Actualitate ONG Știri

De 16 ani… „Speranța”

image_printPrinteaza
Monica Bud

De 16 ani… „Speranța” – cel mai sensibil subiect despre care aș putea să vorbesc, pentru că, în esență, nu este doar un cuvânt… „Speranța” reprezintă o compoziție, un întreg, un stâlp al comunității din Sighet, și nu numai.

În 2003 avea să se întâmple ceva extraordinar la Sighet… un preot italian, Aliani Fillippo, din Ordinul Fraților Minori Capucini, a fost trimis în noua lui misiune… unde? La Sighet. Din dorința lui de a ajuta cât mai mulți tineri și de a crea un Oratoriu pentru aceștia, s-a născut ideea de formare a unui grup, al grupului „Speranța”. Un grup de tineri care a ales să-și petreacă timpul liber facând voluntariat în folosul comunității, și aici reamintesc activitățile la Casele de Tip Familial, organizarea taberelor de vară, organizarea Sărbătorii Voluntariatului, activități spirituale sau implicarea în orice fel de activitate socială.

În prezent, obiectivele noastre au ramas aceleași, continuăm să dăruim, să împărtășim cu iubire, credință și… speranță. A-i face fericiţi pe ceilalţi este o senzaţie care nu ne copleșește niciodată. Avem și activități recreative: excursii, în fiecare duminică ne întâlnim pentru a petrece timpul împreună, fie prin vizionarea unui film, fie prin sport sau orice altă activitate de recreere.

Pentru mine, „speranț”  a fost, este și va fi, cel mai bun „medicament” pe care îl cunosc! Tot ceea ce sunt, sunt datorită acestei alegeri, de a face parte din acest grup. Pare banal, nu? Dar, credeți-mă, a fost cea mai buna alegere! Speranța m-a ajutat să descopăr cine sunt, ce doresc și încotro ma îndrept. Prin ceea ce am trăit în această comunitate creată de Aliani Fillippo, mi-am descoperit vocația, am descoperit oameni minunați, am legat prietenii care nu se pot uita, am învățat că fără Dumnezeu nu suntem nimic, am învățat să iubesc, să râd, să râd din nou, să ascult, să spun „te rog” şi „mulţumesc”, să am opinii, să le respect pe ale celorlalţi, să fiu sinceră, să fiu prietenă. Să fiu eu însămi! Tot aici am întâlnit unica și marea iubire, care de un an de zile a ales să-mi fie aproape pentru tot restul vieții. Cine s-ar fi gândit că o alegere de acest fel îți poate schimba viața complet? Dar mie mi-a schimbat-o.

La mulți ani, „Speranța”! La mulți ani nouă!

Iar voi, cei care sunteți interesați să ne cunoașteți, vă invităm să ne treceți pragul și să vă alăturați „Speranței! Ne găsiți pe strada Al. Ivasiuc, nr, 19, „Oratoriul Sfântul Francisc” (lângă forțele de muncă).

Monica BUD

oferta-wise

4 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Lasă un răspuns la mariusvisovan@yahoo.com Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • O initiativa viabila de mare succes, asociatia „Speranta”, care a luat fiinta la Sighet, la indemnul preotului-calugar italian, Aliani Fillippo, se manifesta cu un efect benefic, avand inceputurile cu 16 ani in urma, dupa cum se spune. Bazata la inceput mai mult pe actiuni in domeniul spiritual, aceasta s-a desvoltat mult, a cuprins multe alte activitati, un voluntariat in domeniul social, de ajutor familial, in sprijinul comunitatii, in scopuri recreative, spotive, culturale, toate aceste actiuni desvoltand solidaritate umana bazata pe credinta si spirituatualitate.
    In fapt, in termeni mai generali, speranta este o componenta a vietii, o „institutie” a ei stabilizatoare si ete evident bazata pe credinta si, s-ar putea spune, ca viata nu poate exista fara speranta, s-ar bloca. Pe ea se bazeaza copilul mic in crestere, speranta de a se ridica, apoi de a alerga, de a vorbi si de a face tot mai multe, chiar daca aceasta speranta nu este constientizata. La fel si elevul, succesele lui pentru invatatura, pentru intelegeri si promovari, pentru formarera unei profesii, intemeierea unei familii si apoi desvoltarea placuta a vietii, are la baza speranta. Omul cand se culca, duce cu el in somn speranta de a se trezi, cel ce calatoreste, are speranta de a-i fi drumul placut si sosirea cu bucurii si cate si mai cate alte manifestari, avand toate alaturi speranta. De cate ori nu intalnesti elevi, studenti, care inaintea unei lucrari, a unui examen, trec pe la bisereica si se roaga, sperand intr-un rezultat bun; deci la baza acesteia este, chiar si mascat, credinta.
    Se spune ca in 1990 erau in viata in jur de 300 de mii de fosti detinuti politici; cu certitudine se poate afirma ca, fara a fi avut pe parcurs speranta de viata, de rezistenta, de a supravietui, numarul lor ar fi fost mult, mult mai mic. In timpul acelor cumplite indurari ale cruzimilor abatute asupra-ti de tortionari, speranta de a rezista, de a fi mai puternic decat ciomagul , decat pumnul lor, iti dadea puterea sa ramai veretical.Ti se prefigura imaginea ca el, calaul, cadea obosit si tu ramaneai in picioare si aceasta turna in oase, in maduva, in creer o putere, o rezistenta enorma, peste el, o micime umana.
    Daca-ti imaginezi o pasare calatoare in zbor, obosita de lungul traseului parcurs si ai vedea-o renuntand (la speranta), strangandu-si aripile, atunci in mod sigur ea ar plonja in gol si s-ar prabusi in ape; daca insa ar mai pastra putina speranta si n-ar renunta, ar pastra aripile intinse, ar mai putea plana putin si ar mai inainta, ajungand deasupra uscatului usor, fara prabusire si cu putina odihna si hrana ar supravietui, ar mainzbura. Deci, nu trebuie nicicand sa strangi aripile, pentru ca speranta are mereu aripile intinse, pana la capat si nu te prabusesti. Ca o scurta concluzie, speranta e mereu prezenta, in colectivitati, individual, manifesta sau in umbra, prezenta, dar nevazuta si numai cu ea barca vietii inainteaza; altfel este o sinucidere.

oferta-wise