a avut drept actori pe Thomas Strimbei (10G), Marian Petrovai, Karina Petrar, Ana Măciuca, Andreea Orza (10E) și Ionuț Iuga (11E), iar prepararea deliciosului desert a căzut în seama lui Bogdan Lucian (10E).

Liceenii noștri nu s-au întors de la bătălia talentelor cu mâna goală. Ei au câștigat cam tot ce se putea câștiga: premiul 1 la categoria artă dramatică și prezentare istorică, secțiunea limba engleză-liceu, premiul pentru cel mai bun actor – Ionuț Iuga (11E) și premiul 1 la categoria gastronomie și titlul de Masterchef al concursului pentru Bogdan Lucian (10E).

În calitate de profesor coordonator m-am bucurat enorm pentru fiecare dintre aceste premii, care vin ca o confirmare a potențialului și talentului elevilor mei. Dar bucuria adevărată nu este neapărat dulcele gust al victoriei, ci certitudinea că munca lor nu a fost în zadar, că mulți dintre ei și-au depășit fricile interioare și că acest concurs e doar începutul unui nou drum. În spatele zâmbetului lor câștigător se ascund multe ore de conversații online, pauze scurtate pentru ședințe tehnice, repetiții lungi poate uneori monotone, multă muncă individuală și în echipă, și dorința de a realiza materiale unice și atractive.

Important e să nu ne oprim aici, ci să continuăm călătoria spre perfecționare personală, o călătorie individuală, însă cu atât mai plăcută alături de niște tovarăși de drum și prieteni. Ce altceva putem face noi, adulții, mai valoros decât să le deschidem copiilor noștri ușa tuturor posibilităților, iar ei să pășească încrezători prin ea. Experiența acestui concurs ne arată că școala nu e neapărat plictisitoare și lipsită de provocări creative, ci poate fi chiar interesantă, îndrăzneață, originală și plină de zâmbet și culoare. La final nu pot spune decât… to be continued.

Autor, prof. Claudia Hotea