Crăciun în surghiun (autor, Marius Vișovan)

Mulți dintre deținuții politici care au supraviețuit temnițelor comuniste și au apucat să scrie (sau să relateze) frânturi din experiența teribilă, îngrozitoare pe care au avut-o (dar cu un mesaj de speranță în Domnul, nevăzut dar prezent și acolo cu cei care își pun încrederea în El) au prezentat și atmosfera de la Crăciun, așa cum l-au trăit în teroarea, frigul și foamea închisorilor și lagărelor unde nimic (dar absolut nimic) din decorul exterior nu te îndemna la bucurie, din contră… și totuși sufletul reușea uneori să evadeze într-o oază de lumină spirituală, acolo unde puterile întunericului nu puteau ajunge. Este și cazul unor nume  sonore de pe cuprinsul țării: Atanasie Berzescu, Dumitru Bordeianu, preot Liviu Brânzaș, Valeriu Gafencu, Aristide Lefa, Dumitru Oniga, preot Nicolae Bordașiu, Traian Neamțu, Petru Baciu, Niculina Moica, Mirel Stănescu, dar și al maramureșenilor Ioan Dunca, Gheorghe Andreica, Aurel Vlad și Aurel Vișovan.

De ce Crăciunul? Poate pentru că atunci contrastul era cel mai mare între idealul de fericire umană din libertate (căldura familiei, fascinația tradițiilor, decorul vizual și auditiv reconfortant, etc) și atmosfera sinistră, amară și dureroasă din detenție (atunci când nu era de-a dreptul infernală, cum a fost la Pitești) unde lipsea totul – familie, biserică, brad, colinzi… chiar și minimul de hrană sau temperatură ambiantă….

Acest contrast este reflectat în poezia „Crăciun” de Aurel Vișovan, compusă la Aiud după 15 ani de incredibile traume… Obosit, epuizat, bolnav, fără speranțe de libertate fizică sau fericire pământească dar cu o anumită pace în suflet, Aurel Vișovan dă glas acestor gânduri, în unire cu Isus.

CRĂCIUN

Crăciun, sărbătoare, colinde
Surghiun, închisoare și ger
Pe undeva-n cer, leru-i ler
Pe-aici doar înghețul se-ntinde
Pe suflet, pe oase, pe fier.

Nu-s florile zorile dalbe
Să ningă colinzile albe

Cânt sfânt, bucurie și pace
Mormânt, moarte vie-n război
Pe aici pe la noi, doar strigoi
Colindă la geamuri opace.
Cum seamănă, Doamne, cu noi!

Doar umbrele sumbre s-adună
Să cânte cu noi împreună
Doar sumbrele umbre – au adus
Un cântec cu pruncul Isus.
                                                      (Aiud, decembrie 1963)

Preot prof. Marius VIȘOVAN

Foto (colaj): I. Mariș