Actualitate Știri

Comunitatea evreiască din Dragomirești

image_printPrinteaza

În anul 1746 în Dragomirești trăia o singură familie de evrei. Aceasta se ocupa cu fiertul țuicii. Cu timpul numărul evreilor din Dragomirești a crescut constant. În 1880 trăiau 325 de evrei aici, iar în anul 1941 s-au declarat evrei  684 de persoane.

La sfârșitul secolului XVIII comunitatea și-a construit o sinagogă, casă de rugăciuni și o baie rituală. Localitatea avea și heider și ieșiva.

Primul rabin a fost ales în anul 1880 în persoana lui Mose Stern. Rabini ai comunității au mai fost Menachem Mendel Sapira și Moșe Israel Feldman. Acesta din urmă a fost ucis în Auschwitz. Majoritatea evreilor din Dragomirești se ocupau cu agricultura, silvicultura, mici afaceri locale și mai multe distilerii de alcool.

În anul 1944 începe sfârșitul acestei comunități. În data de 15 aprilie în localitate se înființează un ghetou. Aici sunt adunați circa 2000 de evrei din ocolul Dragomirești. Condițiile au fost crunte. Evreii au fost bătuți de jandarmi, cât și de localnici. Fiecare dintre aceștia căutând aurul ascuns.

În 19 mai toți evreii din ghetou au fost trimiși la Vișeu de Sus. Unii cu căruțe, alții pe jos peste munți. Cei care nu putea ține pasul au fost împușcați pe loc și înhumați în pădure.

În ziua în care au ajuns în Vișeu de Sus au fost urcați în tren și au fost trimiși spre moarte sigură în Auschwitz. Majoritatea evreilor din Dragomirești a fost ucisă în camerele de gazare imediat după ce au ajuns în lagărul de exterminare.

După război s-au mai întors aproximativ 50 de supraviețuitori, dar în decurs de câțiva ani au emigrat cu toții. Astăzi în Dragomirești nu mai trăiesc evrei.

Asociația Maramureș Heritage

oferta-wise

11 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Dă-i un răspuns lui I.Ardeleanu-Pruncu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Foarte gravă afirmație: „localnicii au bătut evrei”! Cine sunt acești localnici? Românii din Dragomirești? Aveți vreo dovadă? Au fost 2, 3 sau 5 persoane? Nume și prenume, vă rog! Erau simpli borfași? Erau angajați ai statului maghiar și au făcut asta din ordin? Toate astea trebuia să le precizați din start, altfel e o incriminare colectivă, veninoasă, a românilor!
    Până faceți toate aceste precizări consider afirmația jignitoare și periculoasă și personal nu o cred. Am si eu sânge de dragomireștean și amintirile familiei mele spun cu totul altceva.
    Preot Marius Vișovan (dupa mamă, a lui Anuța lui Ionu Bărcului din Dragomirești)

  • Aud acum pentru prima data ca „localnicii au batut evrei”. De la parintii mei am stiut ca nu aveau cum sa existe conficte cu evreii, pentru un simplul motiv, se intalneau doar la bacania (numita bold). La nunti, jocuri, sarbatori ori alte activitati sociale erau total separati. Tot de la parinti, bunici, vecini, stiu ca a existat mare neliniste in comunitate cand evreii au fost obligati sa poarte steaua galbena, cand au fost adunati, plansul a fost al tuturor. Cei care au reusit sa ascunda cate un copil de evreu au primit respectul intregului sat.

  • Câteva observații:
    Citez din articolul de mai sus: „În 1746 în Dragomirești trăia o singură familie de evrei. Aceasta se ocupa cu fiertul țuicii. (…) În 1880 erau 325 de evrei, iar în 1941 s-au declarat evrei 684 de persoane (…) majoritatea se ocupau cu agricultura, silvicultura (?), mici afaceri locale și mai multe distilerii de alcool”.

    Ordinea corectă a ocupațiilor ar fi trebuit așezată invers. Covârșitoarea majoritate a evreilor din Maramureșul rural au fost comercianți (cu predilecție cârciumari) și cămătari. „În 1924, în satele Maramureșului erau 550 de cârciumi, în marea lor majoritate deținute de evrei, autoritățile locale fiind îngrijorate de consumul exagerat de alcool în mediul rural. (…) În 1938, din 1662 de spații comerciale din Maramureș, doar 72 aparțineau românilor”. (Aura Pintea, „Imaginea evreilor din Maramureș în memoria colectivă”, Argonaut Cluj-Napoca, pg.281)

    Dar nenorocirea era mult mai veche: „În 1830, (conducerea) Comitatului (Maramureș) constată că jidovii i-au obișnuit pe creștini cu abuzul țuicii și în consecință ordonă vicarilor Petru Anderko (greco-catolic) și Iosif Pelican (romano-catolic) să trimită circulare la toți preoții lor, cerându-le să atragă atenția credincioșilor asupra băuturilor alcoolice, dar mai ales a țuicii fabricate de jidovi” (Al. Filipașcu, Istoria Maramureșului, Editura „Gutinul”, Baia Mare, 1997, pg. 139.). Și exemplele ar putea continua.
    I. Ardeleanu-Pruncu

  • Nu știu dacă românii mireșteni au bătut evrei, dar trebuie spus că relația dintre românii și evreii maramureșeni nu a fost întotdeauna ”lapte și miere”. Amintesc, spre exemplu, tentativa de expulzare a tuturor evreilor din satele Săcel, Săliștea de Sus, Dragomirești, Cuhea și Ieud, organizată de către preotul Artemiu Anderco.
    https://teofil-ivanciuc.weebly.com/home/2021-ianuarie-1919-tentativa-de-expulzare-a-evreilor-din-maramures

    • Tensiunile dintre românii și evreii din Maramureș (atâtea câte au fost) merită o abordare nuanțată, cu stabilirea exactă a cauzelor și contextului fiecărui eveniment. Dar aici era vorba numai de momentul deportării evreilor din Dragomirești de către autoritățile maghiare (1944) și de acuzația explicită că românii din sat au bătut evrei pentru a le lua aurul, acuzație revoltătoare. Autorii acestei afirmații ar trebui să o retragă public, cu scuze față de românii din Dragomirești.

      • Domnule Vișovan, acestă afirmație aparține autorilor cărții Holocaustul în Ardealul de Nord, publicată de Institutul Elie Wiesel. Institulul nu publică minciuni.

        • Domnule ASoMMHeritage, va rog sa va spuneti si numele, ca sa stim cu cine vorbim.
          Cat despre gravele acuzatii la adresa românilor din Dragomiresti pe care le-ati publicat, faptul ca le-ati luat de altundeva nu e suficient, e nevoie si de dovezi. Sper sa invatati minte pe viitor, daca veti dori sa mai publicati pe teme atat de sensibile.

          • Sursa de bază despre tragedia de la Dragomirești este un manuscris nepublicat, scris în 1958 de către Perl Chaim Israel (supraviețuitor al Holocaustului, din Șieu, care a fost martor ocular). Pe de altă parte, el vorbește foarte frumos despre țărăncile care aduceau mâncare ”evreilor lor” din ghetou, de la distanța de 15-20 km, deci nu a fost ”fixat” să-i ponegrească pe români.

          • Domnule Ivanciuc,
            Afirmati ca sursa Perl Haim Israel „vorbește foarte frumos despre țărăncile care aduceau mâncare „evreilor lor” din ghetou, de la distanța de 15-20 km”.
            Aha… pai atunci de ce textul de pe „Salut Sighet” (semnat Aso MM Heritage) nu cuprinde si gesturile de solidaritate ale românilor nu doar incriminarea acestora (nedovedita)?

            In fine, cred ca ce a fost de spus s-a cam spus…

      • Domnule Vișovan, mi se pare că v-ați supărat fără un motiv real. Informația pe care am furnizat-o noi este în baza unor mărturii și este confirmată de un institut (Inst Elie Wiesel) care cercetează/documentează acea perioadă întunecată. Nimeni nu a învinovățit pe nimeni, ci doar am informat. Acceptăm orice fel de sfat sau critică. Subiectul evrei, deportări, Holocaust nu este ușor și am știut asta de la început. Ca să nu existe dubii, nu are nimeni nimic cu românii nici din Dragomirești, nici de oriunde. Cum nu avem nimic cu nimeni de altfel. Încercăm să prezentăm comunități, povești, personalități etc. Și nu, nu se ascunde nimeni de nimeni. Asociația noastră are site, pagină de facebook și instagram. Postăm regulat și asumat. Repet, acceptând critici, sfaturi etc. Cu respect, Cotos Robert Adrian președinte Asoc MM Heritage. P.S.: asociația noastră nu caută vinovați, aceștia au fost deja găsiți, numiți și condamnați(sau nu!).

oferta-wise