Actualitate Cultură Editorial

CRĂCIUN (autor, Endre Bandi Terdik)

foto: Marin Slujeru
image_printPrinteaza

Ştii? Mie nu-mi place Iarna! Nu şi nu!
Primăvara? E altceva! Primăvara promite. Omul chiar prinde puteri, se-nviorează; sângele-i clocotește, muşchii se-ncoardă în stare să dărâme ziduri, dacă e nevoie!
Apoi vine Vara, cea copleșitor de fierbinte!
Toamna mă-nfioară, este fermecătoare: recoltă bogată, păduri galbene, susurul pârâiaşelor clocotitoare, vara indiană; – totuşi aduce vîntul curgerii timpului.
Iarna? – Hm. E rece. Trebuie să te-mbraci gros. Starea fizică, de confort, se deteriorează. Se-ntunecă mai repede şi Soarele răsare mai târziu!… Oamenii se-nchid în mediul lor mai strâmt. Nici nu-i de mirare, -15° C e ceva obişnuit, dar nici -20° C nu este o noutate! Brrr!
Și totuși…. avem o singură, o singură zi de preţuit, de valoare, de excepție: este ziua Crăciunului!
A descrie ce înseamnă atmosfera Crăciunului? – Nu se poate! Este imposibil!
Femeile coc si gătesc, bărbaţii fixează bradul în suport, „aşa-i că e mai frumos ca anul trecut?”
Decoraţiile, beteala, cadourile! – „Vai, şi acesta e al meu?”
Consumul de ciocolată, nelimitat!
Liniştea. Iubirea și respectul. Calmul. Lacrimi şi râsete. Nelipsitul cozonac! Supa de peşte și salata boeuf!
Noaptea târziu, în zăpada scîrţâitoare, cu nasul roşu din cauza frigului, venind de la bunici, numeri brazii de Crăciun clipind prin geamuri: 3, 12, 25, 27, …, 48, …, 81! Stau departe bătrînii…
La slujba de la miezul nopţii, când dai frâu liber vocii tale, eşti mândru de tine văzând câţiva vârstnici zâmbind aprobator.
Şi nu în ultimul rînd, acolo este săniușul și patinajul!
Când la lumina Lunii, la -15° C, chiar şi la ora opt seara, timp de 40 de minute tragi sania până sus, în vîrful Solovanului, ca după aceea, 15 minute în continuu să aluneci pe serpentine, până la pod. Asta da aventură!
Iar dacă nu-ţi place săniușul, atunci, cu jumătatea cealaltă a locuitorilor oraşului te dai cu patinele pe Iza îngheţată. Oare, cine mai beneficiează de daruri ca acestea?
Sosit acasă, lângă soba de teracotă, în funcţie de vîrstă, o să-ţi pice bine un ceai fierbinte sau un pahar de vin de coacăze.
Apropo! Sobă cu lemne!…
Este cineva care poate să spună, oare, de câte ori trebuie să „atingi” o bucată de lemn, până ce va fi cenuşă? Prima dată, cînd descarci remorca în faţa casei de unde imediat cari totul în curte, n-ai voie să laşi lemnele pe trotuar… în curte le faci stivă, aşa se uscă mai uşor. După aceea, la timpul potrivit, le tai cu fierăstrăul sau toporul la dimensiunea stabilită, le bagi în colejnă, de unde, când e nevoie, iar le cari în casă, până în faţa sobei. Mult drum pînă la… cenuşă!

Oh, Iarnă! Porneşti cu ploi îngheţate și îţi iei rămas bun cu noroi. Eşti întunecoasă, eşti tăcută, eşti obositoare şi eşti decadentă! Gheaţă și oţel! Oţel și gheaţă.
Și totuși, mulțumită ţie apreciez ceea ce nu am azi. Când îmi aduc aminte de acele timpuri friguroase dar minunate… sufletul mi se umple de CĂLDURĂ.

Endre Bandi TERDIK, absolvent al Liceului „Dragoș-Vodă”, promoția 1980
(profesor, Budapesta)

oferta-wise

4 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Dă-i un răspuns lui Andrei Moraru Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Un articol frumos despre cum a vazut Domnul Pofesor viata simpla, pe timp de iarna, mai mult ca sigur aici in Zona noatra a Maramuresului. Eu,am admirat ca Domnul in cauza nu a uitat limba romana si ca isi aduce aminte de viata traita aici in zona noastra. Este chiar placut sa citesti asa ceva. Bravo, felicitari si va mai asteptam si cu alte texte care in mod sigur o sa placa publicului.

  • Ce mi-a plăcut articolul lui Bandi! Ce amintiri evocă și ce frumos! Imi amintesc și eu coborârea pe sanie din vârful Solovanului, tot cu sufletul la gură, să nu ratăm înscrierea în urmatoarea curbă …ioi! A fost o aventură…cand am ajuns jos nu îmi venea să cred că suntem teferi.

oferta-wise