Vineri, 05 noiembrie 2021, la Sighet, a fost inaugurată Noua Mare Sinagogă. Inaugurarea unei sinagogi presupune scrierea manuală a unui sul sfânt de Torah. Ultimele pagini ale acestui sul au fost desăvârșite azi la sinagoga Teitelbaum reconstruită (mai multe informații puteți citi AICI și AICI), fiind completate literă cu literă de către cei 400 de rabini și învățăcei prezenți. Acest moment a fost încărcat de emoție și mare bucurie manifestată prin muzică și dans.

Foto, video & text, dr. Sorin MARKUS

Joi, 07 octombrie 2021, am avut parte de un concert pur și simplu… sclipitor. Deși efectele valului patru al pandemiei se simt și-n restricțiile impuse la toate tipurile de întruniri, concerte etc la Sala de concerte „Monica Chifor” a Școlii de Muzică și Arte Plastice din Sighet au fost prezenți 120 de spectatori care – la final – au plecat fericiți spre case.

Am așteptat cu nerăbdare revenirea acasă a „prințesei pianului”, Aurelia Vișovan, pentru a ne bucura de muzică superbă… clasică. Aurelia Vișovan n-a venit singură, a venit cu mica, dar spectaculoasa „echipă” din care face parte, formația de muzică de cameră „Transylvanian Piano Trio”, înființată în anul 2018.

Cei trei tineri muzicieni sunt Vlad Răceu (solist al Filarmonicii Dinu Lipatti Satu Mare, șef de partidă al Filarmonicii Transilvania din Cluj și lector universitar la Academia de Muzică G.Dima din Cluj, violonist), Octavian Lup (solist concertist, dirijor, lector universitar la Academia de Muzică G.Dima din Cluj și artist instrumentist la Opera Națională București, violoncel) și Aurelia Vișovan (profesor universitar la Universitatea de Muzică din Nürnberg, solistă invitată de către bine-cunoscute instituții muzicale din Europa, printre care Filarmonica din Berlin, pianistă).

Trio-ul se află într-un turneu prin Transilvania iar prima „oprire” a fost fixată la Sighet. Am avut parte – după multe luni de lockdown cultural – de o „mostră” de normalitate live, un concert care ne-a inoculat doza de liniște și încântare pe care o așteptam cu… nerăbdare.

Cei trei tineri frumoși, prietenoși, profesioniști desăvârșiți și – mai ales – pasionați de muzică ne-au oferit un program foarte „relaxant”, optimist, care a cuprins compoziții de Maurice Ravel („Trio pentru pian, vioară și violoncel în la minor”) și Astor Piazzolla (tangourile din seria „Cele patru anotimpuri”). Evident că bisurile „insistente” ne-au prelungit programul/ seara muzicală cu – ce se putea mai adecvat?! – „vindecătorul de suflete” Piotr Ilici Ceaikovski și-ale lui „Emoții de toamnă”, care ne-a oferit un leac… infailibil.

Mulțumim, dragi și minunați muzicieni, mulțumim că nu ne ocoliți și – mai ales – că ne respectați respectând muzica! După seara de joi (07 octombrie 2021) putem să ne declarăm fericiți – chiar dacă temporar – că putem să mai beneficiem din când în când (de data aceasta având și lobby-ul sighetencei Aurelia Vișovan) de evenimente de înaltă ținută artistică. Și, să nu uităm și de aportul unor generoși sponsori (la acest concert s-a implicat Rotary Club Sighet) care contribuie la acest gen de… „întâmplări” culturale.

Sighetenilor care nu au reușit – din diverse motive – să participe la concertul „Transylvanian Piano Trio”, le oferim înregistrarea video a tangoului „Vara” de Astor Piazzolla.

Foto & video & text: Ion Mariș

Vineri, 8 octombrie 2021, Comunitatea Evreilor din Sighet a marcat, la Monumentul Holocaustului, Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România.

Data de 9 octombrie a fost aleasă – și instituită prin Hotărâre de Guvern pe 5 mai 2004 – deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Bucovina revenise sub administrația României conduse de Ion Antonescu în luna iunie a aceluiași an.

Video, dr. Sorin MARKUS

sursă foto: Primăria Sighetu Marmației

Violonistul Sabin Laviniu Penea (cu o experiență muzicală foarte diversificată, de la jazz până la muzică electronică), ne-a oferit o rafinată „lecție” de muzică în ultima zi de septembrie, dintr-o toamnă sigheteană nu tocmai lipsită de griji. S-a văzut și simțit talentul bine „construit” al tânărului violonist, s-a văzut și simțit că iubește enorm muzica și mai ales – mulțumim! – ne-a re-deschis Sala de concerte „Monica Chifor” cu un program foarte variat.

Am ascultat Johann Sebastian Bach, Dimitrie Cantemir (am aflat, pentru prima dată – cel puțin eu – că prințul nostru a fost și compozitor), George Enescu, Eugène Auguste Ysaÿe, Ion Voicu și Béla Bartók. Remarcabil periplul muzical care ne-a „purtat” printre compoziții foarte diferite stilistic dintr-un program bine ales, echilibrat.

La final a fost și-un bis iar copiii (majoritatea elevi ai Școlii de Muzică și Arte Plastice), tinerii și mai puțin tinerii prezenți în sala de concerte au fost încântați de foarte plăcutul recital pe care ni l-a oferit violonistul Sabin Penea. Sperăm să ne mai întâlnim pe la Sighet cu astfel de surprize de bun-gust.

Cu scuzele de rigoare pentru o filmare de amator, vă oferim suita „Șase dansuri românești” (1915) de Bela Bartok, violonistul Sabin Penea fiind acompaniat la pian de prof. Uliana Yurkuts (Școala de Muzică și Arte Plastice Sighet).

Foto & video & text: Ion Mariș

Azi, 31 august 2021, s-a întrunit Consiliul Local al municipiului Sighetu-Marmației, care a hotărât în unanimitate decernarea titlului de Cetățean de Onoare al Sighetului doamnei Hédi FRIED, scriitoare și supraviețuitoare a Holocaustului, stabilită în Suedia. Doamna Hédi Fried nu a putut fi prezentă decât telefonic, starea de sănătate nepermițându-i deplasarea din Stockholm la Sighet.

Diploma a fost preluată de către doamna doctor Mariana Markus (foto) din partea comunității evreiești, Sighet, urmând a fi exzpediată la Stockholm. La ceremonia de decernare a participat și dl. Robert Schorr din partea Federației Comunităților Evreiești din România.

Video, dr. Sorin Markus

***

Hédi FRIED,  psiholog și scriitor, supraviețuitoare a Holocaustului, s-a născut la 15 iunie 1924 în Sighet (în familia Smuck, întreprinzători locali), fiind cea mai mare dintre cele două surori ale familiei.

În luna mai a anului 1944 Hédi Fried a fost deportată, împreună cu familia sa și cu alți evrei din Sighet, de către autoritățile maghiare din nord-vestul Transilvaniei, în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Părinții și rudele ei au murit acolo. A fost transferată apoi în lagărul de muncă forțată de la Bergen-Belsen, de unde a fost eliberată în aprilie 1945 și, cu ajutorul Crucii Roșii, s-a stabilit în Suedia, unde a ajuns în iulie 1945. În iunie 1948 se căsătorește cu Michael Fried, un supraviețuitor și el al Holocaustului – tot din Sighet – și au trei copii.

În iunie 1957 își ia licența (BA) în Psihologie și Pedagogie la Universitatea din Stockholm.
Hédi Fried a lucrat în Suedia ca psiholog și a participat la „educarea tinerelor generații, promovând toleranța și înțelegerea între oameni”.

A publicat cinci cărți cu conținut autobiografic, care au fost traduse în peste 20 de limbi. Patru cărți au fost traduse în limba română: Frânturi dintr-o viață. Drumul la și de la Auschwitz (publicată în limba suedeză în anul 1992), Întoarcere la viață (publicată în lb. suedeză în anul 1995), A treia viață (publicată în lb. suedeză în anul 2002), Pendulul Vieții – Fragmente, experientțe, reflecții – Date istorice și îndrumător pentru profesori (publicată în lb. suedeză în anul 2003).
Frågor jag fått om Förintelsen (2017, Suedia) – „Întrebări pe care le-am primit despre Holocaust” n-a fost încă tradusă în limba română.

Hédi Fried a fost distinsă cu medalia Illis Cvorum (1998) și a fost numită Europeanul Anului în 1999 iar în anul 2000 a primit Natur & Kulturs Kulturpris, un premiu cultural pentru opera ei literară.

În 2015 a fost distinsă cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, în 2016 cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania, clasa I, iar în anul 2018 a fost numită Eroul Anului, printr-un vot exprimat de cititorii revistei Magazin M.
În decembrie 2017 i s-a acordat Premiul Olof Palme pentru „eforturile neobosite de apărare a egalității în drepturi a tuturor oamenilor, precum și pentru munca de o viață de a face cunoscute atrocitățile produse de nazism și rasism, violență și prejudecăți”.

Hédi Fried a efectuat două vizite la Sighet, în anii 2010 și 2011 (consemnate la vremea respectivă de regretatul jurnalist Ioan J. Popescu). În luna mai 2011 a fost invitata de onoare a Clubului Rotary Sighet, unde i s-a înmânat o Diplomă de Excelență pentru activitatea excepțională în slujba păcii și a toleranței.

Foto: Wikipedia (stânga)/Ion Mariș (dreapta)

Sighetul are și viață culturală de noapte! V-ați putut imagina așa ceva? Desigur, nu mă refer la baruri, pub-uri și terase nocturne utile – desigur – pentru un anumit segment (sau chiar un cerc!) al populației. Acelea sunt nelipsite deși, am aflat din lecția de istorie en plein air (în curtea Universității Babeș – Bolyai – Extensia Sighet), că până și la cârciumi suntem codași comparativ cu perioada interbelică.

O audiență nemaipomenită, numeroasă dar și curioasă, s-a aflat vineri noaptea, începând cu ora 22:00 în curtea unei clădiri reprezentative a Sighetului, pentru a desluși câteva repere importante din istoria municipiului nostru oropsit azi, care peste cinci ani va împlini (după „certificatul” pe care-l deține la această dată) 700 de ani. Deși norii amenințători și o alertă de cod roșu păreau că vor speria publicul doritor de evenimente „sănătoase”, ne-am adunat cu speranța că Sighetul poate fi „resuscitat” în orice perioadă a zilei și, în ultimă instanță, chiar noaptea!

Teofil Ivanciuc, freelancer „forțat” al cetății fortificate birocratic în zilele noastre, ne-a captat și cooptat într-o incursiune bine fundamentată în istoria Sighetului. (Am încercat să depistez în public niscaiva urme de profesori de istorie, istorici, specialiști și alte „organe” oficiale dar… a fost în zadar.)

Iar publicul prezent a fost încântat; cred că Sighetul are mulți cetățeni pasionați de istorie, cultură dar unele evenimente – organizate formal – sunt atât de anoste și de rigide încât se bucură de acestea doar cei care sunt obligați de/la… stat! Știu că sunt prea pesimist dar, profesioniștii, oamenii care pot contribui cu succes la promovarea Sighetului sunt „evitați”, sunt lăsați să se zbată de pe margine, spre liniștea sinecuriștilor mai noi și mai vechi.

Dar, să revin la noaptea de istorie, „servită” și gustată firesc până pe la ora 00:30. Am urmărit o succintă trecere în revistă a reperelor importante din istoria Sighetului, expusă de neobositul Teofil Ivanciuc (cu pertinente completări oferite de directorul Extensiei Sighet, conf. univ. dr. Marin Ilieș), am coborât la subsolul actualei Extensii UBB pentru a descoperi urme de secole presărate cu vibrații „magnetice” imemoriale, am poposit la Biserica Reformată din Sighet (una dintre cele mai vechi clădiri din Sighet) unde am înfruntat stropii de ploaie pe platforma exterioară dintre turnurile estice (ghidați de Teo Ivanciuc și de amabila gazdă Attila Csik) și, în cele din urmă, am ajuns în subteranele fostului Palat Cultural, îndrumați părintește tocmai de… preotul Dan Sidău. Sincer, pentru mine, surpriza cea mare au constituit-o…. spectatorii, foarte mulți tineri și chiar copii, dornici de evenimente inedite, „neregizate” ambiguu, lipsite de clișee și formalism.

Și mai am o bucurie, pe lângă evenimentul în sine, out of the box, mi-au atras atenția ideile și propunerile de proiecte pe care ni le-a dezvăluit părintele Sidău, vizavi de viitorul actualului Palat Cultural – Episcopal. Palatul – care va fi complet reabilitat se pare până la sfârșitul anului! – va fi deschis comunității sighetene, va găzdui și evenimente laice, va fi – sper – un centru de greutate pentru cultura atât de amorțită a Sighetului.

În subteranele Palatului s-a încheiat o noapte senină (deși ploaia nu-și contenea cadența), a fost prima noapte „turistică” a Sighetului care poate fi punctul de plecare pentru o serie atractivă de… Nopți „Imperiale” Sighetene!

Videoul colaboratorului nostru, dr. Sorin Markus – pe care vă invităm să-l urmăriți – vă va lămuri că Sighetul (mai) are multe…. mistere!

Foto & text: Ion MARIȘ

Video: Sorin MARKUS 

Sâmbătă, 12 iunie 2021, sighetenii au avut azi ocazia de a viziona filmul intitulat „Hédi Fried-Frica mea” la Casa Elie Wiesel. Evenimentul a fost coordonat de muzeograful Alina Marincean.

Scriitoarea Hédi Fried s-a născut la Sighet în 15 iunie 1924 şi trăieşte în Suedia, fiind supravieţuitoare a Holocaustului. În anul 2017 a primit  prestigiosul premiu Olof Palme, împreună cu un alt supravieţuitor al lagărelor de exterminare, Emerich Roth (născut şi el în acelaşi an nu departe de aici, la Vinogradov, în Ucraina de azi).

Hedi Fried, autoare a cinci cărţi, este una dintre cele mai puternice voci ale memoriei evreieşti, meritele sale fiind recunoscute şi în 1997, atunci când a primit titlul onorific de Europeanul Anului.

Dr. Sorin Markus o intervievează pe Alina Marincean:

Autor, Sorin MARKUS

În cadrul evenimentelor reunite sub genericul „Muzeul Satului în sărbătoare”, luni, 24 mai 2021, la Muzeul Satului „Mihai Dăncuș” a fost vernisată expoziția de fotografie PĂDURILE SECULARE DE LA STRÂMBU BĂIUȚ (organizată de WWF România în colaborare cu Muzeul Maramureșean). Expoziția va rămâne permanent la dispoziția turiștilor la Casa Dunca de Șieu.

Autor, Sorin MARKUS

Sub genericul „Muzeul Satului în sărbătoare”, duminică, 23 mai 2021, a avut loc ceremonia oficială de deschidere a evenimentelor ocazionate de aniversarea a 40 de ani de la inaugurarea Muzeului Satului din Sighet. Evenimentele se vor încheia duminică, 30 mai 2021.

Ceremonia de azi a cuprins două momente dedicate personalității prof. dr. Mihai Dăncuș, respectiv, expoziția In memoriam Mihai Dăncuș și sfințirea unei troițe închinate memoriei fostului director al Muzeului Maramureșean din Sighet (1977-2011). De azi, Muzeul Satului poartă numele „Mihai Dăncuș”.

Foto & Video, Sorin MARKUS

Dacă sărbătoarea de Pesach reprezintă ieșirea din Egipt, care semnifică îngustimea, propriul Ego, revelarea proprietăților divine ale sinelui, această energie nu se manifestă plenar decât în urma procesului de Omer (numărătoarea celor 49 zile) care culminează cu Shavuot. Dacă de Pesach israeliții au obținut prin Moise eliberarea necondiționată și fără efort din sclavie, perioada de Omer este o perioadă de muncă spirituală asiduă pentru consolidarea acestei libertăți. Această dedicare spre spiritualitate atinge un maxim de Shavuot, când, studiind cu fervoare și entuziasm Torah întreaga noapte de Shavuot se atinge o conectare la energia nemărginită a creației și se îndepărtează toate judecățile cât și energia morții din viața fiecăruia dintre noi cât și a omenirii în ansamblu.

Așadar, Shavuot este mai mult decât o evocare religioasă a primirii celor 10 porunci pe muntele Sinai, este un eveniment cosmic, de conectare la un nivel energetic incomprehensibil în alte momente ale anului, care, într-un cuvânt ar putea fi exprimată ca Imortalitate.

Autor (foto, video & text)
Sorin MARKUS

Sâmbătă, 24 aprilie 2021, senatoarea Diana Iovanovici Șoșoacă a poposit pentru câteva ore în Sighetul Marmației (via Vadu Izei, unde a și înnoptat).

După o scurtă plimbare prin centrul Sighetului, sentoarea Șoșoacă a preferat să se întâlnească cu sighetenii în piața de alimente a orașului.

După ce a luat pulsul pieței orașului, senatoarea Diana Șoșoacă ne-a acordat un scurt interviu. Pe parcursul vizitei la Sighet, senatoarea a fost însoțită de un înfocat susținător maramureșean, economistul Nistor Lihet.

Ion MARIȘ

Cu două zile înaintea începerii sărbătorii de Pesach, membrii comunității evreilor din Sighet s-au întâlnit în Sinagoga mare pentru a evoca ieșirea din Egipt, din țara robiei. Slujba a fost oficiată de Perl Adrian, iar discursul inaugural a fost rostit de Dl. Prof. Ganz Peter.

PESACH

Negativitatea a început pe Pămînt odată cu păcatul lui Adam și Eva. Cînd aceștia au gustat din Eitz Hadat (fructul oprit) s-a produs o separare între bine și rău, separare care se apropie de sfârșit odată cu ieșirea din Egipt de Pesach.

Înainte de Pesach, israeliții se aflau într-o stare atît de negativă numită a 49-a poartă a negativității încît dacă mai coborau o treaptă (a 50-a) situația ar fi devenit fără scăpare. Însă, cum vom vedea mai tarziu, Pesach a produs un miracol și a declanșat revenirea spirituală din această stare extrem de negativă, revenire care devine completă de Shavuot, după cele 49 zile de Omer.

Patriarhul Abraham, care a trăit cu 400 ani înaintea Exodului a primit în vis la vîrsta de 100 ani de la Creator mesajul (total ilogic pentru vremurile noastre) că în curînd va avea un fiu, iar acesta va fi sămînța unui întreg popor. Poporul israelit ce va rezulta din Abraham va fi înrobit pentru 400 ani într-o țară străină. Deși acest vis este atît de neverosimil, Abraham, care avea un nivel de spiritualitate foarte înalt a înțeles mesajul visului și s-a bucurat. Cum să se bucure cineva că urmașii săi vor fi robi? Secretul pe care el îl cunoștea era că pentru a atinge credința deplină, nivelul cel mai înalt de spiritualitate, un om (și, respectiv, un întreg popor) trebuie mai întîi să fie la nivelul cel mai jos spiritual, nivel reprezentat în vis de cei 400 ani de robie egipteană.

Cuvîntul faraon are aceeași valoare numerică în ebraică ca și gât, gâtul este o porțiune îngustă care separă capul de trup, și de asemenea Mitzraim (Egipt) semnifică îngustime. Îngustimea faraonului și a Egiptului a făcut ca, deși el avea la picioarele sale un întreg imperiu să își dorească să țină în scavie pe urmașii lui Abraham, poporul israelit, semnificația fiind aceea de a ține în sclavie poporul preocupat în cel mai înalt grad de spiritualitate. Eliberarea din această sclavie semnifică faptul că obținerea credinței depline este imposibilă fără a fi precedată de o perioadă de negativitate, incertitudini, îndoieli.

După 6 zile de peregrinări prin Egipt în urma celor 10 plăgi, Creatorul le spune urmașilor lui Abraham: „Stați în fața mării și veți vedea marea minune pe care Eu o voi face pentru voi”. Imediat după aceasta, o armată imensă a faraonului apare în urma lor iar ei sunt prinși în capcană între armata imensă și Marea imensă. Apoi a urmat minunea, precedată de intrarea în Marea imensă a unui israelit (ce avea deja credință deplină) pînă la gât. Moise, care conducea convoiul israelit, îl întreabă pe Creator care e cheia acestui miracol de despicare a mării, iar acesta îi răspunde că e o ecuație spirituală foarte simplă: avem pe de o parte natura, în care oceanul nu se despică, există boli incurabile, unele probleme nu se rezolvă, iar pe de altă parte a balanței, există miracole care răstoarnă toate aceste legi ale naturii.

Omul, de asemenea are natura sa constituită din egoism, dorința de a acumula pentru sinse însuși, de a beneficia din fiecare acțiune a sa. Dacă vrei să schimbi natura universului, să despici marea, trebuie să renunți complet la această latură egocentristă.

Legat de urmărirea israeliților de armata faraonului, Torah ne spune că armata egipteană se apropia din ce în ce mai mult de ei, însă Zoharul decodează acest mesaj cum că israeliții se apropiau din ce în ce mai mult de Creator, de credința deplină.

Despre aceasta este Pesach-despre eliminarea haosului din viețile noastre prin credință deplină. Lectura Hagadei începe cu propoziția „Noi am fost sclavi în Egipt”. NOI, nu străbunii noștri!-deci e clar că e vorba despre eliminarea negativităților proprii cărora NOI le suntem sclavi, Eliberarea NOASTRĂ din propriul Egipt, din propria îngustime. Conștientizăm cît de jos suntem și ne eliberăm total din cea de-a 49-a poartă a negativității. De aceea Creatorul i-a spus lui Abraham că urmașii lui (NOI) vom fi sclavi și că se vor elibera din propria sclavie întru credință deplină, certitudine.

Pesach înseamnă în ebraică Pe=gură și Sach=rostește, vorbește. De aceea, tehnologia serii de Seder implică multă vorbire, explicarea fiecărei etape pe care noi o urmăm. Cuvîntul seder înseamnă ordine, deosebirea fundamentală între alte seri și cea de Seder (inclusă în celebrele întrebări Ma nishtana) este că în alte seri noi cinăm cum vrem, dar în seara de Seder, pentru a accesa această energie a eliberării din propriul Egipt, noi respectăm o anumită ordine, parcurgînd cele 15 trepte:
1. Kadesh – primul pahar de vin, aplecîndu-ne spre stînga
2. Urchatz – spălarea pe mâini fără rugăciune (spălare de negativități asemenea unui Mikve)
3. Karpas – pătrunjel înmuiat în apă sărată
4. Yachatz – rupem matza din mijloc (din cele 3 bucăți de Matza) numită Afikoman în două părți inegale și ascundem bucata mai mare
5. Magid – spunem povești și apoi bem al 2-lea pahar de vin aplecîndu-ne spre stînga
6. Rachtzah – spălarea pe mâini cu rugăciune
7. Motzi – mestecăm lent Matza aplecat spre stînga meditînd pentru sănătate
8. Matza – mîncăm matza
9. Maror – hrean, cuvînt cu valoare numerică identică cu a cuvîntului Moarte. Pe măsură ce îl mestecăm, din amar el devine dulce, deoarece îl amestecăm cu haroset
10. Korech – mîncăm haroset, acea combinație dulce de fructe
11. Shulchan orech – servim cina
12. Tzafun – copiii caută și găsesc afikomanul pe care îl cumpărăm de la ei și mîncăm din afikoman
13. Barech – al 3-lea pahar de vin, odată cu care turnăm pe masă un pahar pentru profetul Eliahu
14. Halel – al 4-lea pahar de vin
15. Mirtza – cântăm

Chag Pesach Sameach și Shabat Shalom!

Autor (foto & video & text), Sorin MARKUS