Actualitate Calendarul zilei Editorial

De ce Eminescu? (autor, Roxana Pontoș)

image_printPrinteaza

Un alt ianuarie, un alt început, un alt prilej să ne amintim de Eminescu, chiar dacă în timpul de azi nu prea mai vrem, nu știm, sau pur și simplu nu putem să ne recunoaștem valorile, să le prețuim.

De ce Eminescu? Când au fost poeți și înaintea lui și după el. Poate pentru că scrierile lui sunt aproape de suflet, pentru că în ele se regăsesc trăirile, visele, bucuriile, tristețile, suferințele fiecăruia dintre noi, oamenii , acele ființe care ne naștem pentru a muri și murim pentru a ne naște. Poate pentru că în scrisul lui limba română capătă o altă dimensiune, o altă stare, o altă formă și o altă forță de a exprima dorul și nemărginirea, iubirea și dezamăgirea, speranța și deziluzia. Poate pentru că scrierile sale de la mijloc de veac XIX sunt legătura dintre poeții de început ai literaturii române și cei ce i-au urmat, sunt expresia limbii române depline, curate, sonore. Poate pentru că, așa cum spune Eliade „recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă”. Poate pentru că nici înainte, nici după el imensitatea mării nu a fost atât de vizibilă, iar buciumul nu a mai răsunat la fel, iar pe bolta nopții Luceafărul nu a mai strălucit niciodată cu aceeași intensitate.

Cred că, într-un fel, fără Eminescu, „Pasărea Măiastră” a lui Brâncuși nu și-ar fi putut întinde aripile, iar „Rapsodia” lui Enescu nu ar mai fi avut același ecou. Cred că fără el, „Florile de mucegai” ale lui Arghezi nu iscau „frumuseți și prețuri noi”, iar „corola de minuni a lumii” era mai săracă, pierzând din „taina nepătrunsului ascuns”.

De ce Eminescu? Poate pentru că Marin Sorescu avea dreptate „pentru că toate acestea/Trebuiau să poarte un nume/ Un singur nume.”

Autor, Roxana Pontoș

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Lasă un răspuns la Marius Visovan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Eminescu!
    Eminescu, numele cel mai cunoscut de catre romani. Cand pronunti Eminescu, iti vine in minte: poet national, iubire si suferinta, dragoste si patriotism, sperante si deziluzii, pamant romanesc si „Luceafarul”, versuri si poeme cum nimeni altul nu a scris, le citesti si simti ca traiesti, le citesti si regreti ca viata fuge, te gandesti la teiul eminescian si vrei sa fii cu iubita sub el, contempland in zare lacul pe care tresalta o barca!
    Eminescu nu se uita, Eminescu se citeste si ramane in memorie, Eminescu este al nostru si prin el traim si simtim romaneste!

  • In 1994, mult mai tanar si naiv pe atunci ( dar sincer) am trimis la „Graiul Maramuresului ” un text pentru 15 ianuarie, care ( culmea ! ) mi-a fost publicat pe prima pagina – „Eminescu – apogeul gandirii si simtirii romanesti „.

    In acel text am raspuns si eu ( desigur incomplet si subiectiv) la intrebarea „de ce Eminescu ? „….

    N-a fost nici sfant, nici martir, nici erou ( desi unii considera moartea lui ca find suspecta….), dar este o veriga esentiala a devenirii noastre ca neam romanesc.

    Pe Eminescu nu-l putem nici alege nici respinge . Eminescu suntem ( ca romani ) fiecare dintre noi. Doar ca nu toti o constientizam in aceeasi masura….

oferta-wise