Actualitate Editorial

Europa cu 27 de… viteze! (autor, Ion Mariș)

În apropierea Gării Sighet...
image_printPrinteaza
Ion Mariș

Ce naivi am fost (chiar mulți dintre noi!), nu cu foarte multe luni în urmă, când am sperat să nu fim printre cei care se strecoară prin Europa cu viteza a… doua. Noi, cei bățoși și cu inutile orgolii ne doream să rulăm cu viteză maximă (de Formula 1, ce mai!), să zâmbim detașați, să le arătăm semnul victoriei (și nu numai) celor care ne subestimează! Noi?! Europeni din/ prin naștere! Noi!… dar… frații noștri ne-au dorit mai… lenți!… că așa suntem, nativ, cei de prin Est!

Ne-am plâns, destul de mulți, de excesiva birocrație europeană, vedeam poticnelile și clivajele pe toate „axele”: Est – Vest, Nord – Sud. Ei bine, primeam și destule critici și eram urecheați pentru greșelile noastre lumești. Unii mai vorbeau contra vântului dar, în van… deh, cel puternic împarte tortul!

Evident, eram încurajați și de naivitatea global – democratică a bătrânei Europe, care-și imagina că toți cetățenii lumii și toate statele funcționează după schema laică a celor mai agreate… porunci! Oricum, ajunseserăm într-un maxim de consum, toate politicile economice încurajau rulajul maxim (se poate numi și risipă) de resurse naturale și nu erau atente la sensibilitățile eco – sanitare. Și iată că a apărut din „neant” un invizibil dușman, evoluat, metamorfozat sau transferat, care dă un brânci serios lumii, readucând-o cu picioarele în… țărână.

Mesagerul morții a fost privit – de către europeni – cu neîncredere la început, cu optimismul stopării în regim civil dar, pe măsură ce contamina un număr mai mare de oameni, pornind din inima Italiei, din lipsa unor protocoale precise și-a unui istoric cvasisimilar, natura s-a dezlănțuit. Nu știu dacă trebuiau să fie autoritățile mai dure sau nu, ceea ce este clar este că Europa a fost prinsă pe picior greșit. Bătrâna și educata noastră doamnă n-a reușit să-și imunizeze colocvial cetățenii indecent inoculați și, au început să apară decesele.

Dar nu despre acest aspect al felului cum s-au lansat măsurile anti-virus vreau să vorbesc, ci despre protecționismul ad-hoc reinstaurat. A dispărut celebra coeziune europeană, solidaritate, proiectele mega – trans-frontaliere au fost practic formale și, când a fost cazul unui flagel real, fiecare țară s-a distanțat social, s-a „autoizolat” (firesc până la un punct); fiecare națiune se descurcă așa cum poate și nu se (prea) implică să-și ajute vecinul/ vecinii. Este mai clar ca oricând că Europa ne-a oferit – deocamdată – doar verbal ajutorul plenar, este incapabilă să gestioneze situații de criză, având un aparat birocratic anchilozat, așadar, ne putem lua adio de la viteza a doua la care ne-am asumat la un moment dat – cu sprijin franco – german – limitarea.
Ați auzit de European Centre for Disease Prevention and Control (Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor), care „analizează amenințările noi pentru sănătate, astfel încât UE și autoritățile naționale din domeniul sănătății să poată reacționa rapid”?… Nici EU, până nu demult! Acest centru are se pare vreo 300 de angajați și se ocupa probabil de workshop – uri și conferințe, de strategii și master plan-uri pe hârtie iar când Europa a fost asediată de un virus, s-a dus naibii toată… politica UE în domeniul sănătății. Pe la sfârșitul lunii ianuarie 2020, când semnalele din China eru foarte tragice, un subgrup de experți a Centrului se ocupa de… politica tutunului.

Dacă Italia și Spania, cele mai lovite de coronavirus, au fost incapabile să facă față pandemiei – deși erau în fruntea cursei dezvoltării economice, la prima viteză, ce putem spune despre țările Central și Est Europene? Să nu ne facem iluzii, Europa are începând de azi și va avea și-n viitor, pentru muuult timp… 27 de viteze. Reorganizarea europeană poate însemna reguli intra – comunitare mult mai drastice și o disciplină sanitară mult mai consistentă. Cât despre potențiala resuscitare economică, nu-mi imaginez decât scenarii sumbre. Cred că ne vom mulțumi cu viteza… 27?! Atenție, e la… coada clasamentului!

Sigur că fără economie lumea poate stagna, chiar regresa dar, fără sisteme durabile de sănătate și educație rasa umană poate… dispărea. Să nu ne impacientăm, nu va fi cazul, dar, acest semnal de alarmă pe care-l încasăm în „plină figură” sper să ducă la un sincer și ponderat „gentleman agreement” între marile puteri ale lumii, iar stilul de viață agresiv – consumerist să fie înlocuit cu unul ponderat – preventiv. Vai de liderii care continuă să creadă altceva!

Am văzut – săptămânile trecute – câteva exemple în care conservatorismul individual s-a extrapolat conservatorismului statal, astfel încât, ne putem întreba – mai mult retoric – cât va rezista umanismul pe planetă?… Va urma oare o „nouă”…. Renaștere? Din fericire, răspunsul nu depinde de politicieni ci de oamenii de știință și de adevărații experți! Și totuși, cine va avea curajul să implementeze răspunsul/ răspunsurile – incorect(e) politic – după „consumarea” actualei crize pandemice?…

Ion MARIȘ

oferta-wise

5 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Lasă un răspuns la Ale Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Pandemia actuala este buna si ea la ceva, ne-a deschis ochii, aratandu-ne cat de mica este tara noastra in viziunea puterilor europene si mondiale. Statele din est nu conteaza, ele nu sunt invitate la „masa bogatilor”, ele sunt bune de „muls” ca si mana de lucru ieftina, teritorii de secatuit materii prime, piețe de desfacere pentru marfa lor rebutata, state in care se aplică si se demonstreaza politici impuse, legi si instrucțiuni, pe care nu le pot aplica la ele acasa si trebuie undeva consumate si ne-au gasit pe noi, ce-i din statele est-europene! Mândria si aroganța statelor bogate, puternice, le simtim din plin, Romania si Bulgaria nu au voie sa paseasca „liber” pe toata intinderea Europei, are „mici” restrictii, vama si control, supunere si slugarnicie, restrictii la export, fara comentarii la import de marfuri de mana a doua sau a treia, impuneri monetare, comisii. comitete si controale peste controale, doar ca sa demonstreze suprematia, sa inducă teama si dependenta, sa impuna, uneori, politici greșite! Se dorește ca „nationalismul” sa dispară, globalizarea sa ne includă undeva la coada ei, de unde nimeni sa nu ne audă păsurile, sa nu avem voie să ridicăm un pic capul, mereu suntem loviți, ca sa stim cine suntem, un popor sărac care depinde de statele bogate, cărora trebuie să le dăm ,,tributul” materiilor prime, sa le vindem pămînturile, sa le dam pe gratis industrii, sa le muncim pe doi-trei lei, sa nu comentăm în tara noastra ca nu ne dau voie, ce-i de pe la „înaltele porti”!
    Am ajuns, marea majoritate a populației, un „nimeni”, trăim din „pomenile” celor care ne conduc si ne-au condus dezastruos, dar astăzi pandemia ne arată adevărul, în fața bolii cu toții suntem egali, diferă doar disciplina, care la noi este prost înțeleasă, diferă atitudinea la noi, aceea de „ghiocel”, la ei aceea de par putred, înfipt, care incepe sa se darame sau sa-l ocolim, ca inca-i valabil proverbul ,,frate, frate dar branza-i pe bani!” La borcanul cu miere”nu toti pot sa ajunga, mai exista si marmelada din fructe stricate, putrede si noi, acolo avem liber, sa ne infingem mâinile!

    • https://www.startupcafe.ro/bani-europeni/absorbtie-fonduri-europene-2007-2019-romania.htm#.XoKCMZG9n_4.link

      Cifrele exacte pot fi gasite pe site-urile oficiale ale diferitelor institutii europene in special pe site-ul Comisiei Europene. Nu e vina Europei ( care apropos nu e o entitate separata de Romania, Romania e Europa), e vina Romaniei ca nu a fost si nu e in stare sa foloseasca eficient fondurile asignate. E vina coruptiei pe care majoritatea romanilor o au impregnata in piele, a lipsei de educatie, a instinctului de a apleca capul in fata oricarui imbecil care are o functie oarecare, a credintei oarbe in preoti corupti. e decizia romanilor de a face biserici si a inchide sectii de spitale, de a-si da ultimum chior de leu duminica la biserica ca sa umble popa cu masini de lux in loc de a-si cumpara o carte sa se mai destepte la minte, de a vinde patrimoniul pe doi lei, de a lua si da spaga, de a fura la cantar la supermarket, de a lua subventii aiurea si a nu realiza proiectele , de a lasa in paragina campuri intregi si a cumpara cartofii din china, de a-si face vile cu banii de sosele, de a alege directori in functie de culoarea politica… nu e nici macar vina guvernelor care s-au perindat, e vina romanului ca traieste in telenovela lui si cand ii ajunge apa la talpi da vina pe Europa ca vezi doamne ne-au uitat….Clasa politica a oricarei tari e reflexia exacta a populatiei respective. Ar fi timpul sa recunoastem ce si cum suntem, doar asa se poate ameliora situatia.

  • Dupa al doilea razboi mondial, Europa a fost cea mai devastata parte a lumii, aici, mai ales, desfasurandu-se operatiunile militare terestre, cu nimicire si de pe ape si din aer. Dupa razboi, partea de Rasarit a ei a cazut sub influenta si dominatie sovietica, noi fiind cedati spre inrobire si jaf, 90%, bolsevismui rus, fiind lipsiti de orice protectie. Ba, mai mult, distrugerile au continuat accelerat, intr-un alt mod, cu milioane de intemnitati si sute de mii de victime, tara toata devenind o inchisoare, cu multime de gropi comune, un fel de Katyn, civil, imprastiat. Partea Central-Europeana a continentului a beneficiat de planul George Mrchall si a iesit destul de repede din „cenusa”, s-a refacut; o situatie bizara a ramas pentru Gemania, provocatoare conflictului, care a fost impartita, o mai mica parte cazand in mana rusilor, parte ce a fost si aproape rusuficata oarecum.
    Cele cateva state central europene au si facut o reuniune, „Uniunea Central Europeana”, care se vedea mai apoi largita, in „Uniunea Statelor Europene” analog „Stateor Unite ale Americii”. Cum s-a desvoltat proiectul, ce a urmat si ce este acuma, vedem si stim cu totii.
    Indata dupa1990, dupa desmembrarea colosului sovietic, se parea ca visul european va deveni realitate
    Intr-un timp istoric scurt, am devenit Membri ai UE si NATO, ca si alte tari est europene, Procesul de incadrare si integrare in noua Uniune a acestora se facea si se mai face greoi, aceste state putand fi greu debarasate, limpezite de conceptia socialsta.
    Un caz mai special in acest proces de integrare a fos Romania, singurul Stat care a iesit din prizonieratul comunist cu jertfe de sange, in 1989, fiind prima Revolutrie transmisa direct in lume, prin imagini directe, pe ecrane. Curajul si unitatea de toata maretia a fost admirata de o lume intreaga, primind enorm sprijin moral si ajutoare. Cu toate acestea, aveam o populatie bolnava, singura secventa de libertate lasata fiind doar cea fizica, pentru a urma poruncile si voia partidului unic. pentru evitarea detentiei. A aparut un personaj, iesit din anonimat, scolit la Kremlin, si a reusit sa deturneze aceasta frumoasa victorie, sa preia conducerea tarii in 2,5 mandate si apoi sa exercite aceasta nociva influienta pana azi, peste 30 de ani. De aceea, atat noi, foarte mult ajutati, cat si celelalte state est eurupene, ne incadram greoi in acest concept de UE, mergand cu diferite „viteze”, privind mereu cu un ochi spre Rasarit; mai aveam ceva de dat !
    Au ramas la butoane aceeasi, doar cu epoleti si denumiri schimbate, cinstea si demnitatea nationala fiind cu totul in urma profitului personal, care s-a urmarit cu indarjire, votandu-si Legi cu destinatie. Au devalizat bancile, industria, agicultura, padurile, au luat tot ce se putea lua, profitand de aceasta tradare nationala si strainii. Binele nu se poate face cu forta si vinovat nu este cel ce ia, ci cel ce da ! Intr-o tranzactie, o privatizare, personajele care o faceau, cadeau repedec de acord, daca beneficiau de un comision bun. De exemplu, daca beneficiau de un castig de 10 mil dolari pentru el, tranzactia se incheia rapid, chiar daca Statul pierdea aici sute de mil. dolari; el era statul !
    Cu o economie distrusa, fara posibilitati de castig, de existenta, multime de romani au plecat in lume, umpland Europa, Anglia, peste Ocean si cine mai stie pe unde, un sfert din populati tarii sau si mai mult. Acuma, in conditiile acestei pandemii ucigatoare, cei ce nu mai au posibilitati sa mai ramana, vin spre casa, lasand pe acolo sau pe drum atatea victime, ca si mai inainte, printre bunici si copii. Trec peste toate pericolele, pentru intregirea familiei, pentru a fi impreuna si la bine si la rau. Cine este vinovat pentru aceasta cartastrofa nationala ? O intrebare retorica !
    Cine mai stie ce va urma dupa aceasta agresiva virusologie, cu asa mare arie de raspandire ?!. Cei cu sansa de a scapa, multi sau mult imputinati, vor cauta reorganizari, refaceri, cu cine stie cate posibilitati sau viteze, dupa gradul de in care va fi afectat un loc sau altul.
    Se spune ca primul caz in China a aparut i noiembrie trecut si nenorocirea au tacut-o pana in februarie, se pare, cand pandemia era in plina desfasurare. Precum rusii cu Cernobalul !
    Romanii au credinta si calitati morale deosebite si chiar daca sunt latente, in momente de criza au izbucnit si izbucnesc. Cine nu-si aminteste de actul revolutionar, legendar, din diferite orase ale tarii, in Revolutie ? Dar de eroii romani in timpul atacului terorist din Spania, din tren ? Un roman, muncitor la o brutarie din Anglia, s-a batut cu teroristii, avand o „leasca” in mana si criminalii automate pe piept; i-a alungat si a varat in brutarie mai multi oameni din jur, salvandu-i; nu s-a ascuns, nu i-a fost teama, ii batea si cu maturoiul !. Tot la fel, o romanca a aflat pe jos un portmoneu plin cu bani, o multime ! L-a predat la politie si apoi a mers, probabil, sa culeaga mai departe capsuni, pe un teren unde dogoarea caldurii, sub Soarele arzator, o putea pune jos ! De curand am citii, intr-o redare pe Salut,Sighet!, ca o „batrana” din Maramures mergea sa cumpere ceva de la magazin; o batranica de la un geam al bloculjui, de sus, ii striga : te rog ia-mi si mie o paine si o sa-ti dau banii la pensie. A cumparat batrana de banii ce-i avea, evident si o paine, a urcat sus la acel apartament unde a lasat produsele, fara gand de a suna pentru ele. Intrand in casa, la intrebarea unde sunt cumparaturile, Doamna a raspuns : am uitat sa iau banii cu mine ! Cate astfel de cazuri, de atata demnitate, de atata maretie, necunoscute, nu sa-u petrecut si se petrec. Toti romanii alungati peste frontiera, de cei atat de avuti, necinstit de avuti, au fost manati de aceeasi demnitate umana, exemplificata prin cateva cazuri, cu mici exceptii.

oferta-wise