Chiar dacă au trecut mai bine de trei săptămâni de la încheierea taberei de vară „Animator zâmbete pentru cei mici” organizată de Asociația „Frați Minori Capucini” în localitatea maramureșeană Poienile de sub Munte, cu sprijinul financiar al Consiliul Județean Maramureș, ecoul frumoasei experiențe este încă viu în memoria voluntarilor care s-au implicat în această tabără. Am reușit să „culeg” câteva dintre gândurile și trăirile câtorva dintre tinerii participanți, voluntari la organizarea acestui proiect deosebit:

Mica „aventură” din Poieni mi-a umplut inima de bucurie! Am întâlnit oameni frumoși cu un suflet minunat! Nu m-am așteptat să decurgă atât de bine tabăra cu acei copilași, au răspuns pozitiv la fiecare activitate, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Chiar îmi doresc să continue acest proiect pentru a ne reîntâlni cu acei copii. (Delia)

Ca voluntar în Poienile de Sub Munte, am redescoperit copilăria pe care am avut-o și eu: jocuri simple, prietenii pe viață, și râsetele care răsunau în tot satul. Tabăra organizată de „Micul Prinț” la Poieni a fost un succes prin jocurile educative/de cunoaștere, prin legătura creată între voluntari/educatori și copii. Toate activitățile realizate cu aceștia s-au transformat în niște amintiri frumoase atât pentru noi, cât și pentru oamenii de acolo. Căldura cu care am fost primiți ne-a făcut să ne simțim ca acasă. Ținem legătura cu copiii, și mă bucur că ne întreabă când mai venim la ei pentru că și eu aștept la fel de mult. (Andreea R.)

Când spun Poienile de sub Munte spun Speranță, magie… magia care ne-a învăluit pe noi, voluntari și educatori, venind în această experiență. Am fost primiți cu brațele deschise, am descoperit în acest loc nu doar niște oameni deschiși spre nou, ci o familie! Zilele petrecute cu copiii ne-au dat energia și dorința de a le revedea zâmbetele în fiecare dimineață. „Mai facem încă un joc?” – această întrebare simplă era pusă de copii, iar noi răspundeam cu un zâmbet imens știind că am reușit să creăm relația de prietenie. Da, pot spune că în această tabără am legat multe prietenii, am descoperit fericirea de care dau dovadă copiii, ajutorul pe care îl oferă, și mai ales, simplitatea care îi înconjoară. Aștept cu nerăbdare următoarea tabăra în Poienile de Sub Munte, pentru că oamenii de acolo mi-au intrat la suflet! (Alina R.)

Experiența pe care am trăit-o în Poieni, a fost una deosebit de frumoasă și reușită. Emoțiile m-au copleșit văzând mulțimea de copii care s-au bucurat de fiecare activitate pe care am propus-o. Fiecare zâmbet și fiecare îmbrățișare m-au făcut să dau tot ce am mai bun pentru ca acești copii să trăiască intens bucuria acestor zile. Am simțit că sunt exact acolo unde trebuie să fiu. Aș repeta experiența cu aceeași disponibilitate și cu aceeași dăruire! (Monica)

Echipa de coordonare a proiectului

În fiecare vară, Centrul Educațional „Andreea’s Club” cu sediul în Piatra Neamț organizează tabăra internațională „English is fun…tastic!” Într-un peisaj feeric, din vecinătatea orașului Bicaz, se desfășoară, în serii de câte o săptămână, activități dintre cele mai interesante pentru copii cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani.

Cursurile de limba engleză, susținute de profesori voluntari din Marea Britanie, sprijiniți de elevi voluntari de la liceele din Piatra Neamț, atrag prin maniera lor inovatoare, copiii învățând prin joc, proiecte și muncă în echipă.

După-amiezile sunt consacrate excursiilor tematice la Lacul Roșu, Cheile Bicazului, Piatra Neamț, Cetatea Neamțului, plimbărilor cu telegondola, tiroliana, vapor sau bărcuțe. Astfel, copiii au ocazia să afle povestea muntelui Ceahlău, informații interesante despre Ștefan cel Mare și cele mai importante obiective din Piatra Neamț, să viziteze bojdeuca lui Creangă, dar și să se relaxeze.

Tabăra dezvoltă, de asemenea, spiritul competitiv prin nenumărate concursuri începând cu dans, karaoke, Miss și Mister și continuând cu competiții sportive pentru toate gusturile. Serile debutează cu opt dansuri de formații și se continuă cu discotecă sau concerte în aer liber. Ultima seară culminează cu barbecue lângă focul de tabără și proiecție de filme.

Elevii sigheteni, prezenți pentru a șasea oară în această tabără, însoțiți de neobositele doamne profesoare Luminița Colopelnic și Ileana Petrovan, s-au întors cu premii și medalii la toate categoriile: 9 premii I la concursul de talente, 1 premiu I și 3 premii II la karaoke, 2 premii II și un premiu III la dans, 1 premiu I la tenis de masă juniori, 1 premiu I și un premiu II la tenis de masă seniori, 1 premiu II la tir cu arcul, premiul I la fotbal, paintball și volei.

„Îmbini utilul cu plăcutul fără să-ți dai seama. Înveți prin joc, dar faptul că profesorii sunt englezi te constrânge să interacționezi în engleză. Este o tabără minunată și încurajez orice copil mic sau mare să o încerce măcar o dată”. (Diana Ștefănescu)

„Tabăra a fost o ocazie minunată de a-mi face prieteni noi și amintiri de neuitat. O experiență pe care aș repeta-o curând”. (Nicola Colopelnic)

Am descoperit această tabără în urmă cu șase ani și ceva mă face să revin aici mereu. Să fie profesorii prietenoși? Sau mâncarea bună, engleza autentică, prețul accesibil, jocurile bune, competiția? Pentru toate acestea vă recomand „English is fun…tastic!”

Autor, Darius Colopelnic
(clasa a X-a E, C.N. „Dragoș Vodă”, Sighet)

Când vorbim de cultură, vorbim despre tot ceea ce păstrăm frumos și valoros, ducând mai departe spre a fi cunoscut și altora, fiindcă obiceiurile și tradițiile înseamnă moștenirea cea mai de preț, înseamnă identitate și unicitate, iar dincolo de mândria de a trăi în spiritul culturii în care te-ai născut, se află bucuria de a o împărtăși celor din jur.

În virtutea acestui sentiment, de câțiva ani încoace, maramureșenii cu origini ucrainene stabiliți peste ocean, enoriași ai bisericii Sf. Petru și Pavel din orașul Auburn, statul New York organizează anual un deosebit festival cu un puternic impact în comunicatea americană, este vorba despre Festivalul Tradițiilor Ucrainene (Ukrainian-American Heritage Festival – desfășurat anul acesta duminică, 11 iunie). Acest festival este mai mult decât o sărbătoare, organizatorii români, ucraineni și americani deopotrivă, colaborează încercând prin eforuri mari să reînvie cele mai frumoase tradiții ucrainene și să le prezinte tuturor celor care doresc să le cunoască.

Scopul evenimentului constituie conservarea și promovarea culturii ucrainiene în comunitatea americană prin prezentarea tradițiilor și obiceiurilor transmise din generație în generație în materie de: preparate culinare cu specific ucrainean, muzică și dansuri tradiționale, port popular și alte atracții specifice culturii ucrainene.

Participanții au fost încântați și impresionați de tot ceea ce au văzut, degustat și ascultat, cultura ucraineană fiind celebrată într-o atmosferă de sărbătoare și multă voie bună, în compania familiei, prietenilor și tuturor celor care s-au alăturat invitației de a face cunoștință cu obiceiurile ucrainene .

Iată părerile cătorva dintre participanții la Festivalul Culturii Ucrainene din orașul Auburn, statul New York:

„Festivalul a fost deosebit, am avut mâncare tradițională ucraineană, ansamblu popular care ne-a încântat cu muzică și dansuri, ne-am distrat de minune iar fetițele mele, Brianna și Alisa au câștigat câteva premii la concusurile organizate în cadrul evenimentului”. (Maria Mihaela Ilcu, născută în comuna Remeți, stabilită în orașul Auburn, NY)

„Cred că a fost cel mai frumos festival pe care l-am avut de câțiva ani încoace. M-a impresionat în mod deosebit muzica live, calitatea fiind excepțională. Se simțea spiritul comunității prin enoriașii bisericii care au contribuit la realizarea acestui eveniment, cu mult entuziasm și multă căldură sufletescă. Ce mă îngrijorează este faptul că tineretul din biserică este seminificativ redus și foarte puțin interesat de păstrarea și promovarea tradițiilor pe care, împreună cu părinții și bunicii lor, le-au adus aici, în America, iar cu timpul, această reticență a noii generații față de propriile lor tradiții va conduce iremediabil la uitare.” (Darian Dubovici, Auburn, NY)

„Organizarea acestui festival a însemnat mult efort, în special pentru enoriașii care au pregătit cele mai alese bucate. Este important să înțelegem că acest festival oferă, înainte de toate, posibilitatea pentru localnicii din Auburn precum și din orașele apropiate, de a face cunoștință cu specificul culinar și atracțiile culturii ucrainene. Numeroși participanți devin nostalgici când iau parte la acest festival, aducându-și aminte de unde au pornit, făcând o călătorie în trecutul lor, în tinerețe, pe vremea când bunicii și părinții erau ucraineni autentici. Din păcate, majoritatea își aduc doar aminte de trecut, fără a încerca să mențină vie această cultură. Speranța enorașilor acestei parohii, constituită majoritar din persoane vârstnice, este ca prin acest festival, cultura ucraineană să renască, iar această renaștere este în primul rând legată de biserică, întrucât biserica din Auburn este singura instituție de rit ucrainean care ne-a rămas aici. Împreună cu întrega parohie, suntem foarte mândri că am reușit să organizăm acest festival sperând ca în viitor, numărul celor care doresc să îmbrățișeze cultura ucraineană să fie cel puțin la fel de numeros ca la ediția din acest an”. (Taras Colopelnic, Auburn, NY)

Autor, Antonia Luiza Dubovici

sursă foto: Vasyl Colopelnic

Vineri, 5 mai 2017, personalul Centrului Școlar de Educație Incluzivă Sighetu-Marnaței a sărbătorit Ziua Porților Deschise. Evenimentul a început la ora 9.00 și s-a derulat pe parcursul întregii zile.

„Scopul acestui eveniment a fost acela de a permite în primul rând părinților să viziteze centrul și să își facă o idee despre ce înseamnă acesta. Mulți părinți care au un copil cu probleme nu știu că există un loc în Sighet în care pot să îl aducă, unde primesc nu doar educație, ci și mâncare, servicii medicale și o gamă largă de forme de terapie”, susține profesorul psihopedagog Ștefănoiu Daniela.

Cu porțile deschise, centrul a primit azi nu doar părinți, ci și cadre didactice care au lucrat aici și care s-au bucurat să se reîntoarcă și să își reîntâlnească elevii.

„Vin cu mare drag aici pentru că e un loc apropiat sufletului meu. Mă bucur să văd progrese în rândul copiilor pe care i-am întâlnit pentru prima dată acum câțiva ani. Se lucrează bine cu ei și asta se vede”, mărturisește Raluca Hotico, logoped.

„E un loc în care copiii primesc foarte multă atenție. Se lucrează cu o grupă de 5-6 copii, ceea ce înseamnă că, spre deosebire de învățământul de stat, aici copiii primesc poate de 10 ori mai multă atenție”, susține profesorul psihopedagog Mutafof Melania.

Centrul școlar a fost conceput astfel încât să ofere servicii educaționale, medicale și terapeutice copiilor de grădiniță, celor din ciclul primar, gimnazial și chiar de liceu.

„E păcat că mulți părinți care au copii cu probleme nu știu că existăm, iar uneori, chiar dacă știu, nu vin fiindcă nu acceptă problema pe care copilul lor o are. Încearcă să îi integreze în școlile de masă crezând că fac un bine, însă acestor copii le-ar fi mult mai util să primească o educație și o îngrijire personalizate”, declară logopedul Manuela Joicaliuc.

„Ziua Porților Deschise are rolul de a atrage atenția părinților că existăm. Acest eveniment le oferă șansa să facă un tur al sălilor de clasă și al cabinetelor pe care le punem la dispoziție pentru a-i face să înțeleagă că la noi, copilul lor va avea ajutorul de care are nevoie”, încheie Bianca Mihalca, logoped.

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Sighetu-Marmației asigură următoarele servicii specializate:
– educație specială și specializată copiilor/elevilor/tinerilor cu dizabilități;
– compensare prin terapii specifice pentru copiii/elevii cu dificultati de învățare, dificultăți de dezvoltare, dificultăți de adaptare, tulburări de limbaj, tulburări de comportament, dizabilități mintale, senzoriale, fizice, neuromotorii și asociate;
– evaluarea psihopedagogică a competențelor fundamentale;
– evaluarea, diagnosticarea, orientarea școlară și profesională a elevilor din gradiniță/clasa a IV-a/clasa a VIII-a;
– asistență educațională și terapeutic-recuperatorie pentru copiii/elevii cu CES integrați în unitățile de învățământ de masă;
– informare și consiliere pentru părinți;
– informarea și consilierea cadrelor didactice;
– consiliere psihologică.

Activitatea de instruire educaţională şi de ocrotire se realizează în următoarele condiţii:
13 săli de clasă
1 grupă combinată de grădiniţă
5 săli de clasă-învăţământul gimnazial
2 săli de clasă pentru învățământul liceal special
1 Cameră senzorială
1 Cameră de terapie ludică
1 Parc de joacă
1 Cameră de terapie ludică
1 Parc de joacă
Două ateliere şcolare: croitorie şi prelucrarea lemnului
1 sală de sport
1 cabinet kinetoterapie
5 cabinete logopedice
2 cabinete informatică (AEL și TIC)
1 bibliotecă
1 cabinet medical
1sală profesorală

Mai multe informații găsiți pe site-ul oficial al instituției: http://www.cseisighetumarmatiei.ro

Autor, Diana Mariana Apopi

sursă foto: www. cseisighetumarmatiei.ro

În plină eră a modernismului, când comunicațiile cunosc o dezvoltare profundă, când printr-un simplu click se poat realiza legături în orice loc de pe glob, există oameni care preferă să comunice cu semeni de-ai lor prin intermediul undelor radio. Radioamatorii, căci despre ei este vorba, petrec ore în șir în fața stațiilor radio, pe care adesea și le construiesc singuri, în așteptarea realizării unei legături cu colegi aflați în locuri îndepărtate.

Și la Sighet radioamatorii din cadrul Asociației CQ-IZA, YO 5 K L J, pasionați de acest sport tehnico-aplicativ, desfășoară ample activități. Pentru a afla mai multe despre radiomatorii sigheteni am petrecut câteva ore împreună.

Îmbarcați la bordul unui autoturism ne îndreptăm spre sediul acestora situat într-un loc mirific , la poalele Solovanului. Ajunși la destinație, printre pomii înfloriți face o notă discordantă antena lungă de peste 30 de m întinsă deasupra unui deal ce mărginește zona. Intrați în sediu, radiomatorii nerăbdători pornesc stația, care emite și recepționează în gama undelor lungi și ultrascurte. Nu trece mult timp și se reușește stabilirea unei legături cu un radioamator din Moscova. Urmează o altă serie de legături realizate cu cei din Slovenia, Slovacia și Polonia. Fiind timp de zi condițiile de propagare a undelor radio nu sunt prea prielnice. Condițiile optime sunt cele pe timp de noapte. Printre două legături radioamatorii sigheteni îmi povestesc despre pasiunea lor.

„Am început cu frecventarea Cercului de electronică ce funcționa în cadrul Casei Pionerilor. Era în anul 1969. Îmi aduc aminte când am cumpărat primul tranzistor cu suma de 1 leu, sumă mare pe acele vremuri. Treptat, pasiunea s-a dezvoltat și, pe lângă construirea de diverse montaje electronice, am învățat să depanez aparatură electronică. În ceea ce privește radioamatorismul am început cu o stație de recepție, după care am trecut și la emisie. În prezent, alături de colegii mei radioamatori continuăm să ne derulăm activitatea din dorința de a realiza legături cât mai numeroase cu colegii aflați în cele mai îndepărtate colțuri de lume. Chiar în epoca Internetului, a telefoniei mobile, radioamatorismul își păstrează farmecul aparte care nu se poate compara cu altceva”, a spus Petru Ivanciuc, YO5 QDI.

„Mi-am dorit foarte mult să devin radioamator. Înainte de 1989, fiind angajat al Ministerului de Interne, acest lucru era imposibil. După anul 1989, alături de colegii mei mai în vârstă, am deprins tainele radioamatorismului. Pe vremuri se lucra în telegrafie (Codul Morse, not. red) foarte mult și abia apoi se trecea la legăturile în fonie. Pentru noi nu există satisfacție mai mare decât să reușim să realizăm legături cu colegii aflați la foarte mare distanță. De-a lungul vremii radioamatorii sigheteni au reușit să stabilească legături confirmate de QSL-uri (cărți poștale care atestă legăturile bilaterale realizate, not. red.) cu regele Husein al Iordaniei și cu regele Juan Carlos al Spaniei. Într-adevăr poate părea demodat să realizezi legături prin intermediul stațiilor de emisie-recepție când există sateliți și alte mijloace ce facilitează comunicațiile. Nouă, activitatea de radioamator ne oferă mari satisfacții. Pasiunea pentru radiomatorism se transmite de la o generație la alta. Sperăm ca și noi să o transmitem mai departe. Nu se poate descrie prin cuvinte ceea ce simțim când, de exemplu, realizăm o legătură cu Japonia. Radioamatorismul este și o modalitae de a se însuși cunoștințe și deprinderi utile. Nu putem trece și peste latura utilitară a radioamatorismului și importanța acestuia în cazul unor situații de urgență când mijloacele clasice de comunicare cad sau în cazul unor activități de descoperire și căutare a persoanelor victime ale unor accidente, cum a fost cel de avion din Munții Apuseni. Ne dorim să ducem pe mai departe tradiția veche de peste 60 de ani a radioamatorismului sighetean”, a spus Ioan Molnar, YO5 OJC.

„Și eu am început cu electronica, în anul 1979, la Baia Mare. Am urmat cursurile Liceului de Telecomunicații din Baia Mare și, în paralel, cursuriele de electronică de la Casa de Cultură. Am început cu telegrafia, dar aceasta nu s-a prins de mine. Revenit la Sighet am luat legătura cu radioamatorii locali și am devenit radioamator cu acte în regulă. În prezent, alături de colegii mei ne străduim să impulsionăm și să dezvoltăm radioamatorismul sighetean. Este o pasiune care îți oferă multe satisfacții”, a spus Gheorghe Râșco, YO5 QBS.

Printre alte aspecte ce privesc activitatea radioamatorilor sigheteni aflu că aceștia derulează și acțiuni de promovare a Sighetului în țară și străinătate prin intermediul undelor herțiene.

„Într-adevăr, fiind sigheteni nu putem să nu ne implicăm și noi în promovarea municipiului de la poalele Solovanului. Așa a fost și în cazul mai multor evenimente de anvergură. Ultimul a fost Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă, când l-am făcut cunoscut colegilor din țară și străinătate, care așa au aflat de noi și și-au manifestat un mare interes pentru a cunoaște mai multe despre Sighet, Maramureș, oamenii locului, tradiții și obiceiuri. Cu acest prilej împreună cu cei de la Centrul Cultural Sighetu Marmației au fost emise diplome care au fost împărțite radioamatorilor, pentru acest lucru îi mulțumim domnului Dan Spiridon Pralea, managerul Centrului Cultural Sighetu Marmației”, a punctat Ioan Molnar, YO5 OJC.

Privindu-i pe radioamatorii sigheteni cu câtă atenție și dedicare se străduiesc să stabilească o legătură, rămân impresionat. Sub coordonarea acestora trec și eu la stația de emisie-recepție și purced la căutarea unor radioamatori aflați în trafic. După filtrarea semnalului de paraziții specifici, spre încântarea mea, găsesc vreo câțiva . Într-adevăr, este ceva plăcut să auzi o voce aflată la mare depărtare.

Vorbind de tradiția radioamatorismului sighetean, ajungem la cei care și-au adus o mare contribuție la dezvoltarea acestuia. Din păcate, mulți nu se mai află printre noi.

„Nu putem să nu ne amintim de cei care ne-au călăuzit primii pași și care ne-au fost adevărate modele. Cu profundă recunoștință îi amintim pe regretații : Vasile Oceanu, Alexandru Sztupar, Iosif Stadler, Ferdinand Vizauer, Vasile Roman. Îmi aduc aminte de domnul profesor Alexandru Sztupar, care, grav bolnav, paralizat, nu putea nici vorbi, în dorința de a comunica, reușea să bată codul morse cu… limba pe un microfon. A fost un împătimit radioamator așa ca și ceilalți, care, trecuți în eternitate ne obligă să ducem pe mai departe ceea ce au început ei”, a spus Ioan Molnar, YO5 OJC.

Mă despart de radioamatorii sigheteni cu un sentiment de satisfacție generat de faptul că am reușit să pătrund într-o lume mai aparte. Le promit că voi reveni și altă data în mijlocul lor. Stația radio se stinge încet, încet, odată cu lăsarea serii, dar doar pâna la data următoare când, repornită, ne va duce pe calea undelor spre lumea larg deschisă.

Liviu Șiman

Un inedit protest artistic (muzică&desen) împotriva comasării Școlii de Muzică și Arte Plastice (SMAP) cu Școala generală „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”, a avut loc lângă Primăria Sighet (pe strada pietonală) azi, 29 martie 2017, începând cu ora 18.30.

Invitația lansată pe facebook de către organizația neguvernamentală Kiwanis Maramureș a adunat într-un timp relativ scurt elevi, părinți, profesori receptivi la demersul comunității de a păstra Școala de Muzică instituție cu personalitate juridică, de sine stătătoare.

Făcând abstracție de polemicile din ultimele zile, considerăm că acest „protest” muzical este un mesaj în plus pentru ca situația să revină la normal și Școala de Muzică să fie sprijinită – chiar dacă există „pericole” legislative – să continue o tradiție pe care și-a câștigat-o de-a lungul timpului.

Nume precum Aurelia Vișovan, Raluca Michnea, Lucian Madiar sau Cadmiel Boțac, foști elevi ai Școlii de Muzică Sighet, sunt „argumente” pentru a ne implica civic în susținerea asigurării continuității acestui brand al municipiului nostru.

Echipa „Salut, Sighet!”

Festivalul Datinilor și Obiceiurilor de Iarnă – Marmația 2016, a ajuns la aproape jumătate de secol de existență (mai exact, în acest decembrie, am avut ediția cu numărul 48). “Alaiul” este așteptat cu nerăbdare de sigheteni, dar și de turiști, mii de oameni inundă străzile Sighetului pentru a participa la atmosfera de sărbătoare. În acest an colindele de Crăciun au fost “aduse” de numeroase grupuri din satele  Marmureșului, dar și din țară (Neamț, Suceava, Sibiu și Timiș) și Ucraina (Hust și Cernăuți). “Festivalul” a umplut străzile, agitația a fost pe măsură, centrul municipiului a fost o mare scenă, satisfacțiile… în funcție de așteptări!

Autor, Salut, Sighet!

Filmare: Timur Chiș

Sursă foto (principal): Teofil Ivanciuc

Sighetul găzduiește pentru a doua oară expoziția “I colori per la pace”, într-un demers ce ar putea sprijini– așa cum se evidenția într-o propunere incipientă – transformarea orașului nostru într-un Centru al Păcii, unic în România.

Expoziția găzduită de Muzeul Maramureșului a oferit numeroșilor participanți, gândurile, ideile și sentimentele “colorate” expuse pe simeze, într-o abordare pură, curată, așa cum numai copiii le pot transfigura în imagini. Micii artiști au “mixat” culorile pentru a transmite esența mesajului izvorât din martiriul orașului Sant’Anna di Stazzema (Provincia Lucca – Italia): bunul cel mai de preț al lumii este PACEA. Au expus la Sighet, alături de copii din mai multe țări din întreaga lume și 20 de elevi sigheteni (alte 7 lucrări au rămas în țările în care au fost expuse de către Asociația „I colori per la pace”).

Printre cei care au privit, admirat și au dorit să împărtășească celorlalți sentimentele au fost prof. Gheorghe Todinca (directorul Muzeului Maramureșului și gazda expoziției), Horia Scubli (primarul Sighetului), Antonio Giannelli (președintele Aociației „I colori per la pace” – Italia), Caius Lugojan (coordonator proiect pentru România), Ioan Muntean (director Clubul Copiilor Sighet), etc.

Cu detalii, profesorul Caius Lugojan:

Elevii de la Clubul Copiilor au oferit celor prezenți colindul maramureșean în română și ucraineană, pentru a sublinia dimensiunea creștină și frumusețea Crăciunului.

Primarul municipiului Sighet a acordat diplome copiilor talentați, ce și-au oferit lucrările iubitorilor culorilor, artelor și păcii.

Autor, Salut, Sighet!

Audio: Ioan J. Popescu