Actualitate CNDV 100

#CNDV100 – „Fenomenul” Ion Bledea – Sculptorul Nordului – este absolvent al Liceului „Dragoș Vodă”!

image_printPrinteaza

În acest an (04 aprilie 1949) sculptorul Ion Bledea a împlinit 70 de ani: s-a născut la Bârsana, pe frumoasa Vale a Izei. Are în urmă un trecut artistic solid – un număr impresionant de lucrări semnate Ion Bledea fac parte din colecții private de pe întreg mapamondul sau se înalță monumental în orașe importante din Europa și Mexic. Ion Bledea este un nume de referință pentru Sighetul Maramureșului, dar și pentru România.

Am discutat cu Ion Bledea în atelierul lui, „sufocați” de lucrări, „inhalând” aromele diverselor esențe de lemn, ascultându-l fermecați de povești exotice și amintiri parțial memorate în mii de fotografii. În mintea lui, în lucrările cuminți/ atent expuse în atelier, în casa lui, sunt depozitate sute, mii de momente importante din viața sculptorului. Ne-a dezvăluit amănunte – interferențe cu directori de întreprinderi, cu diverși oameni importanți, miniștri, ambasadori, oameni de cultură, artiști, personalități din țară și din lumea largă. Panoplia lui cu zecile de premii, marea majoritate obținute în străinătate, din Germania până în Mexic este dovada că Ion Bledea este un om împlinit; el atașează la fiecare lucrare o descriere cu lux de amănunte, detalii profesionale dar și observații de culise de la concursurile la care a participat. Sculptorul sighetean își iubește munca, arta, modelatul lemnului, lucrează cu aceeași pasiune ca și-n tinerețe și are planuri pe termen lung.

Vizitatorii, oaspeții Sighetului, cei care sunt cunoscători într-ale artei ajung și pe la locuința familiei Bledea (de pe liniștita stradă Bradului), îl caută și-i cercetează cu drag muzeul de-acasă, toți fiind seduși de „armata” de lucrări, de subiectele abordate și mai ales de stilul inconfundabil prin care sculptorul dezvoltă atât teme tradiționale cât și subiecte moderne.

Ion Bledea, artist autodidact, celebru în întreaga Europă, este un om modest, cu bun simț, „rău” și năbădăios cu cei care nu-i respectă personalitatea și, mai ales, mândru că este absolvent al Liceului Dragoș Vodă (promoția 1974, seral).

În urmă cu doar câteva zile i s-a lansat un nou album („Ion Bledea – Sculptorul Nordului”), chiar acasă, la casa – muzeu – atelier, „În grădina lui Ion” iar bucuria artistului de 70 de ani, Cetățean de Onoare al Sighetului persistă și în discuția noastră.

SS: Stimate Ion Bledea, cum se simte un artist la 70 de ani?
IB: Un artist ajuns la vârsta de 70 de ani se simte plin de vitalitate și aș putea spune, ca la 40 de ani.

SS: Unde credeți că vă situați în galeria artiștilor maramureșeni?
IB: Fără falsă modestie, cred că mă situez printre fruntașii artiștilor sigheteni.

SS: Ați participat la zeci, sute de expoziții personale și colective. Care expoziție vă este mai dragă, mai specială?
IB: Toate îmi sunt dragi și nu pot alege doar una, dar cele mai dragi îmi sunt cele de la Paris și, bineînțeles, cele din „Grădina lui Ion”.

SS: V-ați înscris la Liceul “Dragoș Vodă”, la seral. Cine/ ce v-a determinat la acest pas?
IB: Pe vremea mea era „la modă”, cine era muncitor, să facă paralel cu lucrul, și un liceu. Atunci am considerat că finalizarea studiilor m-ar ajuta și pe viitor și așa m-am înscris la Liceul „Dragoș Vodă”.

SS: Într-adevăr, la seral se înscriau oameni serioși, care activau și în câmpul muncii și aveau ambiția de a-și completa studiile. Era o variantă utilizată în perioada comunistă. Ce colegi, ce prieteni ați avut în liceul pe care l-ați absolvit la 25 de ani?
IB: În special, am avut colegii de muncă, de care eram legat prin profesia pe care o practicam.

SS: Cât de serioase erau cursurile care se țineau după cele 8 ore de muncă intensă?
IB: Liceul în sine era foarte serios. Noi, mergând seara la orele de curs, eram considerați adulți, așa ca profesorii erau mai exigenți cu noi decât cu elevii de la cursurile de zi. După-masa aveam ore de la 17:00 până la ora 21:00 și eram ocupat mai tot timpul.

SS: Ce profesori v-au ajutat să vă apropiați de materiile predate?
IB: Ca profesor, prieten și diriginte l-am avut pe domnul Diaconescu Alexandru, care m-a ajutat mult și a ținut mult la mine.

SS: Studiile serale durau – dacă bine știm – cinci ani. Au trecut greu sau ușor anii de liceu?
IB: Anii de liceu au trecut greu deoarece a apărut armata, iar doi ani a trebuit să întrerup cursurile.

SS: Aveați un statut mai special la liceu, profesorii erau mai indulgenți ținând cont că aveați postura și de angajați?
IB: Nu întotdeauna, se făcea școală cu seriozitate și nu ne iertau, erau destul de severi cu noi.

SS: Cum era Sighetul în anii ’70? Aveați conexiuni cu viața culturală a orașului?
IB: Am fost în armată până în februarie 1971, iar după aceea m-am angajat din nou la CPL (secția mobilă – corp) și am continuat studiile din toamna lui ‘71 până la absolvire, în anul 1974. Pe întreaga perioadă a liceului am lucrat doar în schimbul de noapte, ceea ce vă imaginați că nu era ușor. Viața culturală era destul de monotonă, aproape inexistentă aș putea spune, poate pentru că nu prea am avut conexiuni cu aceasta.

SS: Când a început să se înalțe, să „răsară”  artistul din Ion Bledea?
IB: Din anul 1976 am început să lucrez – și a durat 5 ani! – la macheta muzeului în aer liber de pe dealul Dobăieș, am avut expoziție la muzeu, iar apoi am început să sculptez măști populare și… draci. Prima tabără de sculptură internațională a fost în 1980 în Munții Parâng, unde am luat primul meu premiu din viață, premiul doi, iar după aceasta au urmat multe tabere de artă plastică în Maramureș, și nu numai pe aici.

SS: Ați fost de peste 50 de ori invitat în diverse orașe din Franța, la diverse concursuri și festivaluri de sculptură dar și în Germania, Danemarca și Mexic. Unde v-ați simțit mai… acasă?
IB: Cu siguranță în Franța, deoarece începusem să învăț limba și mă descurcam mult mai ușor. În 1991, cu ocazia expoziției de la Nancy unde am executat o lucrare de 4.50 metri, am fost vizitat de directoarea facultății de arte plastice de acolo și am fost invitat să urmez acea facultate. M-am înscris, dar nu am rezistat foarte mult deoarece aveam o familie în România. Și în ziua de azi regret ca nu am urmat studiile deoarece, dacă rămâneam, poate aveam mai multe oportunități.

SS: Nu v-a tentat niciodată ideea de-a rămâne pe… afară, în lumea capitalistă?
IB: Am avut propuneri și le-am analizat destul de mult, înainte să iau o decizie, dar cum aici m-am format ca om și ca artist, m-am hotărât să rămân în țara mea și chiar cred că a fost o decizie corectă.

SS: Știm că ați avut o ieșire, înainte de anul 1989, în Libia, unde președinte era Gadafi. Cât ați stat acolo și ce misiune ați avut?
IB: Am stat în Libia timp de un an, unde am lucrat la un atelier de recondiționare și restaurare a diferitelor obiecte de artă care trebuiau restaurate, în special pentru moschei, dar am lucrat și pentru Gadafi timp de o lună.

SS: Se poate trăi doar din artă?
IB: Unii pot trăi, alții nu, dar eu am fost ajutat de talentul meu și, participând la diferite concursuri, am ajuns să câștig și bani.

SS: De ce vă este sau nu vă este drag Sighetul?
IB: Am trăit o viață în Sighet și pot spune că îndrăgesc acest oraș. Aici mi-am “demonstrat” talentul și valoarea prin zeci de expoziții și îl iubesc nespus de mult.

SS: Ce gânduri/ proiecte artistice aveți pe termen scurt?
IB: Cu ajutorul lui Dumnezeu, vreau să mai am niște expoziții aici și peste hotare. Am în minte mai multe lucrări, de dimensiuni medii, am pregătit deja lemnul pentru a le da…. viață. Îmi doresc o viață liniștită și îndelungată putere de muncă.

SS: Ce trebuie să facă un tânăr pentru a ajunge un bun sculptor?
IB: Trebuie să se gândească, la modul cel mai serios, dacă vrea să urmeze această meserie și va veni o zi în care va reuși. Nu e o viață ușoară, ci e una plină de aventuri, de bucurii și de dezamăgiri, deci trebuie să fii foarte sigur dacă vrei să urmezi acest drum. Nu ajunge să ai doar talent, ci trebuie să te dăruiești trup și suflet vieții de artist.

SS: Ce apreciați în mod special în viață?
IB: Ceea ce mi-a dăruit mie Dumnezeu: talentul și familia, asta apreciez cel mai mult.

SS: Mulțumim domnule Ion Bledea și… La mulți ani! Să urăm Mulți ani de existență și liceului nostru, azi CNDV și… ne vedem la sărbătoarea Centenarului, unde știm că veți expune câteva lucrări și veți face o lansare ad hoc a ultimului dumneavoastră album de sculptură.
IB: Mulțumesc și eu și ne vedem la sărbătoarea Centenarului. Sper să mă ridic la nivelul așteptat de toți.

Brîndușa OANȚĂ & Ion MARIȘ

oferta-wise

3 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Lasă un răspuns la Barcan Gheorghe Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Un alt comentariu superb, cu o alta persoana sigheteana, „Sculptorul Nordului”, D-l Ion Bledea, care a plecat din pozitia modesta de functionar si absolvent al Liceului Dragos Voda- Sighet, curs seral, dar care, in continuare, atat de mult s-a „inaltat”! De la inceput a sculptat masti si draci…, apoi a urmat Dobaies, Parang,…, Paris, „In gradina lui Ion” si altele. De pe aici au inceput sa-i creasca „aripile” si a zburat apoi tot mai sus, peste lume, privind spre Cer, dupa ingeri…
    Cu o bruma de cultura si practica de serviciu, autodidact cu o mare sarguinta, a ajuns o referinta in lumea sculptorilor, el insusi devenind o figura „monumentala”, prin multiplele sale realizari, in tara, in Europa, America si prin atatea muzee, pe unde se afla multime de creatii ale sale, realizate traditional si in stil modern.
    Nu ma indoiesc ca a fost indemnat spre aceasta activitate si de renumitele sculpturi de porti de stejar din Barsana, care stau de straja de-a lungul soselei, sau se afla in extraordinarul Complex Arhitectural Monahal- Barsana, ca si sculpturile interioare de exceptie din interiorul Bisericii Gr. Catolice, din aceeasi localitate. De acolo, locul sau de obarsie, a dus cu el statornicia in credinta si perseverenta in munca, asa cum afirma el la o intrebare, privind proiectele de perspectiva : „Cu ajutorul lui Dumnezeu, vreau sa mai am niste expozitii…”, sau, mai departe, la intrbarea : „Ce apreciaza in mod special in viata ?”, el raspunde : „Ce mi-a dat mie Dumnezeu : talentul si familia”!, un raspuns cu mare acoperire si profunzime, pentru credinta, munca si famile, entitati fundamentale in aceasta lume.
    Marturiseste ca iubeste mult Sighetul, unde „si-a demonstrat talentul si valoarea. Dragostea pentru tara o exprima, raspunzand : „…,pentru ca aici m-am format ca om si ca artist, m-am hotarat sa raman in tara mea „! (acesta este patriotismul adevarat!); la fel, isi manifesta si respectul pentru scoala si profesori, colegi, raspunzand invitatiei la Centenar, prin : „Multumesc si…sper sa fiu la nivelul asteptat de toti”.
    Spendid ! Felicitari celor ce au organizat acest inerviu ata de frumos, cat si pentru raspunsurile artistului intervievat, in exprimari atat de simple, naturale, acoperitoare si profunde, ceea ce se constituie intr-o „originalitate” artstica de ata de mare valoare.

  • Ion BLEDEA donne une forme au bois qu’il a brut devant lui et la forme qu’il lui donne c’est ce qu’il pense, c’est ce qu’il vit intérieurement: entre lui et la matière, il n’y a que ce qu’il veut en faire; c’est de l’ordre de la mystique. C’est ce qui fait que les oeuvres de Ion Bledea sont multiples comme ses intérêts, ses souhaits, ses désir, ses envies, tout ce qui fait de lui un créateur, un auteur de formes singulières diverses qui donnent au bois une expression que seul Ion Bledea vit totalement. Tout au long de l’histoire de la sculpture, il y a eu des artistes qui ont donné à une matière brute (du bois, mais aussi de la pierre) une forme qui n’était finalement que leur pensée. Ion Bledea est un poète du bois et chacune de ces oeuvres est un poème qu’il nous faut tenter de saisir. Je suis heureux que tout cela se soit exprimé dans l’exposition et dans l’album. Bon anniversaire Ion Bledea et continuez à nous proposer des poèmes en bois!…

oferta-wise